694 matches
-
Și, în felul acesta, pentru prima oară în spațiul românesc , o acțiune artistică include în discursul său și temporalitatea ca o prezență perceptibilă. Pentru că aici nu mai este vorba despre o privire istorică liniară, despre marcarea unei succesiuni, ci despre simultaneitatea și conjuncția în același proiect a două paradigme principial diferite: imemorialul și prezentul, forma definitivă și efemerul, proiecția legendară și demitizarea. Iar dacă la primul său nivel, acela al expoziției propriu-zise, intervenția artiștilor poate fi evaluată diferențiat, avîndu-se în vedere
Arta contemporană între atitudini și medii noi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12035_a_13360]
-
încă în sine energii purificatoare. Fără să-și propună și, evident, fără să-și pună această problemă, sculptorul trăiește una dintre cele mai autentice experiențe postmoderne, chiar dacă, aparent, opțiunea lui este pentru modernitate: anume unirea contrariilor, sentimentul acut al orizontalei, simultaneitatea sinoptică. Nostalgia originilor, sursa arhetipală și un oarecare ambalaj magic rezervat formei artistice îmbogățesc și ele, în cazul lui Bata Marianov, complicatul inventar al acestor experiențe de tip alexandrin la care istoria ne racordează astăzi, chiar și în afara consimțămîntului nostru
Bata Marianov (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12055_a_13380]
-
propunerea lui fără echivoc, supradimensionează natura documentară a desenului și exilează autorul într-un plan secund sau chiar mai departe. Pentru că nu exprimarea este aici cea mai importantă, nu personalitatea și performanțele tehnice ale artistului contează în primul rînd, ci simultaneitatea formei grafice cu mecanismele memoriei noastre culturale. Ieșită din seria spațiului construit, casa memorială este purtătoarea unui mesaj subtil, dincolo de calitățile sau de viciile ei arhitecturale. Ea se transformă într-o subspecie a portretului, se personalizează și preia în eternitate
Desenul și memoria by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11638_a_12963]
-
spiritul mărginit, promiscuu detestă spiritul elevat, cumpătat. Clasicismul și, în special, Romantismul s-au întemeiat pe un tip de substanță asociativă, rezultată din armonia plămînilor și a bronhiilor la nivelul cărora s-a situat aura muzicii culte, dar și din simultaneitatea diversității ca principiu metabolic înlănțuitor. Respirația artei sonore savante romantice, de pildă,este o îmbinare de idei și combinații exaltate de sentimente, ca niște unelte periculoase și îndrăznețe, greu de pus în ordine și de strunit. Dacă în Clasicism spiritul
Coborîrea aurei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11773_a_13098]
-
1951). Este un procedeu asemănător cu cel definit de Hermann Hesse în Jocul cu mărgelele de sticlă, o tehnică a simplificării, generării, esențializării și simbolizării componistice. Pur și simplu, compozitorul definește trei figuri melodice corespunzătoare pentru Michael, Eva și Luzifer. Simultaneitatea lor conduce la o "Tripelformel" sau "Superformel" emblematică pentru întreg ciclul de șapte opere. Rolul său devine acela de cărămidă de construcție, care controlează unitatea Heptalogiei. Fiecare triplă formulă funcționează pentru întreg ciclul, iar cele șapte supraformule derivate de aici
O sută de ani între o Tetralogie și o Heptalogie by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12860_a_14185]
-
de apelare la arhetipuri sau la anumite paradigme sonore. Astfel că, paradoxal, asistăm uneori la coexistența unor direcții opozabile. Un singur exemplu: muzica stocastică, cu aleatorismul total. De la organizarea fiecărui sunet, fiecărui parametru, la organizare zero. Într-adevăr, ciudată această simultaneitate dizarmonică. Gândiți-vă ce înseamnă ea, dacă o raportăm ca factor de schimbare a limbajului, a manierelor, a tehnicilor specifice la Renaștere, la Baroc , la Clasicism. Serialismul durează cam 2025 de ani, după care ne confruntăm cu direcții în succesiune
Două ipostaze ale postmodernismului. In: Revista MUZICA by Adrian Iorgulescu () [Corola-journal/Science/244_a_479]
-
de durate. De aici încolo, pe aceste unități generative de bază se poate configura orice edificiu (de la monodia gregoriană până la Politopul lui Xenakis). Ne propunem ca prin prestația interpretativă (performativă) să generăm operă muzicală constituită din modele de succesiune și simultaneitate desfășurate în timp întro anume tipologie de lectură transgresată din obiect în principii de ordine, în acțiune (formativă): adică de „rostire” într-o Logică alta decât cea din Lumea noastră de producători și „consumatori” de artă a sunetului. În consecință
Logica lumilor posibile (XI) – modele structurale – (continuare). In: Revista MUZICA by Nicolae Brânduș () [Corola-journal/Science/244_a_480]
-
desfășoară sonoritățile având ca suport vocalele a,e,i,o,u, de unde și caracterul fluid al secțiunii. Valorile lungi, sunetele relativ restrânse numeric și disipate celor două partide divizate alcătuiesc un fundal instabil a cărui organizare armonică oblic-verticală este evidentă. Simultaneitățile lipsesc în general, dar restrângerea în unison se realizează, sunetul do fiind un punct de sprijin melodic semnificativ (vezi măs. nr. 93). Eterofonia nu este afirmată în această piesă la fel de clar precum celelalte categorii ale sintaxei muzicale (omofonia, polifonia). Relația
Citatul în creația pentru saxofon a lui Ștefan Niculescu (II) by Irina Nițu () [Corola-journal/Science/83129_a_84454]
-
anula vechile teme și de a închide lumea ficțională în text prin autoreflectare. De aici și sinonimia pe care au edificat-o criticii literari între metaficțiune și telquelism, între chestionarea raportului realitate-ficțiune prin punerea la vedere a strategiilor narative și simultaneitatea dintre produsul și munca transformatoare telquelistă. Valabilitatea acestor interpretări limitative nu este probată de vreme ce romanele metaficționale nu se rezumă doar la o funcție structurală, care este mult mai evidentă decât cea semantică. Dacă ne raportăm doar la procesul autoreflectării textului
ALECART, nr. 11 by Anamaria Blanaru () [Corola-journal/Science/91729_a_92899]
-
posibile” - Revista ARTA, anul XXVII, nr. 9-10 / 1980, pag. 56-57 footnote> Ștefan Niculescu definește și totodată clasifică tipologia sintaxei muzicale în 4 categorii: monodie, omofonie, polifonie, eterofonie. Ele sunt configurabile în raport cu două aspecte/principii fundamentale de expunere temporală - succesivitatea și simultaneitatea - cărora li se adaugă relațiile cele mai generale între obiecte: repetarea și schimbarea. Socotindu-le categorii, autorul induce și accepțiunea că aceste tipuri sintaxice sunt elementare, fiind ireductibile între ele. Ca atare sau prin diferite combinări, ele pot genera însă
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
prin diferite combinări, ele pot genera însă o multitudine de chipuri formale, unele dintre acestea statuându-se în timp ca genuri muzicale. Dacă pe principiul succesivității ni se relevă monodia, ca șir de obiecte sonore (considerate elementare), pe cel al simultaneității se intemeiază omofonia, ca șir de „pachete” sau „acorduri” de obiecte sonore. Într-un registru de supraconfigurare, „polifonia se constituie din superpoziția a (minimum) două monodii, iar eterofonia, din superpoziția a (minimum) două monodii, care pendulează între două stări: de
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
conjuncții de durate. 2) În registrul plurivocal Vf apare evoluând simultan cu mai multe înfățișări (melosuri) diferite structural-sintaxic și într-un câmp comun (de modosonie). De această dată denumirea nuanțelor sintaxice se face raportându-ne la S-Tmz pe aspectul de simultaneitate sau suprapunere - ritmică sau și melodică. Astfel: a) dacă înfățișările Vf se suprapun în mod absolut ritmic și melodic (ca într-o singură înfățișare), avem nuanța de unisonie; N.B. La suprafață, unisonia nu are relevanță decât contextual, între segmente succesive
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
perspectivele incluse unui atare fapt. Termenul trimite însă doar la o competență de ordin tehnic. A compune înseamnă a pune laolaltă, iar dacă ne referim la domeniul sonor, presupune a alcătui o combinație de sunete expozabilă fizic, în spațiu-timp, ca simultaneitate și succesivitate. Compozitorul este cel care proiectează combinații sonore astfel încât ele să se poată executa (pe plan instrumental) și, prin aceasta, să devină audibile ca realități sonore. Compoziția sonoră nu este mai mult decât un fapt tehnic specific, pentru care
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
înainte și după, relativ unei OS unicrone, incomparabilă cu orice (altceva din unicitatea propriului moment) și, prin urmare, nereperabile valoric (ireferențiale), ca fiind una cu sine (monadică). Pe plan formal, durabilitatea OS corespunde stării de-o clipă, pe coordonata unei simultaneități tip cluster negru, ca pluralitate compactă, inevaluabilă, fără reverberație, precum un zgomot surd. În acest stadiu, OS apare ca materialitate incidentă, fenomenală și unică. Ca atare, este reperabilă sensibil prin prisma senzațiilor și a impresiilor de moment. Întrucât TA este
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
și alte "organe ale mișcării moderniste": revistele 75 H.P. (cu Voronca la cîrmă) și Punct. Aici și acum se fac resimțite pe deplin accentele dadaiste, se pun bazele pictopoeziei "inventate de Victor Brauner & Ilarie Voronca", se vorbește despre "secolul-sinteză", despre simultaneitate și integralism. Dar, în timp, are loc o inevitabilă perimare a idolilor și în 1930 noii insurgenți exclusiviști și elitiști de la unu semnalează eșuarea Contimporanului în "parada" unor atitudini de artă. Sub semnătura lui Sașa Pană apare pamfletul Coliva lui
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12680_a_14005]
-
noul sistem literar înseamnă concretizarea vizulă a oricărei transformări potențiale. Aceasta ar fi cartea fără pagini, interactivă și iconică, presupunînd abolirea liniarității în favoarea unui text ramificat, fără început, mijloc sau sfîrșit, gata oricînd să se lase modelat - "Aspirînd să reconstituie simultaneitatea originară, călătoria mentală în lumea textualismului virtual echivalează cu o privire indiscretă, dar privilegiată către laboratoarele Creatorului. Așa cum astronomii fotografiază universul în zonele lui cele mai îndepărtate, colorîndu-i apoi sorii, supernovele și galaxiile pe baza unor formule matematice pe care
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/14301_a_15626]
-
un contact cu o inteligență înnăscută, dar adormită, uneori adormită de altfel până la moarte și astfel apărându-ne ca inexistentă. Această inteligență este ca un Soare interior: lumina sa orbește pe cel care o privește. Timpurile diferite ale istoriei devin simultaneitate a transistoriei. Înțelegem astfel de ce Pompiliu Crăciunescu vorbește de "dimensiunea metafizică, solară" a nebuniei lui Eminescu. Cartea lui Pompiliu Crăciunescu, moment marcant al criticii eminesciene, a inaugurat o perspectivă transdisciplinară a criticii literare și o perspectivă transistorică a istoriei literaturii
Premiul ,Petru Creția" - Eminescu și cuadratura cercului by Basarab Nicolescu () [Corola-journal/Imaginative/10476_a_11801]
-
un contact cu o inteligență înnăscută, dar adormită, uneori adormită de altfel până la moarte și astfel apărându-ne ca inexistentă. Această inteligență este ca un Soare interior: lumina sa orbește pe cel care o privește. Timpurile diferite ale istoriei devin simultaneitate a transistoriei. Înțelegem astfel de ce Pompiliu Crăciunescu vorbește de "dimensiunea metafizică, solară" a nebuniei lui Eminescu. Cartea lui Pompiliu Crăciunescu, moment marcant al criticii eminesciene, a inaugurat o perspectivă transdisciplinară a criticii literare și o perspectivă transistorică a istoriei literaturii
Premiul ,Petru Creția" - Eminescu și cuadratura cercului by Basarab Nicolescu () [Corola-journal/Imaginative/10476_a_11801]
-
prietenei mele au mers spre colajul din scoarțe de bananieri realizat de Frédéric Kabeya Tshipama din Congo, în care artistul o reprezintă pe Alice, jumătate mare, jumătate mică, mergînd pe tabla de șah. Culorile sunt naturale, de pămînt tern, dar simultaneitatea celor două dimensiuni ale Alicei, dau acel ceva trăsnit și bizar propriu Lumii Minunilor lui Lewis Carrol. Dacă unele ilustrații, precum cea care a obținut marele premiu, o guașă pe hîrtie, realizată de Lotte Van De Walle din Belgia pentru
Alice, Peter Pan și Albă-ca-Zăpada by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10029_a_11354]
-
varianta istoriei ,trăite" și înregistrate de Penelopa, căreia i se conferă ,efectul realului" (Roland Barthes). Prim planul narațiunii îl ocupă o a doua aventură a lui Odiseu, plasată în cronologia logică a romanului în continuarea celei dintîi și în relativă simultaneitate cu momentul narării. Odiseu pleacă din nou pe mare, la scurt timp după revenirea în Itaca, aparent în urmărirea misteriosului personaj Ulise despre care auzise că își aroga aventura odiseică și răspîndise minciuna ,de-a lungul și de-a latul
Marea în ruine de David Torres by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/10054_a_11379]
-
conține și o serie de sporuri, dintre care menționăm: suprasolicitare neuropsihică (3-33%), stabilitate (15%), dirigenție (10%), vechime (5-25%), învățământ special (15%), învățământ rural (5-80%), salariu de merit (15%, pentru 15% din personal), gradație de merit (20%, pentru 10% din personal), simultaneitate (7-15%). De o parte din aceste sporuri beneficiază, pe tranșe, întreg personalul didactic, iar de o altă parte anumite categorii de personal didactic. Proiectul RoMob l Centre de mobilitate În martie 2002, Consiliul Europei a decis, la Lisabona, sprijinirea conceptului
Agenda2004-41-04-scoala () [Corola-journal/Journalistic/282977_a_284306]
-
măsură, definește volumul prin exploatarea controlată a suprafeței și repune enunțul tematic în dualismul sau originar. Dumitru Radu creează, în continuarea lui Dinu Câmpeanu, lucrarea cea mai pregnanta că anvergură spațială și că acuratețe formală din această ediție, adîncind ideea simultaneității sacrului cu profanul, în timp ce Aurel Stanca Olteanu rememorează, în directă descendentă brăncușiana și pe filiera purismelor de început de secol, dar și pe aceea a decorativului de tip art nouveau, tipul de forma androgina în care polaritățile se resorb și
Cărbunari '99 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17834_a_19159]
-
trăitor-al-zilei-de-atunci-în-mâine" (faze ale fabulei sociale). ETC. ETC. Muză din tomberon este o antologie de versuri (vol. Ansamblul de manevre, ÎI. Melodrama realului, cărora li se adaugă inedite din Gură mea e un oraș viitor). Dincolo de negarea oricărui optimism, luate în simultaneitate, căile organicității (împlinirile și dezamăgirile trupului), palparea spirituală, educarea textului evoluează - în lirica lui G.I. - ca niște sfredeliri dostoievskiene. Mitologia întâmplărilor întâmplate contrazice mitologia și viziunea socială a zilei ce va veni. Victime? Persoanele fizice ale poetului. Adevărul filosofilor e
Educarea textului by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/17892_a_19217]
-
ființei. Din această perspectivă integratoare trebuie privite accentele misticului din finalul "jurnalului". Misticul e pus în contextul "realităților paralele", demers cu vîrtuți revelatoare pentru că probează conectarea sensibilității creatorului la o lume în continuă transformare și abolire a granițelor, în numele unei simultaneități constitutive. (Corin Braga, Oniria. Jurnal de vise (1985-1995), Editura Paralelă 45, "Colecția 80", Seria Proza, 178p.)
Sub obrocul autenticitătii by Robert Capsa () [Corola-journal/Journalistic/17916_a_19241]
-
în sensul realizării translației între stimuli, percepție și reacție (socială, verbală, culturală), modificînd sistemul de relații și conexiuni dintre exterioritate și interioritate: de la reacția monologica, univoca a poetului modernist la una dialogica și plurivoca; de la perspectiva unică, atemporala la poliperspectivă, simultaneitate, instantaneitate". Sau următoarea, supremă, imagine, de aleph: "Poezia trebuie să fie o globalitate, integralista, cuprinzînd deodată, din toate părțile, realitățile de orice fel, adunîndu-le, sintetizîndu-le". Și ceea ce socotim a fi cheia acestor considerații analitice: "Visul (structura visului) poate intra și
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]