44 matches
-
mănânce și animalele sălbatice să-i sfârtece" (13: 7-9). Cultul pur exterior nu slujește la nimic "căci milă voiesc, iar nu jertfă și cunoașterea lui Dumnezeu mai mult decât arderile de tot" (6: 6). Locurile înalte, unde sunt celebrate ceremoniile sincretiste, vor fi distruse (10: 8). Singura salvare este o întoarcere sinceră către Iahve. "întoarce-te Israele, la Iahve, Dumnezeul tău, căci tu te-ai poticnit din pricina fărădelegii tale. Ziceți-i lui: lartă-ne orice fărădelege ca să ne bucurăm de milostivirea ta
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
în „sensul clasicismului” (deși a „experimentat” poetic, în chip deliberat, și formula neoromantică). Cu toată propensiunea lui pentru clasicism (de unde și predilecția pentru „neptunismul” pe care îl vedea în postume), el avea, totuși, o concepție despre lume apropiată de sistemele sincretiste, totalizante, trimițând la Boehme și mai departe la gnostici, concepție mistică ce stă și la baza romantismului (a se vedea eseurile lui din tinerețe, cu osebire Ascensiune, dar și unele mai târzii). Mistica romantică declarată ̀ i părea însă exaltată
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
pentru cadre medii). b) dacă circumstanțialul concesiv este realizat prin grupuri nominale precedate de grupări cvasilocuționale precum cu tot/toată (cf. GALR II: 601) Cu toată propensiunea lui pentru clasicism (...), el avea, totuși, o concepție despre lume apropiată de sistemele sincretiste, totalizante, trimițând la Boehme și mai departe la gnostici, concepție mistică ce stă și la baza romantismului (Al Paleologu, Despre lucrurile cu adevărat importante). c) dacă circumstanțialul concesiv este realizat prin grupuri nominale integrate în grupuri prepoziționale cu locuțiunea în ciuda
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
Soarelui, din al treilea cer, demonul-șarpe identificat cu Hadesul) trimit la imaginarul egiptean. „Există bune indicii în favoarea unei origini egiptene a operei. ș...ț Mediul în care s-a creat Apocalipsa lui Baruh în greacă este o comunitate mistică și sincretistă. Adepții acestei confrerii făceau speculații asupra misterelor creației. Ei se autointitulau «prieteni ai îngerilor» și doreau să trăiască în curățenie sufletească toată viața.”105 * Revelația (apokalypsis) are loc pe malul fluviului Gel, unde Baruh plânge soarta Ierusalimului căzut în mâinile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
prin prisma religiei solare, el se opune Vieții, formelor și inteligenței. Epifaniile luminoase ale zeilor solari devin în unele culturi semne ale inteligenței. În cele din urmă, Soarele va fi asimilat inteligenței într-o asemenea măsură încît teologiile solare și sincretiste de la sfârșitul Antichității devin filozofii raționaliste: Soarele este proclamat inteligența Lumii, iar Macrob identifică în Soare pe toți zeii lumii greco-orientale, de la Apollo și Jupiter până la Osiris, Horus și Adonis (Saturnalii, I, cap. XVii-XXiii). În tratatul Despre Soarele Rege, al
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
care a interesat pe greci și elita lumii elenistice și romane, să fie singurul care să fi dispărut complet și să fi fost uitat definitiv, după transformarea Daciei în provincie romană. Ar putea fi el căutat într-una dintre divinitățile sincretiste și romanizate ? Trăsăturile cultului lui Zalmoxis erau de tip misteric și escatologic: obținerea nemuririi prin inițiere, ce comporta o "moarte" rituală, urmată de o "renaștere" . Ne putem gândi că aceste credințe relative la Zalmoxis și cultul său au fost absorbite
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
avea o importanță deosebită. În rândul soldaților romani se propaga deja o religie a castrelor, depășită curând de valoarea celei creștine spre surprinderea autorităților imperiale care, îngăduind existența mai multor culte în religiozitatea poporului și a soldaților, au încercat unirea sincretistă a acestora fără sorți de izbândă datorită unității și coerenței teologice a creștinismului. Acesta nu admitea ideea compromisului religios și nici nu promova supunerea oarbă pentru supraviețuirea cultului, în ciuda tuturor presiunilor exercitate de-a lungul acestei perioade din partea diferitelor autorități
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a dus la destrămarea sistematică a credințelor exprimate prin religia tradițională, fapt ce a contribuit inconștient la afirmarea decisă a creștinătății, care a rămas destul de consolidată în ciuda persecuțiilor și influențelor religiilor orientale ori tradiționale, sau a tendințelor imperiale de înglobare sincretistă. Posibilitatea de a pătrunde în sfera haotică a sincretismul roman a fost pentru prima dată oferită creștinilor de către împărații Severi. Exemplul a fost dat de Alexandru Sever (222-235), care a așezat în sanctuarul său statuile lui Avraam și Cristos, alături de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
personal și simultan la cel universal; aparține conștiinței individuale, depășind individualismul prin unirea cu întreaga umanitate. Concepția creștină a unei religii nesupuse sferei politice era diametral opusă celei care aparținea gândirii clasice, conducând spre o iritare inevitabilă. Refuzând orice formă sincretistă propusă de ambientul păgân și arătând o anumită detașare de tot ceea ce era considerat lumesc, religia creștină a apărut în ochii autorităților romane, și nu numai, ca o superstiție ce trebuia extirpată, fiind considerată fundamental atee. Ambiguitatea lui Traian, în
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
răscoalei egiptenilor (296), la care maniheii au participat personal, încurajați de Narses, care se folosea de ei pentru o intensă propagandă antiromană în zonele mărginașe cu imperiul său. Împărații tetrarhiei cunoșteau că maniheismul, prin patria de origine și prin religia sincretistă, de orientare budisto-zoroastriano-creștină, se distingea net de creștinism, motiv pentru care se uneau cu aceștia din urmă, pentru a-l combate. În campaniile contra perșilor, Galerius a constatat existența anumitor idealuri antimilitariste între maniheism și creștinism, ajungându-se la o
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
nu s-au lăsat așteptate: divinația este un fenomen mai întâlnit decât m-am așteptat. L-am regăsit în forme dintre cele mai diverse, de la banale credințe și superstiții, până la ritualuri destul de elaborate, ca practici populare, sub forma unui melanj sincretist sau, pur și simplu, ca kitsch. În esență, toate analizele mele au pendulat între dimensiunea umană și expresiile sociale (culturale și mentale) ale fenomenului divinatoriu. Nu am ezitat să mă opresc și asupra dimensiunii simbolice a faptelor studiate. Instrumentele și
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
mult, nu am găsit o delimitare și o departajare clară a conceptelor utilizate în analiza și denumirea fenomenelor divinatorii; c) există un număr destul de mare de lucrări de popularizare care denotă, într-o manieră comercială, discutabilă, uneori destul de eclectică și sincretistă, mari confuzii între diferite aspecte ale practicilor magice și divinatorii. În fapt, multe dintre aceste apariții aduc mari deservicii imaginii practicilor divinatorii și studiului științific al lor; d) literatura "de tarabă", alături de numeroasele site-uri existente în lumea virtuală, arată
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
există tendința scientizării divinației prin diferite împrumuturi. Ambele situații se pot traduce prin descoperirea limitelor cunoașterii științifice și printr-un deficit simbolic și de credibilitate (valabil pentru cei ce se îndeletnicesc cu arta prezicerii). De aici rezultă compilații și amestecuri sincretiste între diferite tipuri de cunoaștere, religii și sisteme de credințe, confuzii impardonabile, goana după diplome, distincții și recunoaștere formală. Cazul Teissier din Franța este unul ilustrativ în acest sens. Despre neutralitate vorbim atunci când se menține o atitudine corectă și de
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
mustul și uleiul (2,23 ș.u.). Cu alte cuvinte, mesajul predicii profetului este că fertilitatea nu e dată de Baal, ci de Yhwh! c) În cărțile profetice sunt multe aluzii, din păcate nu întot-deauna clare pentru noi, la cultul sincretist cananean. 7.2. Monoteismul absolut și Dumnezeul creator Deși tradiția biblică îi descrie pe toți profeții preexilici ca vestitori plini de zel monoteismului, acest concept primește o formulare coerentă și sistematică abia la autorul anonim, numit în mod obișnuit Deutero-Isaia
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
vremea lui Augustus. În fine, însuși Augustus, căruia religia iudaică nu îi era străină, din câte se pare66, a făcut tot posibilul ca să consolideze și să revigoreze spiritul religios în societatea contemporană. În contrast aproape unic cu această tendință religioasă, sincretistă da, profund simțită cel puțin în mediile mai elevate și responsabile 67, Ovidiu își manifesta incredulitatea în mod fățiș, disprețuitor, iconoclast, anunțând deja apusul pentru "ista vetus pietas". În Heroides, Fedra, de exemplu, ca să-l determine pe fiul să vitreg
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
care se ciocnesc frontal: lumea încă păgână, care, apelând la divinitățile tradiționale, implicit și practic le neagă, devenind sclava pasiunilor; și lumea creștină ante litteram, ale cărei premize sunt acum aruncate în speculația metafizico-religioasă de către fermentul iudaic și de evoluția sincretistă a gândirii epocii, care, pierzând libertatea exterioară, care îi este negată din ce în ce mai mult de instituția imperială, descoperă și aprofundează măreția libertății interioare. Ținând cont de o asemenea situație fundamentală, putem stabili deci, că adevărata crimen carminis a exilului lui Ovidiu
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
realiza propriul ideal în afara statului". Mai mult decât o dorință de evadare, o asemenea schimbare a conceptului de libertate reprezintă o atitudine de interiorizare și de sublimație din partea clasei aristocratice conducătoare, stimulată, în același timp, și de seve de spiritualitate sincretistă și, mai ales evreiască, îndreptate în aceeași direcție. Din perspectiva mea, așadar, nu este vorba de lipsă de opoziție în principiu față de regimul lui Augustus, cum se obișnuiește a se considera, ci numai de pasivitate, însoțită de o vigilentă așteptare
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
183626 în piața Concorde 27 din Paris. Se poate vedea pe piramida din vârful obeliscului, pe fața dinspre bulevardul Champs-Élysées, o scenă reprezentându-l pe Ramses al II-lea aducând o ofrandă de vin lui Amon (zeu "universal" sub forma sincretistă a lui Amon-Ra). Inscripțiile hieroglifice comentează ofranda suveranului egiptean. Odată cu invazia arabă din secolul al VII-lea al erei creștine, viile egiptene au fost distruse. În afara Egiptului, islamul 28, care se extindea, a eradicat vița de vie și a interzis
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
completă, ci constituie doar un punct de plecare pentru socializarea panteonului. O abordare diferită este Însă concepția conform căreia o divinitate poate fi recunoscută În alta, dacă prezintă o activitate sau o trăsătură specifică asemănătoare. Se ajunge la o experiență sincretistă de o amploare extraordinară, În cadrul căreia aproape orice zeu egiptean se poate identifica cu altul, purtând numele ambilor (uneori a mai multora). Amonxe "Ammon" și Raxe "Ra" devin Amonxe "Amon"-Raxe "Amon-Ra", Atumxe "Atum" și Ra devin Ra-Atumxe "Ra-Atum", iar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]