530 matches
-
fiind mai direct în expresie decît toți, bănuiala cu pricina are mai mult un temei lingvistic. E de notat că G. Călinescu greșește rareori în observația concretă, de amănunt. E greu de retorcat bunăoară obiecțiilor sale la conceptele lovinesciene de sincronism, diferențiere ori mutație a valorilor. Ceea ce i se poate obiecta, la rîndul lui, este că n-a măsurat corect impactul lor în epocă și mai ales în posteritate. Chiar juste, remarcile par astăzi meschine, cînd Lovinescu a devenit, prin răspîndirea
G. Călinescu, publicist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/10313_a_11638]
-
Ion Simuț Dacă s-ar fi lăsat în voia temperamentului său, E. Lovinescu nu ar fi promovat sincronismul și modernismul și ar fi rămas un critic mediocru. Nu ar fi lipsit mult ca E. Lovinescu să se mențină și să se complacă într-o atmosferă de resemnare și fatalitate. Premisele scepticismului său filosofic acolo ar fi condus. Afirmația
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10619_a_11944]
-
ceva explicit lui Nicolae Iorga, pentru că E. Lovinescu era de părere atunci că un critic nu trebuie să inventeze curente literare. Dar mai târziu, când va oficia în cenaclul și revista "Sburătorul", va avea un răspuns clar, în sensul modernismului. Sincronismul, modernismul, liberalismul erau "ideile revoluționare" ale lui E. Lovinescu: revoluționare atât pentru contextul conservator românesc, dominat de junimiști, cât și pentru disponibilitatea psihologică a militantului. În capitolul XXXVI, ultimul din Memorii II, E. Lovinescu se străduiește să explice mecanismul psihologic
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10619_a_11944]
-
accentul pe școală literară - deci pe însușiri comune - nu pe însușirile care diferențiază, adică mențin și dau valoare artiștilor originali și unei scolia. Iar cum Aderca accentua ădiferentierea personalitătiloră spre deosebire de însușirile comune ale unității de școală pe care punea accent sincronismul, teoreticianul ridică semnul întrebării asupra temeliilor ideologice ale grupării sburătoriste". Fapt care - ne putem imagina lesne - nu era decît o erezie sîcîitoare în vederile criticului patronal... Dar natură morală a lui Felix Aderca se manifestă nu doar în susținerea fermă
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17725_a_19050]
-
candidaților, se va urmări utilizarea de către aceștia a unor termeni de teorie și istorie literară; era vorba, în exprimarea cu care ne-a obișnuit ministerul, de un numar de 68 de "concepte operaționale", printre care "apolinic, catharsis, grotesc, litota, oximoron, sincronism, umanism, verosimil" etc. De la sine înțeleasă că nu poți comenta un text literar fără să te folosești de astfel de termeni și mai ales de altii cuprinși în lista (că dialog, elegie, epitet, meditație, metaforă, realism, român, corespondențe etc.). Dar
Examen national sau dezastru national? by Ștefan Ba () [Corola-journal/Journalistic/17741_a_19066]
-
avangardă ține de modernism. Observația îi aparține lui I.B. Lefter, care a comparat interpretările date modernismului între războaie și astăzi. El notează că nimeni n-a folosit, între 1918 și 1948, un concept unificat de modernism! Ba chiar concepte precum sincronism ori ortodoxism au părut la fel sau mai importante. O soartă similară o are romantismul, "unificat" la noi abia după cartea lui Virgil Nemoianu, de care m-am folosit eu insumi în Istoria critică. În fine, iată, Mircea Cărtărescu examinează
"Unificarea" unor concepte by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17928_a_19253]
-
Valentinei Curticeanu se concentrează asupra a două lucrări de referință din bibliografia lovinesciană - "Istoria civilizației române moderne" și "Istoria literaturii române contemporane". Sunt pagini extrem de documentate, ăn care autoarea stăruie ăndelung asupra unor concepte fundamentale pentru sistemul teoretic al criticului (sincronism, diferențiere, imitație, originalitate), pagini pândite totuși de monotonia și uneori, redundanta inerente oricărui demers didactic. Mai interesantă ni se pare demonstrația atunci cand alunecă spre trasarea unei paralele cu prezentul. "Este uimitor pentru cititorul de azi al cărții lui Lovinescu să
E. Lovinescu - un critic mereu actual by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17482_a_18807]
-
la acest capitol. Nouă lectură propusă de Valentina Curticeanu nu numai că umple un gol, dar ne readuce an atenție, prin mijlocirea textelor lovinesciene, eternele aporii ale culturii și istoriei noastre literare. Nu putem să nu reflectam - recitind paginile despre sincronism, interdependenta și imitație - la inerția mentalităților ce se perpetuează și astăzi ăntr-o cultură măcinata anca de complexe și prejudecăți. De altfel această inerție reprezintă principala tema de reflecție a "Istoriei civilizației(...)" - care, deși se oprește asupra momentului de ănceput al
E. Lovinescu - un critic mereu actual by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17482_a_18807]
-
acceptarea sau neacceptarea Occidentului. Orientalismul, se situează printr-un soi de încăpățânata "logică himenală", cum ar spune Derrida, mereu la mijloc, mereu că un prag incert între contradicții: spiritul oriental pare "în termenii disocierilor lovinesciene (...), mai degrabă, un fel de sincronism autohtonizat prin vechimea influentelor". Fără îndoială cele mai interesante analize apar în cazul lui Mihail Sadoveanu, autorul aducând la lumină nuvele, povestiri uitate de vreme. Cosmopolitismul târgului balcanic (evrei, turci, armeni, chinezi chiar) apare la Sadoveanu cu o notă extrem de
Tentatii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17570_a_18895]
-
Cum interpretările succesive, extrem de diferite, dar învîrtindu-se cu încăpățînare în jurul aceleiași povestiri de Henry James, se așază una peste cealaltă pe măsură ce seminarul avansează, se ajunge la revizuire. Revizuirea văzută prin Henry James ca un Lovinescu-romancier și fără bastonul (elegant) al sincronismului. Curs de "orientare critică", este și un curs de orientare în pedagogia literară, o demonstrație a cooperării Profesorului cu studenții (nici ei aleși chiar la întîmplare) și cu teoriile care fac din critică o întreprindere incomodă în universități: critica orientată
Cartografii și (re)orientări critice by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15996_a_17321]
-
viitoarele mele sinteze despre evoluția muzicii-simbol a secolului abia încheiat. Merită elogii inițiativa României literare de a consacra un spațiu special acestei sărbători a jazzului românesc (altminteri, presa noastră culturală își menține inapetența față de manifestări artistice de maximă creativitate și "sincronism" cu evoluțiile la vârf pe plan mondial: jazzul și coregrafia). Dacă libertatea câștigată după 1989 n-a ameliorat, din păcate, soarta micii noastre comunități jazzistice (afectată de trista hemoragie a talentelor spre țări mai prospere), în schimb atitudinea sărbătoritului de
Aniversare Johnny Răducanu () [Corola-journal/Journalistic/15664_a_16989]
-
burghez atașat valorilor morale ale umanismului occidental, format la școala clasicismului greco-latin, dar atent la mutația valorilor, la nou, la modernitate. Critica lui literară a pledat constant pentru modernitate. E. Lovinescu a avut teorii clare în această privință. Aceea a sincronismului a făcut epocă. La fel ca și liberalismul politic, sincronismul literar lovinescian e departe de a-și fi pierdut actualitatea. Nici chiar epuizarea modernismului (pentru care autorul Istoriei literaturii române contemporane s-a bătut vreme de cîteva decenii), într-un
Lecția lui Lovinescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15793_a_17118]
-
clasicismului greco-latin, dar atent la mutația valorilor, la nou, la modernitate. Critica lui literară a pledat constant pentru modernitate. E. Lovinescu a avut teorii clare în această privință. Aceea a sincronismului a făcut epocă. La fel ca și liberalismul politic, sincronismul literar lovinescian e departe de a-și fi pierdut actualitatea. Nici chiar epuizarea modernismului (pentru care autorul Istoriei literaturii române contemporane s-a bătut vreme de cîteva decenii), într-un moment în care postmodernismul vine cu perspective și soluții noi
Lecția lui Lovinescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15793_a_17118]
-
istoriografiei românești sunt neîntemeiate: dezinteres față de factorii sociologici și istorici, slabul apetit pentru analiza de text, carența perspectivei comparatiste, predilecția pentru analogii în detrimentul studierii influențelor directe și așa mai departe. Există studii de toată mâna care contrazic această abordare negativă. Sincronismul lovinescian e socotit „artificial”, în măsura în care ar rezulta din supunerea la o presiune culturală de tip neocolonialist. În schimb, protocronismul apare ca o afirmare a unui autohtonism sănătos, pus la colț în mod nejustificat de critica liberală. (Unde sunteți, Paul Anghel
Cui i-e frică de Titu Maiorescu? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2645_a_3970]
-
extinderea repertoriului teatral ce integrează, sub influența sa, opere și adaptări rusești, Căsătoria de Gogol, Crimă și pedeapsă sau texte inedite ca R.U.R de Capek. Privindu-i machetele scenografice, ceea ce mă frapează și insist în intervenția mea e „sincronismul” cu modernitatea europeană. El, sunt convins, nu e un epigon, ci un artist ce inventa, concepea, propunea spații originale în „spiritul timpului”. Ele poartă amprenta scenei europene care își descoperă în baron un reprezentant de excepție în acea Bucovină vecină
Löwendal, baronul scenograf, la Biblioteca Națională a Franței by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/2774_a_4099]
-
Epigonii, numai că el nu socotește pe urmași drept epigoni și-i recitește poematic. El însuși, Nichita, se declară părtaș la această "dimineață a poeților": "Eu aparțin generației lui Cârlova", una întemeietoare și plină de însuflețire. E o replică la sincronismul lovinescian, care e just, inclusiv teoria "mutației valorilor", dar din punctul de vedere al continuității, al întregului și chiar al modernității, întoarcerea la rădăcini, mișcarea în vreme este imperativă. Altfel spus, între generații nu există o ruptură, ci o permanentă
Nichita Stănescu și critica literară by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/8570_a_9895]
-
cunoscută. Mai trebuie numai amintit că Nichita, hagiograful, are în vedere special, creșterea limbii românești / și-a patriei cinstire", faimosul Testament, meșteșugul, esența poeziei căutată în limbă. "Temeneaua" la Anton Pann tot pe motivul "poveștii vorbei" se produce. Și al sincronismului. În anul de grație 1831, când s-au fost tipărite Poeziile deosebite sau cântece de lume ale mândrului și balcanicului "iubăreț", Goethe tipărea partea a doua din Faust, Edgar Allan Poe își publica poemele, Stendhal dădea la iveală Roșu și
Nichita Stănescu și critica literară by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/8570_a_9895]
-
D’ale chitarelor electrice Doru IONESCU Muzica rock a apărut în România în vremea comunismului, într-un sincronism cu lumea liberă. De la bun început cenzura a afectat dezvoltarea acesteia, sfârșind - în ultimii ani ’80 - prin a o marginaliza și prin a-i construi o imagine publică/oficială falsă. Din fericire sistemul nu a fost perfect și mulți dintre
D?ale chitarelor electrice by Doru IONESCU () [Corola-journal/Journalistic/84033_a_85358]
-
Bacovia, Blaga, Philippide, Pillat, Baltazar, poeții Cercului s-au dedat la un gen mai apropiat eposului, baladescului" (op. cit., p. 513). Toate aceste disocieri și precizări sunt cu totul străine de principiul lovinescian al imitației, pe temeiul căruia se dezvoltă teoria sincronismului. Literatura română are nevoie, pentru a ieși din provincialism și pentru a se europeniza, nu de o simplistă sincronizare, ci de o racordare la tradiții ignorate. Mai bine se vede acest program cerchist într-un alt articol al lui I.
Tradiția cerchistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8423_a_9748]
-
nedeclarate ca pe niște inconsecvențe. Cerchiștii îl admiră pe E. Lovinescu, prețuiesc cenaclul "Sburătorul" și pe scriitorii moderni promovați de critic, aprobă în principiu modernismul ca pe o soluție de înnoire, dar nu îl adoptă în practica propriei creații. Despre sincronism I. Negoițescu nu suflă o vorbă în cele trei texte programatice pe care le-am citat și prin care se recomandă Cercul Literar de la Sibiu. Cred că este o omisiune semnificativă sau elocventă. În prefața la Un roman epistolar I.
Tradiția cerchistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8423_a_9748]
-
sale spre religiozitate, "criticul se cuvine să fie nițel profet" (404). Iar dacă vede viața cărții, viața din carte, el poate să prevadă și durabilitatea de viață prin lectură a acesteia. Cum poate fi criticul profet, altfel decât descoperind metoda sincronismului lecturii, a ceea ce opera menține para-contextual, deopotrivă ca text și subtext? Să convenim că profețiile, fie euforice, fie disforice - sublime ori tragice - sunt oricum glorioase. Critica, se recunoaște, este creatoare, dar creația însăși nu se reduce la arta placată pe
Între crize și profeții by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8163_a_9488]
-
de ministru al afacerilor externe, apără, așa cum autorul spune în prefață, ”teza nevoii de a reclădi politica externă a României și de a reprezenta țara noastră ca un actor cu contribuții semnificative în Uniunea Europeană și NATO, atașat valorilor euroatlantice și sincronismului. România trebuie eliberată de politica externă de a recurge la ”plăți” și reinstalată printre țările demne ale Europei unite și ale lumii, ce cooperează intens în beneficiul mutual”. În finalul cărții, autorul volumului ”Criza după criză - Schimbarea lumii”, în calitate de ministru
”Criza și după criză - Schimbarea lumii”, un nou volum semnat Andrei Marga () [Corola-journal/Journalistic/80936_a_82261]
-
putea determina: 1. dacă și în ce măsură întregul gândirii sale este original - și eventual superior - față de părțile care au intrat în componența lui, după cum înclinau să creadă elevii și apropiații săi; 2. dacă într-adevăr și-a devansat contemporanii români prin sincronism cu gândirea europeană, ba chiar prin anticiparea unor importante curente - precum existențialismul și logica intuiționistă -, așa cum au susținut discipolii săi. Nu e desigur un program revoluționar. Sunt lucruri pe care buna tradiție a cercetării filologice le-a practicat și verificat
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
interbelică (îmi vine în minte Camil Petrescu). Ele aparțin lui Sadegh Hedayat și sunt spuse într-o discuție cu unul dintre emulii săi, când literatura persană învăța alfabetul modernității. Și el e obsedat de „arderea etapelor“, de principiile scriiturii, de sincronism... Lucrurile par să se petreacă la fel în toate literaturile care au avut „complexul“ întârzierii la festinul modernității. Sesizând la timp rezistența tradiției literare persane și imposibilitatea desprinderii din ea a unor noi forme artistice, Sadegh Hedayat lansează un veritabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
prin dublarea precendentului. Prin convenție, timpii sub o secundă se inscripționează astfel: 30 = 1/30 s, 125 = 1/125 s. Timpii supraunitari se inscripționează normal. La unele aparate, timpul de sincronizare cu blițul (timpul minim în care blițul funcționează în sincronism cu obturatorul) este evidențiat prin cromatică sau cu ajutorul altor semne distinctive (figura 2.21). În funcție de poziția în interiorul aparatului de fotografiat, obturatoarele pot fi centrale sau focale. Obturatoarele centrale sunt situate în interiorul obiectivului, cât mai aproape de centrul optic al acestuia. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]