38 matches
-
upgradat. Este, de asemenea, o sursă de sincroton foton de raze X și ultraviolete. Tevatronul Fermilab are un inel cu un fascicul de ghidare lung de 6 km, primind ulteorior câteva îmbunătățiri. Cel mai mare accelerator circular construit vreodată este sincrotronul LEP de la CERN, cu o circumferință de 26.6 km. A ajuns la o energie de 209 GeV înainte sa fie demontat în anul 2000 pentru ca tunelul subteran sa poata fi folosit pentru LHC (Large Hadron Collider). LHC este, momentan
Accelerator de particule () [Corola-website/Science/298190_a_299519]
-
a se vedea de asemenea: Lista de persoane Cornell Manhattan Project). În anii 1930, cercetătorii de la Cornell au construit cel de-al doilea ciclotron din Statele Unite. În anii ‘50, fizicienii de la această universitate au fost primii care au studiat radiațiile sincrotron. În timpul anilor ‘90, Cornell Electron Storage Ring a avut cea mai mare luminozitate din lume în urma ciocnirii dintre electroni și pozitroni. După construirea sincrotronului la Cornell, Robert R. Wilson și-a luat concediu pentru a deveni director-fondator al Fermilab, care
Universitatea Cornell () [Corola-website/Science/322091_a_323420]
-
din Statele Unite. În anii ‘50, fizicienii de la această universitate au fost primii care au studiat radiațiile sincrotron. În timpul anilor ‘90, Cornell Electron Storage Ring a avut cea mai mare luminozitate din lume în urma ciocnirii dintre electroni și pozitroni. După construirea sincrotronului la Cornell, Robert R. Wilson și-a luat concediu pentru a deveni director-fondator al Fermilab, care a implicat proiectarea și construirea celui mai mare accelerator din Statele Unite. Acceleratorul și grupurile de mare energie fizică sunt implicate în proiectarea International Linear
Universitatea Cornell () [Corola-website/Science/322091_a_323420]
-
particulei accelerate. Betatroanele au demonstrat posibilitatea accelerării particulelor la o rază a traiectoriei constantă și posibilitatea focalizării fascicului de particule într-o orbită stabilă. ul combină metodă de accelerare a unui accelerator liniar cu orbită circulară a unui betatron. Primul sincrotron operațional a fost fabricat în 1947 de General Electric. În prezent, sincrotronul este cel mai utilizat model de accelerator circular. Câmpul magnetic al magneților "dipolari" amplasați în lungul orbitei deviază electronii între secțiuni liniare succesive. Aceste secțiuni formează o structură
Sincrotron () [Corola-website/Science/322236_a_323565]
-
traiectoriei constantă și posibilitatea focalizării fascicului de particule într-o orbită stabilă. ul combină metodă de accelerare a unui accelerator liniar cu orbită circulară a unui betatron. Primul sincrotron operațional a fost fabricat în 1947 de General Electric. În prezent, sincrotronul este cel mai utilizat model de accelerator circular. Câmpul magnetic al magneților "dipolari" amplasați în lungul orbitei deviază electronii între secțiuni liniare succesive. Aceste secțiuni formează o structură închisă cu o formă aproximativ circulară. Focalizarea fascicului de electroni este realizată
Sincrotron () [Corola-website/Science/322236_a_323565]
-
formă linii de câmp circulare). Într-un betatron, devierea particulelor în orbită circulară (de către câmpul magnetic la traiectorie) și accelerarea prin inducție (de fluxul magnetic variabil prin area dată de traiectorie) sunt realizate de acelasi set de bobine. Într-un sincrotron aceste două funcții sunt separate. Astfel, "două" frecvente sunt prezente: frecvență de ciclotron formulă 1 dată de magneții amplasați în lungul orbitei și frecvența de accelerație formulă 2 dată de "cavitățile RF". Aceste frecvente sunt egale în amplitudine dar au "faze" diferite
Sincrotron () [Corola-website/Science/322236_a_323565]
-
idee inspirată de această diferență de faza, numită "stabilitatea de faza", prin scăderea frecventei RF formulă 2 sau creșterea câmpului magnetic formulă 4. Diferite variante de aplicare a stabilității de faza au fost inițial utilizate în "sincrociclotroane" (formulă 4 fix, formula 2 variabilă), în "sincrotroanele de protoni" (Berkeley Bevatron, Brookhaven Cosmotron) (formulă 4 și formula 2 variabile) și în final, în "sincrotroanele" propriu-zise pentru electroni (formulă 4 variabil, formula 2 fixă). Primele sincrotroane au fost utilizate pentru accelerarea de particule pentru cercetarari de fizică a particulelor elementare. În 1961
Sincrotron () [Corola-website/Science/322236_a_323565]
-
formulă 2 sau creșterea câmpului magnetic formulă 4. Diferite variante de aplicare a stabilității de faza au fost inițial utilizate în "sincrociclotroane" (formulă 4 fix, formula 2 variabilă), în "sincrotroanele de protoni" (Berkeley Bevatron, Brookhaven Cosmotron) (formulă 4 și formula 2 variabile) și în final, în "sincrotroanele" propriu-zise pentru electroni (formulă 4 variabil, formula 2 fixă). Primele sincrotroane au fost utilizate pentru accelerarea de particule pentru cercetarari de fizică a particulelor elementare. În 1961, o inovație deosebită a fost demonstrarea în instalația "Tantalus", administrată de un consorțiu de universități
Sincrotron () [Corola-website/Science/322236_a_323565]
-
aplicare a stabilității de faza au fost inițial utilizate în "sincrociclotroane" (formulă 4 fix, formula 2 variabilă), în "sincrotroanele de protoni" (Berkeley Bevatron, Brookhaven Cosmotron) (formulă 4 și formula 2 variabile) și în final, în "sincrotroanele" propriu-zise pentru electroni (formulă 4 variabil, formula 2 fixă). Primele sincrotroane au fost utilizate pentru accelerarea de particule pentru cercetarari de fizică a particulelor elementare. În 1961, o inovație deosebită a fost demonstrarea în instalația "Tantalus", administrată de un consorțiu de universități americane, a ideii "inelului de acumulare" (engl. "storage ring
Sincrotron () [Corola-website/Science/322236_a_323565]
-
un inel de acumulare particulele sunt menținute la o energie constantă. Acesta, cu un vid de mai bună calitate, a permis păstrarea unui flux de particule pentru un interval mai îndelungat și creșterea intervalului de timp dintre accelerații. Într-un sincrotron contemporan accelerarea particulelor durează câteva minute, în restul timpului acestea deplasându-se cu o energie constantă. Din punct de vedere practic, aceasta a simplificat mult utilizarea instalației în experimente cu razele X generate. Sincrotroanele sunt construite deoarece luminozitatea radiațiilor X
Sincrotron () [Corola-website/Science/322236_a_323565]
-
de timp dintre accelerații. Într-un sincrotron contemporan accelerarea particulelor durează câteva minute, în restul timpului acestea deplasându-se cu o energie constantă. Din punct de vedere practic, aceasta a simplificat mult utilizarea instalației în experimente cu razele X generate. Sincrotroanele sunt construite deoarece luminozitatea radiațiilor X generate de deplasarea electronilor în orbită circulară, numită "radiație de sincrotron", este între 5 și 10 ordine de mărime mai mare decât în cazul surselor de laborator. În plus, radiația emisă, descrisă de o
Sincrotron () [Corola-website/Science/322236_a_323565]
-
deplasându-se cu o energie constantă. Din punct de vedere practic, aceasta a simplificat mult utilizarea instalației în experimente cu razele X generate. Sincrotroanele sunt construite deoarece luminozitatea radiațiilor X generate de deplasarea electronilor în orbită circulară, numită "radiație de sincrotron", este între 5 și 10 ordine de mărime mai mare decât în cazul surselor de laborator. În plus, radiația emisă, descrisă de o teorie de Julian Schwinger, are un spectru continuu. Radiația emisă din interiorul magneților dipolari are luminozitatea cu
Sincrotron () [Corola-website/Science/322236_a_323565]
-
mai degrabă în stratosferă. Observațiile radio scot în evidență o puternică creștere a continuității emisiunilor cu o lungime de undă de 21 cm, după principalele impacturi, care a atins 120% din emisiunea normală provenind de pe planetă. Aceasta este datorită radiației sincrotron provocate de injecția de electroni relativiști - electroni cu viteze apropiate de viteza luminii - în magnetosfera lui Jupiter în urma impacturilor. În jur de o oră după coliziunea « fragmentului K » pe Jupiter, observatorii au înregistrat emisiuni aurorale în proximitatea zonei de impact
Cometa Shoemaker-Levy 9 () [Corola-website/Science/329711_a_331040]