122 matches
-
php?resurse=codul muncii" http://www.paginialbastre.ro/show.php?resurse=codul muncii. ***, Legea nr. 54/2003 (Legea sindicatelor), HYPERLINK "http://domino 2.kappa.ro/mj/superlex.nsf/all/Biblioteca" http://domino 2.kappa.ro/mj/superlex.nsf/all/Biblioteca. ***, CNS Cartel Alfa, „Sindicalismul în schimbare”, HYPERLINK "http://www.cartel-alfa.ro/congres2000doc.htm" http://www.cartel-alfa.ro/congres2000doc.htm. ***, Legea nr. 109/1997 privind organizarea și funcționarea Consiliului Economic și Social, HYPERLINK "http://www.ces.ro/romana/legea ces.html" http://www.ces.ro/romana
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
pusă În evidență de logica megaproiectelor sale nerealizate. În diverse momente ale carierei sale, el a propus planuri urbanistice pentru Paris, Alger, Săo Paulo, Rio de Janeiro, Buenos Aires, Stockholm, Geneva și Barcelona. Politica sa inițială era o combinație stranie Între sindicalismul revoluționar al lui Sorel și modernismul utopic al lui Saint-Simon, iar el a lucrat atât În Rusia sovietică (1928-1936), cât și la Vichy, pentru mareșalul Philippe Pétain. Manifestul-cheie al urbanismului modern, „Carta de la Atena” a Congreselor Internaționale de Arhitectură Modernă
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Lenin se gândea, În principiu, la două pericole majore. Primul era reprezentat de spontaneitate, care face imposibilă coordonarea tactică a presiunii revoluționare, iar cel de-al doilea era, desigur, practic inevitabila diversiune ideologică, menită să atragă atenția clasei muncitoare asupra sindicalismului și reformei legislative. Cum conștiința revoluționară de clasă nu s-ar fi putut dezvolta niciodată independent În sânul proletariatului, rezulta că Însăși atitudinea politică a muncitorilor era Întotdeauna o amenințare pentru partidul de avangardă. Probabil că acestea sunt motivele pentru
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Luxemburg, „The Russian Revolution”, p. 389. Punând mereu accentul pe latura etică și idealistă a clasei muncitoare, Luxemburg subestima probabil importanța preocupărilor materiale cotidiene care puteau foarte ușor, cel puțin În 1917, conduce și la acțiune revoluționară și la un sindicalism mărginit. Nici Rosa Luxemburg, nici Lenin nu aveau acel respect pentru materialismul clasei muncitoare pe care Îl avea, de pildă, Orwell În Road to Wigan Pier sau În Down and Out in Paris and Londra. În vreme ce Lenin Îi trata pe
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
1961. Redactor este Eftimie Gherman, iar director girant Auguste Callois, apoi Eftimie Gherman. Într-un Cuvânt înainte se menționează că publicația apare din inițiativa unui „mănunchi de sindicaliști din mișcarea muncitorească liberă” și că va fi „purtătorul de cuvânt al sindicalismului și socialismului român, mișcare desființată azi în țară, unde domnește o sângeroasă dictatură [...] care, în numele mișcării muncitorești, asuprește poporul român”. R.m. își propune să adune „fără nici un spirit sectar, pe toți acei ce vor să pună temelie nouă României muncitoare
ROMANIA MUNCITOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289326_a_290655]
-
uscase și crăpase. Fumul de țigară Înnegrise romburile tavanului de tablă. De-a lungul anilor, Casa Zebrei absorbise emanațiile clienților permanenți din industria auto. Locul mirosea de la berea și loțiunile lor capilare, de la suferința lor pontată, de la nervii uzați, de la sindicalismul lor. Și cartierul se schimba. În 1933, când deschisese bunicul meu barul, zona era populată de albi din clasa de mijloc. Acum devenea din ce În ce mai săracă, iar populația era predominant de culoare. Într-un inevitabil cerc vicios, de Îndată ce prima familie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
justiție, puterea limitată de legea lui Dumnezeu și drepturile conștiinței; este ordinea asigurată prin ascultarea sufletelor". Iar mai departe: "Dați-ne aceste suflete transformate de spiritul creștin al ascultării, dragostei și renunțării - căci pacea lui Hristos este perfect compatibilă cu sindicalismul lucrătorilor cu noile metode de muncă, cu toate noile regimuri de proprietate, cu organizațiile politice mult diferite între ele..." Conferința aceasta de la Braga, publicată în ziarele Centrului Catolic, nu are totuși nici o influență în viața politică portugheză. Anul 1924 nu
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
fi, în anii ’20, un fel de placă turnantă dinspre generația „pozitivistă” a junimiștilor și postjunimiștilor înspre „tînăra generație a anilor ’30“. Cazul Nae Ionescu este, în acest sens, simptomatic: debutant în mediile cafenelei simboliste, simpatizant al futurismului și al sindicalismului „sorelian” pînă prin 1919, devine - după o lungă perioadă de studii în Germania - tot mai atras de un spiritualism „legitimist”, iar antiliberalismul său - manifestat, o vreme, prin apropiere de Partidul Național Țărănesc - va aluneca treptat spre extrema-dreaptă, naționalistă, xenofobă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
șomaj și de precaritatea economică, se substituie parțial unei hegemonii totalizante a lucrătorilor huilei, organizate tocmai pe baza inserției în domeniul muncii și al producției 102. Această axă de analiză se dovedește în egală măsură primordială dacă ne amintim că sindicalismul minier a furnizat majoritatea militanților și aleșilor politici de la începutul secolului până foarte recent în unele locuri 103. În plan metodologic, ansamblul acestor chestiuni conduce la interogarea pertinenței modurilor de investigație testate de etnologie sau de sociologia urbană, luând ca
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
timpul parțial și alocațiile parentale, ocupațiile benevole etc.)125 este un fenomen care afectează diferit grupurile sociale și categoriile, în funcție de competențe, calificări, caracteristici sociale. El are loc într-un context de liberalizare parțială a legislației muncii și de prăbușire a sindicalismului, dar și de decalaj crescând între dreptul și evoluția formelor de subordonare în cadrul muncii 126. În sfârșit, precarizarea condițiilor de angajare impune indivizilor noi raporturi față de muncă și îi constrânge să urmărească păstrarea modurilor de subzistență în sfera drepturilor sociale
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
introdus abia în 1890. Începutul secolului XX a asistat la apariția inițiativelor care urmau să pregătească formarea unei democrații creștine după 1919: reviste precum: Ciencia tomista fondată de dominicani în 1910, Cercurile muncitorești ale iezuitului Antonio Vicent, un început de sindicalism creștin susținut de canonicul Maximiliano Arboleya în regiunea minieră Asturia, fondarea de către un alt iezuit, părintele Gabriel Palau, în 1906, la Barcelona, a Acción social popular, iar în 1909 a Associación católica de Propagandistas, de către părintele Angel Ayala, care anunța
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
În 1922 a apărut Partidul Social Popular, un partid a cărui existență avea să fie efemeră. Conducătorii lui, ca José María Gil Robles sau Angel Ossorio y Gallardo (legat de omul politic conservator Antonio Maura), proveneau dintre Propagandiști sau din sindicalismul creștin unificat în 1919 (momentul cînd a fost creată Confederación Nacional de Sindicatos Católicos) și din Confederación Católica Agraria, puternică la sate. Acest partid se raporta la Luigi Sturzo și a extras din experiența populară italiană un program bazat pe
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
etosul consumerist tinde să reorganizeze ansamblul comportamentelor, inclusiv pe cele ce nu țin de schimbul de mărfuri. Puțin câte puțin, spiritul consumului a reușit să se infiltreze până și în raporturile cu familia și cu religia, cu politica și cu sindicalismul, cu cultura și cu timpul liber. Totul se petrece ca și cum, de-acum înainte, consumul ar funcționa asemenea unui imperiu fără timpi morți și cu contururi infinite. De unde și condiția profund paradoxală a hiperconsumatorului. Pe de o parte, acesta se afirmă
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
număr de cetățeni fac dovada unei adeziuni tot mai nestatornice față de partidele politice, se orientează în mod tot mai individual, votează după natura și miza alegerilor: votul strategic al consumatorului politic tinde să înlocuiască votul de clasă de modă veche. Sindicalismul? Și aici câștigă teren legătura temporară și distanțată, aderentul devenind progresiv un simplu cotizant, un „client” care tratează organizația sindicală ca pe o instituție obișnuită: angajamentului identitar care prevala până de curând i-a succedat un raport de tip utilitarist
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
de a-și procura bani și a participa la modurile de viață dominante popularizate intens de mass-media. De ce să-ți alienezi viața și libertatea printr-o muncă atât de prost plătită? Disprețuind condiția muncitorului și cultura muncii, respingând politica și sindicalismul, tinerii „marginalizați” își construiesc identitatea în jurul consumului și al banului, al escrocheriei și al traficului ilegal 30. Neîndoielnic, mizeria se adâncește pe fondul șomajului de masă și al declinului vechilor culturi populare și politice, dar aceste fenomene nu pot fi
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
țintă, fiind îndreptată împotriva guvernului represiv, a conducerii fabricilor și a liderilor sindicali bărbați care, deseori cooptați de putere, reprimau cererile venite din partea muncitoarelor (Launiusxe "Launius, Michael", 1991). Tinerele angajate în sectorul industrial exportator au constituit o adevărată avangardă a sindicalismului și au contribuit la prăbușirea regimului militar autoritar al lui Parkxe "Park" Chungxe "Chung, Hyun-Back" Hee și la procesul masiv de democratizare din anii ’80. Activitatea sindicală a muncitoarelor de la Y.H. Trading Company (producător de peruci și îmbrăcăminte), la
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
Y.H. Trading Company (1975-1979), Namyoungxe "Namyoung, Nylon" Nailon (1977), Chonggyexe "Chonggye, sindicatul" Union (confecții, 1980-1985), Wonpoong Unionxe "Wonpoong Union" (produse din camgarn și lână, 1980-1982) și Motorolaxe "Motorola" (companie americană, 1987-1988). În al doilea rând, în ceea ce privește strategiile de protest, sindicalismul feminin a devenit deseori foarte militant, adăugând noi tactici acțiunilor convenționale (marșurile pașnice, strângerea de semnături, redactarea de scrisori și audierile publice). În unele cazuri (Y.H. Trading Company și Dong-il Textilexe "Dong-il Textile"), sindicalistele au mers până la a se
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
intrăm în secolul al XX-lea pentru a vedea Internaționala a II-a în măsură să-și coordoneze acțiunile într-un mod eficace. Această nouă etapă, situată după o clarificare ideologică și politică a pozițiilor sale față de anarhism și de sindicalism se caracterizează prin construirea de mijloace proprii de organizare. Chestiunea va fi rapid reglată cu anarhiștii, definitiv excluși, după aprige dispute care au avut loc după încheierea celui de-al IV-lea congres (Londra, 26 iulie 2 august 1896). Incluzînd
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
în cadrul instituțiilor parlamentare, socialismul definește lupta politică ca fiind una din modalitățile de acțiune revoluționare 7. În raport cu mișcarea sindicală, problema este mai complexă și datorită concepțiilor doctrinale de fond, care diferă de la social-democrații germani la cei francezi: în timp ce pentru germani sindicalismul reprezintă "școala primară a socialismului", francezii, dimpotrivă, pledează pentru o practică sindicală specifică. În cele din urmă, punctul lor de vedere, susținut și de socialiștii englezi se va impune, ceea ce explică crearea în 1901 a unui Secretariat internațional autonom al
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
luată o dată cu hotărîrea întrunirilor regulate ale congreselor sindicale. Din această practică se va naște, în 1919, Federația Sindicală Internațională 8. Într-o manieră mai generală, separarea Internaționalei de anarhiști, de care s-au apropiat numeroși sindicaliști, a favorizat incontestabil autonomia sindicalismului în mai multe țări europene. O dată cu congresul de la Londra se încheie, pentru a relua o formulă a socialistului francez Jean Longuet, perioada "constitutivă" a Internaționalei; aceasta face loc perioadei "organice". Congresele au așezat autoritatea organizației și chestiuni politice de fond
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
dar relativ separat de masele populare și urbane pînă la declanșarea Primului Război mondial. Angajați în principal în acțiunea parlamentară, conducătorii acestuia nu sînt în măsură să răspundă aspirațiilor numeroșilor lucrători, atrași tot mai mult de formele de luptă ale sindicalismului revoluționar. Liderii Partidului Laburist estimează ca fiind posibilă și de dorit o colaborare strînsă cu liberalii pentru a face să progreseze legislația socială, ceea ce s-a și întîmplat între 1906-1914; totuși, această orientare diferă foarte mult de cea urmată de
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
număr de 103 în 1914, iar efectivele Partidului se triplează în același timp, de la 35.000 la 100.000 de militanți. Unitatea politică a socialismului francez realizată în cadrul SFIO nu trebuie să șteargă distanța care există între acest partid și sindicalism, organizat autonom proclamat de Carta de la Amiens, în 1906. Sindicalismul revoluționar dorește să se delimiteze în mod clar de socialismul francez, îndepărtat în egală măsură de mișcarea mutualistă, care este și ea, la rîndul său, în plin avînt, dominată de
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
în același timp, de la 35.000 la 100.000 de militanți. Unitatea politică a socialismului francez realizată în cadrul SFIO nu trebuie să șteargă distanța care există între acest partid și sindicalism, organizat autonom proclamat de Carta de la Amiens, în 1906. Sindicalismul revoluționar dorește să se delimiteze în mod clar de socialismul francez, îndepărtat în egală măsură de mișcarea mutualistă, care este și ea, la rîndul său, în plin avînt, dominată de personaje notabile încă de la începuturile celui de-al doilea Imperiu
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
în mod clar de socialismul francez, îndepărtat în egală măsură de mișcarea mutualistă, care este și ea, la rîndul său, în plin avînt, dominată de personaje notabile încă de la începuturile celui de-al doilea Imperiu. Din aceste două motive autonomia sindicalismului și separarea de mutualism socialismul francez nu dispune de aceeași așezare a maselor și nici de o putere asemănătoare cu cea a omologilor săi germani sau din Europa de Nord. Această împărțire între partid politic și sindicat este încă și mai vizibilă
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
reformist lombard, care luptă pentru salarii mai mari, sprijinindu-se pe societățile de ajutor reciproc și socialismul romagnol, mai revoluționar, confruntat cu chestiunea agrară o problemă permanentă a națiunii italiene. Poate mai mult decît în Franța, demarcația dintre socialism și sindicalism va fi clară, acesta din urmă fiind din ce în ce mai puternic influențat de sindicalismul revoluționar pe măsură ce se apropie anul 191426. Socialismul spaniol oferă, cel puțin la începuturile sale, cîteva analogii cu omologii săi italian și rus, poate că și datorită anumitor asemănări
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]