124 matches
-
șomaj și de precaritatea economică, se substituie parțial unei hegemonii totalizante a lucrătorilor huilei, organizate tocmai pe baza inserției în domeniul muncii și al producției 102. Această axă de analiză se dovedește în egală măsură primordială dacă ne amintim că sindicalismul minier a furnizat majoritatea militanților și aleșilor politici de la începutul secolului până foarte recent în unele locuri 103. În plan metodologic, ansamblul acestor chestiuni conduce la interogarea pertinenței modurilor de investigație testate de etnologie sau de sociologia urbană, luând ca
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
timpul parțial și alocațiile parentale, ocupațiile benevole etc.)125 este un fenomen care afectează diferit grupurile sociale și categoriile, în funcție de competențe, calificări, caracteristici sociale. El are loc într-un context de liberalizare parțială a legislației muncii și de prăbușire a sindicalismului, dar și de decalaj crescând între dreptul și evoluția formelor de subordonare în cadrul muncii 126. În sfârșit, precarizarea condițiilor de angajare impune indivizilor noi raporturi față de muncă și îi constrânge să urmărească păstrarea modurilor de subzistență în sfera drepturilor sociale
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
la Ursus (Polonia), tot majorarea prețurilor la produsele alimentare este detonatorul grevei. Dar În ceea ce-i privește pe cei 17 000 de greviști ai șantierului Lenin din Gdansk, ei acuz... concedierea Annei Walentynowice, care Îndr...znise s... apere ideea de sindicalism liber, si Întocmesc un program de revendic...ri În 21 de puncte, printre care crearea unui sindicalism liber, dreptul la grev..., eliberarea deținuților politici etc. Una dintre cele mai importante caracteristici ale mișc...rilor muncitorești din aceast... perioad... este efortul
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
pe cei 17 000 de greviști ai șantierului Lenin din Gdansk, ei acuz... concedierea Annei Walentynowice, care Îndr...znise s... apere ideea de sindicalism liber, si Întocmesc un program de revendic...ri În 21 de puncte, printre care crearea unui sindicalism liber, dreptul la grev..., eliberarea deținuților politici etc. Una dintre cele mai importante caracteristici ale mișc...rilor muncitorești din aceast... perioad... este efortul de organizare. Desigur, exist... Inc... o faz... inițial... deseori anarhic... și necontrolat..., care dureaz... mai multe zile
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
php?resurse=codul muncii" http://www.paginialbastre.ro/show.php?resurse=codul muncii. ***, Legea nr. 54/2003 (Legea sindicatelor), HYPERLINK "http://domino 2.kappa.ro/mj/superlex.nsf/all/Biblioteca" http://domino 2.kappa.ro/mj/superlex.nsf/all/Biblioteca. ***, CNS Cartel Alfa, „Sindicalismul în schimbare”, HYPERLINK "http://www.cartel-alfa.ro/congres2000doc.htm" http://www.cartel-alfa.ro/congres2000doc.htm. ***, Legea nr. 109/1997 privind organizarea și funcționarea Consiliului Economic și Social, HYPERLINK "http://www.ces.ro/romana/legea ces.html" http://www.ces.ro/romana
[Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
și trădări. Războaiele, imaginar social și construcții politice [Seli Arslan, 2007]) și Listes noires du Parti communiste (Listele negre ale Partidului Comunist [Calmann Lîvy, 2007]) • Adeziune; Anarhism; Arhive; Conspirație; Contrarevoluție; Stângism; Kronstadt; Mai 1968; Organizare; Organizații de masă; Ortodoxie; Social-democrație; Sindicalism; Troțki; Tvoțkiști. PHILIPPE BUTON, doctor în științe istorice, profesor de istorie contemporană la Universitatea din Reims. Este autorul volumului Les Lendemains qui dîchantent. Le PCF à la Libîration (Zori întunecate. Partidul Comunist Francez în momentul Eliberării) (Presses de Sciences-Po, 1993
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a lui Voline - în Revoluția necunoscută, publicată în 1947 - care relatează experiența sa în presa anarhistă a anilor 1920-1930. Contracarat prin prestigiul și puterea comunismului sovietic, anarhismul capătă o configurație grupusculară și nu mai păstrează decât o anumită influență asupra sindicalismului*. Spania este singura țară în care el mai rămâne o forță politică, datorită Federației Anarhiste Iberice (FAI) care se află în fruntea Confederației Naționale a Muncii (CNT), având în 1936 între 800000 și 1000000 de membri. Dar rolul crescând atribuit
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
le-a impus muncitorilor condiții de viață și de muncă ducând în multe cazuri la instaurarea muncii forțate de masă - Gulagul* sovietic sau laogai-ul chinez și variantele lor din Europa de Est sau din Asia* - la suprimarea dreptului la grevă și a sindicalismului* liber și la reprimarea feroce a oricărei manifestări de protest a muncitorilor ca în Berlinul răsăritean în 1953, în Ungaria în 1956 sau în Polonia cu Solidarność* în 1980. COEXISTENȚA PAȘNICĂ Contrar opiniei comune, conceptul de coexistență pașnică n-a
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ele, la rândul lor, la epurări și excluderi -, fie în cel al socialismului tradițional -: în aprilie 1923, Frossard creează o Uniune Social-Comunistă și un ziar, L’Egalitî, înainte de a se alătura SFIO. Sunt și unii care aleg să revină în sindicalism, ca Pierre Monatte, dezgustat de „corporalizarea” PC, de „mentalitatea de cazarmă” și de „apucăturile de subofițer”. Alții, în sfârșit, își publică memoriile sau, mai rar, își aduc contribuția la istoria comunismului: în 1964, cu teza sa Originile Partidului Comunist Francez
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
bazele unei societăți* noi. și, pe fondul distrugerii vechii țărănimi, politica de colectivizare* permite transferuri masive de mână de lucru înspre centrele industriale în curs de afirmare și spre șantierele Gulagului*, în vreme ce mijloacele tradiționale de apărare ale clasei muncitoare* - îndeosebi sindicalismul* - sunt prohibite sau aservite. în democrațiile populare*, aceste dinamici vor fi mai puțin violente ca în URSS, dar vor duce la rezultate, în mare, comparabile. în 1952, Bulgaria anunță naționalizarea aproape integrală a sectorului industrial, la fel ca Polonia, Cehoslovacia
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
masă (sindicate etc.) care dau adesea o mână de ajutor la acțiunile partidului. Aparițiile publice masive întăresc impresia de număr și, pentru celelalte forțe politice, sentimentul omniprezenței comuniștilor. Dacă prima generație comunistă a anilor 1920, provenită din social-democrație și din sindicalism*, își are propriile resurse culturale, a doua generație nu cunoaște decât formarea comunistă asigurată de un sistem parașcolar. școlile de formare create de către partidele comuniste se răspândesc încă din anii 1920 la toate nivelurile - raional, regional, federal, național și... internațional
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
puterea și cu niște indivizi din ce în ce mai recalcitranți la autoritarism. ORGANIZAȚIE DE MASĂ Spre deosebire de partidul comunist, care reunește revoluționari profesioniști selecționați și care este însărcinat să conducă ansamblul politicii comuniste, organizațiile de masă adună laolaltă sub o temă de mobilizare specifică - sindicalismul*, lupta pentru pace*, sportul, tineretul*, apărarea locatarilor etc. - un maximum de persoane într-o structură care rămâne controlată de câțiva comuniști ce reprezintă în general între 10 și 20% dintre membri. Acest tip de organizare preia elemente de la social-democrația* germană
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
nouă generație militantă. Odată cu Războiul Rece*, mișcarea comunistă reutilizează forme apropiate de acelea de dinainte de război, înmulțind organizațiile care guvernează ansamblul vieții cotidiene: pionerii, tinerii, Uniunea femeilor, asociațiile de rezistenți, de deportați etc. Aceasta își înregistrează principalele succese în sectoarele sindicalismului și al luptei pentru pace, dar și, fapt nou, în mediile culturii unde țese o puternică rețea de tovarăși de drum, pentru care cele mai emblematice figuri sunt, în Franța, cuplurile Jean-Paul Sartre/Simone de Beauvoir sau Yves Montand/Simone
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
participat la guvernările Uniunii sacre, revoltându-se împotriva societății și ordinii stabilite, aceștia sunt uluiți de Revoluția rusă și puterea bolșevică. Nașterea Partidului Comunist - Secția Franceză a Internaționalei Comuniste (PC-SFIC) marchează o cezură fundamentală în cadrul stângii franceze; dar și a sindicalismului*, deoarece minoritatea revoluționară a CGT scizionează în 1921 și formează CGTU, rapid controlată de către comuniști, care va sluji drept canal de recrutare muncitorească pentru partid. Primii pași ai noului partid sunt dificili. Aplicarea celor 21 de condiții ale IC și
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
un socialism independent, animat de personalități ca Jean Jaurès. în 1905, Jaurès reușește să unifice ansamblul într-un Partid Socialist - Secția Franceză a Internaționalei Muncitorești (SFIO), care, totuși, nu ajunge să-și articuleze doctrina și acțiunea cu cele ale unui sindicalism impregnat de anarhism și refuzând democrația* parlamentară. Numărând puțini activiști, dar mulți aleși, SFIO nu va fi niciodată o social-democrație de tipul celei germane sau britanice, modele ale partidelor socialiste austriac, belgian, olandez, norvegian, suedez și ceh. Din 1889, ansamblul
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
confruntarea cu forțele de represiune și cheamă la extinderea mișcării. La 16 august, Comitetul inter-întreprinderi din Gdansk, condus de tânărul muncitor electrician catolic Lech Walesa, înaintează 21 de propuneri care rezumă, în mod indirect, starea țării. Primul punct revendică un sindicalism* liber, în opoziție cu birocrația* sindicală aflată în feuda puterii comuniste; al doilea cere garantarea dreptului la grevă, iar al treilea - respectarea libertății de exprimare. Urmează reangajarea persoanelor concediate, eliberarea deținuților politici, accesul la mass-media naționale, creșterea salariilor și indexarea
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
prin caricaturi simbolice, sărituri colective și lozinci sacadate, iluzia apropierii de Palatul de iarnă. Această istorie simbolică se află de acum în spatele nostru. Prin conjuncția crizei ideologiilor totalizante și intrarea comunismului în sfera comunicării, specificitățile simbolisticii comuniste tind să dispară. SINDICALISM înainte de 1914, există patru modele sindicale. Modelul trade-unionist, apărut încă din anii 1830, în Marea Britanie, se bazează pe acțiunea revendicativă, organizată pe ramură profesională, cu dorința de a dobândi drepturi recunoscute de lege. Trade-Union Congress (TUC), apărut în 1868, decide
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
revendicările sociale, iar Partidul Socialist se ocupă de acțiunea politică. Coordonarea între acțiunea politică și cea socială este administrată de un comitet în care fiecare organizație este reprezentată în mod paritar. în sfârșit, în țările Europei de Sud domină un sindicalism influențat de anarhism* și de sindicaliștii revoluționari. Dacă este adevărat că se amestecă în politică, el îi respinge însă forma parlamentară. Astfel, în 1906, Confederația Generală a Muncii (CGM) franceză adoptă „Carta de la Amiens”, de orientare sindicalistă revoluționară: refuzul intermediarilor
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
va obține compensații. Astfel, Lîon Jouhaux, secretar general al CGM și de formație anarhistă, devine unul dintre promotorii apropierii între sindicate și guvern. Totuși, minoritățile se opun acestei evoluții, cum e, în sânul CGM, cea condusă de două figuri ale sindicalismului revoluționar, Alphonse Merrheim și Pierre Monatte. Sindicalismul față în față cu revoluția bolșevică De când preiau puterea, bolșevicii intră în conflict violent cu sindicalismul rus, dominat de menșevici, neezitând să zdrobească militar manifestările revendicative muncitorești. Totuși, părerile lor sunt împărțite în ceea ce privește
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
general al CGM și de formație anarhistă, devine unul dintre promotorii apropierii între sindicate și guvern. Totuși, minoritățile se opun acestei evoluții, cum e, în sânul CGM, cea condusă de două figuri ale sindicalismului revoluționar, Alphonse Merrheim și Pierre Monatte. Sindicalismul față în față cu revoluția bolșevică De când preiau puterea, bolșevicii intră în conflict violent cu sindicalismul rus, dominat de menșevici, neezitând să zdrobească militar manifestările revendicative muncitorești. Totuși, părerile lor sunt împărțite în ceea ce privește rolul sindicalismului. în 1918, Troțki* propune militarizarea
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Totuși, minoritățile se opun acestei evoluții, cum e, în sânul CGM, cea condusă de două figuri ale sindicalismului revoluționar, Alphonse Merrheim și Pierre Monatte. Sindicalismul față în față cu revoluția bolșevică De când preiau puterea, bolșevicii intră în conflict violent cu sindicalismul rus, dominat de menșevici, neezitând să zdrobească militar manifestările revendicative muncitorești. Totuși, părerile lor sunt împărțite în ceea ce privește rolul sindicalismului. în 1918, Troțki* propune militarizarea muncii, care ar obliga muncitorii să se plieze pe ordinele puterii, legile sociale corespunzând codului militar
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Alphonse Merrheim și Pierre Monatte. Sindicalismul față în față cu revoluția bolșevică De când preiau puterea, bolșevicii intră în conflict violent cu sindicalismul rus, dominat de menșevici, neezitând să zdrobească militar manifestările revendicative muncitorești. Totuși, părerile lor sunt împărțite în ceea ce privește rolul sindicalismului. în 1918, Troțki* propune militarizarea muncii, care ar obliga muncitorii să se plieze pe ordinele puterii, legile sociale corespunzând codului militar pe timp de război. Aleksandr șliapnikov, singurul muncitor din grupul conducător*, ar prefera ca sindicatele să-și păstreze funcția
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
peste 113 milioane de sovietici, adică 99% dintre salariați. Acest sistem va fi extins la toate regimurile comuniste după 1945, cu excepția cazurilor extreme precum China* maoistă, Cambodgia khmerilor roșii* sau Coreea de Nord*, unde predomină munca forțată. Sciziunea sindicală mondială în 1919, sindicalismul a reușit să se coordoneze pe plan mondial în cadrul Federației Sindicale Internaționale (FSI). Ca răspuns și în siajul Internaționalei Comuniste* (IC), Lenin creează în 1920 sucursala sa sindicală, Internaționala Sindicală Roșie (ISR) sau Profintern, condusă de un bolșevic, Aleksandr Lozovski
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
FSI). Ca răspuns și în siajul Internaționalei Comuniste* (IC), Lenin creează în 1920 sucursala sa sindicală, Internaționala Sindicală Roșie (ISR) sau Profintern, condusă de un bolșevic, Aleksandr Lozovski, care, militant sindical în Franța înainte de 1917, are o cunoaștere profundă a sindicalismului european. ISR este însărcinată să pună în practică a noua din cele 21 de condiții de aderare la IC: „Trebuie formate nuclee comuniste, a căror muncă îndârjită și constantă va cuceri sindicatele la comunism. Aceste nuclee comuniste trebuie să fie
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
funcționează în democrații. Odată cu Războiul Rece, însă, eșecul este izbitor în SUA, Marea Britanie, RFG, Belgia și în țările scandinave, ale căror centrale sindicale aderă la Confederația Internațională a Sindicatelor Libere (CISL), fondată în 1949 și având la bază principiul independenței sindicalismului. în Italia, comuniștii creează din nou și conduc Confederation general del lavoro (CGL). în Franța, comuniștii pun stăpânire, în 1946, pe conducerea CGM și organizează, în 1947, greve violente, ceea ce provoacă plecarea reformiștilor regrupați în CGM-Forța Muncitoare. CGM trece atunci
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]