267 matches
-
Manuscris > Umoristic > DOREL SCHOR - SCHIȚE UMORISTICE (26) - FEMEI CELEBRE Autor: Dorel Schor Publicat în: Ediția nr. 1512 din 20 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Voi căuta să fiu cât mai sincer: când domnul Ghezuntertoit m-a invitat sâmbăta trecută la sindrofie, am mulțumit politicos, dar nu aveam nici un chef să mă duc. Chiar i-am spus doamnei Gurnișt, cu care m-am întâlnit nu mult după acea, în ascensor: - Ce să caut eu acolo, printre aceleași mutre de parveniți, snobi și
SCHIŢE UMORISTICE (26) – FEMEI CELEBRE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377277_a_378606]
-
însă atât de sus ștacheta în ulltimii ani, încât filmul, valoros oricum, e supus de noi la exigente corespunzătoare. În lumina lor, se văd și vulnerabilități. Filmul s-ar vrea vrea șocant din primele imagini, de la primele replici, într-o sindrofie cu dialoguri ornate generos prin invocări ale organelor intime "de ambele sexe", cum spuneau clasicii. Desigur că, folosind acest limbaj denunță "neamul prost" al elitelor noastre actuale, dar Doamne!, de ce "până mea" atâta ostentație! Altceva ar fi fost dacă măștile
Arome de Urs la Berlinală - Corespondență de la Tudor Caranfil by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/80129_a_81454]
-
aveam idei... Cioran avea obiceiul să citească tot soiul de biografii și mi-am amintit că-mi povestise la un moment dat o anecdotă despre Tennyson, care nu avea cine știe ce importanță pentru înțelegera operei lui... Că fusese invitat la o sindrofie și că, uitându-se prin biblioteca gazdei și, nevăzând nici o carte de-a lui, a plecat imediat. Asta era bineînțeles o proiecție a amărăciunilor lui Cioran. I-am povestit lui Cioran că am spus andecdota pe care o aflasem de la
Interviu inedit cu Simone Boué „Nu cred deloc că-i scăpa frumusețea lumii“ by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/7043_a_8368]
-
asumă singurătatea pe cont propriu - am deschis cartea Gabrielei Gîrmacea care m-a prins imediat în capcana ei ca un roman captivant pentru un creier pornit să caute omul din spatele scriitorului. Citesc și citesc consemnări de familie, descrierea bunicilor, o sindrofie, viața alături de vecinii români, „nu poate fi vorba de o asimilare, numele străbunicului e trecut lămurit“, un bunic lucra în docuri, altul era intelectual... Oare aceste amănunte nu-și pun la fel de puternic amprenta asupra scriitorului ca vicisitudinile istoriei? Se pare
Jocul și visul. by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/3901_a_5226]
-
vânzătorul, încetând să mai țopăie. - Nu, a murmurat, românul... două... bucăți... - A, două bucăți?... a făcut negrul, două?! se miră el, - nu-i venea să creadă, două? - repetă și începuse să râdă: having a party!... o să aveți o petrecere,... o sindrofie... Cetățeanul nostru nu zise nimic, înhăță cele două banane și ieși afară în ninsoarea deasă, arctică, apucând-o în sus, ori în jos, pe strada 52. Abia acum, de frig, își dădu seama că negrul îl luase la vale, - și
A doua bătălie crâncenă de pe strada 52 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7201_a_8526]
-
cura, azi sunt invitată la o paranghelie și voi zice pas" (forum.oneden.com). Nu trebuie să căutăm cu orice preț specializarea și diferențierea nici măcar în enumerările care vizează efecte stilistice, de pitoresc lingvistic: "Recepțiile, chiolhanurile, agapele, parangheliile, banchetele, festinurile, sindrofiile, cocteilurile, ospețele și dineurile se desfășoară non-stop" (RL 2667, 1999, 1). Scos din contextul comunicativ inițial și folosit ironic, termenul capătă și o conotație depreciativă, produsă de asocierea parangheliei cu un mediu social destul de jos, sărac sau în orice caz
Paranghelie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8844_a_10169]
-
se auzea țignalul lui Stere și șuierul personalului de Giurgiu, la ora la care Tudose încuia poarta și o privea din curte prin geamul luminat al bucătăriei pe Aneta tăindu-și unghiile de la picioare, la ora la care se spărgea sindrofia negustoreselor de mărunțișuri de pe șelari, Norbert îi dădea bacșiș chelnerului de la Gambrinus (cineva gâdila coardele unui instrument care chicotea înfundat) și revenea în preajma Băncii. Clădirea era întunecată și acoperișul se profila bombat sub norii vag luminoși. Urca treptele până la broderia
Cum ne trece viața by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9916_a_11241]
-
îi propune acestuia să fugă împreună, faptă spectaculoasă pe care acesta o evită. Propunerea îi este făcută de Sophie lui Titi Ialomițeanu într-una din zilele fierbinți ale lui august 1916, invitându-l să vină cu câteva ore înainte de o sindrofie organizată în casa profesorului Mironescu. Aici aș plasa climaxul romanului. De altfel, autoarea acordă întâmplării, învăluită în misterul probabilității, cel mai mare spațiu din roman. Capitolul După-amiază în grădina de trandafiri, ilustrare aproape didactică a pluriperspectivismului, este consacrat succedării meticuloase
Fandare până la 1900 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9230_a_10555]
-
temperamente alerte, când nu vulcanice, ce nu întoarce spatele, ba dimpotrivă, climatului contagios european, politic, cultural, livresc, vestimentar, culinar ș.a.m.d. Compozita structură a tipologiilor și mentalităților din Principate, cu un picior în Evul Mediu și celălalt în modernitate (sindrofiile high-life-ului bucureștean), ține mai curând de carnavalesc și pitoresc, fie că este vorba de bucatele servite la ospețe sau de portul popular, de jocuri cinegetice de prestanță (vânătoarea cu șoim) sau ritualuri religioase, de sărbători sau cutume. Oricum, specificul românesc
Intrigă și iubire în Principate by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/9526_a_10851]
-
Îi tai din zestre, ce-ai crezut tu?! Așa. Acuma să pășească la vedere iubita noastră fată mijlocie, Dana, și să ne spună dacă i-a rămas cumva gândul și vrerea la vreunul din feciorii de os împărătesc întâlniți la sindrofii sau la iarbă verde. DANA: Mărite tată, față de tine nimic nu poate fi ascuns. Mi-a rămas ce-ai zis, cum nu, însă ce pot ști eu? Socoți oare că Fudul-Voievod, feciorul lui Degeaba-Împărat, mi-ar fi pe potrivă? PRICINĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
oi putea încărca în două care. Să nu uităm pentru mămăliga din cucuruz și din mei, făină ca aurul pusă în cinsprezece saci rotofei. Rachiu de perje zece butelci dolofane și vin lăudat douăzeci de budane, să le ajungă pentru sindrofii la boieri și la cucoane. Iară dacă s-or mai ivi și alte nevoi, mă întorc eu la dumneata înapoi. Cam asta ar fi. LIANA: Tare frumoase stihuri, meștere Ceaun! CEAUN: Păi nu ți-am spus... LIANA: Spus, cum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
dumneavoastră ce vreți! Rain man și televizorul Probabil una dintre primele amintiri relevante legate de relația mea cu televizorul ar data de prin clasa întâi când, trebuind să aleg între a merge la, parcă, o serbare a școlii, oricum o sindrofie organizată către sfârșit de trimestru, și a rămâne acasă pentru a vedea „Gala desenului animat“, am ales a doua variantă. Desigur, ai mei au trebuit să găsească unele scuze legată de o maladie bizară care îi afectează pe câte unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Bună dimineața, se aud la unison două voci bărbătești cu tonalități diferite, și prin perdeaua de fum care începe încet-încet să se risipească din ușa garajului își fac apariția Petrică și Monte Cristo îmbrăcați de parcă ar fi mers la o sindrofie. Domnul Președinte își ridică capul din bord ațintindu-și ochii prin parbriz încercînd să analizeze dintr-o privire cele două siluete, nu-i place ce vede, pantaloni cu dungă, paltoane lungi din lînă, pălării demodate. — Mai întîi Sena, iar acum
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pe care Bătrînul a învățat-o la pîrnaie, zice Părințelul aducîndu-și aminte de articolul „La mîna altora“ din ziarul Viața militară, scris de un condei îndrăzneț cu mulți ani înainte. — Pantofi și țoale, o ține Curistul pe a lui, serate, sindrofii, chermeze, să le scoți din casă la fiecare sfîrșit de săptămînă, să-ți pape banii, asta e plăcerea lor, ia spune-mi pe cinstite, Părințele, mătăluță încă nu ți s-a acrit de atîta abstinență? — Atît cît ți s-a
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
asupra a ce-a fost rău și ce a fost bun în viața lor pînă atunci. Nu începuse totul cît se poate de bine? Scosese cineva atunci vreo vorbă despre afaceri sau politică? Nimeni, pînă cînd Roja a-nceput cu sindrofiile și chermezele lui, ba prin cine știe ce local, ba în apartamentul Bătrînului. Încetul cu încetul și-a intrat și Delfinaș în rol, a nceput să vîndă gogoși în stînga și-n dreapta la Tricotajul. Dar mai erau oare îndreptățite să vină
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
să facă vreun rău. Rămase șovăind În pragul ușii. Alte asemănări nu păreau să fie, dar În clipa cînd fata Îi vorbi - cu un foarte ușor accent străin - Rowe rămase uluit, ca un bărbat care ar auzi-o, la o sindrofie, pe iubita lui vorbindu-i cu glas străin unui necunoscut. Senzația nu era nouă pentru el: i se Întîmplase de multe ori să se ia după vreo femeie, să intre pe urmele ei din magazin În magazin sau s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Hilfe. Se așternu o tăcere penibilă; multă vreme, nimeni nu se uită la Rowe, iar domnișoara Pantil Își depărtase scaunul de al lui, lăsîndu-l singur lîngă cadavru, Încît ai fi zis că erau doi prieteni care se Întîlniseră la o sindrofie. Domnul Newey rupse primul tăcerea: — Dacă nu se grăbesc, pierd trenul! În sufletul lui, neliniștea se lupta cu groaza; sirenele puteau să dea alarma dintr-un moment În altul. Domnul Newey stătea picior peste picior și Își freca nervos cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
n-au să mai Întîrzie mult. E așa de Întuneric aici... Știi, din pricina camuflajului. Și-apoi, mai toate geamurile sînt sparte. Îl conduse pe Rowe În sufragerie. Pe masă se aflau o mulțime de pahare, semn că se pregătea o sindrofie, deși ora era cam nepotrivită pentru așa ceva - prea devreme, sau poate prea tîrziu. Henry stătea În sufragerie cu aerul că se refugiase acolo sau fusese Împins de cineva. În spatele lui, pe consola căminului, se vedeau patru cupe de argint cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
omului căruia în alte împrejurări nici măcar nu i-ar fi răspuns la salut. E drept, dacă stătea și se gîndea bine, n-a avut niciodată această ocazie, cele cîteva prilejuri cînd s-au întâlnit nu l-au ajutat, erau tot sindrofii ori recepții, cum a fost și ultima, cînd cu vizita lui Baibo. Iar în asemenea împrejurări, chiar dacă nu saluți pe cineva, nici nu se observă. Zîmbi acru, încrețindu-și fruntea, puse din nou mîna pe telefon și amînă întrevederea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
distrugere. Cimitirele își salvară orgoliul terfelit, îngropându-și morții în picioare. Pe 4m2 încăpeau patru morți bătuți ca țărușii în pământ. La un mormânt se odihneau, astfel, patru familii îndoliate, prilej de o nouă polifonie, dar și de o nouă... sindrofie! Lăcomia inventivității se transmise ca un flagel și stuparilor. Concurența acerbă i-a învrăjbit împotriva bibliei naturii. Stupii nu mai aveau forma paralelipipedică și nici ramele din interior: totul era cilindric. Economia de spațiu distrusese întreg lanțul de idei cuprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Bună dimineața, se aud la unison două voci bărbătești cu tonalități diferite, și prin perdeaua de fum care începe încet-încet să se risipească din ușa garajului își fac apariția Petrică și Monte Cristo îmbrăcați de parcă ar fi mers la o sindrofie. Domnul Președinte își ridică capul din bord ațintindu-și ochii prin parbriz încercînd să analizeze dintr-o privire cele două siluete, nu-i place ce vede, pantaloni cu dungă, paltoane lungi din lînă, pălării demodate. — Mai întîi Sena, iar acum
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
pe care Bătrînul a învățat-o la pîrnaie, zice Părințelul aducîndu-și aminte de articolul „La mîna altora“ din ziarul Viața militară, scris de un condei îndrăzneț cu mulți ani înainte. — Pantofi și țoale, o ține Curistul pe a lui, serate, sindrofii, chermeze, să le scoți din casă la fiecare sfîrșit de săptămînă, să-ți pape banii, asta e plăcerea lor, ia spune-mi pe cinstite, Părințele, mătăluță încă nu ți s-a acrit de atîta abstinență? — Atît cît ți s-a
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
asupra a ce-a fost rău și ce a fost bun în viața lor pînă atunci. Nu începuse totul cît se poate de bine? Scosese cineva atunci vreo vorbă despre afaceri sau politică? Nimeni, pînă cînd Roja a-nceput cu sindrofiile și chermezele lui, ba prin cine știe ce local, ba în apartamentul Bătrînului. Încetul cu încetul și-a intrat și Delfinaș în rol, a nceput să vîndă gogoși în stînga și-n dreapta la Tricotajul. Dar mai erau oare îndreptățite să vină
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
zece ani de la episodul cu "burtica" și acum Nora se făcuse și mai frumoasă. Tati, mergem la nuntă duminică? Trebuie, avem obligații, sînt prietenii noștri. Ionel a constatat că nevastă-sa este cea mai cea dintre toate cucoanele prezente la sindrofie. Era fericit și bea pahar după pahar. Nora dansa cu un tînăr pe după un stîlp de susținere a tavanului. De ce nu ies oare de după stîlp? Tiptil se strecoară printre oameni și o privește atent pe Nora. Nu mai dansa cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
actele. Văzându-mi mustața și barba, apărătorul legii realizează că poate avea în față un terorist sau, mai grav, un anarhist beat. Mă pune să suflu în fiolă, deși îl avertizez în prealabil că nu beau niciodată alcool, nici măcar la sindrofii. Fiola, desigur, are bunul simț să nu se înverzească. Moment de tensiune poetică... Luna se reflectă lamartinian în tresele epoleților... Plutonierul pare frământat; fruntea, într-un suprem gest de concentrare intelectuală, îi este brăzdată de cute. Mă întreabă cu ce
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]