65 matches
-
care acum răcneau la ea ca bezmeticii: "Dă-ne ploaie! Dă-ne ploaie!" Văzuse și țigăncușele paparude, scoase la marginea satului și stropite cu apă din ulcioare și străchini, dansând goale și negre, cu șoldulețe deja de femei, cu ugerele sinilor începînd să se umfle, acoperindu-și rușinea curată încă de păr cu câteva frunze de bozii. După dans erau date țiganului ursar și celui cu vioara, care le duceau în pădure și le violau pe rând ca să plouă. Țăranii se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și m-am mânjit de cerneală pe degete, pe obraji și până și pe limbă... Oi fi fost și-o fetișcană moale și lălâie de treisprezece ani, din care oricine putea face orice, jenată și revoltată de creșterea dureroasă a sinilor... punîndu-mi în chiloți prima bucată de vată și suportând cu tot mai multă iritare jilăveala de-acolo... Poate că mi-a făcut curte vreun ucenic cu fața plină de furuncule și m-a condus pînă-acasă ducîndu-mi servieta și făcând pe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu strigăte de bucurie. Goală până la brâu, căci vara era sufocantă, cu părul ce-și păstra încă vițele crude și elastice, sclipind puternic la mijlocul volutelor, mama mi se părea, în ciuda omoplaților și nodurilor spinării puțin prea vizibile, ca și a sinilor căzuți, cu areole cât jumătate din boturile lor moi, o ființă de o frumusețe totală și dezarmantă. Ne jucam toată ziua în dormitorul îngust, ne împleteam unul cu altul în o sută de feluri, formam împreună, și noi, izvoade complicate
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
lumina. Se deschidea atunci, albastru, deasupra îmbinării sprâncenelor și privea rotirea soarelui, a lunii și-a stelelor prin țeasta ce devemse-n acel loc străvezie, ca și pielea care-o acoperea. Schimbările de lumină ale cerului maniac-depresiv modelau pe atunci forma sinilor, a boabelor de sudoare, ritmul de creștere-a oaselor și mareele creierului. Rotunjeau miturile și credințele, generau copăceii sintaxei. Cândva, însă, ochiul nostru din frunte trebuie să fi văzut ceva nebunesc, un foc neașteptat și obscen, un vânt orbitor, un
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
este cunoscut pentru filosofia legată de acceptarea momentului prezent, pentru acțiunea spontană și pentru înțelepciunea experimentală care prin meditație duce la iluminare. Pentru noi, Zen a devenit expresia detașării luate din Nepal, a trăirii exclusive a momentului și a căutării sineului. Povestea noastră Zen din Varanasi s-a desfășurat în gară, când după 18 ore de așteptare, ne-am hotărât să nu mai luăm trenul care era chiar în fața noastră. Ne-am simțit eliberați. Așa e Zen-ul. Deschis interpretărilor. *Japonezi: plin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
un restaurant bun. <maya32>: mi-a deschis portiera, m-a sărutat <victor37>: nu te-ai împotrivit <maya32>: de ce m-aș fi împotrivit? Îmi plăcea. Era tip bine. Nu frumos <victor37>: bogăția acoperă multe defecte <maya32>: da... m-a strîns de sini, m-a strîns în brațe, <victor37>: să vezi că era ‘ceva’ între voi... <maya32>: probabil Pe drum mi-a pus mină între picioare <maya32>: m-am ferit. A oprit mașina pe margine <maya32>: și și-a forțat mină în chiloți
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
mi păsa. Dansasem blues, deci existam. Visasem că visam După o seară de dans am luat masa la cantină împreună cu Erjika dorind parcă să prelungim la nesfârșit clipele magice pe care le trăisem pe ringul de dans. Lângă mine stăteau Sini(cum începusem eu să o alint pe Sorina) și Marius, prietenii mei de suflet de care nu mă despărțeam pentru nimic în lume. Erjika era bine dispusă și râdea din orice. Parcă îi luase locul Creței și nu știu de ce
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
orice. Parcă îi luase locul Creței și nu știu de ce, lucrul acesta mă deranja într-un mod straniu. Marius mă privea complice. Mintea lui născocea zeci de scenarii în care eu urma să termin ce începusem într-o altă seară. Sini era mult mai rezervată ca de obicei și atitudinea ei lăsa de înțeles că o deranja să fie la aceeași masă cu o persoană pe care n-o putea respecta și despre care avea o părere foarte proastă. Mesteca cu
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
din visare cu o întrebare pusă hotărât, aproape amenințător. Nu, de ce? Fiindcă stai cu gura căscată. Mestecă și nu mă mai dezbrăca din priviri că o să ți se facă rău...! și pufni în râs chiar dacă gluma o făcuse chiar ea. Sini se ridică de la masă vizibil supărată, îndepărtând scaunul de sub ea cu un gest brusc, de parcă ar fi spus „până aici”!. A privit-o de sus, din picioare, cu dispreț, dar nu și-a răcit gura cu nicio remarcă. Când a
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
tău, mi-a zis la ureche sărutându-mi apoi obrazul. Nu știam ce voia să-mi spună. M-am frământat toată noaptea, dar cuvintele ei nu-și găseau explicație. Spre dimineață, când în sfârșit am adormit, am visat-o pe Sini. Nu știu ce zicea, dar m-am trezit cu imaginea ei în gând. Zâmbea înțelegător ca o soție care-și primește acasă soțul beat criță. În visul meu, avea și ea ochii albaștri și chiar erau uneori și-n realitate, de un
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Zâmbea înțelegător ca o soție care-și primește acasă soțul beat criță. În visul meu, avea și ea ochii albaștri și chiar erau uneori și-n realitate, de un grialbăstrui, atunci când erau expuși unei lumini puternice. Trebuie să știți că Sini avea cei mai fascinanți ochi din câți am cunoscut. Când erau verzi, mă scufundam în abisul lor odihnindu-mi sufletul și regăsindu-mi liniștea, când erau gri, știam că o macină dorul de-acasă sau ceva o supărase. Ea mă
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
trăiri, dar ne manifestam cu totul pe dos. Eu, un zbuciumat gălăgios, ea, mai rezervată și atentă mereu la forma pe care o dădea cuvintelor... Nu știu când m am îmbrăcat și am ajuns în fața cantinei, dar când a apărut Sini, m-am trezit că o sărut scurt pe buze. N-o mai făcusem niciodată și nu știu ce-mi venise atunci. Ce faci? m-a întrebat puțin stânjenită de gestul meu deplasat. O simțisem aproape din cauza visului de peste noapte și
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
ea nu mai trebuia să mă ascund, eram eu însumi, cu grijile mele mărunte, cu iubirea mea neîmpărtășită, dar plin de speranță și de optimism. Mulțumesc. Pentru ce? m a întrebat. Pentru că ești și ai grijă de mine. Secretul Sorinei Sini privea cum apa se zbătea de marginile strâmte ale fântânii arteziene din spatele școlii, cum frunzele moarte acoperiseră pământul ca o pătură multicoloră imprimând în aer un iz de trecut și visare și la copacii goi care se tânguiau sub rafalele
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
nu plângi...nu și tu! Promit că am să vorbesc cu el... O să-i spun cât ești de minunată, că îl iubești și o să înțeleagă că e mai bine să fie lângă tine decât să sufere din pricina capriciilor unei crețe. Sini își ascundea durerea după frunzele moarte în timp ce imaginea ochilor albaștri ai lui Mihai se deșirau pe cer ca doi nori ce se scurg spre înalturi. O lacrimă o împiedica să vadă clar tot ce o înconjura. Cât e de jalnic
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
sărut care nu a avut curajul să unească buzele noastre... "Și toamnă e-n sufletul meu, mă-ntreb cinea greșit?” Dintr-o dată, un vânt stârnit de nicăieri veni cu nori negri și din măruntaiele lor începură să cadă primii fulgi. Sini deveni veselă ca un copil cu privirile pironite spre cer, cu brațele larg deschise, rotinduse ca într-un dans al iubirilor neîmpărtășite. Deschise gura și vâna fulgii mari ca să-i prindă cu limba. Eu, molipsit de buna ei dispoziție râdeam
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
mă încerca la fiecare pas spre maturitate. Unii râdeau ca la un spectacol de comedie, alții treceau nepăsători văzându-și de propriile giji. Creața veni ca din greșeală pe lângă mine și mă întrebă în șoaptă dacă e adevărat ce aflase. Sini își făcu și ea apariția și părea la fel de curioasă. Nu știam ce să le spun și am fugit, fără să scot un cuvânt, în camera mea, unde m-am răsturnat direct în pat. Am visat în acea seară cavaleri medievali
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
e bună fericirea dacă nu poți să o împarți cu cei care-ți sunt dragi? Oare există fericire pentru cei singuri? Înțelegeam cuvintele ei doar acum, când îmi părea că nu mă mai vrea nimeni. Erau lângă mine Marius și Sini, dar sincer să fiu, uneori îmi era imposibil să-mi împart singurătatea cu ei. Câteodată ieșeam toți trei în parc. Cam la asta se rezuma distracția noastră atunci când nu aveam bani și nici iubiri în care să ne consumăm trăirile
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
un papirus străvechi, unde noi ne mișcam ca niște creioane semnând pe ultimul rând, fără să ne fi scris întreaga poveste. Părcă ne mutasem într-o casă nouă, cu lucrurile nedespachetate, acoperite de folii de plastic. Marius arunca bulgări în Sini și ea râdea ferindu-se pe cât putea din calea proiectilelor albe. Era veselă. Uitase dorul de casă, de prietenul ei care cu siguranță că n-o mai aștepta, de frați, de muzica folk și de chitara ce suspina sub mângâierile
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
m-am răsturnat cu spatele drept și cu bărbia puțin adusă spre piept. Până să ating pământul, n-am scos niciun sunet. Cineva alerga către mine.Eu târâiam mâinile în sus și în jos ca o zbatere de aripi frânte. Sini avea chef de hârjoană, așa că mă încălecă prinzându-mi mâinile pe lângă corp, iar picioarele ei deveniră fălcile unui clește cu care mă strângea. Nu mai puteam să mă mișc, iar ea profita și-mi arunca zăpadă pe brațe, pe piept
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
umăr pe care să mi aștern deznădejdea pentru a putea mai apoi să mă ridic iar către visele mele. Mă schimbasem cumva, nu știu dacă în bine, dar crescusem odată cu grijile care mă încercau tot mai des. Îmi mijise mustața. Sini își plimba degetele subțiri peste ea, într-o mângâiere tulburătoare, învățându-mi firele noi cum să crească și buzele mele voiau să sărute atingerea blândă care le înfiora. Oare în ce ai să te transformi măi copile? mă întrebă privindu
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Îi era mai bine cu mine, chiar dacă lumea râdea de nepotrivirea fizică dintre noi. Formam amândoi un cuplu care te ducea cu gândul la Al Bano și la Romina Power. Doamne, ce ne mai plăcea să dansăm pe melodiile lor. Sini ar fi putut avea pe oricine iubit, dar prefera să stea lângă mine de când Mihai nu-i răspunsese sentimentelor ei. Nu se mai gândea la o relație care oricum ar fi încetat odată cu terminarea școlii. Aștepta numărând zilele ca un
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
substituie rațiunea, să-l facă să se creadă dorit așa cum și el se lăsase înrobit de dorințele sale, spera cu toată ființa să o aibă, să-i aparțină și să-i poată oferi totul. Din cauza lui am văzut-o pe Sini plângând și ochii ei unici întunecându-se ca un cer înainte de ploaie. Eu o mângâiam. Ce puteam să fi făcut ca să-i treacă? Nu aveam cum să impunem sorții propriile noastre dorințe și să ne așteptăm să schimbăm prezentul după
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
să fi făcut ca să-i treacă? Nu aveam cum să impunem sorții propriile noastre dorințe și să ne așteptăm să schimbăm prezentul după bunul plac. Fiecare aveam un drum și toți pășeam nesiguri spre o destinație necunoscută. Mă întrebam dacă Sini m-ar fi putut iubi, dar cum să o facă dacă eram așa de nepotriviți? Gândul ăsta mă făcea să mă simt josnic. Pentru mine ea reprezenta idealul de fată spre care ar fi trebuit să tindem cu toții. Era așa
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
două locuri ale noastre unde vorbeam ore întregi; în spatele școlii, lângă fântâna arteziană, la umbra unor sălcii bătrâne și pe a doua bancă din curte, în rândul din mijloc. Lângă fântâna aceea rotundă și verde de mușchi mi-a spus Sini pentru prima oară că n-o putea suferi pe Creața; nu pentru că nu era în stare să mă prețuiască, nu pentru că se credea cea mai frumoasă din toată școala și cea mai dorită, ci pentru simplul motiv că ea se
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
să mă prețuiască, nu pentru că se credea cea mai frumoasă din toată școala și cea mai dorită, ci pentru simplul motiv că ea se iubea doar pe sine. Îi simțise egoismul și dorința de a fi mereu în centrul atenției. Sini nu era așa construită și poate de aceea o judeca. Îmi tot repeta că e falsă, că se joacă cu mine și că-i e gândul la alții. O plăceam pentru asta și realizam că o ador pentru modestia de
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]