145 matches
-
7): «Dumnezeu a făcut pe om, după chipul și asemănarea lui, dintr-un bolovan, peste care a suflat și i-a dat viață...». Apelând la „franjele lirice“ ale frunzei („frunză / foaie verde“ din debutul oricărui cântec popular românesc) și la sinecdoca „supraetajată“, Nichita Stănescu înlătură orice dubiu referitor la „unitatea de loc“ și la descinderea gingașei, virginalei făpturi edenice, Ea / „Eva“; doar Ea se poate ivi „dintr-o frunză verde, pală...“. Epitetul „pală“, „paliditatea“ frunzei, paloarea reverberează „păcatul originar“, păcatul de
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
ești viu!... (GHEORGHE A. STROIA) *** 3. MARIA ILEANA TĂNASE (Roma, Italia) - NOTE DE TOAMNĂ (versuri, A5 manșetat, 148 pagini) Din parcursul acestui volum de poezii, am reținut la Maria-Ileana Tănase varietatea de metonimii, frecvența metaforei și comparației, prezența constantă a sinecdocei, măiestria cu care știe să transpună sensurile versului scris în stările sufletești ale cititorului sensibil la o poezie autentică. Nu pot încheia această scurtă introducere la volumul Mariei-Ileana Tănase „Note de toamnă”, fără a revela seria de sintagme culese din
NOI APARIŢII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 11 MAI 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/370464_a_371793]
-
avea ... “ Lingvistul elevețian spune că figurile ar fi rezultatul unei analize imperfect, dar unite între ele se ajunge la metonimie: o farfurie de fasole. Când se acceptă partea pentru întreg dintr-o “neglijență “, sau lene a gândirii, se obține o sinecdocă, ca, de exemplu, ițe pentru război(de țesut ). de raportul dintre cauză și efect. Văzut de mine astfel: în general se cheamă imagine tot ce-ți poate trezi în minte o idée care să dea naștere unei expresii, se mai
ROLUL METAFOREI CA LIMBAJ FIGURAT ÎN POEZIE, ESEU DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 767 din 05 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341347_a_342676]
-
singure pagini. Aceasta este o tehnică specială pe care nu am mai întâlnit-o până la Ciclul Evangheliilor lui Theodor Răpan. Identificăm figurile de stil atât la nivelul formal al frazei (repetiție, reversiune), cât și la cel noțional (metaforă, metonimie, comparație, sinecdocă, epitet, hiperbolă, oximoron): „Covor de franjuri noaptea-mi pune-n cale,/ Poet în rugăciune am să fiu,/ pe fluturi tinerețea mă apasă,/ tăcută-mi este mâna cu care astăzi scriu ... ” O altă particularitate o constituie ceea ce numim figuri ale modificării
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
din Haos, din una din variantele lui, haosul social, s-ar fi născut cel dintâi bărbat: Planul.” Gheorghe Andrei Neagu este un maestru al limbajelor argotice, dar și al jargonului, al trimiterilor aluzive, al conotativelor, figurile de stil predilecte fiind sinecdoca și oximoronul, prima - prin tehnica de suveică, abstract-concret, singular-plural, a doua - prin alipirea la nivel de sintagmă a termenilor antinomici sau imposibil de asociat în registru normal. Bunul simț e dinamitat sau contaminat, cunoștințele noastre serios scuturate și verificate, năpârlirile
AESOPICAE de LUCIAN STROCHI în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380898_a_382227]
-
veni să dea Apostolilor puterea de a vorbi și de a predica. "La început a fost Cuvîntul": logos-ul este în același timp anterior creației și coextensiv lumii, imuabil și în devenire. Identitatea Trupului, etern trecător, este și mai cunoscută. Sinecdocă banală pentru omul însuși, preferabilă în unele situații sîngelui și oaselor, trupul reprezintă sfera inferioară și coruptibilă a perisabilului. Subiectul Întrupării nu este prima, ci a doua persoană a Sfintei Treimi. Și cea mai bună dovadă, în treacăt fie spus
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
a-l defini pe celălalt, e vorba mai degrabă de o pluralitate de sensuri; doar în cazul primelor patru tipuri se poate vorbi de polisemie adevărată, de accepții ale aceluiași cuvânt. La primele două tipuri există o relație de implicare (sinecdoca), arhisememul lor constituind o invarianta. În cazul metonimiei și al metaforei, arhisememele sunt diferite. E vorba aici de o relație de explicare 35. În cazul verbului și al adjectivului, Martin vorbește de polisemie internă, la nivelul sememului, si de polisemie
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
trebuie să cuprindă elemente puține, dar semnificative, și să nu presupună mai multe soluții. Polisemantismul cuvintelor folosite duce la asociații și disociații complexe, iar utilizarea imaginilor metaforice subliniază valoarea cognitivă a expresiei. Întrebuințarea unor tropi și figuri de stil (metonimia, sinecdoca, personificarea ș.a.) favorizează o formulare poetică cifrată. Forța de invenție se bizuie nu numai pe folosirea posibilităților existente în limba vorbită, ci și pe crearea unor cuvinte noi. Câteodată, obiectele și fenomenele propuse spre a fi ghicite sunt indicate prin
GHICITOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287258_a_288587]
-
sunt atât de adânci, Încât mie mi se pare că deocamdată, inclusiv În momentul de față, nu pot fi dislocate decât cu mare greutate. Astfel, e vizibil cum trecem prin trei tipuri mari de epoci: organiciste, În care analogia creează sinecdoca, creează părți care funcționează pentru Întreg, creează titluri care funcționează pentru conținut ș.a.m.d. Am traversat apoi o epocă ficționalistă, textualistă, În care analogia se mută din spațiul termenilor În spațiul rupturilor, afirmând că „ceea ce seamănă e tocmai ceea ce
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
lea) și atribuirea faimoasei profeții a celor șapte săptămâni (Dan. 9,24‑27) celei de‑a doua veniri. Pentru Augustin, ca și pentru Hesychius, termenul hora, invocat de Ioan în Epistola întâi (nouissima hora est) reprezintă pur și simplu o sinecdocă pentru „timp” în general (pars pro toto). Învierea și Înălțarea lui Isus sunt două evenimente fundamentale, care inaugurează perioada eshatologică, „sfârșitul lumii”, în sensul voit „dilatat” al cuvântului. În concepția lui Augustin, opinia potrivit căreia această hora ar reprezenta „o
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
diferența dintre metaforă și personificare (orice personificare este o metaforă, dar nu orice metaforă este o personificare (de exemplu, „Lună, tu, regina nopții” sau „Și-a luat picioarele la spinare”). De asemenea, nu este foarte clară diferența dintre metonimie și sinecdocă, unii autori (Heinrich Plett) considerând, în cazul metonimiei, că substituția întregului cu partea nu se află într-un raport de strictă dependență. Dimpotrivă, în sinecdocă, termenii substituției sunt strâns legați logic și funcțional: capete pentru oameni, pânză pentru corabie. Putem
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
a luat picioarele la spinare”). De asemenea, nu este foarte clară diferența dintre metonimie și sinecdocă, unii autori (Heinrich Plett) considerând, în cazul metonimiei, că substituția întregului cu partea nu se află într-un raport de strictă dependență. Dimpotrivă, în sinecdocă, termenii substituției sunt strâns legați logic și funcțional: capete pentru oameni, pânză pentru corabie. Putem observa și alte inconsecvențe terminologice, unii autori confundând cu bună știință tropul cu figura, iar alții (Heinrich Plett, 1983) separându-le meticulos: tropul se realizează
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
nimic din resursele metastatice ale parabolei, răsfățându-și proza cu o feerie de simboluri, preluate din antropologie, cultura tradițională și ezoterism. Această aglomerare tensionată, obositoare la un moment dat, se resoarbe însă într-un mod fericit prin dispariția cufărului magic, sinecdocă a unei lumi părelnice de taină, ea însăși inaccesibilă simțului, penetrabilă doar pe calea ritualică a întoarcerii la increat: Ușa s-a închis cu scâncet de prunc și n-a mai fost nimic altceva, decât liniște, întuneric și așteptare". Dan-Silviu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
nimic din resursele metastatice ale parabolei, răsfățându-și proza cu o feerie de simboluri, preluate din antropologie, cultura tradițională și ezoterism. Această aglomerare tensionată, obositoare la un moment dat, se resoarbe însă într-un mod fericit prin dispariția cufărului magic, sinecdocă a unei lumi părelnice de taină, ea însăși inaccesibilă simțului, penetrabilă doar pe calea ritualică a întoarcerii la increat: Ușa s-a închis cu scâncet de prunc și n-a mai fost nimic altceva, decât liniște, întuneric și așteptare". Dan-Silviu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
mic, cu sensul a cunoaște ceva foarte bine, unde auricularul e un simbol al cunoașterii, este întregită și de alte expresii frazeologice, și de gesturi comportamentale, în care e implicat degetul cel mic, devenit un fel de marcă sau o sinecdocă a persoanei umane. Ea există și în limba poloneză: W malym palcu. Între metodele, care traversează istoria, descrierea omului se deplasează pe trei direcții, oamenii în mod normal își folosesc mâinile lor numai ca să suplimenteze transmiterea ideilor prin vorbire: practică
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
Pe bună dreptate Giovanni Bottiroli 133 atrăgea atenția asupra avantajelor pe care le oferă luarea în considerare a polisemiei conceptului de realitate și propunea - pornind de la distincția lui Barthes între studium și punctum - un model de analiză bazat pe convertirea sinecdocii în metonimie. Multiplicitatea modurilor în care se poate înfățișa realul este astfel reliefată cu claritate. Deși preferă, ca fir conducător din punct de vedere metodologic, conflictul stilurilor multiplicității nivelurilor, cercetătorul italian nu ezită să sublinieze un aspect crucial: acela că
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
stiluri în care se înfățișează realul nu trebuie să excludă multiplicitatea nivelurilor. Cu alte cuvinte, orizontalitatea și verticalitatea (axa sintagmatică și cea paradigmatică, în terminologia jakobsoniană) se lasă cu ușurință convertite una într-alta. Din această perspectivă, punctum-ul barthesian transpune sinecdoca într-o metonimie sui-generis: Privirea, (...) care pătrunde într-o realitate prin excelență divizibilă, se conformează principiului sinecdocii: fiecare ansamblu de detalii, al cărui mozaic reprezintă un sector sau o porțiune a „realității”, tinde a se recompune în chiar momentul când
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
verticalitatea (axa sintagmatică și cea paradigmatică, în terminologia jakobsoniană) se lasă cu ușurință convertite una într-alta. Din această perspectivă, punctum-ul barthesian transpune sinecdoca într-o metonimie sui-generis: Privirea, (...) care pătrunde într-o realitate prin excelență divizibilă, se conformează principiului sinecdocii: fiecare ansamblu de detalii, al cărui mozaic reprezintă un sector sau o porțiune a „realității”, tinde a se recompune în chiar momentul când părea a se dezagrega; predomină forțele centripete; fiecare detaliu este literalmente pars pro toto, element docil față de
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
în chiar momentul când părea a se dezagrega; predomină forțele centripete; fiecare detaliu este literalmente pars pro toto, element docil față de totalitatea căreia îi aparține și de care nu se desparte niciodată. Din punct de vedere retoric, studium-ul este o sinecdocă. Dar tot din real țâșnește detaliul imprevizibil - das Ding, Lucrul - și acesta îmi zdrobește armura privirii. Confortul oferit de familiaritate este astfel fisurat de o leziune. Acest element (...) care mă străpunge ca o săgeată este numit de Barthes punctum 134
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Gh. Crăciun, dar uneori partea a doua a raționamentului este pe nedrept ocultată; altminteri cum ne-am putea explica această definiție a conotației, văzută ca „spațiu al invenției semantice, teritoriu al continuei metaforizări, rezultat al explorării procedeelor lexicale - metaforă, metonimie, sinecdocă, epitet, comparație”? La prima vedere, din definiția aceasta s-ar putea deduce că - fiind rezultatul unei intenții de potențare - conotația nu are ce căuta în poezia „depoetizată”, lipsită de tropi ș.a.m.d. Dar, din moment ce - după cum precizează autorul - ea este
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
vine din basmul popular. Alecsandri flatează mitologia națională În popularele poeme Peneș Curcanul, Sergentul, Frații Jderi, folosind o retorică simplă și eficientă. O retorică a eroismului popular, aceea ce cultivă inima de foc și brațul de oțel. Un lirism al sinecdocei. Inima bravă și brațul tare stau față În față cu o păgînitate amorfă, indistinctă, urîtă... Jder Nistor, vînătorul, intră-n turci „năpraznic cum intră În cîrd omorul”. Eroul lui Alecsandri este totdeauna copleșit de numărul adversarilor, copleșit dar nu Înfrînt
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
vizual prezintă o violare a regulilor de combinare și a restricțiilor selective, prin prezența unei tepe (gradul perceput) în locul unui bețișor, care ar fi alegerea justificată pentru a crea izotopia unei acadele (gradul conceput). Metaforă vizuală a acadelei ascunde o sinecdoca: ambalajul este, de fapt, parte pentru întreg (acadea). Dacă ne referim la condiția de sinceritate asociată de J.R. Searle (1969) verbului a promite, conceptual, putem crea o nouă metaforă: AMBALAJ (concept-sursă) = PROMISIUNE ELECTORALĂ (concept-țintă). În secolul XX, asistăm la o
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
vizuale constituie părțile metaforice ale contextului situațional electoral: * elementele concepute sunt conținutul promisiunilor lui Traian Băsescu: școli moderne, străzi sigure, o funcționare adecvată a semafoarelor, locuri de petrecere a timpului liber; * elementul perceput /ardeiul roșu/ stă pentru șuvița de păr, sinecdoca pentru politicianul-candidat. Atât ardeiul roșu, cât și Traian Băsescu devin domenii ale unei metafore conceptuale, construită pe corespondențe ontologice (ardeiul iute și șuvița au aceeași unitate minimala, si anume formă alungita) și corespondențe epistemice (ardeiul roșu este cunoscut pentru gustul
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
în al doilea rând, contextul mediatic asociază discursul publicității politice cu o scenă de unde oratorul politic modern folosește un limbaj tăcut pentru a-și persuada audiență. Mâna constituie subunități gestuale care au o triplă funcție (Cmeciu C. 2005a: 229): * funcție de sinecdoca: a aparține unui corp (categorie superordonată); * funcție metonimica: a deveni un act specific, caracteristic oricărui candidat; * funcție interacțională: a stabili diferite relații între candidați și electori/ contracandidați. ÎI.4.e.1 Mâna implicare gestuala electorală a lui Traian Băsescu 51
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
rolul de a edifica logica internă a structurii poematice, substituind termenii binomului cauză-efect: La noi sunt... lacrimi multe, multe. (O. Goga) Funcționând ca un principiu de coerență textual, metonimia concretizează în imagini artistice noțiuni abstracte, concentrează expresia, maximalizând planul ideatic. Sinecdoca (gr. synekdoché - cuprindere la un loc) își actualizează valoarea expresivă în câmpul logic al incluziunii, operând substituiri de ordin cantitativ: singularul în locul pluralului și invers, partea în locul întregului sau mutația inversă, genul substituind specia etc.: [...] tot ce mișcăn țara asta
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]