4,151 matches
-
e tot prin cuvinte construită. Sau topită în alteritate. Ori de cîte ori vorbim, jucăm cîte un rol. Ne pierdem - sau ne estompăm - chiar și fără să vrem - esența eului. Vorbirea nu e nicidecum oglinda sinelui. Iar dacă e, chiar sinele se vede perturbat (« Cînd vorbesc, mă îmbrac în cuvintele altora, care îmi ies surprinzătoare din gură, de nu mă mai recunosc. Sînt eu? Dar dacă nu, cine vorbește?», p. 34). Relațiile în care eul vorbitor se află cu Cuvintele sînt
Cuvinte despre cuvinte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13894_a_15219]
-
marcat într-un fel sau altul viața), ale cărei roade se văd mult mai tîrziu în timp. Ca și în celelalte volume ale însemnărilor sale zilnice, notațiile Doamnei Monica Lovinescu din Jurnal. 1985-1988 sunt orientate spre exterior, nu spre tribulațiile sinelui. Ele sînt indicatorul perfect pentru ceea ce s-ar putea numi l’air du temps. Privite post-factum notațiile jurnalistei de la „Europa Liberă" indică într-un fel semnele perioadei revoluționare care avea să cuprindă fosta Europă comunistă în mai puțin de un
Lecția de demnitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13950_a_15275]
-
Filmul nominalizat la Oscarul pentru cel mai bun scenariu e tocmai despre scriere, despre dulcele coșmar al căutării de sine pe calea căutării cuvintelor ( coșmarul cuvintelor care nu încap în idei, al ideilor care nu încap în cuvinte, și al sinelui care nu încape în nimic)... Doi scenariști ( Charlie Kaufman și Donald Kaufman) au scris un scenariu în care personajele principale sînt... Charlie Kaufman și Donald Kaufman, doi scenariști hollywoodieni, doi frați gemeni, dar cît se poate de "neidentici", deși jucați
Gemeni hollywoodieni by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14019_a_15344]
-
dat, acest "altul" este mopete (un "erou liric" formal diferit de autor, deși coincident în bună măsură cu canonul sensibil și comportamental al acestuia, spre deosebire de Plume al lui Henri Michaux), prin care încearcă a se dedubla, deci a-și abandona sinele. E o extrovertire relevantă. O alienare delectant-amară, în cadrul căreia epicul (mod general, expiator) alină liricul (mod individualizant, culpabil). Biografismul explodează astfel împrăștiind țăndării unor mici narațiuni romanești. Aceeași fantasmă lirică în esență e trecută în codul unui imaginar care-i
Jocul de-a impersonalizarea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10432_a_11757]
-
o răceală a observației ușor amuzate. Un personaj care e o ipostază a poetului atins de vîrstă, dar totodată "un altul", subordonat unei discipline în cadrul căreia descripția și anecdota îi asigură o proiecție în exterior. O dezolare, o decepție a sinelui îl împiedică, după toate probabilitățile, pe autor a se lansa în nume propriu, îndemnîndu-l la un deghizament. Fără complexe, bardul ne înfățișează un "proscris" provincial, în figura căruia, evident, se răsfrînge simpatetic: "Proscrisul urbei părăsește ultimul/ bodega cocoașa fumului acru
Un clasic al poeziei noastre actuale by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Journalistic/10452_a_11777]
-
Marina Constantinescu Confruntarea cu sinele nu este întotdeauna agreabilă. Acolo, în acea întîlnire, măștile cad și te trezești față-n față cu adevărul. Necosmetizat. Acolo, minciuna nu mai are loc. Fugim, fugim, ne îndepărtăm, inventăm universuri, evadăm în imaginație, cine o are, găsim, pentru toate
În țara aspră a minunilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10522_a_11847]
-
o iarnă geroasă și aspră, bîntuind pe străzile Vienei umăr la umăr cu Andrei Șerban, am învățat să-l înțeleg. Atunci s-a produs revelația imaginii lui pentru mine. În limpezimea tăioasă a vîntului de iarnă. Într-o plimbare către sinele fiecăruia, într-o însoțire în care am învățat că eșecul nu e o rușine, că rîsul și plînsul mă locuiesc deopotrivă, că drumul este deschis atîta timp cît nu izgonesc curiozitatea. O iarnă la Viena, o primăvară la Torino sau
În țara aspră a minunilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10522_a_11847]
-
poartă lupte, nu se plătesc polițe. Andrei Șerban pare că, explicîndu-i cititorului experiențe, interpretări ale unor puneri în scenă de teatru sau de operă, ale relației dintre ucenic și discipol, ale relației regizor-actor, se explică sieși. Își explică forme ale sinelui. Scrie cu fața spre una din ipostazele sinelui mărturisit aici. Se privește privind în jur, privind în urmă. Artistul și omul se însoțesc pe acest drum, cedîndu-și unul altuia partitura protagonistului. Cred că autorul a găsit tonul potrivit pentru o
În țara aspră a minunilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10522_a_11847]
-
pare că, explicîndu-i cititorului experiențe, interpretări ale unor puneri în scenă de teatru sau de operă, ale relației dintre ucenic și discipol, ale relației regizor-actor, se explică sieși. Își explică forme ale sinelui. Scrie cu fața spre una din ipostazele sinelui mărturisit aici. Se privește privind în jur, privind în urmă. Artistul și omul se însoțesc pe acest drum, cedîndu-și unul altuia partitura protagonistului. Cred că autorul a găsit tonul potrivit pentru o astfel de scriitură și asta i-a atras
În țara aspră a minunilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10522_a_11847]
-
există generozitate mai mare nicăieri în lume — poate nici pe marginile cerului, precum cea regăsită în poezie. Ea se destramă, oferind tuturor soluții de viață. În aceeași secundă a unei cereri, vocea poeziei reverberează bunătatea neînclinată a dăruirii complete din sinele substanței sale. Știe orice vers din poezie să treacă privirile peste cel ce suferă de fericire. Uneori poezia devine poem, sonet sau pur și simplu cuvânt, care se cuibărește în litere nevorbite. Urcă în pod uneori, caută sunete, le aduce
Înger cu aripi ascunse / Ioan Gâf-Deac [Corola-blog/BlogPost/94307_a_95599]
-
igrasie, în care nu a mai intrat aer curat de multă vreme și mă gîndesc cum să fac să mi se piardă urmele să nu mă mai umilească - o face cu voluptate, chiar acum, acum cînd vreau să ies din sinele meu ca un prunc din pîntecele mamei lui cu zdrențe de sînge pe gură mă pune să latru la luna plină care tocmai s-a așezat ca o țigancă cu fundul mare pe pervazul ferestrei: ham, ham ...! Și mîine dimineață
Lama by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/3730_a_5055]
-
de o geografie a inimii asculți Grieg izvorând din piatră din apă din cer în țara zăpezii brazi poleiți întâmpină un amurg auster frigul se dă la o parte face loc scânteierii păsări oprite din zbor au stele pe aripi sinele tău atinge nota de sus dincolo de spuma răscolită a fostelor mări rămâi tot mai singur Mâine îți spui Mâine îți spui va fi un alt început implori o literă să se așeze pe pagina albă îți făurești casa ce te
Poezii by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/3943_a_5268]
-
CUVÂNTULUI Ai crezut că te ai doar pe tine că te știi și te chemi și îți ești adăpost la furtună. Dar tu n-ai fost niciodată al tău! Nu există tu însuți, nici eul lăuntric, cine vorbește în limba sinelui în limba stâncii vorbește! Tu nu vezi cum timpul iese din forma ce-o duce doar pentru a gusta din bucuria durerii de cruce? INTERIORITATE Stau neclintit, în afară de nume și sens stau fără de început ca și cum de la mine pleacă tot ce
() [Corola-journal/Imaginative/5978_a_7303]
-
bucuria durerii de cruce? INTERIORITATE Stau neclintit, în afară de nume și sens stau fără de început ca și cum de la mine pleacă tot ce se înmulțește să piară. Stau neclintit în unimea necoruptă de nici un adaos, nemișcat de număr și în miezul tăcerii în afara sinelui și dincolo de orice câtime - față de mine nu se poate duce nici măcar o singură paralelă. Stau neclintit și neîmpărțit de nici o mișcare. DOAMNE MILUIEȘTE! Nesfârșit e cuvântul ce sapă tunele în suflet - străine de mine chemările la care răspund. Și octombrie
() [Corola-journal/Imaginative/5978_a_7303]
-
Își stoarce Destinul astfel cum pictorul stoarce un tub de vopsea țelul său: o imagine în care de la un timp să nu se mai recunoască (îl vom recunoaște doar noi). Semn de carte Un încurînd care nu va fi nicicînd sinele gol cum o armă fără vreun glonț într-însa. Inspirație Această adiere de vînt ce limpezește țărmurile glasului pline de pietricele murdare îl saltă pînă la văz. Apoi decade se-absoarbe în moliciunile pielii cum o alifie. Brutalul zgomot Brutalul
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6688_a_8013]
-
cu toții: Și neamurile vechi și semințiile mai noi. Ridică-te, Mândra mea Păgânătate, Să-mi fac loc și eu într-o cetate în Munții Traciei la bravele Cete Unde stăpânea Tata Mare-al meu, Regele Dromichete! 11.X.2009 Către sinele meu Prin toate primejdiile m-ai trimis și purtat: De la Roșu împărat la Verde împărat, La răscruci iscodit de Sfinxul cel firoscos, Din toate Șaradele sale m-ai scos Până la Patria părinților astrali Purtat în pliscul Ghionoaiei ca nucile de
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
fagurul laudei Tale nici m-am pregustat, Tot frate și nefrate numele meu ți-au blestemat, Umbra Ta mi-au călcat, din pâinea cetății Tale mi-au rupt Și tot timpul Te-au așezat cu mine dedesubt în hulă de Sinele Tău eponim Cu uitarea numelui Tău viețuim. Ai pus temeiul Pomului Vieții Cu mine purtând solia Crengii de Smochin, Ai spart negurile și-ai topit nămeții Poporul Tău oprindu-l de la dezmățul cu vin, Lauda Arborilor Cunoașterii - Dafin și Afin
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
se derula monoton undeva. Și în mijlocul ei, trona un mort, fără ca nimeni să observe, fără ca nimeni să se sinchisească. Crima era ca o tumoare, zăcea acolo în scutece. Ea acolo, adevărată, noi aici, în mijlocul vieții adevărate. sub greutatea fântânilor (auspra sinelui) Afundați până la gât în sinele sugrumat, cariați de scări și timp, spaimele, dorințele, singurătatea sfâșiată, sub marele evantai al rușinii stați la taifas cu păsări mecanice cu reflexele care vă scot ca și înecați din apa adâncă și tulbure când
Poezie by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/7493_a_8818]
-
în mijlocul ei, trona un mort, fără ca nimeni să observe, fără ca nimeni să se sinchisească. Crima era ca o tumoare, zăcea acolo în scutece. Ea acolo, adevărată, noi aici, în mijlocul vieții adevărate. sub greutatea fântânilor (auspra sinelui) Afundați până la gât în sinele sugrumat, cariați de scări și timp, spaimele, dorințele, singurătatea sfâșiată, sub marele evantai al rușinii stați la taifas cu păsări mecanice cu reflexele care vă scot ca și înecați din apa adâncă și tulbure când sexul își tulbură cocoșeii de
Poezie by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/7493_a_8818]
-
pentru variantele în altă limbă „mici trădări față de formă”, dar cere „fidelitate față de trăsăturile interioare ale poeziei”. O afirmație din Poetica sa („Poetul, ca orice artist, este cineva care încearcă să se înțeleagă mai ales pe sine. Înțelegerea aceasta a sinelui îl determină să simtă propria lume, sunetele și ritmurile ei, până și limba lui, propria lui limbă. Traducătorul va trebui să cunoască bine și în profunzime această lume, înainte de a încerca să o recreeze cu alte mijloace”- p. 316) m-
Vassilis Vitsaxis și echilibrul lumilor poeziei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/13176_a_14501]
-
Vartic, numele personajului matein Gogu Nicolau. Aceeași hermeneutică a secretului îl aduce pe critic la revelația unui fel de ereditate cîtuși de puțin biologică, în cazul clanului Caragiale. Aceasta e mai degrabă un artefact psihologic, o autoficționalizare de fapt a sinelui, proiectat ca un Celălalt, revers polemic al tatălui. Concluziile unei asemenea strategii interpretative se dovedesc, printr-un fericit paradox, pe cît de surprinzătoare, pe atît de convingător expuse. Dincolo, de exemplu, de conflictul dintre Caragiale-tatăl și Caragiale-fiul, deci dintre scriitorul
Gratia interpretandi by Laura Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13191_a_14516]
-
cumpără medicamente pentru nevasta care alunecă tot mai adînc în Alzheimer. Își vede consoarta costumată în Zînă blondă zulufată, și se lasă echipat cu urechi de Mickey Mouse. E, o clipă de uluire, Niki Mouse. Ziua a șaptea Ziua eliberării sinelui. Și a revanșei. Doliul a trecut. Niki își rade barba, își taie unghiile de la picioare, pe fundal radiofonic de jurăminte militare, se îmbracă în uniformă și se îndreaptă în pas vioi, în papuci de casă, cu un ciocan în sacoșă
Viața în șapte zile by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13197_a_14522]
-
lui Iov de la Sibiu și Tragica istorie a Doctorului Faust de la Teatrul Maghiar din Cluj, de pildă, sînt pentru mine și două provocări culturale, asupra cărora poposesc adeseori în momentele de căutare interioară. Liniștită. Regăsirea, uneori, a sinelui sau cu sinele, poate produce clipa de înțelegere a fragmentelor din parcursul dat. Credința absolută, și nu doar cea religioasă, într-un principiu, într-o idee, într-un om, face parte, la urma urmelor, din sublimul existențial. Cele două spectacole amintite multiplică fețe
Furioasele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13196_a_14521]
-
le converti în calități. Trufia este alimentată de mândria culturală de oltean și european, în același timp, care se revendică mai mult de la Brâncuși decât de la Arghezi. Dar trufia este și o chestiune de onoare, de ofensivă benefică pentru afirmarea sinelui: „De fapt, într-o oblomoviadă generală, într-o puturoșenie valahă seculară, nu cumva trufia este ferment de ameliorare, de aerisire și de creație?” - se întreabă confesorul sfidător și semeț (p. 13). A doua mare problemă din rândul păcatelor capitale e
Justițiar cu orice risc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13215_a_14540]
-
virgulă, deși, la un moment dat, afirmă: “Mă opresc și recitesc ce-am scris. Ce sînt ororile astea pe care le scriu despre mine și care-mi procură o evidentă plăcere?”... “Ororile” sînt, psihologic vorbind, livrări în doze homeopatice ale sinelui, mereu “transfigurate”, mereu propulsate pe orbita acelui cosmic “wonderful”... Destinul nostru este destinul miturilor pentru care am optat, zice Pintilie, evocînd parabola-mit a privitorului care, sedus de frumusețea unui peisagiu zugrăvit, pătrunde în interiorul lui, dispare după o colină și nu
Wonderful by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13268_a_14593]