285 matches
-
literatura română de azi ar fi din platina, Orbitor ar fi din carne și sânge și suflet." Iată-l pe Șerban Foarță în viziunea Marinei Constantinescu: "O carte a unui poet mare și foarte special, un exercițiu de regasire a sinelui pe un altfel de drum, cu un altfel de ludic, cu o altfel de voluptate lingvistică, cu o cercetare foarte amănunțită a caii către divinitate și-n același timp către sine. Mi se pare o carte fundamentală." Despre Luminarea lui
Premiile Cartea Anului by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/8953_a_10278]
-
explicite intențiile: "Corecturile și notele cu creionul sînt făcute la lectura acestui caiet din 15-16-17 sept. 1940". Iar scopul acestei lecturi de (ultim?) control al notelor zilnice este acela de a supraveghea procesul de constituire a unei imagini "loiale" a sinelui pentru posteritate: jurnalul este ecranul pe care se va proiecta în fața cititorului potențial "filmul" unei existențe și imaginea protagonistului său. în perspectiva "regiei" acestui contact, autorul, asemeni lui Gala Galaction sau Liviu Rebreanu, își asigură o marjă de siguranță: paginile
Omul în conflict cu lumea și cu sine by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9362_a_10687]
-
orice regulă, În spiritul, și nu În litera ei. Adevărul este că principiul etic comandă afirmarea, nu a unei atitudini oarecare, ci a propriei personalități ori a personalității altuia, Întocmai În ceea ce au ele În comun. Orice piedică pusă dezvoltării sinelui sau altcuiva În spirit (a cărui natură este universală) va merge În mod obligatoriu În opoziție cu această universalitate. Constatarea descoperă punctul de Întâlnire al Eticii, zisă formală, cu Etica materială (cei doi termeni folosiți aici cu sensul lor tehnic
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
s-a aplecat deasupra ta și te-a mângâiat cu aripa lui neputincioasă. Ai refuzat protecția îngerului. Dacă ai fost tu primul care ai privit intens în ochii Vasiliscului, nu vei muri, dar îți vei vedea imaginea deformată, ultragiată a sinelui în ochii lui și din acel moment vei fugi de tine însuți, nu-ți vei mai regăsi vreodată adevăratul eu. Căci pierderea și căutarea de sine este cel mai periculos lucru ce ți se poate întâmpla, te poate duce la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
restul lumii.) (Din auditoriu...) Este un înger! Un înger! (Philip consternat... în cor) Philomena, tu te-ai transformat într-un înger!? Sinele Mare: Era de așteptat! Întotdeauna am știut că ești un înger! (Masca îi dă o palmă în cap Sinelui Mic. Apoi către el.) Masca: Idiotule, ce-ai făcut? Și tu ai făcut-o vacă? Ai jignit o creatură celestă. Ți-am mai spus că te ia gura pe dinainte. Îți dai seama ce repercusiuni pot fi? Sinele Mic: Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
albatroșii ei, e încadrată de Eugenia, domnișoara întârziată cu nedespărțita ei umbrelă bărbătească în culori psihedelice, și de fata ce suferea de o boală incurabilă și întârzia să moară din cauza unui înger. Apoi Pulcheria, nepăsătoare la conversația femeilor, stă în dreapta Sinelui Mare și pare foarte interesată de fenomenul triogamic și scindarea lui Philip în cei trei soți unicorni. Din când în când, ridică floarea-soarelui de pe masă și respiră din ea adânc. Floarea este achiziționată de pe internet de Maurizio, prin intervenția unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
vâna zâmbete zi și noapte, măști de duminică vei vâna. Zâmbetele nu ți se potrivesc, copile! Unde, dracu, ai văzut umbre vesele? O să-ți fie viața un iarmaroc, un circ ieftin teatru de stradă viața celui dezbrăcat de identitate. Spectacolul sinelui scamatorie în icoană; clovn sau acrobat la trapez, cu sau fără plasă, ce mai contează? Pe o scenă de împrumut, exbiționarea este cel mult o extrovertire a sângelui căzut pe gânduri. Veniți la iarmaroc, veniți la circ, veniți la teatru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Am avut și eu o experiență. Mi-amintesc de Nasti. Dar nu am atins Nirvana, căci nu m-am uitat pe mine într-o "extraordinară senzație de vid", ci m-am bucurat de tot cu o simțire extraordinară, totală a sinelui. Adevărul e dincolo de noi, e în afara noastră, e doar unul. Ce păcat însă că îl percepem toți în felul nostru, și nici unul din noi nu-l știe așa cum e el! Mă întreb ce adevăr a găsit acest om din fața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
clar sistemul de dihotomii pe care încerc să-l explicitez, figura matematică a axelor orizontale și verticale. Astfel, evoluția individului din societatea de tip religios ar putea fi reprezentată pe axa verticală: un traiect biunivoc între instanța transcendentă și arcanele sinelui în căutarea realizării spirituale. În replică, dezvoltarea individului din societatea de tip pragmatic s-ar înscrie pe axa orizontală: un traiect linear, țintind acumularea de bogăție materială, menită, la rându-i, să aducă o salvare provizorie, sub un cer devorat
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
superom", cum se aștepta de la noi Friederich Nietzsche, după ce "omul nebun" a anunțat "moartea lui Dumnezeu?". Dar Nietzsche însuși mă atenționează asupra unui astfel de rezultat când recunoaște ca scop al vieții, în cele din urmă, doar eterna reîntoarcere a sinelui o viață eternă care semnifică suferință, trecere, naștere dar și eternitate: O, universul e adânc, E mai adânc decât în plină zi, Adânci sunt ale lui dureri, Dar bucuria-i mai adâncă decât toate: Durerea zice: Piei! Dar bucuria vrea
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
rupe legătura care leagă viața de ea însăși, cu alte cuvinte de a scăpa de suferința sa, o dublează pe aceasta din urmă, exacerbează voința de a scăpa de ea și, în același timp, exacerbează, dimpotrivă, sentimentul neputinței sale, sentimentul Sinelui ca imposibilitate principială de a scăpa de sine, care sentiment culminează în cele din urmă și se transformă în angoasă. Trebuie să privim hiperdezvoltarea științei moderne ca pe una dintre încercările majore prin care umanitatea a acționat pentru a fugi
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
altora. Ne face să vedem mai întâi diferențe și apoi asemănări cu noi înșine, si apoi să ne vedem pe noi înșine în cei din jur. Este un pas extrem de important în a întrevedea în ei și în noi prezenta sinelui divin. Poate că vei dori să aveți noi prieteni dar ce veți pune problema cum să reușiți să vă apropiați de ei odată ce i-ați cunoscut. Regulile de bază ale acestei arte (căci este o artă în adevăratul sens al
Emoţii care ne pot vindeca - De la socializare online la prieteni adevăraţi () [Corola-journal/Journalistic/67734_a_69059]
-
unor lamentaț ii făcute în marginea neputințelor proprii. Mai mult, a-ți arăta cu minuție slăbiciunile e un gest teatral trădînd nevoia de compasiune. Pentru un spirit decent, neîmplinirile merită a fi trecute sub tăcere, ca o parte amară cuvenită sinelui discret, și a le scoate în față în virtutea unei ostentații de victimă lasă aceeași senzație stingheră ca cea a laudelor făcute sieși. În astfel de pagini persistă un aer stînjenitor de actor așteptînd aplauze sau consolări tîrzii. Există o singură
Spiritul vacilant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5398_a_6723]
-
înțelegea a-și lua revanșa prin introspecție, prin proiectarea eului pe ecranul unor idealități intime. Spre deosebire de „scriptorul” lui Roland Barthes, care avea ca țel „a depune mărturie”, informînd, comentînd realul, prozatorul nostru a preferat a se închide în crisalida mărturiei sinelui către sine, ca performanță nu doar stilistică ci și expiatoare, sub chipul, adesea, al „literaturii de sertar”. Neîndoielnic, era și o reducție sui generis impusă, precum la Kafka, de orarul oneros al măruntului funcționar de nevoie: „aș dori să evidențiez
Marele Radu Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5004_a_6329]
-
și numai pentru a nu pierde esența plescă itului/ din buze moi și roșii/ ca single ce-mi urcă acum în creier/ cînd îmi imaginez dezmățul” (Idol cu mască de om). Figura umană rezultată dintr-o atare savantă palinodie a sinelui ce nu renunță la forța primordială e aidoma unui peisaj pe timp de furtună, brăzdat de fulgere paradoxal fertile: „om devastat de propozițiile inutile/ ca o fîntînă vara de fulgere albe care lasă însărcinate/ femeile locului” (Vinul de inimă). Autorul
Un absolut al ființei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4508_a_5833]
-
a fi, iar acțiunea nu e doar mobilizare motrice, ci și fel de a înțelege”.) Relevante, pentru modul de a gândi și interpreta parabolele biblice sunt și aserțiunile privitoare la ascultare, la autoritate și smerenie: „Evident, recunoașterea unei autorități exterioare sinelui propriu seamănă a «cedare de suveranitate». Ceea ce câștigi e însă mai prețios decât ceea ce pierzi. Câștigi o vindecătoare comuniune cu autoritatea care «te umbrește». În spațiul evanghelic, umbra (schia) e altceva decât întunericul (skotos, skotia). Ea poate fi efectul unei
Adevărul ca parabolă by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3448_a_4773]
-
în ele cu mai multă ușurință într-o stare inactivă precum aceasta. Unele sînt împliniri ideale ale unor potențialități trecute sau viitoare - desigur, mai des ale celor din urmă. Altele se află chiar și în afara tărîmului potențialității. Această plasare a sinelui într-un cadru tragic (sau, mai exact, un tragic al visului cu ochii deschiși, un tragic potențial), deși dăunătoare, nu poate fi alungată după dorință. E ca o gaură într-o barcă: îi poți face față multă vreme, dar apoi
John Fowles – Jurnale by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/2908_a_4233]
-
de supărătoarele schimonosiri de pronunție: Rolling, Roli, Rolich, Horli, Rori, Roric, Rolic sau Rolrih. Considerat de Ov. S. Crohmălniceanu un ,Charlot supus vicisitudinilor istoriei", autorul Supraviețuirilor își scrie și rescrie cu fervoare autobiografia, amețit dar și impulsionat mereu de ,drogul" sinelui și de dragul adevărului istoric. Nu se dezice de greșelile sale, oricare ar fi fost ele, nici nu se iartă pentru a le fi comis, însă găsește în limbajul alert, în fraza ,mătăsoasă, fluidă și subtilă" (M. Iorgulescu) resursele izbăvirii prin
Octombrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11201_a_12526]
-
în sine de paradis sau de utopie, de exemplu, fie rizibilă, fie de un gust îndoielnic. Baudelaire descrie peisajul dalinian cu o precizie stranie: un peisaj antropomorf în care o imagine înspăimântătoare e dublată printr-o imagine la fel de înspăimântătoare a sinelui sub un cer senin, foarte asemănător cu cerul de la Cadaques din Catalonia, care se regăsește în atâtea picturi ale lui Dalí. Și exact aici asemănările se opresc. Întrebarea mea adresată lui Baudelaire n-a fost "ar trebui, oare, ca tu
Andrei Codrescu - Scandalul de a fi geniu by Rodica Grigore () [Corola-journal/Journalistic/11148_a_12473]
-
în trecutul an 2013, dinspre sonetistul teleormănean, THEODOR RĂPAN (celebru, de-acum, prin Evangheliile sale cele patru, pline-depline, în aria lor semantică!) Volumul actual și cel mai proaspăt, intitulat FIIND (ca o mărturie și ca un IMN al Gloriei Re-Trăirii Sinelui, scăldat, din nou, în Universul Creației, iscat din preaplinul IUBIRII DIVINE!) - se vrea (prin conținut și masivitate) o replică a Canțonierului lui Francesco Petrarca - 1304-1374 (de la nașterea genialului florențo-arretin, se împlinesc 710 ani!) - și nu-i lipsesc prea multe, pentru
SOTERIOLOGIA IUBIRII. IMN AL GLORIEI RE-TRÃIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAÞIEI, PRIN IUBIRE DIVINÃ: VOLUMUL FIIND – 365 +1 Iconosonete de THEODOR RÃPAN. In: Editura Destine Literare by ADRIAN BOTEZ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_256]
-
față de aproapele său se amestecă acum, nediferențiat, în carnea statuii închise la culoare a spiritului decadent. Aproape totul miroase în clipa de față extrem de puternic a sărăcie moral-materială lucie și a mult prea multă moarte în jur, o moarte a Sinelui deloc atipică însă, dacă e să o judecăm în relație directă cu felul ei ostentativ de a se manifesta, și, în mod evident, nesingulară pe parcursul secolelor, aruncând retrospectiv o privire înspre complexa, dar cu limite finite istorie telurică de până
ODRASLELE DIAVOLULUI ŞI CONTRAFACEREA ACTULUI DEMOCRATIC de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349179_a_350508]
-
te transformi din fibre, în carne, sânge și os. PĂMÂNTUL SCOICĂ Pământul scoică îmbălsămat cu flori cerești și miez de foc, într-o secundă a-nviat din praf de stele și ferigi ce stau pe loc. Pământul scoică ce devine artă, sinelui interior secvență, este a noastră sfântă cartă, și ai de o respecți, plenară indulgență. Pământul scoică se distruge prin seacă exteriorizare, oamenii-țeapă pot să-ndruge ce vor, spre defăimare. Pământul scoică-n veci trăiește în universuri paralele, prin curba beznei
POEME (3) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382484_a_383813]
-
tot mai apăsătoare în ceața densă împletită în nuanțe diferite ale provocărilor. Viața devine în ochii eului veghind mereu meditator un dans cu sine însăși, repetat la nesfârșit în ritmuri diferite, în fața propriului destin și a nemuririi esenței divine. Partea sinelui cel ancorat adânc în existența lumească e martoră a renașterii permanente a sufletului, a înălțării continue a gândirii prin acesta și a reîntineririi spiritului după fiecare adiere mângâietoare a bucuriei înțelepciunii mărețe dăruite! În timp ce trupul își găsește odihna întins, sufletul
PĂȘIND SPRE O LUME INFINITĂ A RENAȘTERII... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383526_a_384855]
-
întâi prin smerenia și asceza crucificării, prin golirea de sine, prin kenoza intelectuală și existențială. Idealul post-creștinismului este căutarea și exaltarea experiențelor subiective „oceanice”, emoționale și mistice de vârf, a stărilor psihologice extatice, încercarea de a dizolva „carapacea” transparentă a sinelui însă nu prin har ori sinergie ci prin efort strict omenesc, pelagian. Experiențe supranormale, de înalt voltaj emoțional, sunt astfel dobândite nu prin har, prin epifanii, teofanii, revelații, viziuni biblice, nu sunt descoperire și dar divin, ci sunt obținute prin
ISPITELE NOULUI EON POST-CREŞTIN de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382930_a_384259]
-
creator, doar dacă știe, că acest adevăr al existenței lui Dumnezeu în sine. Cunoașterea sinelui devine astfel împăcare cu sine, împăcare cu lumea care trăiește cu adevărat, doar când se caută pe sine, nu în sinea lucrurilor, ci doar a Sinelui Cuvânt, a Marelui și Adevăratului Sine, unde omul credincios îl află și ajunge astfel să fie împăcat și liniștit ca om al lui Dumnezeu. Cuvintele mamei mele: "Pe Dumnezeu să nu-l cauți , el este cu tine și nici să
AUREL ANGHEL DESPRE ELENA ARMENESCU de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367510_a_368839]