157 matches
-
care l-am petrecut la Florești, boarfele lui se aflau la Ț. Maiorescu, care rezervase pentru dânsul un iatac luminos, în care toate erau puse în cea mai bună rânduiala» (ȘAm, 116). În traducerea "Fragmentelor"..., întâlnim sintagme cu forța expresiva, sinestezica, unele comune subdialecelor / graiurilor oltean și bucovinean, altele specifice floreștenilor / oltenilor, introduse pentru capacitatea lor dinamizatoare de «scene istorice», pentru relief «revitalizator»: "o croiră la fugă de mâncau pământul" (HF, I, 35), "claie peste grămadă aruncă oștirea lor" ("ibid", 102
Câmpul Cerbului () [Corola-website/Science/310397_a_311726]
-
poetului francez, Guillaume Apollinaire, unde se renunță la linia de contur a obiectului-formă (în care se toarnă conținutul-text), linia / liniile desenului fiind realizate chiar din rândurile / versurile textului dispuse lizibil, în formă de cal, de ochelari etc. ("supra"). Pentru caligramă sinestezică din literatura română, "Lied", reverberând ritmuri din «Simfonia 40 în Sol minor» de Wolfgang Amadeus Mozart și având text bilingv (în română și în franceză), cu „desen: lebede-pe-valuri“, din versuri, a fost realizată de poetul I. P. Tatomirescu. Ion Pachia Tatomirescu
Caligramă () [Corola-website/Science/297636_a_298965]
-
poezie va fi expresia unei imense sete de real sau, mai exact, a unei subordonări sui-generis față de dinamica realului evocat în dimensiunile sale materi¬ale, haotice.» (PPg, 200). Criticul Ioan Pachia Tatomirescu constată, între altele, că «agrestul cosmos se relevă sinestezic prin trăiri ale originarului, ale miticului, în descendența marilor poeți interbelici ai Ardealului (A. Maniu, L. Blaga ș. a.): "Pentru copii mijesc și se umflă în nori / țâțele ploii până se mulg de la sine. Ugerul lunii pe canale mute / își
Ioan Alexandru (scriitor) () [Corola-website/Science/297731_a_299060]
-
bisericii, și greierii, și scârțâitul carelor cu boi..." Amintirea o resimte ca pe o rană: Sunt sunete pierdute pe vecie, pe meleagurile unde trăiesc... Ce tezaure dorm în mine, de neîmpărtășit..." Observăm că pagina solicită spontan aproape toate simțurile, captând sinestezic ecouri din poezia lui Ion Pillat și parcă din Corespondențele lui Baudelaire: "Zumzetul albinelor, plescăitul berzelor... câinii, moara, treierătoarea, corbii, zgomotul surd al merelor, perelor, nucilor căzând uneori în vântul de vară coaptă și mai ales mirosurile - Doamne, mirosurile - și
O mare familie de scriitori by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/6890_a_8215]
-
tobelor sau al difuzoarelor sparte din hol devenea la un moment dat asurzitor, întreaga clădire se zguduia din temelii, ca la cutremur. În puținele momente de pauză, auzeai trilurile corale, extrase din zeci de laringe înfierbântate; lectura se pierdea, acoperită sinestezic. Senzația de prăbușire iminentă era întărită și de trecerea vagoanelor pe bulevard (pe vremea aia, Schitu Măgureanu plimba de sus până jos tramvaie), care făceau geamurile să zăngăne și podeaua să vibreze, cu tot cu scaune, scară și masa la care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Poetul a practicat și formele prozodice fixe (rondelul, sonetul). Romanele lui B. - Canapeaua cu pisici (1971), Să mai câștigi o zi (1972) - constituie un fel de completare prozastică a poemelor, ținând de aceeași viziune „măruntă”, hedonistă, intimistă, intensiv și neconvingător „sinestezică”, cu scurte, rapid istovite elanuri generalizatoare și pilduitoare. Pe ample porțiuni, proza scriitorului se plasează la limita dintre reportaj și consemnarea diaristică. Priceperea exprimării și o oarecare înzestrare pentru observația detaliată nu sunt susținute de aptitudinea construcției romanești. Prozatorul practică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285680_a_287009]
-
fie lipsă de talent. Este, prin urmare, mai evocator să surprinzi freamătul mâinilor cuiva decât să tragi concluzia: iată o persoană dominată de o emoție puternică. Folosit cum trebuie, vizualul ține loc și de comentariu. O bună descriere este finalmente sinestezică. Ea combină simțurile, oricât ar părea de nerealist: „muzica mă lovea în stomac...”, „avea o figură acră”. c) Registrul stilistic. Chiar dacă presupune în mod obligatoriu relatarea de la fața locului, descrierea este, până la urmă, o chestiune de stil. Talentul, inspirația, simțul
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
dar, când îl vedeam purtat de toate femeile frumoase, lăudam croitoreasa care-mi impusese culoarea."450 Neurmărind interpretarea conștientă a teoreticianului de această dată, ci transmiterea unui mesaj, de fapt libertatea gestului artistic și sugestia subtilă pentru cititor, scriitorul asociază sinestezic frecvent olfactivul: "Întâia oară mă parfurmasem din nou tot din superstiție cu parfumul care făcea parte din vechea mea dragoste, ca mirosul dintr-o grădină."451 Îmbinările conotative de acest gen, sunt recurente. Elocvent este episodul în care doamna T.
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
încă nu a fost pe deplin elucidată nici pînă în prezent), Thomas Chatterton (1752-1770) rămîne în anglistica românească unul dintre cei mai puțin studiați autori englezi, deși este recunoscut de critica modernă ca unul dintre primii inițiatori ai unei "revoluții sinestezice", definitivate ulterior de John Keats și P. B. Shelley, și continuată în parte de poeții prerafaeliți, folosită în mod fundamental de simboliștii francezi, și în secolul al XX-lea sublimată cel puțin în următoarele poetici: 1) imagismul - imaginea poetică în calitate de
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
Chatterton cînd s-a străduit să creeze "rowleyeza" - ca "mină împărătească" "forînd" în timpul adînc pînă la "zona" medievală - prin intermediul unei poezii în care se observă permanent "filoane" dense de idei, exprimate în imagini vii, uneori extrem de cromatice și auditive, uneori sinestezice, și mai ales extrem de violente. Avem în Chatterton în acest sens poate poezia cea mai violentă din literatura engleză, poezia care cel mai mult se află sub imperiul ideii de moarte sălbatică, sub semnul lui bellum omnium contra omnes, descris
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
paralel cu cel al imaginilor, ce face posibile analize și sinteze inaccesibile altfel. Noțiunile și conceptele dublează imaginile și creează o ordine mentală supraetajată, care permite modelări mult mai complexe. În timp ce imaginația folosește asocieri calitative, cumva pe orizontală, de factură sinestezică, rațiunea construiește eșafodaje logice, judecăți și raționamente, sisteme complexe. Distanțarea de realitate este calitatea și slăbiciunea rațiunii, fiindcă ea Îi dă libertatea de a reconstrui mental această realitate după legi autonome (logica), dar În același timp o condamnă la izolarea
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Gilbert Durand și alții. Situată Între percepție și rațiune, Între reprezentarea senzorială și noțiunea intelectuală, imaginea a fost abordată dintr-o perspectivă complexă, menită să-i pună În evidență natura specifică, mecanismele de generare, de funcționare și de transmitere, relațiile sinestezice, simbolice și logice pe care le Întreține cu percepțiile, amintirile și ideile, rolul și funcțiile În cadrul psihismului individual și al celui colectiv, concretizările sale psihologice, sociale sau artistice. Odată cu dezvoltarea societății postmoderne, relevanța și importanța acestor cercetări au crescut În
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
disparate. Un reproș asemănător, acela că nu știe crea arhitectural, i-a fost adus și lui Proust. În căutarea timpului pierdut, dincolo de dispozitivul de amorsare care e regresia În memorie, manifestă o libertate anarhetipică În explorarea unui material afectiv și sinestezic magmatic. Cu cât ne apropiem mai mult de perioada actuală, impresia mea este că recurența operelor anarhetipice crește. De la Proust ajungem la Boris Vian (mă gândesc nu atât la Spuma zilelor, care Încă are un fir epic logic, cât la
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
logos. Ca să vin mai aproape, În literatura română, cred că tot anarhetipic funcționează câteva din scrierile ultimului deceniu, de la Orbitorul lui Mircea Cărtărescu la Exuviile Simonei Popescu. Logica lor nu mai este constructivă, cosmoidală, este o logică a asociațiilor mnemotice, sinestezice sau de orice altă natură, inclusiv mitice, dar nu bazate pe un mit unic, ci pe fragmente de mituri. Nu mă Îndoiesc că o asemenea artă, o asemenea literatură, asemenea piese de teatru, asemenea filme provoacă adeseori nemulțumire și perplexitate
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
progresivă a discursului. Acordul de la major al măsurilor finale primește o culoare modală inedită grație sunetului re#, tratat ca apogiatură superioară a terței tonului de bază. Coda conduce spre o risipire a senzațiilor și o dispersare în tăcere a concentrării sinestezice, sugerate prin diluarea finalului întrun efect prelungit de ecou (pp), asociat reținerii progresive a tempoului. Atmosfera intimă a unei stări interioare ce atinge irealul prin subtilitatea trăirilor invocate, aparținând prin excelență lumii senzitive a subconștientului, apelează la o cvasi-permanentă evoluție
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
să ne îndepărteze de trăirile derizorii ale unor simple emoții pământene, ridicându-ne în sferele celeste ale comunicării superioare ce se adresează cu prioritate zonelor profund senzitive ale subconștientului. Natura atmosferei astfel create trasează o evidentă afinitate cu acea trăire sinestezică a preludiului baudelairian ce ne amorțea simțurile într-o plăcută abandonare. Scena luminii selenare îndreptate spre o țintă învăluită în mister aduce cu sine corespondențele sonore ale unei pasive solitudini, iradiată uneori de o tandrețe reținută sau o senzualitate sfioasă
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
vârste rezidă în faptul că acordă supremație auzului și face din privire un mod de ascultare. Înainte, termenul de "peisaj" era rezervat ochiului, iar cel de "mediu" sunetului. Or, vizualul a devenit o ambianță cvasi-sonoră, iar vechiul "peisaj" un mediu sinestezic și învăluitor. Fluxus e numele epocii noastre. Sunetul curge și poate a prins imaginea în curgerea lui. A vedea înseamnă a te retrage din vedere, a te distanța, a te abstrage. Ochiul se plasează în afara câmpului, urechea se cufundă în
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
o arie curriculară; d) toate variantele de mai sus. 12. Nu este un principiu al educației estetice: a) principiul perceperii globale, unitare a conținutului și formei obiectului estetic; b) principiul înțelegerii și situării contextuale a obiectului estetic; c) principiul perceperii sinestezice, multisenzoriale a obiectului estetic; d) principiul educației estetice pe baza valorilor autentice. 13. Calitățile motrice de bază sunt: a) viteza, forța și îndemânarea; b) rezistența, suplețea și mobilitatea; c) rezistența, forța și viteza; d) variantele a și b. 14. Obișnuințele
[Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
române, C. se apropie de versul liber al cronicilor rimate, folosind paralelisme și aliterații proprii textelor istorice. Cultivă și formele fixe, precum rondelul. Din punct de vedere lexical, neologismele alternează cu arhaismele. Nu de puține ori poetul creează imagini șocante, sinestezice sau oximoronice. Titlurile unora dintre poezii certifică predilecția pentru sincretismul muzicii cu poezia: cantilenă, vilanelă, cântec, arietă, madrigal sunt termeni prin care el își exteriorizează sensibilitatea și aduce în prim-plan necesitatea întrepătrunderii artelor. Creează imagini deosebite alăturând cuvinte și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286088_a_287417]
-
este pur subiectiv, nu se poate tăgădui că există totuși, în fiecare sistem lingvistic dat, ceva ce s-ar putea numi "fizionomia" cuvintelor, un simbolism al sunetelor mult mai răspândit decât simpla onomatopee. Nu încape îndoială că combinațiile și asociațiile sinestezice sunt foarte frecvente în toate limbile și că aceste corespondențe au fost, cum era și normal, exploatate și prelucrate de poeți. Ideea dintr-o poezie ca binecunoscuta poezie a lui Rimbaud Les voyelles (Vocalele), care ne prezintă o corespondență perfectă
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
numeroase clasificări. Nu există numai imagini "gustative" și "olfactive", ci și imagini termice și de apăsare (chinestezice și tactile). Există apoi importanta distincție dintre imaginile statice și imaginile cinetice (sau dinamice). Imaginile colorate pot întrupa simboluri tradiționale sau personale. Imaginile sinestezice (fără deosebire dacă sunt rezultatul unei anormale constituții psihologice a poetului sau al convenției literare) transpun datele unui simț în limbajul altui simț, de pildă, transpun sunetele în culori. În sfârșit, există distincția, utilă pentru cititorul de poezie, între imaginile
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
FIG.5). Metaforă pictorială [BĂSESCU=ARDEI IUTE] este construită pe subcodare, iar acest proces de remodelare a lipsei/ "curgerii" cognitive va fi obținută prin conotații specifice culturale. Prezența unei astfel de metaforme (ardeiul uite) că un intertext are un efect sinestezic și aparține codului social culinar. Jean-Jacques Boutaud ([1998] 2003: 109) consideră că orice comunicare vizuală a gustului se bazează pe o dublă absența: "absența senzației (gustative) în favoarea semnului și lipsa iremediabila a savorii în folosul valorii", axată pe un calcul
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
umbrele, apoi reflexele care se văd în ape, sau la suprafața corpurilor opace, lustruite și strălucitoare și toate reprezentările de acest fel" (Platon, Republica, 2005: 7). Filosoful făcea referire la imaginea strict vizuală (deosebită de imaginile auditive, olfactive, senzoriale, tactile, sinestezice etc.), ca și la procesul de reprezentare al oglindirii în natură. Nici Aristotel nu invocă experiențe senzoriale sau forme cu dimensiuni spațiale, corporalitate reprodusă. Ideea pe care se fundamentează filozofia greacă este că eidos-ul - reprezentarea, forma, ideea - există în materie
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
ca o mătasă - Emil Brumaru, Astenie) - gustative: Râzândă și plângândă cu lacrimi mari / era sărată ca sarea / slăvită la ospețe de barbari. (Nichita Stănescu, Evocare) - dinamice/motrice/chinestezice: Oho, alerg și salt și curg. (Nichita Stănescu, Viața mea se iluminează); - sinestezice: Clar de noapte parfumat (George Bacovia, Nocturnă), Foșnirea mătăsoasă a mărilor cu sare (Ion Barbu, Timbru). Imaginea artistică are un caracter singular, irepetabil, sugerând componentele vizi unii artistice, reprezentări mentale sau senzoriale. 2.4. Simbolul artistic Simbolizarea este un procedeu
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
de viclenie... [...] Apa se scurgea la vale cântând. (Marin Preda) - epitet hiperbolic: Gigantică poarto cupolă pe frunte (G. Coșbuc) - epitet moral (apreciativ, calificativ): Mădălina fusese veselă, exube rantă, aproape sălbatică, pe când Madeleine era blândă, discretă și melancolică. (L. Rebreanu) - epitet sinestezic: Primăvară... / O pictură parfumată cu vibrări de violet (G. Bacovia). Comparația exprimă o relație de asemănare între doi termeni (concreți sau ab stracți), printro secvență lingvistică cu rol de reliefare stilistică. Astfel, primul termen, comparatul („subiectul“ comparației), este evocat/evidențiat
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]