114 matches
-
dese, risipite prin „jurnale” și prin interviuri, au început însă să concureze în modul cel mai serios dezvăluirile „lirice”, inițial provocatoare, șocante, descumpănitoare, chiar scandaloase, ale Angelei Marcovici-Marinescu, dezvăluiri, care constituiau vârful de lance al acestei scriituri, care își propune singularizarea cu orice preț. Despre acest „NU” emblematic, de care poeta se ține cu dinții, ne informează și câteva rânduri, bine articulate și departe de „delir”, pe care le găsim în Jurnal scris în a treia parte a zilei, din 2003
Dependența de confesiune by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/3446_a_4771]
-
și speculația filosofică hazardată. Rezultatul e o sumă incoerentă de reacții - toate negative - la mediul social și la mediul cultural. Singura valorizare pozitivă aparține unui eu hipertrofiat, ce tinde să se substituie oricărei alte teme sau probleme. Obsesia lui e singularizarea, nu comunicarea. Originalitatea ostentativă devine, în cele din urmă, antipatică, iar romanul se transformă într-o vorbărie agasantă, înglodată în abstracțiuni și bizarerii, din ce în ce mai greu de suportat, chiar dacă înțelegi că totul e dus spre derizoriu pentru că sensul demonstrației bate spre
Un roman împotriva cititorilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10722_a_12047]
-
Gurza este o monografie de autor scrisă altfel, o abordare pe multiple planuri, privite din unghiuri de vedere diferite. Scopul lucrării este acela de prezentare și nu de interpretare. Lasă la latitudinea cititorului să descopere criteriile și normele de individulalizare, singularizare a poetei, într-un context relațional de excepție cu ceilalți colegi de condei. Mariana Gurza se plasează și este plasată în parcursul său creativ pe aripi de timp, într-un zbor continuu, nisipul din clepsidra creației vădind o adevărată evoluție
MARIANA GURZA ÎN PELERINAJ PRIN CUVÂNT, GÂND ŞI SUFLET de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/368615_a_369944]
-
celui plecat pe jos de la Hobița este una, chiar dacă enigmatică, oricum fascinantă. Așadar: 1. Singura șansă în materie de artă de spus ritos abreviat este individualitatea. Doar ea dispune de acea unică energie în stare a produce detașarea de ceilalți, singularizarea. Nici măcar grupările modernismului european de început de secol XX avînd nevoie de suportul gregar, pentru a putea provoca eficient dinamitarea artelor tradiționale nu au rezistat timpului, individualitățile (puține) despărțindu-se la un moment dat de comilitoni și realizîndu-se plenar doar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Rădulescu-Motru, prin urmare ea nu poate fi legată decât de experiența unui mod existențial care suportă trecerea energiei în regim per-sonalist. Calea întocmirii personalității ca formă finală a energiei trece prin anticipație. Momentul acesta este complex și are, "existențial", semnificația singularizării individului prin eu. Așadar, anticipația se naște pe un fond sufletesc a cărui unitate este eul și care face legătura cu existența energetică, fiind el însuși o energie. Rostul acestui prim moment constă în prevederea cursului reacțiilor sufletești sau în
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
deoarece În povestirile sale nu venea niciodată vorba de ființe omenești”. Ca și la Mihnea, ermetismul demoniac se exprimă prin conștiința separării iremediabile de semenii săi, a imposibilității de a se regăsi cu ei Într-un raport de comuniune morală. Singularizarea exterioară ar putea să fie semnul unei drame mai adânci și neștiute, al secretului ce nu poate fi mărturisit: „Ce stăpânire de sine avea ca să se poată ascunde astfel, la vârsta lui, fără a se trăda? Dacă el Însă nu
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
și religioasă, dar și prin istoria internă a propriei subiectivități), se discută cazurile a trei scriitori emblematici pentru tema aleasă (Benjamin Franklin, Henry Adams, Michel Leiris). Modelarea subiectului autobiografic este urmărită pe filiera construcției identitare, realizată prin mitologizarea eului și singularizarea lui la nivelul scriiturii. Cartea asimilează cu precădere influențe poststructuraliste. SCRIERI: Un an de poezie, București, 1974; Arcadia imaginară, București, 1977; Faptul de a scrie, București, 1980; Versiune și subversiune, București, 1999. Repere bibliografice: Ulici, Prima verba, I, 236-238; Iorgulescu
CRISTEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286499_a_287828]
-
cod al lui Hammurapi sau al lui Moise, o mitologie greacă, o religie apostolică, un sistem savant, o "viziune asupra lumii", o muzică de fond, o majoritate numerică. Mai mult decît un stil este această aplicație sonoră care permite datarea, singularizarea sau regruparea, în mijlocul unei acumulări aleatorii de mesaje, a unei specii de indivizi unici și totuși omogeni, așa cum sînt contemporanii, frați rivali, și totuși, fără știrea lor, frați. Vom vedea în exemplul socialismului că dispariția unei mediasfere date determină decăderea
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
auzit s-audă. (Un alt proverb ne spune: „Ascultă sfatul și primește povața, ca să fii Înțelept toată viața”. Opusă disponibilității unora de a asculta este Încăpățânarea altora de a se singulariza: „A vorbi la pereți”; „A predica În deșert”. Dar singularizarea aceasta se plătește: „Cine nu vrea să asculte sfatul nimănui va Învăța pe seama lui”.) Conviețuirea socială ne pretinde o libertate asumată, adică o libertate cu răspundere: „Toți oamenii aspiră la libertate În chip necondiționat; nimeni nu vrea să știe că
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
luată În seamă. Anticomunismul lui Goma era inițial doar o formă de antisovietism, cum o indică adeziunea lui la PCR În 1968. Spre deosebire de alții, Goma era și un adversar al „vechilor” naționaliști, cărora le reproșa abandonarea Basarabiei și persecutarea basarabenilor. Singularizarea politică a lui Goma (Într-o scrisoare adresată lui Ceaușescu Îi spunea că ei doi sunt singurii oameni liberi din România) i-a atras pe de-o parte unele simpatii În exil (crearea de comitete de susținere, mediatizare), pe de
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
omului, ci și receptării operei sale, L. a confundat în relațiile sociale și literare orgoliul absolut cu demnitatea creatorului, fapt care l-a condus spre o izolare autoimpusă, spre o continuă stare de nemulțumire și de frondă explicită. Ambiționând o singularizare care să îi aducă recunoașterea de a fi cel mai important dramaturg român din toate timpurile, a abordat, până după al doilea război mondial, o tematică inspirată de mitologie și de trecutul românesc sau de zonele romantice ale istoriei Egiptului
LUCA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287860_a_289189]
-
este dată de această tendință sau „pulsiune a completării” reciproce. Prin completarea cu celălalt, Eu Încetez de a mă mai simți singur. Dar persoana este Împlinită numai În cazul unui cuplu? Este oare acesta suficient pentru a anula izolarea și singularizarea persoanei? Nu, pentru că deși suntem un cuplu, eu și tu, noi continuăm să rămânem În lume. Compensăm Într-adevăr aceste limite printr-o deschidere interioară de reciprocitate, dar continuăm să rămânem aici, În lume. De ce refuză persoana lumea? La ce
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sunt preferat de celălalt În măsura În care corespund așteptărilor sale. Este o punere de acord reciprocă. Partenerii cuplurilor se pot, În anumite circumstanțe, despărți. Despărțirea se poate produce din mai multe cauze și poate avea forme diferite: criza de separare, izolarea persoanelor, singularizarea partenerilor etc. Le vom analiza În continuare. 1Ă Singularizarea Este actul de despărțire produs de moartea unuia dintre parteneri. Este Însingurarea și izolarea celui rămas În viață. Suferința produsă de cel plecat este dată de absența acestuia, de anularea comunicării
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
o punere de acord reciprocă. Partenerii cuplurilor se pot, În anumite circumstanțe, despărți. Despărțirea se poate produce din mai multe cauze și poate avea forme diferite: criza de separare, izolarea persoanelor, singularizarea partenerilor etc. Le vom analiza În continuare. 1Ă Singularizarea Este actul de despărțire produs de moartea unuia dintre parteneri. Este Însingurarea și izolarea celui rămas În viață. Suferința produsă de cel plecat este dată de absența acestuia, de anularea comunicării cu el. O altă situație este oferită de plecarea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Stănescu, Micii confrați, ADV, 2002, 3 632; Alex. Ștefănescu, Happy-end editorial, RL, 2003, 4; Mircea Iorgulescu, Monument și document, „22”, 2003, 674; Constantin Cubleșan, „Dicționarul scriitorilor români”, TR, 2003, 23; Mihaela Mudure, Literatura românilor americani, TR, 2003, 23; Gelu Neamțu, Singularizarea creatoare, TR, 2003, 29; Gheorghe I. Florescu, Comunitățile românești de dincolo de Atlantic, CL, 2003, 9. S.I.
SASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289506_a_290835]
-
ale lui Shakespeare în traducere imginară de V. Voiculescu” - ca spațiu liturgic, ALA, 1997, 382; Florentin Popescu, V. Voiculescu, contemporanul nostru, Buzău, 1997; V. Voiculescu, DRI, V, 338-343; Cornel Ungureanu, Viața și supraviețuirea, RL, 1998, 9; Sergiu Pavel Dan, Fețele singularizării la Pavel Dan și Vasile Voiculescu. O paralelă vag plutarhiană, VR, 1998, 4-5; Gheorghe Grigurcu, Sonetele lui V. Voiculescu, RL, 1998, 32; Roxana Sorescu, V. Voiculescu. Consecvența experienței spirituale, ALA, 1998, 416; Dicț. analitic, I, 119-121, 336-338, III, 315-316, 363-365
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
de „risipirea”, la moartea sa, a lumii și a Creatorului: „Doamne,/ Dacă stă în puterea mea/ Să te păstrez,/ Ce voi face cu tine/ Când lut voi fi?” În așternerea văilor, volum retrospectiv în mare măsură, aduce o accentuare a singularizării insului din ce în ce mai delimitat de ceilalți („privească-mă cine e altul/ și va rămâne altul”), în ciuda captivității în generalitatea rituală a vieții, erosului, regresiei spre stingere. Dominantă e acum o lirică intimistă, cu tot mai frecvente, în vădită descendență bacoviană, ricanări
OANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288500_a_289829]
-
ar fi dramatice. Cele mai multe investiții le face în construcția vieții personale, întrucât ofertele sociale sau politice protectoare sunt fie precare, fie instabile și impersonale. Fiecare se află singur în confruntare cu lumea și mai ales cu propria viață. Dincolo de această singularizare a proiectelor individuale, există și o altă sursă a abaterilor sau distanțărilor față de programele instituționale formale ale statului. Mass-media abundă în prezentări de evenimente mondene și mai ales de accidente și crime. Acestea sunt și mai mult întărite de multiplele
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
traiectul fabricării sensului vieții. În întâlnirile cu alții, apar competiții, ciocniri, revolte, dar și însingurări sau uniuni provizorii. Prospectând în trecut, survine fie riscul identificării cu caracteristici atribuite în societățile sau regimurile anterioare, prin transformarea lor în surse ale unei singularizări cât mai personale, fie posibilitatea intrării într-o permanență a credinței ce transcende spațiul și timpul. Nostalgia trecutului identitar atribuit sau proiectarea în lumea credinței religioase sunt forme ale oboselii în căutarea identității personale. Subiectivitatea sensului construit este transpusă în
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
sunt preferat de celălalt În măsura În care corespund așteptărilor sale. Este o punere de acord reciprocă. Partenerii cuplurilor se pot, În anumite circumstanțe, despărți. Despărțirea se poate produce din mai multe cauze și poate avea forme diferite: criza de separare, izolarea persoanelor, singularizarea partenerilor etc. Le vom analiza În continuare. 1Ă Singularizarea Este actul de despărțire produs de moartea unuia dintre parteneri. Este Însingurarea și izolarea celui rămas În viață. Suferința produsă de cel plecat este dată de absența acestuia, de anularea comunicării
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
o punere de acord reciprocă. Partenerii cuplurilor se pot, În anumite circumstanțe, despărți. Despărțirea se poate produce din mai multe cauze și poate avea forme diferite: criza de separare, izolarea persoanelor, singularizarea partenerilor etc. Le vom analiza În continuare. 1Ă Singularizarea Este actul de despărțire produs de moartea unuia dintre parteneri. Este Însingurarea și izolarea celui rămas În viață. Suferința produsă de cel plecat este dată de absența acestuia, de anularea comunicării cu el. O altă situație este oferită de plecarea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
În cazul de față, „originalitatea” nu vizează doar forma, ci și „lumea” evocată. În „Arta lui Adrian Maniu“ (nr. 28), literatura acestui „vizual pînă la minuțiozitate”, descins doar aparent din simboliștii francezi (cu care a avut în comun imboldul către singularizare și dedublarea anxioasă, artistă: altfel, „literaturii simboliste române i-a aparținut vremelnic și doar ca militant sub un steag de revoltă”), e plasată de Vinea sub semnul unei „sălbăticii rafinate”: poet născut, iar nu făcut („livresc”), Maniu e al „pămîntului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
fost relatată pe larg de Sașa Pană în volumul său memorialistic (op. cit., pp. 145-153). Numele a fost, se pare, sugerat de revista minulesciană din 1912; nimic surprinzător, dacă ne gîndim la amiciția dintre Fundoianu și Minulescu. Ambiția de „insularizare” (de singularizare estetică), voința de exigență artistică și de respingere a teatrului aservit gustului comun și, mai ales, programul manifestărilor trimit mai degrabă către un teatru „alternativ” postsimbolist decît către unul propriu-zis „de avangardă”. Atît cît este, avangardismul acestui teatru poetic ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de patologic”, autorul se situează în linia adepților „sănătății” organice a operei, taxînd - în spirit dogmatic-clasicizant - „aspectul morbid al poeziei anarhice”. Deși uneori pare a concede că „arta anarhică” nu e demență pură, ci „simularea demenței, născută din tendința spre singularizare și epatare”, el alunecă totuși spre determinisme psihologice riscate atunci cînd diagnostichează „relația dintre literatura anarhică și consumarea drogurilor excitante”. Pe de o parte, Emilian respinge îmbogățirea lexicului poetic prin cuvinte vulgare („cu deosebire revistele de extremă-stînga folosesc un lexic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
elementele superficiale”, a ratat înțelegerea poeziei bacoviene, fixînd-o în rama desuetă a unui simbolism provincial, minor. Observație corectă... Așezat în descendența lui Villon, inclasabilul Arghezi este văzut ca „un om al paradoxurilor”, caracterizat de o puternică voință de „independență și singularizare”: „Formula modernității lui Arghezi se impune în sensul evadării din formule”. „Stăpînitorul unui pascalism permanent și universal, apropiat foarte de tradiția ocultă a marii arte: cea numenală și deasupra valorilor estetice” este scos, astfel, de sub incidența interpretărilor reductive, fie ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]