44 matches
-
preluate și recontextualizate în noile cadre de percepție a literaturii. Câmpul autonom al literaturii s-a format la noi prin deturnarea unor reprezentări vocaționale proiectate inițial sub semnul democratic al "chemării naționale". Există o relație strânsă între conceptul de interioritate singularizată pe care s-a construit perspectiva autonomistă a literaturii și noțiunea de dedicație vehiculată la începuturile literaturii române. Însă e doar o supraviețuire camuflată, greu de recunoscut și aproape imposibil de invocat ca filiație legitimă. Recunoașterea în miezul vocației pur
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
realiza creații. Pornind de la aceste premise, se poate stabili că, dacă creația este un produs (un rezultat) al unei activități, nu orice produs este o creație, ci numai produsul individualizat în mod voit și cu statut de unicat, de noutate singularizată. Se poate conchide, de aceea, că numai atunci cînd inovația este proiectată și urmărită pentru a avea anumite trăsături și atunci cînd este unică și nerepetabilă se realizează într-adevăr o creație. Din aceste motive, a n a l i
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
responsabilitate. Unii autori au menționat În trecere faptul că bărbații ar fi trebuit să aibă un comportament mai responsabil față de soțiile lor, a căror sănătate și capacitate reproductivă erau astfel puse În pericol 70. Bărbații nu au fost Însă niciodată singularizați ca agenți ai acestui fenomen disgenic; dimpotrivă, ei erau adesea priviți ca victime ale prostituatelor. Eugeniștii nu erau singurii care promovau un standard dublu al comportamentului sexual, activ pentru bărbați și pasiv În cazul femeilor. Argumentele eugeniste nu se refereau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
elaborate concepte esențializate ale persoanei pentru a urmări omogenizarea structurilor morale între participanții comunitari, ci doar pentru a pregăti desfășurarea oarecum tipică a unei integrări a fizionomiei individuale, a elaborării unei strategii de răspuns la nevoi punctuale și la solicitări singularizate. Generalul specific moralității introduce un standard al regularității permisive, nu un canon de înregimentare menit mai curând să umbrească deschiderea conștiinței decât să cheme la reflectare co-responsabilă. Grupul uman este un ansamblu de individualități, iar general-umanul este aspirat de norma
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
la care tînărul visează intens. Ideologia "construită" , ori invocata "concepție de viață" gata făcută exprimă cîteva convingeri pe care tocmai natura lor neexperimentată le va face, pînă la sfîrșit, vulnerabile. Două linii esențiale le guvernează: încrederea absolută în stat, pentru că "singularizat, omul se pierde", numai "colectivitatea organizată devine forță constructivă" și cu mare forță de contrast față de ceea ce se va revela lui Apostol Bologa ulterior ideea potrivit căreia "conștiința să-ți dicteze datoria, nu legile..." (s. n.) O primă relativizare a acestor
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
și uitată de Dumnezeu (nu chiar de el, dar de Biserică). Unul dintre voi va trebui să meargă, cât mai repede posibil, în noul sector de activitate». Părea să aștepte un răspuns, însă deja stabilise cu don Calabria numele celui singularizat. Apoi, privindu-l în față pe cel interesat, îi spuse lent: «Tu ești, dragă don Alessandro». A coborât o tăcere apăsătoare. Surâsul lui don Rosa s-a stins și fața i s-a îngălbenit. Intrarea în noul sector de activitate
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
251). Intră în joc aici și utopia, cum atrage atenția Ricoeur, întrucât " Există o morală universală în măsura în care omenirea își poate proiecta existența ca pe un tot indivizibil", "înțeleasă ca o singură ființă suferindă", dar și în măsura în care profesează "realizarea individuală, deplin singularizată, a vocației umane" (Op. cit., p. 252). Citit sub acest unghi, am putea spune că Istrati e un utopist în dubla dimensiune semnalată, căci visează la binele și eticul colectiv și, în egală măsură, la respectul pentru persoana umană. Negocierea între
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
în niciun fel dialectica istoriei, nici mitologiile, chiar trăite. Opțiunea lui vizează autoscopia la rece, cu numeroase excursuri despre viața în comunism. Protagonistul, tânăr militar, justifică în opinia celui care-și rememorează tinerețea un întreg destin. Așadar, nu o trăire singularizată, cât una niciodată desprinsă din decorul social, cu care, de altfel, comunică permanent. De pildă, în permisiile lui caută întotdeauna prietenii - adevărata reconectare la pulsul social întrerupt, nu familia. Un Holden Caulfield ce refuză să se maturizeze, el amână scrisorile
De pe margine by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2487_a_3812]
-
ample colectivități nu ne aduce presant aminte de practicile deopotrivă ale nazismului și comunismului, nesățioase în sumbra lor pornire distructivă ce urmărea anularea pur și simplu a unor etnii sau clase sociale? Și apoi, oricît de înfiorător, Holocaustul se cade singularizat, desprins de alte masacre în masă cu care prezintă un indenegabil numitor comun? Se cade privat de valențele sale general omenești? Cît de productiv, cît de justificat s-ar putea arăta un atare orgoliu al suferinței unui popor? Atmosfera fierbinte
O expertiză a Răului (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7664_a_8989]
-
aproximativ două decenii, că nu s-a bucurat nici ulterior de condiții foarte favorabile, pare a-i fi inspirat ideea, de alură transpersonală, a unei "desconsiderări" sau chiar absențe a "ideii literare" în cultura românească. D-sa se simte un singularizat, un mal-aimé pe acest fundal al unei insuficiențe naționale: "Ceea ce eu căutam să propag, stilul ideilor, critica de idei nu impunea, nu era cultivată, chiar dacă, evident, era publicată. Fiindcă imensa majoritate a criticii literare românești avea o altă orientare. Deci
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
și structura riguroasă a unei proze minimaliste, austere, ar fi total inadecvate universului fluid și liric al lui Schultz, specific copilăriei, ultim tărâm paradisiac al libertății. Lumea kafkiană rămâne situată În absurdul legilor restrictive, misterioase ale unei realități epice Înșelătoare. Singularizată, flămândă de sens și semnificație, rătăcind În absurditatea plată a Înlănțuirilor hazardate, a Întâmplărilor născute una din alta și, toate, din pântecele grotesc al realului, conține, la fiecare pas, capcanele inculpării, stranietatea testărilor, inevitabilitatea sentinței, ordonate de o tenebroasă autoritate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
se prezintă el Însuși, un simplu dealer logic, pragmatic, fără aparențe malefice - i-o promite În schimbul sufletului. Speculațiile asupra semnificației simbolice a „umbrei” se concentrează, de obicei, asupra noțiunii de „identitate” socială (tradiție, etnie, cultură, limbă, asimilare) sau „entitate” individuală, singularizată, dar, uneori, chiar și asupra dedublării și simulacrului, ca ambiguitate protectoare. Noua ofertă - vânzarea sufletului - este lipsită de echivoc, Însă. Veșnicul outsider respinge tradiționalul târg diabolic. El se va retrage, pentru totdeauna, cu suflet cu tot, În afara societății, departe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
devenit notar în Parva. ― Omul singur nu e cu nimic mai mult decât un vierme, spunea studentul cu o încredere parc-ar fi descoperit piatra filozofală. O licărire de conștiință trecătoare... Numai colectivitatea organizată devine o forță constructivă, dragă prietene! Singularizat, omul se pierde, pe când într-o colectivitate orice sforțare își găsește locul ei și toate împreună contribuie la înălțarea fiecărui individ, precum activitatea comună a tuturor colectivităților apropie omenirea de Dumnezeu... Azi, din pricina lipsei de organizare, nouăzeci la sută cel
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mele, așa cum în fapt se desfășoară lucrurile în mod firesc între iubiți sau prieteni. Ea își imagina cât de greu trebuie să fie să fii singur cu tine însuți, să nu te poți împărți cu nimeni, să fii singular și singularizat. M-a asigurat de discreția ei totală și a rămas foarte dezamăgită când i-am mărturisit că nu am nimic de spus despre mine. Cine sunt eu, de fapt? De unde aș putea să știu? Poate că, întrebat într-o limbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Vrabie, în pagini memorabile, își mărturisește convingerea că cele mai mari bogății ale omului, și desigur și ale sale, intime și personale, sunt „credința în Dumnezeu și familia”, familie pe care am putea-o privi în planul familiei spirituale, unicizată, singularizată, reprezentată de Sfânta Biserică, corabia cea sigură care ajunge totdeauna la țărmul ceresc, căci este păstrătoarea credinței celei drepte. În acest context, trebuie să privim și materialul epic cuprins în volumul său de debut, „La lumina candelei”, care reunește un
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
galben ca o ciupercă. O dirijez spre strada "Trompeta", colț cu "Fulger". Fuge de rupe "Eternitatea"-n roți. Strada pe care stau e rămasă din altă vreme a Iașului (îmi asum eroarea asta gramaticală, dacă este eroare: Iașul, la singular, singularizat, cum a scris și buna mea prietenă, Magda U., în cărțile ei). Ca și fundacul Abrahamfi, ca și hudița Italiană, ca și Dochia, ca și Golia, strada mea mărturisește despre un timp revolut al uriașei grădini care era cartierul Tătărași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
acestuia, imaginea omului bântuit de remușcări, aflat la ceasul spovedaniei, al recunoașterii publice a greșelilor trecutului, iese, brusc, din zona responsabilității comune, a asumării prin noi/ amândoi și marchează un punct foarte important printr-o aserțiune tranșantă, a unui eu singularizat, care este menită să evidențieze diferența specifică fundamentală Între eu și tu, ca doi foști comuniști: E adevărat, eu nu am trăit din muncă politică. Abia acum realizează AN ce capcană i s-a Întins prin presupoziții și ce greșeală
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
faptul că se realizează în această manieră singularizantă poezia poate accede la generalitate, fiindcă altfel raportarea ei la filozofie s-ar face în condițiile unei distanțe deosebit de mari, chiar dacă prin filozofie manifestarea raționalității se produce tot într-o manieră intens singularizată 342. Trebuie constatat însă că, pe de o parte, dacă este o construcție ce antrenează sensibilitatea, poezia nu este arațională și cu atît mai puțin irațională 343, și că, pe de altă parte, și sentimentele sînt general umane, nu numai
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
se poate uza și aici de structurile de idei particularizante. Discursul filozofic, forma de particularizare a limbajului filozofic, este determinat în mod hotărîtor de lumea analizată. În filozofie, cosmosul nu este realitatea, ci o anumită viziune despre realitate, un antropocosmos singularizat, ca în artă, dar construit și exprimat altfel, cu mijloacele științei, adică uzînd de aspectul denotativ al limbii. Spre deosebire de știință însă, denotația, relația cu obiectul denumit, vizează acest antropocosmos particular ce se propune ca un echivalent al antropocosmosului general, și
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]