11,815 matches
-
Cu întunecate porți. Veșnicia ca o groapă Fără fund șade la pândă Și durerea grea din lacrimi Valuri, valuri mă scufândă. M-am îndepărtat de lume Și de oameni și de toate Că mi se topesc și ochii De-atâta singurătate. Doamne, când sânt rupți de lume Și străini printre străini Pot și morții să îți vadă Strălucirea din lumini? Doamne, dintre nori și brume Oropsit ca un blestem Doar pe Tine cu ardoare Toate zilele Te chem. Doamne, din adânc
PSALMUL 88 de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 by http://confluente.ro/marin_mihalache_1472747952.html [Corola-blog/BlogPost/376456_a_377785]
-
Acasă > Literatura > Beletristica > CĂDERE Autor: Maria Cristina Pârvu Publicat în: Ediția nr. 1882 din 25 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Cădere Mă înec în oceanul ticsit de singurătate, Nici nu mai cunosc a fericirii-nsemnatate. Cameră mă sufocă, pe geam nu pot privi, Întoarce-te, în palma-ți, te rog, nu ma strivi. Încerc să rezist la suprafață, dar pare imposibil, Aerul meu de mine râde, cu un
CĂDERE de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 by http://confluente.ro/maria_cristina_parvu_1456412818.html [Corola-blog/BlogPost/373355_a_374684]
-
treci. Flori sălbatice vor crește Sângerând ciudat sub pași Din înalt privi-voi peste Urmele ce tu le lași. De iubire crângu-i plin Și de flori înmiresmate, Am să-ți las un cer senin Și metaforele toate. Să mă strigi singurătate Peste timp cu glasul ei, Lacrimi picurând în noapte Din rănitele femei. Viața e o agonie Cerasela Jerlăianu Viața e o agonie Rătăcită-ntr-un amurg Printre flori de iasomie Ce din ramul vieții curg. Zilele coboară-n noapte, Viața
LUMEA E O AGONIE de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 by http://confluente.ro/manuela_cerasela_jerlaianu_1491070234.html [Corola-blog/BlogPost/382781_a_384110]
-
ca o floare Și numai fiindcă ești cu mult mai delicată Decât aceast sublim simbol de primăvară Și de iubire mare și înflăcărată Apoi te voi iubi ca pe o ploaie blândă Ce mângâie în mine suferința mută Și vindecă singurătatea mea absurdă Și inima răsfrântă, moartă și căzută Pe urmă te-oi iubi ca pe un vânt de vară Ce-alină-n mine o tristețe înecată Și-mi dăruie iubirea dulce și amară Cu inima-ți fierbinte și veșnic nepătată Și în
VERSURI DE IUBIRE PERPETUĂ de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 97 din 07 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Versuri_de_iubire_perpetua.html [Corola-blog/BlogPost/350642_a_351971]
-
Mă plimbam prin grădină și mă gândeam că... Te rog să fii liberă-n tot gândul și-n simțirea ta... Ești stăpâna Stradelei Vântului... Anna: Chiar tu spuneai într-un mesaj: "Îmi place să cred că îngerul meu păzitor este Singurătatea mea, cu care viața m-a însoțit de cum am aflat că dragostea-i un vulcan care erupe când nu ești atent și-ai vrea să fie precum candela în care uleiul este iubirea." Ai reușit vreodată să transformi vulcanul în
FRAGMENT DIN ”CUIB DE PĂSĂRI SPIN, CUIB DE JOCURI NEJUCATE” de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1459791409.html [Corola-blog/BlogPost/381951_a_383280]
-
-ți spun vorbe ca alții, să te amăgesc cu minciuni dat fiind că eu te cunosc de mică, te știu un suflet bun, te știu o fată săracă și nu vreau să te amăgesc. Ce-i drept și eu simt singurătatea vieții dar... nici tu nu m-ai încurajat, cel puțin până acum... - Cum adică nu te-am încurajat? Eu sunt o fată serioasă și nu după cum bârfa comunei o spune. Ști tu vorbele acelea cu privire la vulpea care neajungând la struguri
OCHELARII de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/berthold_aberman_1420092402.html [Corola-blog/BlogPost/361130_a_362459]
-
elementelor de continuitate în facultatea textelor. Dihotomia evocativă din poemul „Poate...“ este depășită de cutezanța figurației poetice, care gravitează între formula oraculară a idealității pure, la altitudinea „cântecului duios“ (nu sunt sunetele chei ale energiilor universale?) și „vaietul“ aprinderii sinelui singurătății: „A fost o naștere! / A fost o moarte! / și a mai fost.../poate/ ceva-ntre ele... / un cântec duios / sau un vaiet! Spuneți-mi! / Ce a fost!?..“. Chiar dacă încercăm să surprindem, în nucleul acestui exemplu, țesătura firelor de aur urzită
VIORELA CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 by http://confluente.ro/Autoritatea_gnoseologica_a_cuvantului_viorela_codreanu_tiron.html [Corola-blog/BlogPost/360901_a_362230]
-
Și totuși există blestem”... Cel „vinovat de iubire” este condamnat la... „Iubire silnică pe viață”. A lui, a mea, a noastră...: „...Eu o iubesc. Vitralii de cenușă,/ Spre a ne despărți, se-ntemeiază,/ Și cheia singură se-nvârte-n ușă/ Singurătate spre a-i da și groază.// M-au condamnat jurații mei de gheață/ La o iubire silnică pe viață”. „Un stingher/ alt stingher/ nu pot face doi./ Geru-i ger,/ Leru-i ler/ Fără noi”. Vor trece ani și ani, și alte
DOR DE ALBASTRU..., ARTICOL DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 921 din 09 iulie 2013 by http://confluente.ro/Dor_de_albastru_articol_de_al_florin_tene_1373346261.html [Corola-blog/BlogPost/343511_a_344840]
-
pur și simplu câmpiile unde îmi alerg eu nebunia au crescut păduri de picioare zvelte în ultima vreme deja înnodate unul din celălalt până la inconștiență deși singura realitate palpabilă sunt femeile din puținul oglinzii unde îmi ascund orele mele de singurătate acum nu am timp de citit la dracu dar nu am timp nici de marșul prin câmpul cu noduri înflorite până în buzele ferestrelor unde îți locuiești trupul sărbătorile astea nenorocite îmi obosesc ochii de la atâta uitat în mine și ție
CÂMPUL CU NODURI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Campul_cu_noduri.html [Corola-blog/BlogPost/351150_a_352479]
-
timpul. Conștient de această perioadă de maximă inspirație, am renunțat la multe favoruri și plăceri pentru a rămîne în deplină comuniune cu sursa. Nu, nu este vorba de o formă de masochism poetic, mai degrabă o formă de exil, în singurătate, pentru că, așa cum spuneam în primul număr din „Dicționarul suferinței“, „numai singurătatea îți poate aduce profund împlinirea“. Acest tip de însingurare sau exilul față de propria țară sînt căi pe care foarte mulți scriitori le aleg pentru a-și păstra intacte niște
ÎNTREITA SUFERINŢĂ , EDITURA FIDES, IAŞI, 2011 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 175 din 24 iunie 2011 by http://confluente.ro/Aparitie_editoriala_ionut_caragea_intreita_suferinta_editura_fides_iasi_2011.html [Corola-blog/BlogPost/351797_a_353126]
-
multe favoruri și plăceri pentru a rămîne în deplină comuniune cu sursa. Nu, nu este vorba de o formă de masochism poetic, mai degrabă o formă de exil, în singurătate, pentru că, așa cum spuneam în primul număr din „Dicționarul suferinței“, „numai singurătatea îți poate aduce profund împlinirea“. Acest tip de însingurare sau exilul față de propria țară sînt căi pe care foarte mulți scriitori le aleg pentru a-și păstra intacte niște sentimente foarte puternice sau chiar pentru a le amplifica. Autorul Vă
ÎNTREITA SUFERINŢĂ , EDITURA FIDES, IAŞI, 2011 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 175 din 24 iunie 2011 by http://confluente.ro/Aparitie_editoriala_ionut_caragea_intreita_suferinta_editura_fides_iasi_2011.html [Corola-blog/BlogPost/351797_a_353126]
-
a spiritului etern." -Marin Sorescu) Și pentru că toată lumea dă verdicte , am și eu unul, ca o inegrare în regula excepției. Că tot era vorba despre frumusețe. FATA? O minune ce nu se consumă precum înghețată într-o zi toridă a singurătății! Nu e un verdict și e prea tranșant? Poate, dar nu-i nimic. Mă mențin la suprafața (i)realității cotidiene...Aș putea fi fericit, îmi spui, și lacrimile curg ca și cum cineva mi-ar fi decapitat albastrul din iris. Poate fi
DEŞERTUL DE CATIFEA (55-57) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 891 din 09 iunie 2013 by http://confluente.ro/Desertul_de_catifea_55_57_costel_zagan_1370774939.html [Corola-blog/BlogPost/346281_a_347610]
-
a plâns toată vecia; de-acum alt drum duce către izvoarele noastre spre vatra și neamul din care am ieșit, un imn curat la fiecare poartă, și-n fiecare casă, colinde cântate prin satele pustii și prin cimitirile pline de singurătăți și bălării, vestire de Prunc, născut și dus la ceruri seara pe-un braț de cruce de un înger... Se-aud colindele din Răsărit în liniștea fără de nume și-acum coboară ceru-n lume, rupând din pâine și din vin
E VREMEA COLINDELOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1450597892.html [Corola-blog/BlogPost/362376_a_363705]
-
liniștea fără de nume și-acum coboară ceru-n lume, rupând din pâine și din vin, prescuri, în staulul pustiu... E laudă și plâns și imn și numai zare-nseninată într-o eternă sărbătoare... Și tu, măicuță, să apari din neguri de singurătate și să-mi aduci din podul tău urcior cu vin și cu bucate și-o pască-a învierii noastre, blagoslovind acest destin cu dragoste și cu festin... Referință Bibliografică: e vremea colindelor / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
E VREMEA COLINDELOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1450597892.html [Corola-blog/BlogPost/362376_a_363705]
-
Ea așterne câte- o ploaie, singura -i în al ei zbor. Între întuneric și pământ Lumină, ca un argint viu, imprimă în dimensiunea necunoscutului diferența între întuneric și pământ dintr- o fântână a peșterilor ce izvorăsc milenar. Se reîntorc umbrele singurătății. În surdina spectaculara peșteră e un templu stoic, cerându- si fulminant țipatul tainic al gaurii cerești. O să plouă, simt o libertate... O să mai plouă, simt furtună, Se ia după durerea mea din urmă, Stejarii falnici în priviri că- ntotdeauna, Mă
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 by http://confluente.ro/lilia_manole_1463173418.html [Corola-blog/BlogPost/381364_a_382693]
-
prețuire a sinelui? Nenumărate cărți și la fel de mulți autointitulați maeștri ai dezvoltării personale ne ghidează drumul spre fericire și către descoperirea eului și, totuși, în ciuda sfaturilor înțelepte, a preceptelor practice și a formulelor magice predate, parcă nicăieri și nicicând confuzia, singurătatea și nefericirea nu au fost mai mari. Conectați la valorile unei societăți impregnată de mitul succesului și al fericirii glossy, conglomerate de oameni pe jumătate resemnați, pe jumătate adormiți, căzuți în capcana celor mai felurite emoții și aspirații, devin irascibili
Femeia din fața blocului. Pornim în viață idealiști și sfârșim cinici by https://republica.ro/femeia-din-fata-blocului-pornim-in-viata-idealisti-si-sfarsim-cinici [Corola-blog/BlogPost/338326_a_339655]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > NUMELE MORȚII, ANA Autor: Teodor Dume Publicat în: Ediția nr. 1668 din 26 iulie 2015 Toate Articolele Autorului nici nu știu dacă m-a iubit mi-a spus doar că nimic nu mai contează și că singurătatea o scrijelește pe suflet apoi a plecat... mi-aș fi dorit înainte să-i strig numele să vorbesc cu Dumnezeu și poate împreună să împletim lumina în șuvițe subțiri să pot intra în întuneric ca într-un templu apoi să
NUMELE MORŢII, ANA de TEODOR DUME în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 by http://confluente.ro/teodor_dume_1437921288.html [Corola-blog/BlogPost/343977_a_345306]
-
paranteză, amintesc cât de tare m-au impresionat podurile din Budapesta, care leagă orașul nou de cel vechi - Buda de Pesta, 9 poduri peste Dunăre iluminate. Ploua mărunt în acea seară... Am traversat unul dintre poduri, perpedes, cuprinsă de morbul singurătății, deși nu eram singură... Pășeam pe un drum necunoscut, obligată să nu mă abat de la calea ce ducea pe celălalt mal al Dunării. Pășind greșit, apa neagră, zgomotoasă și hulpavă mă putea înghiți. Priveam malul spre care înaintam cu teamă
DIN CAROLINA DE NORD ÎN KENTUCKY de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2009 din 01 iulie 2016 by http://confluente.ro/vavila_popovici_1467405522.html [Corola-blog/BlogPost/383300_a_384629]
-
de sudoare și spaimă, cernând cu fluturi de omăt fantomatica liniște a nopții, brațele descărnate ale pădurii și acoperișurile caselor împrăștiate pe coastele muscelelor. Iarna și-a instaurat în cele din urmă domnia deplină asupra pământului, înveșmântând tristețea livezilor și singurătatea codrului și a câmpiei cu hlamidă imaculată, pictează cu veșnicie întinderile și satul pregătind decorul cu fast și străluciri alb argintate pentru întâmpinarea cum se cuvine, a sărbătorilor care se apropie. Are înțelegere pecetluită cu Crăciunul, cu Noul An și
JOCUL FULGILOR DE NEA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1462146211.html [Corola-blog/BlogPost/381798_a_383127]
-
au fost identificate numeroase situații, diferite: de la cea de bucurie extremă, revelatoare, până la cele de impas, de izolare forțată - cum sunt închisorile - de pierdere, de despărțire de o persoană dragă, când apare sentimentul acut de frustrare, de lipsă (eclipsă), de singurătate în doi sau între milioane de oameni. Iată cum redă poeta Daniela Popescu acest moment: „Mi-ai auzit mersul stingher/ și mi-ai dat, Doamne, toiag de măslin,/ să pot măsura iubirea în calea spre cer,/ s-ascund în speranță
ECLIPSA – CA O PROMISIUNE A INSTALARII IMPERIULUI LUMINII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 by http://confluente.ro/elena_armenescu_1437476363.html [Corola-blog/BlogPost/374870_a_376199]
-
Autorului în fiecare noapte m-ascund într-un altar zidit în ochiul toamnei e frig și-aprind lumânări parfumate ce mă-ncălzesc, mă moleșesc și-n vise eu alunec ... mă văd trasând un cerc de foc și-n mijloc arunc singurătatea să joace cu ielele un dans nebun și-apoi să moară sufocată-n fum. m-așez cât mai comod într-un jilț și-ascult cum toamna-și plânge-ncet pe muzica lui Vivaldi desfrunzirea ... când visul prinde aripi și-i
ELEGIA UNUI VIS de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1030 din 26 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Elegia_unui_vis_vasilica_ilie_1382800032.html [Corola-blog/BlogPost/347134_a_348463]
-
floare văd un fluture cu aripi de lumină se-apropie încet și cu blândețe îmi fâlfâie la ușa sufletului ... vreau să-i deschid și să-l primesc așa cum se cuvine dar armonia se-ntrerupe brusc ca tăietura unui brici aud singurătatea cum strigă disperată după ajutor cu zvârcoliri de șarpe ce se apropie de foc să mă înghită însă cercul care mă protejează a devenit divin. o las să strige ca o nebună până se sufocă și-n altarul meu tainic
ELEGIA UNUI VIS de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1030 din 26 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Elegia_unui_vis_vasilica_ilie_1382800032.html [Corola-blog/BlogPost/347134_a_348463]
-
socoți după trecerea anotimpurilor. Și dacă peste acea liniște de mormânt din închisoarea cu 36 de celule și 36 de deținuți, unde nici supraveghetorii nu aveau scaune pentru a pândi ziua și noaptea, mai adaugi și foamea, frigul, bătăile, izolările, singurătatea, contabilitatea morților, lipsa de informații, necunoscutul zilei de mâine, tăcerea sinistră și lipsa de speranță, nu-ți rămâne decât singurul «succes» că nu ai crăpat tu, înaintea colegului tău, a celui mai bun prieten”. Mă gândesc la ce-o fi
„Jur să urăsc din adâncul ființei mele pe toți dușmanii Patriei”. Comandantul Vișinescu se întoarce la închisoare. Ca deținut by https://republica.ro/zjur-sa-urasc-din-adancul-fiintei-mele-pe-toti-dusmanii-patriei-comandantul-visinescu-se-intoarce-la-inchisoare [Corola-blog/BlogPost/338438_a_339767]
-
Ei, gata, am coleg de cameră! Și iată-l pe colegul meu! Deodată, cineva de jos fluieră că nu e voie. Și l-au scos. [...] Mi-a căzut tare greu că rămăsesem tot singur. În șase ani obosisem de atâta singurătate. Mă durea, o spun sincer. Eram curios. Nu știam cine sunt oamenii aceștia transpirați, dar eram bucuros că se umpluse închisoarea cu ei.” După un deceniu petrecut în Gulag, dintre care șapte în lagărele sovietice, Augustin Vișa este pus în
„Jur să urăsc din adâncul ființei mele pe toți dușmanii Patriei”. Comandantul Vișinescu se întoarce la închisoare. Ca deținut by https://republica.ro/zjur-sa-urasc-din-adancul-fiintei-mele-pe-toti-dusmanii-patriei-comandantul-visinescu-se-intoarce-la-inchisoare [Corola-blog/BlogPost/338438_a_339767]
-
mamă, sunt chiar eu,Copil pierdut prin lumi de gheațăDin cer surâde Dumnezeu,Iar tu ai înflorit cu viață.... IV. INFINITĂ POVESTE, de Angelina Nădejde, publicat în Ediția nr. 2241 din 18 februarie 2017. Agățat de peretele sufletului ceasul arată singurătatea zilei. Printr-o coloană fără de sfârșit Dumnezeu revarsă lumina. Poarta sărutului își așteaptă trecătorii. La masa tăcerii, doar noi doi și nerostitele cuvinte. Ochii își vorbesc iar inimile s-au îmbrățișat. Iubesc clipa în care îmi ești și îți sunt
ANGELINA NĂDEJDE by http://confluente.ro/articole/angelina_n%C4%83dejde/canal [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]