7,756 matches
-
romane de la sfîrșitul deceniului 7). Dar, cu excepția prietenilor care-i citiseră opera (scrisă, s-ar zice, pe de-a-ntregul la acea dată), cine ar fi putut prevedea ce fel de prozator este Radu Petrescu? Mai întîi, Matei Iliescu va rămîne singurul lui roman. Însușirile de stilist, cu o conștiință artistică puternică, ușor de remarcat în romanul de debut se vor regăsi în restul cărților autorului. Dar acestea sînt, cum se știe, jurnale intime. Transfigurate literar. Iată o primă surpriză. A doua
Jurnalul ca machetă a existenței by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14863_a_16188]
-
de amici și se apucă de scris. Conversația de cafenea devine text critic astfel încît, citind o recenzie, de pildă, nu prea recunoști cartea despre care se scrie, ci recunoști opinia, îi știi sursa și poți anticipa judecata de valoare. Singurul care nu-și dă seama că scrie din auzite este semnatarul. Cei care confundă critica literară - una dintre cele mai frumoase și mai grele meserii din cîte s-au inventat - cu o lejeră bîrfă de cafenea uită că non idem
Urechiștii by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14865_a_16190]
-
din cer, deoarece în acest scop nici nu mai avem nevoie de el? Mister total. Furtuna a izbucnit și a plouat cu găleata, iar cînd, în cele din urmă, ne-am putut gîndi la întoarcere, încă mai ploua, eu fiind singurul care s-a putut adăposti de ploaie, datorită umbrelei mele. Întîmplarea aceasta e atît de misterioasă, încît m-a făcut să meditez la cele povestite de prietenul meu. Știu prea bine că ar fi fost și mai misterios dacă n-
Dincolo de ceea ce este omenesc () [Corola-journal/Journalistic/14911_a_16236]
-
preajmă precis că trăgea cu urechea, să audă ce vorbesc, mă uitam să văd care ar fi fost... Aerul independent al lui Labiș, independent și timid, ascultător, în timp ce urmărea ce-i spunea Păstorel. Din toată literatura română a epocii eram singurul (exceptând, bănuiesc, Securitatea) care asistam foarte lucid la această deosebire frățească, atât de elocventă și de emoționantă în solidaritatea ei, pentru mine, martorul, înțelegând ca nimeni altul fraternitatea oamenilor de talent, breasla lor urgisită, însă invincibilă în orice fel de
Schneider by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14955_a_16280]
-
reacția organismului. Când aceasta este leneșă, îndoielnică, șovăitoare, soarta pacientului este în mare pericol - medicii o știu. Dacă, în anul de grație 2002, prag al admiterii României în NATO, Puterea ar fi răspuns cu întreaga energie acuzației, aplicând tratamentul dur, singurul eficient, al amputării, cangrena ar fi putut fi evitată. Înființarea unui parchet special urmând a-i judicia pe cei ce jefuiesc comunitatea cu mai mult de 100.000 de euro, cuvântul de ordine ca, în sânul partidului ce guvernează de
Obsesiva, irepresibila imagine by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14945_a_16270]
-
popoare și restabilește puritatea. Reverdil, preceptorul evreu elvețian al regelui, care lucrează zadarnic la legea abolirii iobăgiei, visează la iluminism ca la un "revărsat de zori liniștit și superb", ca la o lumină lină... El este, poate tocmai de aceea, singurul care scapă. (De remarcat că nici un personaj pozitiv - cu excepția lui Christian, personaj ambiguu - nu e danez!). Cât despre regele Christian, acesta crede că totul în jurul său e doar un spectacol de teatru (și tocmai de aceea piesele de teatru pe
Istorie daneză by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15307_a_16632]
-
Acest poem plutește - este riscul structurii sale complexe (pe care m-am străduit s-o analizez) - în apele amestecate ale unui lirism oscilând între calmul contemplativ al ideii de Eros și angajarea existențială în chiar văpaia mistuitoare. Este punctul - probabil, singurul - care permite o comparație între Eminescu și Hölderlin. La amândoi, țipetele romanticului îndrăgostit, sclav al patimei sale, se nasc, trăiesc și se decantează în punga de cangur a unui clasicism înțelept: o înțelepciune care, ca aici, implică o anumită trecere
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
subiectivității. Iată-l notînd neutru, tern, indiferent, ceea ce tentaculele sensibilității sale înregistrează - bănuim - cu o intensitate alarmantă. Gesturile prozaice și umile ne trimit cu gîndul la Bacovia ("îmi scot ciorapii și-i arunc pe scaun/ gest scurt cît o viață/ singurul ce-mi rămîne în creier/ ciorapii albaștri scaunul negru"). Ca și acesta, parcă în urma unei pierderi subite de energie, parcă sub efectul unui sedativ, poetul consemnează totul au ralenti, convertește datele realității imediate în repere ale unei lumi spectrale, un
Geometria visătoare by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15365_a_16690]
-
Vizirul îl scoate la iveală pe domnitorul pe care-l credeau dispărut... și-l căftănește pe loc în fața nemernicilor, pieriți de stupoare... "Iară boierii muntenești, dacă l-au văzut, numai ce-au încremenit." Sunt dați cu toții pe mâna lui Gligorie-vodă. Singurul care scapă este Șerban-vodă viitorul. Dând să intre și el la Vizir, că întârziase, un amic îi suflă la iuțeală - Gligorie e la Vizir, șterge-o, că te-nhață! Ajuns la București, Gligorie bate, pune la cazne opoziția, o închide
Politichia la rumâni by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15422_a_16747]
-
se poate mai seducătoare, cu atît mai mult cu cît - lucru rar - se bazează, cum spuneam, pe o minuțioasă documentare. Reținem, mai cu seamă, capitolul consacrat lui Dante, în care este resuscitată, în fond, teoria conform căreia poetul ar fi singurul în măsură să îndrepte acel défault des langues de care pomenea Mallarmé. Eco nu exagerează deloc atunci cînd afirmă că "limba populară ilustră a lui Dante, reprezintă modul în care un poet modern vindecă rana post-babelică". Cu siguranță, cea mai
Babel by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15469_a_16794]
-
certe chipurile cu Puterea, ci vrea să dea în judecată și Fondul Monetar Internațional. Ideea e ridicolă, dar ea spune multe despre liderii B.N.S. și despre încercările acestora de a rămîne în prim planul unui sindicalism din ce în ce mai haotic. Nu sînt singurii însă care vor să fie luați drept stăpîni ai unui sindicalism care le-a fugit în mare parte de sub picioare. La ora asta, un Iancu Muhu, cel care a reușit să pună pe butuci Combinatul de la Reșița, are mai multă
Viitorul portretului lui Ceaușescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15508_a_16833]
-
30-'40 se leagă de exigențele unei tinere și talentate generații care pășea pe scena culturală. Se simțea nevoia unei primeniri de competențe", scrie dl. Necula. Și cum gerontocrații liberalo-țărăniști nu păreau deschiși aspirațiilor noii generații, Codreanu s-a dovedit singurul capabil a reacționa corect ("alta era receptivitatea arătată tinerilor de liderii mișcării legionare"). Noua generație n-a fost pur și simplu sensibilă la elementul emoțional și butaforic din legionarism: adeziunea ei izvora din "starea de disperare, cu absența altor oferte
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15509_a_16834]
-
dacă Cioran mîntuie de angoase prin stil și escamotează dramele existenței prin histrionism literar, dacă Ionescu descarcă absurdul în metafizică și ridică incoerența lumii pînă în pragul iluminării mistice și, pînă la urmă, cu toții oferă soluții suportabile, Victor Brauner este singurul din această mare garnitură care nu dezvăluie perspective prea încurajatoare și în opera lui nu pot fi găsite, nici măcar într-o măsură mică, formule de existență tentante sau parfumuri narcotizante. II.Prospecțiune și mefiență Patruzeci de ani fără unul, adică
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]
-
Călinescu. Asta n-au avut-o nici Mircea Scarlat, care îmi aduc aminte că a dat atunci concurs cu mine, nici Artur Silvestri, care îmi aduc aminte că ar fi vrut să intre atunci la institut. Nu spun că eram singurul sau că eram cel mai bun pentru asta, ci că a fost, într-adevăr, un mare noroc ca, în timp ce toți colegii mei plecau în țară navetiști sau ajunseseră ziariști și-așa mai departe, eu, practic, din '80, deci de 20
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
în țară navetiști sau ajunseseră ziariști și-așa mai departe, eu, practic, din '80, deci de 20 de ani, sînt cercetător științific, cum se spune, așa, pompos. Din cauza asta, din 1980, eu n-am program fix. Sînt, poate, nu zic singurul, dar unul dintre puținii din această țară sau din promoția mea, care fac ce vor de o viață întreagă, care scriu de plăcere, citesc de plăcere - nu-i obligă nimeni să facă nimic - n-au condică. Ani de-a rîndul
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
în dosarul meu de la CNSAS. Organizam un fel de întîlniri acasă, se numeau "Călărețul nins", pe linia călărețului albastru, Der Blaue Reiter - la expresioniști. Habar nu aveam ce înseamnă samizdat, întîlniri clandestine, eu atîta știam, că am rămas, împreună cu Tania, singurii repartizați în București și nu voiam să-i lăsăm pe navetiștii noștri prieteni să-și piardă energiile intelectuale prin țară. La cenaclu, am chemat vreo zece, după aceea, douăzeci de persoane. Am făcut o revistă care apărea în zece, după
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
sfârșit, îți dăruiesc ori confiscă prietenia. Plimbându-mă printre standurile ticsite ale Târgului, am simțit cum cărțile, cuvioase și smerite, alcătuiesc o întreagă națiune, însuflețită de același sentiment și anume: de supraviețuire. Iar dacă editorii o perpetuează fizic, cititorii sunt singurii în stare să o reproducă moral. Ca orice națiune, și cea a cărților e constituită pe ideea de solidaritate, dar și pe suma sacrificiilor ce s-au săvârșit, precum și a celor ce va să vină. A impune însă unei națiuni
Sublimul și absența by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14444_a_15769]
-
Caraman scrie vreo 30 de proze pe diverse teme și subiecte, cu aerul sfidător al adolescentului care citește cinci cărți la modă, emite trei idei și devine intelectual. Nu obrăznicia ar fi defectul, dimpotrivă, nervul acesta agresiv ar fi cam singurul care traversează textele, în rest, o greutate de înaintare narativă și expresii comune, dacă nu inadecvate, incongruente cu întregul, ca și cum ai compara un cor de babe bisericești cu un cor antic. Avem aici un text "postmodern" (Râma), postmodern pentru că în
Literatură și alte nebunii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14514_a_15839]
-
locul legitim în peisajul larg al expresiilor specifice. Și acum, la cei optzeci și cinci de ani, Amelia Pavel este la fel de prezentă în spațiul culturii, la fel de însetată de ultimele noutăți și la fel de precisă și de nuanțată în judecăți. Ultimul deceniu, singurul în care am trăit cu adevărat liberi după multe alte decenii de frustrări și prizonierat, activitatea sa a fost una de-a dreptul prodigioasă. Publicînd mai bine de cinci cărți în această perioadă, implicîndu-se în viața universitară, în elaborarea și
Tinerețea unei senioare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14607_a_15932]
-
univers în prag de stingere incapabil să-și simtă propria moarte. Centre multiple de greutate, pentru că lumile lui Vișniec și-au pierdut de mult unitatea, dac-au avut-o vreodată, iar solidaritatea umană nu mai e nici ea de găsit. Singurul care-o mai caută e un orb care sună la telefoane publice dintr-o nevoie, pentru alții bolnavă, de a sta de vorbă. Teatrul absurd e eminamente unul al alienării existențiale, al frîngerii, al prăbușirii inconștiente. Omul pentru care nașterea
Din nou, Vișniec by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14617_a_15942]
-
de pe coperta cărții lui Răsvan Popescu unde apar, în ordine, fotografiile lui Emil Constantinescu, Mugur Isărescu, Victor Ciorbea, Radu Vasile, Ion Diaconescu, Petre Roman, Valeriu Stoica, Márkó Bela, Zoe Petre, Traian Băsescu, Mona Musca și (special guest star) Lucian Pintilie. Singurii din această galerie de tablouri rămași oarecum pe valurile polticii sînt Traian Băsescu și Mona Musca.
Culisele unei mari dezamăgiri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14642_a_15967]
-
vede o lună pe Vadim, s-a terminat cu ascensiunea lui. L-or fi uitând românii pe Vadim, dar ei nu uită dezvăluirile sale (care adevărate, care aberante) și nu e exclus ca la momentul 2004 să-l prefere, ca singurul necorupt, ba chiar și ca unic posesor de imagine politică imaculată. Dacă el nu va mai apărea la nici un post de televiziune în următorii doi ani, n-ar fi exclus chiar să câștige alegerile din primul tur. Puterea dă semne
Prohodul vesel by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14667_a_15992]
-
scrie cea mai bună carte despre Ion Creangă. Al doilea element îl constituie impactul cercetărilor întreprinse de Dumitru Furtună cu literatura de interpretare a lui Ion Creangă. Pozitivul și negativul acestora nu este ocolit. Profesorul Macarie recunoaște în scrisoare că singurul care folosindu-se de bogata documentație a cărții lui Dumitru Furtună, și o recunoaște, este G. Călinescu în Postfața la Ion Creangă. Viața și opera, publicată în 1987, reluată în ediția din 1964. După ce parcurge drumul informărilor, străbătând Arhive ale
Mărturii despre Ion Creangă by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14039_a_15364]
-
ani presupune un imens efort material, organizatoric și nu numai exemplar, pe care Uniter și Președintele său, Ion Caramitru, îl fac susținut și cu un devotament fantastic față de breaslă, de atîția ani fără nici o întrerupere. Pînă una, alta sînt și singurii care au dovedit că pot construi această recunoaștere. Au fost ediții cu totul remarcabile, ca cea din 1997, de la Sala Palatului, sau cea de anul trecut. Au fost, de-a lungul timpului, invitați ca Gérard Depardieu, Fany Ardant, Ileana Cotrubaș
Trăiască teatrul! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14046_a_15371]
-
suficientă mobilitate și flexibilitate, aidoma membrilor oricărei societăți mici, mult timp izolate, consideră Gabriel Stănescu, ei învederează "o rezistență însemnată în contact cu alte culturi datorită influenței Orientului", așa cum a remarcat, între alții, și Dimitrie Drăghicescu, în Psihologia poporului român. Singurii care nu suportă criza schimbării culturale rămîn copiii și adolescenții care își pot forma personalitatea "din mers", în concordanță cu cerințele școlii și ale mediului social în care au ajuns. Oarecum deprimantă, să admitem, o atare imagine a integrării vlăstarelor
Românii din Lumea Nouă (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14059_a_15384]