212 matches
-
cald, iar valurile ei dansau în soare îndemnând pescărușii și scufundătorii să-și dezmierde trupurile prin apă, cântecul lor răsunând în taoată suflarea umedă, până dincolo de mal. Dunărea curgea alene într-o melodie cadențată. Uneori ascultam cu atenție liniștea ei singuratecă să nu-i pierd înfățișarea cu valurile mereu în schimbare. De pe mal, supusă vântului ce-mi bătea chipul, vedeam Dunărea puternică cu un cupăt mai presus de cugetul altor râuri. Pe acestea le consideram copii ei blânzi; însă și ei
ZILE DE IARNĂ de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Zile_de_iarna_constanta_abalasei_donosa_1391092438.html [Corola-blog/BlogPost/360323_a_361652]
-
să fie încuiat cu lacăte și lacăte și stătu așa zile și zile... Acum toți se convinseră că el nu putea să ajungă lângă fata care continua să îi vorbească în poiana cu miresme. ... Vestea o sperie tare pe făptuca singuratecă și cu gânduri curate ce își aștepta clipa de visare de pe deal ca pe energia ce îi da forța să străbată zilele grele. Ea fu văzută plecând într-o zi pe cărăruia numai de ea știută și de atunci oricât
POVESTEA BRADULUI de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/lia_zidaru_1454103625.html [Corola-blog/BlogPost/383975_a_385304]
-
DEPLÂNG ROMÂNITATE Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 817 din 27 martie 2013 Toate Articolele Autorului Câtă țară am în suflet, Câtă patrie-n ființă Nu mai pot de-atâta umblet Prin străini în umilință. Cu durere fără seamăn, Singuratec pui de Lup Caut fratele meu geamăn Rupt de ostoitu-mi trup. După patru-cinci milenii De războaie și blestem, Fuge Nistrul spre Cecenii Și Transnistrii care gem, Basarabii revândute Smulse-s de la sânul sfânt. N-avem Prut dar totul Prut e
TE DEPLÂNG ROMÂNITATE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 817 din 27 martie 2013 by http://confluente.ro/Te_deplang_romanitate_romeo_tarhon_1364380746.html [Corola-blog/BlogPost/345447_a_346776]
-
fi fecundate în singura cuplare, ca la pești de exemplu. Este probabil că trântorul, prin acuplare, activează elementul masculin cuprins în structura reginei iar aceasta se poate, în consecință, auto-fecunda. Lupta acerbă dusă de roiul de trântori spre a fecunda singurateca regină face probabil ca, elementul de autofecundare să fie pendinte de un oarecare element al trântorului care a reușit cuplarea. Probabil o anumită din ovarul reginei poate primi o genă suplimentară provenită de la trântor. Astfel, cel mai viguros trântor va
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ 5 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Emil_wagner_1398515633.html [Corola-blog/BlogPost/347961_a_349290]
-
viață pentru a povesti altora cum pedepsesc tătarii nesupunerea. De aici și numele satului ! Dar tragedia satului Stoborăni revoltat la 1907 și ras de pe fața pământului cu tot cu locuitorii săi fiind bătut cu tunul ? Dar legendele și poveștile lui Moș Panfil singuratecul Pădurean care își clădise bordei în pădurea de la Bălăcel ? Dar minunatele povești, colinde care ne- au încălzit copilăria ? Toate aceste nestemate ale existenței de fiecare zi a unor oameni onești și cu frica lui Dumnezeu, reprezintă argumente care justifică alcătuirea
MONOGRAFIA COMUNEI SUCEVENI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 by http://confluente.ro/Monografia_comunei_suceveni_pompiliu_comsa_1372088992.html [Corola-blog/BlogPost/364017_a_365346]
-
deprins cu personalitatea lui ce l-a făcut să strălucească în ochii mei. Așa m-am deprins și cu autoritatea lui, fiind pentru mine un minuțios genial. Nu căutam niciodată să-i întorc vorbele prin cuvinte nemăsurate. Simțindu-i firea singuratecă, nu voiam să-I irit auzul. Totdeauna îmi adresa cuvinte de încurajare, dăruindu-mi speranțe în ceea ce încercam să fac.Cuvântul și hotîrârea lui nu se asemăna cu a nici unui prieten din copilărie. Îmi impresiona ochii de copil nu numai
VECHI AMINTIRI DESPRE ION de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 by http://confluente.ro/constanta_abalasei_donosa_1431184540.html [Corola-blog/BlogPost/368007_a_369336]
-
metamorfozelor lumii - și în sunetele suave ale devenirii - își caută drumul spre culmile înalte ale exprimării, ale elevării spirituale. Și iată ce ne spune poetul Eugen Baciu: ”O poezie ascunde în spate,/ O poveste, o întâmplare, un vis”. Stând, undeva, singuratec, închide ochii și, cu ajutorul imaginației și al fanteziei, poate vedea ielele cum ” Dănțuie săltând / în picioarele goale, / pășind gingaș pe iarba moale”, iarbă în care se zăresc ghioceii și toporașii, iar lângă izvor se văd ”căprioarele” cum vin ”să se-
METAMORFOZELE NATURII – SIMFONII ALBASTRE. ( ANTOLOGIE DE POEZIE). NOTE DE LECTOR. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/valentina_becart_1479591868.html [Corola-blog/BlogPost/379252_a_380581]
-
și dansa singură, refulându-și astfel toți hormonii acumulați în corpul său tânăr. Dalia se mlădia în ritmul melodiei cântată de către muzicanți, ca o salcie tânără legănată de adierea unui vânt de primăvară pe malul unei eleșteu, unde cântul cucului singuratec care își tot caută partenera și nu reușește, repetă ca un ecou: cucu, cucu, cucu... (Ștefan, Ștefan, Ștefan...) Corpul subțire al fetei în mișcarea sa lascivă, sugera plăcerea, exprima senzualitatea, chema și excita, atrăgând prin mișcările sale unduitoare privirea bărbaților
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1185 din 30 martie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1396183302.html [Corola-blog/BlogPost/353730_a_355059]
-
a comunica precum ca și cu el la același nivel. Deci, este mistic, filosof, trubadur, compozitor, copil ș.a.m.d., neîndoielnic fapt pentru care este și prea puțin înțeles ca persoană -visătoare- chiar foarte iubitoare, de obicei ajunge un mare singuratec... Posibil, Ovidiu nu a fost exilat degeaba pe aceste meleaguri... căci, a fost scris (în stele) să se întâmple așa. Aceste meleaguri românești și dobrogene mai ales, mustind de poezie și de istorie a ei. Fără existenta unui poet lumea
ODĂ POEZIEI!! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 by http://confluente.ro/valerian_mihoc_1426941774.html [Corola-blog/BlogPost/353442_a_354771]
-
Să cânte pot (credeam) și șarpii. I-am pus ca grave strune harpii, / Alăturea de coarda poamei / și sfântul fir de păr al mamei. Cu harpa stam sub mere coapte. Ei blând cântau. Ci-n neagra noapte, / Trecând prin codru, singuratec, / Ei prinse-a șuiera sălbatec, / Săreau să-mi muște mâna, fața, / Să-i sugă cântecului viața. Sunai al mamei păr sub cetini, / Veniră-n fugă-atunci prieteni. Când mă trezisem ca din vise, / Văzui c-o strună-ncărunțise. («Harpa” VRF, 160
Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_239]
-
Murumurul vocilor însoțea melodia unui șlagăr, atunci la modă. Un tânăr ofițer englez, foarte înalt și voinic, cu părul blond și cârlionțat, ochii intens albaștrii și nas acvilin, ca un cioc de pasăre răpitoare, a observat-o pe mica cititoare singuratecă și a invitat-o la dans. Era Anthony Edwards medicul acelui campus militar, care peste 10 ani va deveni soțul Piei. În 1996 mă aflam cu Pia și Toni (Anthony Edwards) într-un pub aflat pe marginea unuia din drumurile
Exilul lui Mihai Fărcășanu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Memoirs/15519_a_16844]
-
soțul Piei. În 1996 mă aflam cu Pia și Toni (Anthony Edwards) într-un pub aflat pe marginea unuia din drumurile înguste ce străbat Țara Galilor despre care Toni îmi spunea că urmau șoselele romane ce șerpuiau ocolind dealurile majestuoase și singuratece. Din pajiști se înălțau aburi învăluind înălțimile ce se estompau în noapte. Eram singurii oaspeți în camera cu pereții căptușiți cu lambriuri, la masa așternută elegant, luminată de lumânări trandafirii aprinse. Vechi gravuri și acuarele, vase de aramă și de
Exilul lui Mihai Fărcășanu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Memoirs/15519_a_16844]
-
În povestirea „Furtună” (1912), el își începe relatarea cu următoarea descriere: "„Deasupra târgului nostru, spre sfințit, pe un deal e o biserică de lemn, a satului Buciumeni, făcută de un popă de pe vremuri, încunjurată de copaci, un fel de crâng singuratec, întrucât, din târg până acolo se fac numai ogoare și deacolo în sus iar, - azi locuri de arătură care câteodată când îs toloace pentru stâni, când popușoiști, când pâne albă și ovese. Pe locurile astea, cum v'am mai spus
Biserica de lemn din Fălticeni () [Corola-website/Science/323879_a_325208]
-
cupa morții cu dureri amare! / Sorbind-o, te vom binecuvânta; / Ca râurile contopite- n mare / Noi vom muri în nemurirea ta. Este redat ceea ce am crezut în iarna tragică 1916-1917. Și îți reamintesc versurile tale ca să-mi înțelegi lupta mea singuratecă. - Sus cupa morții cu dureri amare. Și capul sus, când lupți cu sufletul curat pentru cauza neamului tău și nu ai să renegi nimic din ceea ce ai crezut. Îmbrățișări, Pamfil Șeicaru P.S. Mi-ai putea trimite memoriile lui Demostene Botez
O epistolă necunoscută a lui Pamfil Șeicaru by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4858_a_6183]
-
Brâncuși, scris de criticul Heinz Ohff8 de la Neues Forum din Viena. Pregătesc o mică Antologie Brâncuși 9 cu texte inedite solicitate unor personalități (poeți, prozatori, critici) din lumea întreagă și-mi sosesc aproape zilnic materiale care vor omagia grav un singuratec. Te îmbrățișez, Ion Caraion * București, 16 noiembrie 1967 Dragul meu, Cel mai puțin mă așteptam la vestea pe care mi-o dai cu operația. Te credeam brad, stei și tun. Ai ridicat prea greu, nu vreau să glumesc, dar mai
Noi contribuții la biobibliografia lui Ion Caraion by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4932_a_6257]
-
și visători, iar părul îi cădea peste umeri ca o mantie regală. O, notele triste, o, madonă părăsită, o, cîntecul uitat!" (Cîntec uitat). „Nopți împovărătoare, nopți de vară monotonă și lungă! Ce trist vă port în suflet în ceasuri de singuratecă rătăcire, cînd visul cade spre amurgurile tragice în cari se cufundară iubirile mele ca un tezaur în mare, un tezaur misterios în marea adîncă! [...] Să nu turbure nimeni seninul meu somn de pribeag și diminețele zgomotoase să nu sune chemarea
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
ce se pot lăuda că au o patrie de iubit, un popor de apărat, o cultură de înaintat. Nu-s dezmoșteniți acei cari iubesc trecutul poporului lor, cei cari au în suflet tezaurul de amintiri care îl face pe omul singuratec să se simță și el o parte, un rezultat al istoriei țării sale. Dezmoșteniți sânt acei ce nu mai cred în nimic, dezmoșteniți sânt acei cetățeni ai universului întreg, ce, neavând patrie, își aleg pe cea mai ieftenă din toate
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
pentru junimism. "Contemporanul"! "evanghelia vremii de atunci" cum i-a spus odată Jean Bart. Parcă văd și acum căsuța cu verandă modestă, amicală, veselă, primitoare din Sărărie. Va mai fi existând, oare? Acum câțiva ani, o știam încă în picioare, singuratecă, tristă, îmbătrânită, uitată. "Contemporanul" a apărut la 1881. A trăit până la 1893. Iată câteva fragmente din programul publicat în primul său număr: "Scopul nostru e de a face cunoscut publicului român cum privește știința contimporană lumea. Voim să aducem în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
aceasta, a funcționat câtva timp, începând de la 1 Septembrie 1874, Mihail Eminescu, în calitatea de custode al Bibliotecei centrale. "Sunt fericit, spunea, puțin timp de la numirea sa, naivul poet, sunt fericit că mi-am găsit un loc potrivit cu firea mea singuratecă și dornică de cercetare. Ferit de grija zilei de mâne, mă voi cufunda ca un budist în trecut, mai ales în trecutul nostru atât de măreț în fapte și oameni." Pag. 283. Palatul Universităței nouă, opera constructorilor italieni Trolli și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
rimă deschis?, ci ?i la nivelul imaginilor artistice) este o dimensiune fundamental? a crea?iei poetului. În opera să, toate apele au virtu?i muzicale: „apele plâng clar izvorând În fântâne" (Sară pe deal), „Îngâna-ne-vor c-un cânt / Singuratece izvoare" (Dorin? a), „murmurul cel dulce / Din izvorul fermecat" {F?t-Frumos din tei), „al m?rii aspru cânt" (Meii om un singur dor), „izvorul prins de vraj? ????rea sunând din valuri" etc, des? văr?ind frumuse?ea magic? a
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
curgerea, trecerea timpului, izvorul revărs? asupra peisajului p?durii, vraja cântecului s?u: „Hai În codrul cu verdea?? / Und-izvoare plâng În vale" (Floare albastr?); „numai murmurul cel dulce / Din izvorul fermecat" (F?t-Frumos din tei); „Îngâna-nevor c-un cânt / Singuratece izvoare" (Dorin?a); „vezi izvoare zdrumicate peste pietre licurind; / Ele trec cu hărnici unde ?i suspin?-n flori molatic", „Singuratece izvoare fac cu valurile larm?" (C? linfile din poveste); „izvorul prins de vraj? / R???rea sunând din valuri" (Povestea teiului
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
În vale" (Floare albastr?); „numai murmurul cel dulce / Din izvorul fermecat" (F?t-Frumos din tei); „Îngâna-nevor c-un cânt / Singuratece izvoare" (Dorin?a); „vezi izvoare zdrumicate peste pietre licurind; / Ele trec cu hărnici unde ?i suspin?-n flori molatic", „Singuratece izvoare fac cu valurile larm?" (C? linfile din poveste); „izvorul prins de vraj? / R???rea sunând din valuri" (Povestea teiului). Undele apei care „coboar?-n ropot dulce din ț??? anul pr???latic" ori „sar În bulg?ri fluizi peste prundul
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
luna), ci ?i prin simbolul teiului În jurul c?ruia universul I?i organizeaz? semnifică?iile dup? alte legi; ritmurile vegeta?iei („flori de tei deasupra noastr? / Or s? cad? rânduri-rânduri"), parfumurile difuze, muzica apelor („Îngâna-ne vor c-un cânt / Singuratece izvoare"), starea de vis („vom visa un vis ferice") comunic? o altfel de lini?te ?i armonie a universului („Adormind de armonia / Codrului ??țuț de gânduri") reintegrarea, prin vis, prin somn, În primordialitatea naturii ?i prin această, reg? sirea unit
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
evocat? de poet ?i În poemul „Sarmis", când, Înv?luit? de lumina lunii ?i a stelelor-icoane, natura prime?te În mijlocul ei perechea de Îndr?gosti? i. La chemarea cornului, acelea?i animale mitice I?i fac apari?ia: „ Din codrii singurateci un corn p?rea c? sun? S?lbatecele turme la ??rmuri se adun? Din stuful de pe mla?tini, din valurile ierbii ?i din poteci de codru vin ciutele ?i cerbii, Iar caii albi ai m?rii ?i zimbrul zânei Dochii
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
stărei de față a lucrurilor, numind-o nesuferită și nesuportabilă, au și românii dreptul și datoria de a-i da cu piciorul, căci, pregetând și rămași singuri pre câmpul de luptă, nimeni nu se va mai spăria de opozițiunea noastră singuratecă. Nepăsarea noastră ne pierde. Să nu ne mirăm dacă organele noastre de publicitate au devenit în timpul din urmă moi și împăcăcioase; căci, cum zice mai sus campionul presei boeme, contrarii vor ști totdeuna să amețească capetele până și a conducătorilor
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]