102 matches
-
le din apa rece cu ulciorul Să- i răcoresc și- apoi să își ia zborul Pe limba lor vorbindu- și gâgâit și tare Și alergandu- se nepăsatori, sub soare. ...................................................................... De ce captiv mi- e sufletul sub vie Lângă fântână, sub bolta sinilie În curtea cu pomi mulți și flori semețe In care dis- de- dimineață fluturii- mi dădeau binețe?! Referință Bibliografică: Mi-e sufletul captiv / Dania Badea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1963, Anul VI, 16 mai 2016. Drepturi de Autor
MI-E SUFLETUL CAPTIV de DANIA BADEA în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 by http://confluente.ro/dania_badea_1463430059.html [Corola-blog/BlogPost/380840_a_382169]
-
începutului, dar și cu accente patetice, adeseori sfâșietoare. Dacă poeta mărturisește că-și modelează versul din lut, trebuie să-i mai adauge și suflare de duh ca să prindă viață și doar atunci va putea să-i caute amprentele pe zăpada sinilie a înserării: „eu încă scormonesc / pământul aspru / îl ud cu râvnă / din lut îmi modelez / cuvânt // el se întoarce bumerang / în mine să-și lase / amprenta” (în mine timpul bumerang). Nu e mai puțin adevărat că autoarea este în continuă
EDITURA INFORAPART, 2012, (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 719 din 19 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Cuvantul_aur_sufletesc_din_fluviul_de_cezarina_adamescu_1355906018.html [Corola-blog/BlogPost/351553_a_352882]
-
Acasa > Stihuri > Semne > I AM STUPID Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 1372 din 03 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului I am stupid, spune omida umil, O senină, sinilie, senilă,, Primiți de la mine o bilă Neagră sau albă, totuna-i, Bye, bye, baby, bye, bye , Tu simți? Tu nu simți, nu ai zimți, Nu ai cum să știi Cum pluteam pe valuri-zi, Iară noaptea, pe ocean, Nu visam, doar
I AM STUPID de BORIS MEHR în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 by http://confluente.ro/yeutjjpizx_1412313025.html [Corola-blog/BlogPost/352806_a_354135]
-
became black crying în the blues. ALBASTRU Cerul fără nori mi-a mângâiat irisul cu albastrul acela infinit contopindu-se cu culoarea Mării Negre care în fiecare după-masă a verilor litoraliene avea nuanțe de bleu marin aidoma celor din perioada mea sinilie când mai vizităm încă Mănăstirea Voronețului. BLUE The cloudless sky stroked my iris with that infinite blue mingling with the colour of the Black Șea which every afternoon of seaside summers bore shades of navy blue resembling those from my
CROMATICĂ AUSTRALIANĂ / AUSTRALIAN PALETTE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 860 din 09 mai 2013 by http://confluente.ro/George_roca_poeme_bilingve_george_roca_1368153226.html [Corola-blog/BlogPost/344741_a_346070]
-
intenții și realizări, dintre ceea ce voim să ajungem și ceea ce suntem și cu orice eforturi, nu mai reușim să reparăm nimic, începe ratarea...Mie mi-a plăcut zborul...Îmi plăcea să domin lumea de acolo de sus, din acel albastru siniliu al cerului, îmi plăcea să respir aerul înălțimilor; mă urcam cu ștuca până dincolo de nori și apoi cădeam în lupinguri amețitoare până jos și iar o luam în sus...și azi mă întreb eu ce-am căutat în Germania, copil
LA TERASA TROCADERO de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 622 din 13 septembrie 2012 by http://confluente.ro/La_terasa_trocadero_ion_ionescu_bucovu_1347600142.html [Corola-blog/BlogPost/343630_a_344959]
-
Pentru toți e-un năpârstoc. Călărind pe o nuia Dintr-o salcie pletoasă Regatul asedia Pentr-o prințesă frumoasă. CĂȚELUȘUL BOROBOAȚĂ Într-o zi, o zi de toamnă Un cățel plimba o Doamnă Pe o plajă în pustie Lâng-o mare sinilie Soarele privea-n tăcere La cățel și la muiere. Cățelușul Boroboață Plimba Doamna iubăreață Îmbrăcată cam subțire S-aibă omul ce s-admire! Transparentă cum e marea Să-i cadă bine plimbarea Îndemnat de tartacot De priveai, vedeai cam tot
POEME NEWYORKEZE (3) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 by http://confluente.ro/Virgil_ciuca_poeme_newyorke_virgil_ciuca_1391399052.html [Corola-blog/BlogPost/341166_a_342495]
-
distinși de baston-piesă rară. Un brad argintiu, situat asimetric, își saltă perena statură înaltă în spațiul modest dintre scară și poartă. Ferestre în ogive luxoase din eternă esență de tec etalează discret perdele de tul azuriu, prelungire firească de cer siniliu, iar negura nopții e-ndepărtată de faldul greu al mătăsii ivorii din draperii. Și gardul?! Vai, gardul înalt de-un metru, e-o-mpletitură de piatră, marmorean filigran, capodoperă neegalată de ceva similar de pe aceeași stradă. Trec mereu privind cu
INTRIGA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/angela_dina_1485679375.html [Corola-blog/BlogPost/382831_a_384160]
-
10,2 (8-15) g. În folclorul românesc gălbenelele se mai numesc și: boance, calce, calinică, călincă, căldărușe, cilimică, cilimine, coconite, crăițe, felimică, filimica, fetișcă, flori galbene, flori oșenești, gălbenioare, hilimică, năcoțele, ochi-galbeni, gălbenare, ochișele, roșioare, rujinele, rujulițe, rușculițe, salomie, salunii, sinilii, stîncuțe, tătăiși, vâzdoage, chilimiche, cilimini, filimină, filimini, filincică, hloare, floare galbenă, gălbănușe, gălbioare, hilimică, năcoțele, ochiul boului, ogriștene, roșioara, roșiori, roșulița, ruginele, ruguliță, rujinei, rujinele, rujmică, rujnică, rușnici, rușori, rușulițe, salomie, sălunină, silinii, silunini, stăncuța, rătăiși.
Calendula () [Corola-website/Science/310184_a_311513]
-
nu atât de urât mirositori. Cum spuneți exemplar "O, fericit pământul/ pe care nu cad avioane" sau "Adesea îmi zâmbește cerul/ Pe fundul unor tinichele goale." sau "E noaptea străpunsă în miez/ De fulgere verzi, de fulgere verzi.// Lăuntrice voci sinilii./ Și tu vei muri, și tu vei muri" sau "nu se știe când/ oricăruia dintre noi i se poate întâmpla/ să fie privit cu insistență de către un lucru", controlați cu veritabilă consecvență intelectuală locurile insalubre din texte. Este numai o
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14293_a_15618]
-
se vedea nici cicatricea, nici umărul stâng mai ridicat decât celălalt cu un obraz feciorelnic, rozalb, ca un Făt-Frumos, ținând în mâna stângă, ridicat în sus, un paloș, de deasupra căruia își lua zborul un porumbel, spre un cer senin, siniliu, primăvăratic. Morala: Asta era în esență definiția realismului socialist realitatea urcată pe-un cal alb și privită dintr-o parte... Doamne! În câte feluri se poate prezenta realitatea istorică! COLEGA DE BIROU, ELVIRA -1 Zilele trecute, dorind să verific și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
însă de el. Porni prin iarba înaltă, drept spre Inel. Vibrația electrică a albastrului de la zenit, de dincolo de pietre, îi rănea ochii; își întoarse capul spre soarele care cobora încet, vag estompat de o ceață străvezie, pe cerul de un siniliu mai puțin dureros. Numai că soarele, strălucind prin diafana pânză de ceață, își schimba sau își schimbase forma. Nu mai era rotund, ci prinsese contur de stea, cu colțuri lungi, ascuțite, mobile, care se mișcau încoace și încolo, și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
părinții; absolvit după o expiere dură, el urcă în final spre sacru. Ficțiune de grad secund, Ospitalierul lui Emil Brumaru trăiește (cum îl prezintă detectivul Arthur) "departe de lume c-o bilă în mână", sărută îngenunchiat "șifonierul" și îndoapă "șerpișorii sinilii cu smântână". Ca într-un curriculum vitae, iată-l creionându-și singur identitatea: "Mă numesc Julien Ospitalierul. Am treizeci de ani. / Duc o viață destul de retrasă la țară (...). / Și prieten nu-mi este decât detectivul Arthur". Parcă vorbește cuconul Vichentie
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
CNSAS între colaborare cu Securitatea și cei care au fost obligați să devină colaboratori, pîrîiturile în cădere, nu-ți dai seama cînd alunecă pe jos, știrile curg în orori, îl mai și ridic, curg în bună stare! Larga Jijia albastru siniliu soarele în geam, la Dorohoi muzeul etnografic, nepoata mi-o iau în brațe cît este de adormită, Movileni Trei Gări singura comună rurală cu trei gări și emigrația n-a fost excesivă, proximitatea municipiului, aștept și acum la cîntece de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
fraza pregătită de acasă, pacea văii stricată în facerea ei, a îndesit etaloanele, era vorba de forma mentis, nu scapi nici la obîrșii, Ungureni, am și eu acasă! da, dar eu ți le dau în tren, am la prunăraie! zugrăveala sinilie la casă, cf. etnografie, continuă în pereții școlii, cf. constantă, berzele în trei și una tatăl de rînd cu bărzoii mai mici, te mai trezești, Țîțe, te joci cu vorbele! halta Mîndrești ai lemnăria? fac casă în satu' vechi, unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
regim de pădure din calculul kilogramelor de deșeuri scoase din ea pe un an, cu panoul " Trebuie numai să păstrezi curățenia!", regim rutier este tabla de morți și de răniți din segmentul de drum periculos peste Tîrnave, o schimbă periodic, siniliul pereților de pe Jijia înseninat la Vîrfu Cîmpului albastru ceresc, nume înalt Vîrfu Cîmpului, da' ți-i rău, vino-ncoace la mine dacă ți-i rău! Suceava 23 km franjuri din graiul țigănesc al femeilor, Siretul trecut, Zvoriștea cișmele, rețea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Mă aflam încă în apropierea casei și am pornit-o spre turn, prin ceea ce părea acum ca un decor cufundat în întuneric. Norii luminoși se stinseseră, luna se împuținase dar era ceva mai strălucitoare, nu încă scânteietoare, într-un cer siniliu de miez de vară, pe care se iveau răzlețe scăpărări de lumină. Auzeam glasul lui Lizzie cântând, chemându-mă, din nou și din nou. Ding dong bell, ding dong ding dong bell... M-am poticnit peste stânci, făcând micile ocoluri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
macii, gălbenelele, piciorul-cocoșului, caprifoiul, trifoiul cu patru foi, întreaga floră terestră își dăduse întâlnire la acest summit cu finalitate gastronomică. Nările zburdau și galopau furtunos asemenea "mustangului trăpaș" din herghelia sălbatică a lui Rudyard Kipling -, spintecând preriile nesfârșite, sub cupola sinilie a infinitului ceresc. Totul era fantastic! Însă decizia finală trebuia luată de cel de-al treilea coechipier: gustul. Fără nicio întârziere comanda fiind emisă, s-a trecut la executarea ei. Încet, cu foarte multă grijă, a fost depusă, pe suprafața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
drumul furnicilor și ziua mi se pare prea lungă. Când o să fiu mare o să mă urc în tren și o să plec spre munți. Din depărtare se aude un fluierat de tren, mi-l închipui șerpuind pe lângă deal într-un nimb siniliu. Prin fața mea trece un militar cu o pâine în mână. Aș vrea să mă cheme mama la masă. De dormit însă n-aș dormi în ruptul capului, deși sunt frânt de oboseală. Lumea se întoarce de la serviciu, oameni grăbiți se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
să văd popândăii și iepurii și calul cel alb cum paște liniștit iarba înaltă și grasă. Vreau să văd și munții din depărtare, scânteietori în razele soarelui. Când i-am văzut prima oară credeam că sunt niște dealuri mai țuguiate, sinilii, încărcate de vii cu struguri copți; fiind mai aproape de soare se coceau mai repede... Răcoarea serii îmi înfioară picioarele goale. Oare cum arată dealul nostru în timpul iernii? Ce-ar fi să înceapă să ningă? Dar nu sunt pregătit pentru iarnă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
rău în mine. Cele două zile pe care le-am petrecut în casă, până mi-a trecut furunculul, mi s-au părut mai ușoare, deși n-am uitat nici o clipă dealul înverzit din inima câmpiei de la marginea orașului, nici munții sinilii din depărtările albastre. Discordia Aufrichtig zu sein kann ich versprechen, unparteisch zu sein aber Nicht (Goethe) Am colindat iarăși cu gândul străzi pe care n-am umblat demult nici cu piciorul. Grădinile sunt pline de pomi înfloriți, casele mari și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
discret de a se dărui chemării sale ancestrale. Când s-a ridica de pe scaun dând semne că intenționează să-și încheie plăcuta vizită, soarele trecuse mult de zenit. Puținii nori alburii, ca niște clăbuci învăluriți ieșiți la plimbare pe cerul siniliu, reduceau din când în când scânteierile ca de arc voltaic ale razelor solare, presărând pete de umbră pe pământul dornic de răcoarea picăturilor de apă cerească. Cu mulțumirea în suflet a omului care și-a părăsit singurătatea chiar și pentru
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
la Iași! Am pe ce învăța. Minus pentru franceză! Toate cele bune, dragul meu! La fel, Iolandei! Te îmbrățișez cu aceleași gînduri fraterne! Aurel Borca, 18 martie 1984 dans la nuit Bună, dragul meu Lucian! Îți scriu la o oră sinilie, prostit, iată, de singurătatea aceasta deprimantă cel puțin așa a fost azi! Am zile cînd nu trăiesc, cînd nu știu al cărui tărîm sînt. E o vreme totalmente infectă. Vînt puternic cu ninsoare abundentă. Sper că numai acesta a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
nou la drum. Mergeam în tăcere prin pădurea misterioasă, neîndrăznind parcă a-i tulbura liniștea... și numai când am ieșit la troița ce străjuia din vechime locul din care începe a se vedea orașul de la poale, și am zărit cerul siniliu ce se deschisese larg deasupra noastră, iar înspre apus, strălucind într-o nespusă splendoare, Luceafărul de dimineață, numai atunci ni s-au deschis sufletele și am simțit întreaga frumusețe a vieții, în ciuda vicisitudinilor ei de tot felul. Drumul spre Câmpulung
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
vânticel și frunzele pădurii foșnesc, șoptesc...Funigeii au pornit alba lor nuntă aeriană. O ciocănitoare bate toaca într-un copac și niște păsări gureșe ciripesc, se hârjonesc de-a dragostea. Ștefan urmărește zborul sacadat al unui fluture alb pe albastru siniliu al cerului. Se uită la toate aistea cu încântare, de parcă le vede și le aude pentru prima oară. Uitase că mai există aiestea toate. "Și războiul aista"... Se ridică într-un cot. Vocea lui nu e deloc poruncitoare: Să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
al tuturor noroadelor lumii Umbră a Puternicului împărțitor al tihnei pe pământ. "Făgăduința a Tot Puternicului e Adevărul" La Stambul casele binecredincioșilor osmanlii erau roșii și galbene; Moscheile și monumentele publice, albe. Casele armenilor cenușii-deschis. Ale grecilor cenușii-închis. Ale Evreilor sinilii. Hurem Preavesele Sufletele morților trebuie lăsate să rătăcească pe pământ. Muftii și ulimale. Muftii, înalți demnitari ai clerului musulman, cu autoritate legală. Ulimale clerici cunoscători ai legilor sacre. Mulahi, judecători religioși de înalt rang. Astrologii spun că Selim sultan tatăl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]