5,222 matches
-
unor termeni bancari cu unii specifici fondurilor de acumulare” (daciaclub.ro); “era prea mișto mașina, avea bot asemănător cu Laguna 2 și spate de Megane sedan 2, adică un fel de struțocămilă” (ib.). Cuvîntul primește adesea (direct sau prin intermediar sintactic) atributele compuse care indică dubla natură a obiectului sau faptului desemnat: “o struțocămilă cultural-ideologică” (observatorcultural.ro), „«struțocămila» economico-muzicală” (cotidianul.ro/2000), “Struțocămila autorității rațional-charismatice” (universitatea media. ro /cercetare). Poate deveni chiar epitet peiorativ, apt să intre în construcții specifice de
Struțocămila by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13326_a_14651]
-
nu o simplă incursiune materială într-un domeniu atât de sensibil personal, este recunoscută fără exces de modestie de Mariana Iova. La rândul ei, studiul rezultat din analiza limbajului și nuanțarea semnificației lui în text, prin analizele fenomenului fonetic, morfologic, sintactic, lexical, conduce la recunoașterea valorii cercetătoarei, specializate în domeniul lingvisticii. Nu voi insista aici cu descrierea operei volum de volum, cu ce le este particular și cu ce se leagă între ele. Ar fi o încercare grea, acum când am
Ineditele Agârbiceanu by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13344_a_14669]
-
preocupări estetice și morale. În sens bretonian, secretul unei eventuale muzici suprarealiste ar trebui să rezide, principialmente, în scriitura automată. Dar cum este posibil să înnegrești foaia cu portative sau să faci muzică fără a ține cont de uzanțele morfologice, sintactice, formale, estetice, stilistice, depozitate în conștiința fiecărui compozitor? Simplu: improvizând. este (sau ar trebui să fie), sub acest aspect, fundamental improvizatoric, chiar și atunci când se află sub incidența variilor semiografii muzicale. O improvizație care însă nu suspendă judecata estetică și
Experimentalismul tomnatic by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12633_a_13958]
-
încadrată în română în clasa verbelor în -i, cu sufixul 'esc: cea care caracterizează registrul familiar-argotic (la acceptarea formei a jucat poate un rol și asemănarea fonetică cu verbe deja existente: a migăli, a piguli etc.). Din punct de vedere sintactic, verbul se folosește intranzitiv, desemnînd activitatea ("Am guglit vreo trei ceasuri, dar peste scandalul din Budapesta nu am mai dat !!"; forma guglit poate fi o variantă de adaptare sau o eroare "de tipar"), cît și tranzitiv, avînd drept complement obiectul
"A gugăli" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12662_a_13987]
-
s-a produs atunci când structuralitatea însăși a început să fie conștientizată prin reiterare excesivă. într-o accepțiune largă, de-structurarea (disrupția) în plan componistic a vizat atât organizările spațiale (hors temps, cum le numea Xenakis), cât și pe cele temporale (sintactice). Pe de o parte, centrul tonal, regimul funcțional-gravitațional, de cealaltă parte, unitățile formale croite pe calapoade cadențiale. Din acel moment (începutul secolului 20) s-a declanșat aventura de-constructivismului, ofensiva periferiei asupra centrului "Este momentul în care limbajul invadează câmpul
Festin al silogismelor by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12686_a_14011]
-
întrebării o puternică notă afectivă: de nemulțumire, mirare, iritare. Așadar, întrebările pot fi introduse prin "expresiile interogative" cum dracu'?, ce dracu?, cine dracu? etc., în care cuvîntul dispoziției negative nu are, evident, decît o valoare de marcă pragmatică, nu legături sintactice cu restul enunțului (fiind un tipic element expletiv): "|știa cu ce dracu trăiesc?" (sfera.ev.ro); "ce dracu te-a apucat???" (computergames.ro) "ce dracu' faceți voi acolo sus?" (konst.org.ua); "Cum dreaq funcționează un magnet?" (computergames.ro). În
Drăcovenii gramaticale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12832_a_14157]
-
forma de genitiv-dativ dracului: "Ce dracului să-i fac ?"; Numai o secundă... nu știu ce dracului!..."; De unde dracului ai mai venit și dumneata?" (revistarespiro.com). Forma dracului este în schimb explicabilă în alte construcții, unde are tot valoare de marcă pragmatică, nemotivată sintactic, dar evoluția se poate explica prin pași logici. Este vorba de situațiile în care forma dracului apare pe lîngă un verb care nu poate primi complement indirect: Ia spune, o terminăm dracului în două ore?" (R. Petrescu, Șansa); Mai taci
Drăcovenii gramaticale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12832_a_14157]
-
de întărire a reacției afective (de respingere sau admirație): genitivul postpus (prostul dracului) - sau cel antepus, și mai expresiv, presupunînd elipsa unui verb copulativ: "ai dracu francezii ăștia, ne spune adevarul!" (fanclub.ro). Sau construcția, probabil contaminată, greu de interpretat sintactic, discutată de Alf Lombard în 1965 (tiparul "Arz-o focul de muiere!"): "dați-o dracului de treabă"; Voi n-auziți, fir-ar mama ei a dracului de treabă !?!" (revistarespiro.com) "Dracu' să-l ia de monitor vechi" (sfera.ev.ro
Drăcovenii gramaticale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12832_a_14157]
-
Rodica Zafiu În limba vorbită, desigur în mod diferit în funcție de registrele ei colective și de stilurile ei individuale, invocarea dracului apare nu numai cu o mare frecvență, dar și într-o surprinzătoare diversitate sintactică și pragmatică: în numeroase construcții specializate, cu funcții expresive, uneori simple semnale de iritare sau de admirație. Majoritatea funcțiilor și valorilor și chiar multe dintre construcțiile sintactice sînt comune mai multor limbi. Pentru română, ele au fost destul de puțin studiate
Drăcuieli by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12853_a_14178]
-
apare nu numai cu o mare frecvență, dar și într-o surprinzătoare diversitate sintactică și pragmatică: în numeroase construcții specializate, cu funcții expresive, uneori simple semnale de iritare sau de admirație. Majoritatea funcțiilor și valorilor și chiar multe dintre construcțiile sintactice sînt comune mai multor limbi. Pentru română, ele au fost destul de puțin studiate. În mulțimea de construcții, în funcție de gradul de "depersonalizare", se pot distinge, mai întîi, cele în care dracul e un actant mitologic, manifestat ca atare în enunțuri imprecative
Drăcuieli by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12853_a_14178]
-
semantic, se produce ușor o apocopă, o trunchiere și mai marcată: cea a articolului în formă de genitiv-dativ, -lui. Căderea acestui segment final nu are loc în mod obișnuit, în alte cuvinte, tocmai din pricina rolului său de a indica funcția sintactică; dracului e însă adesea redus la dracu', pentru că esențială e valoarea sa pragmatic-afectivă, nu funcția sintactică a unui dativ - dă-l dracului = dă-l dracu' ; du-te dracului = du-te dracu' - sau a unui genitiv: "Jigodia dracului, și mă reped
Drăcuieli by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12853_a_14178]
-
de genitiv-dativ, -lui. Căderea acestui segment final nu are loc în mod obișnuit, în alte cuvinte, tocmai din pricina rolului său de a indica funcția sintactică; dracului e însă adesea redus la dracu', pentru că esențială e valoarea sa pragmatic-afectivă, nu funcția sintactică a unui dativ - dă-l dracului = dă-l dracu' ; du-te dracului = du-te dracu' - sau a unui genitiv: "Jigodia dracului, și mă reped să-i trag una" (sfera.ev.ro); "Perversu' dracu'" (cinemagia.ro). Modificările recente din jargonul folosit
Drăcuieli by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12853_a_14178]
-
ejti țărancă??"... uff.. aj dansa o viatză întreagă si aj fi fericită...de multe ori kiar reujesc.... am nijte principii bine înfipte" (nebunii.ro). Dacă ejti și nijte sugerează oralitatea populară, iar aș poate deveni într-adevăr aj în fonetică sintactică (pentru că se pronunță împreună cu consoana inițială a cuvîntului următor), transformarea în poziție intervocalică - reujesc - e aberantă; ca și în adverbul așa (,să te iau aja cum ejti", pixelrage.ro) și în conjuncția și: ,el fiind asa de dejtept ji frumos
Ș/J by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12356_a_13681]
-
a sesiza prompt, la o simplă lectură, autenticitatea ori neautenticitatea unui text "clasic", ce poate fi falsificat prin greșeli de tipar, interpretări eronate ale grafiilor specifice ori nespecifice unui autor, deci ale stilisticii lui fonetice și chiar ale foneticii lui sintactice, prin interpolări involuntare, accidentale sau dimpotrivă, deliberate, prin coruptčle, lacune etc.; opinia unora, evident eronată, că istoricii și criticii literari nu au nevoie, pentru a emite judecăți de valoare despre scriitori, de ediții de opere complete, "savante", cu variante și
Câte ceva despre altceva by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/12483_a_13808]
-
ritmul rapid al vorbirii, depind de poziția accentului într-un cuvînt izolat sau cuprins în grupări fonetice stabile. Contează însă și caracteristicile gramaticale ale formei: în genere nu se pierd segmentele care indică articularea sau, prin intermediul articolului, cazul, deci funcția sintactică. Evident, acestea pot fi desemantizate, ceea ce le face suprimabile: segmentul final din lucrul dracului poate fi redus (în lucru dracu'), pentru că termenul drac funcționează în context ca un simplu semnal afectiv, nemaicontînd funcția sa strict gramaticală. Apocopa e mai frecventă
Telectuali by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12492_a_13817]
-
asupra cuvîntului intelectual și în alte moduri: prin introducere în contextele pragmatice de apostrofare: ,Bă intelectualule bă ați dat-o în bară!" (Ciberplai 2000), , Mă intelectualo, așa vă învață la biologie acolo la voi ?" (desprecopii.com), sau chiar în structura sintactică a insultei (,prostul de cutare"): "a le arăta intelectualilor de arhitecți cine este miezul în țara asta" (Ac Caț 16, 2000, 3). Oricum, succesul lui telectual e de două ori semnificativ: pe de o parte, sporește numărul aferezelor lexicalizate din
Telectuali by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12492_a_13817]
-
morfologice - articolul hotărît care ar corespunde sensului gramatical cult: ,mass-media-le"?!, ,mass-media-lor"?!. Așadar, chiar dacă era considerată din punct de vedere etimologic un neutru plural, forma mass-media nu putea fi folosită cu ușurință în discurs, lipsind în multe situații posibilitatea de integrare sintactică: opiniile ....; conform... În același timp, dispariția din uz a cuvîntului este exclusă: acesta are avantajul formei scurte - față de parafraza mijloace de comunicare în masă -, nefiind de fapt concurat de nici un alt termen cu sens atît de general. În fine, cuvîntul
Mass-media by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11520_a_12845]
-
cu toate ale ei, iar pe de altă parte timpul decontează întotdeauna erorile. Compozitorii, ca și discipolii lor, pot fi crepusculari; muzica însă, oricît de fugitivă, tot îți lasă urmele trecerii sale. Fie că le numim sintaxe sonore ori categorii sintactice, fie fenomene sonore fundamentale sau structuri temporale, monodia, polifonia, omofonia și eterofonia se înfățișează ca niște clădiri de sunete care în realitate sunt arare ori locuite în identitatea lor nudă, originară, pură, de obicei practica muzicală savantă ridicînd edificii sonore
Stringendo by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11592_a_12917]
-
dovedit a fi în muzica savantă pe cît de priceput, pe atît de șiret. Povestea despre complexitate și sintetism nu are însă acoperire în realitatea axiologică și nici în debitul de eternitate al unei muzici, gradul de simplitate al categoriilor sintactice nefiind proporțional cu gradul lor intrinsec de desăvîrșire ori de oportunitate. Monodia, de pildă, în calitatea ei de structură temporală monovocală, nu este cu nimic mai prejos, din punct de vedere al complexității, și nici nu poate fi aprioric, inferioară
Stringendo by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11592_a_12917]
-
a prezentului. Un prezent el însuși nebulos, incert și, nu de puține ori, deconcertant. Altfel spus, viitorul a contractat cea mai sublimă dintre muzici. O muzică pe care noi nu o vom putea auzi. Adesea circulă părerea potrivit căreia categoriile sintactice ar fi avut o anume predominanță în funcție de răspîndirea geografică a culturilor muzicale tradiționale. în virtutea acestei ipoteze, la o evaluare grosso-modo, se manifestă o oarece predilecție a lumilor septentrionale pentru omofonie, o afinitate a populațiilor din zonele temperate pentru polifonie, a
Stringendo by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11592_a_12917]
-
cercetată și sistematizată a fost eterofonia, chiar dacă, la modul practic, ea există din cele mai vechi timpuri. Să fie oare eterofonia începutul și sfîrșitul, răsăritul și apusul, zorile și întunericul muzicii savante? Iar dacă opinia despre relația dintre preponderența categoriilor sintactice și plasarea lor pe harta geografică a lumilor sonore arhaice și antice este din multe puncte de vedere amendabilă, o anume afiliere a acestor categorii sonore fundamentale la marile perioade ale istoriei muzicii europene poate fi acreditată căci, cel puțin
Stringendo by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11592_a_12917]
-
să cunoască că nu-s neamț?... dar este el aici...ť - se gândi așa, și tot atunci a simțit o lovitură la cap și s-a prăbușit ca într-o prăpastie, într-un întuneric fără de sfârșit" (p. 117). În complexitatea sintactică a frazei narative, Vladimir Beșleagă concurează cu D. R. Popescu, N. Breban sau Aug. Buzura. E parcă mai apropiat de cel dintâi, în caracterul difuz și oral al exprimării, în amestecul de timpuri și senzații, având în comun, fără îndoială
Vârful ierarhiei în proza basarabeană by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11698_a_13023]
-
sau Aug. Buzura. E parcă mai apropiat de cel dintâi, în caracterul difuz și oral al exprimării, în amestecul de timpuri și senzații, având în comun, fără îndoială, o origine faulkneriană. Sensurile multiple ale narativității creează complexitate la toate nivelurile (sintactic, psihologic, existențial, moral). Dinamica sensurilor e susținută de densitatea verbală, repudierea adjectivului, mișcare asociativă în două-trei planuri, jocul suprapunerilor dintre prezent și trecut, investigația de profunzime a unei conștiințe morale răscolită de reacții negative față de o greșită înțelegere socială a
Vârful ierarhiei în proza basarabeană by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11698_a_13023]
-
S-a întrupat ea oare în configurații, siluete, profiluri ori în tipare, modele, calapoade, șabloane lăuntrice proprii, în stare să le articuleze și să le motiveze sintagmatic? Exceptînd cîteva răzlețe preocupări de edificare a unor structuri formale solidare acelor categorii sintactice recuperate, revigorate, emancipate (de pildă, cazul notoriu al eterofoniei, căreia Ștefan Niculescu i-a conferit posibile contururi arhitectonice imanente: heteromorphia, formantul, sincronia), aventura muzicii savante contemporane s-a rezumat la defrișarea unor zone ale insolitului acustic predilect în ordinea timbralității
"Potrivirea formei înțelegerii cearcă" by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11682_a_13007]
-
Bibliei conforme sau apropiate de tradiția românească: arhaismele conținute în citatele biblice ajung astfel să contamineze și textul predicii sau al comentariului. Rezultatul rămîne totuși șocant, în măsura în care în text persistă numeroase neologisme, în mod special anglicisme, iar calcurile și inabilitățile sintactice compromit parțial receptarea. Dependența stîngace de limba originalului se vede la fiecare pas: în punctuație, mai ales în utilizarea virgulei în conformitate cu regulile englezești și în contradicție cu cele românești - "A nu sesiza pericolul, este o mare vinovăție"; în morfosintaxă - de
Stilul religios și stîngăciile traducerii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11726_a_13051]