452 matches
-
fi considerată, prin frecvență, un tip lingvistic romanic. 3) Atît structura cuvîntului, cît și raporturile dintre lexic și gramatică diferă în limbile romanice față de celelalte ramuri majore ale limbilor indo-europene. În consecință, chiar dacă tipul lingvistic romanic numit de Coșeriu "determinări sintagmatice pentru funcțiuni externe și determinări paradigmatice pentru funcțiuni interne" a fost stabilit ca fiind specific limbilor romanice în comparație cu latină, el este valabil și în comparație cu limbile germanice și slave. În cîteva studii de factură integralista, remarcabile prin forță lor de sinteză
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
opozitivă, facultativa sau obligatorie în toate cazurile și în toate privințele. De pildă - exemplifică lingvistul român - o ordine precum Arriva una nave a fost adesea interpretată drept facultativa (stilistica) în italiană și în alte limbi pentru că este facultativa în raport cu funcțiile sintagmatice la nivelul frazei (SVO); dar, continuă Coșeriu, nu mai este facultativa la nivelul gramatical al textului "puisqu'à ce niveau, îl exprime le "thétique" en tant qu'opposé au "catégorique"149. Dimpotrivă, opoziția din spaniolă dintre el manșo buey și
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
adverbele propoziționale, compunerea nominală și prefixarea verbelor) sau principiul tipologic determinări interne pentru funcții interne, determinări externe pentru funcții externe, adică, măi pe larg, "Determinări materiale paradigmatice, interne unității determinate, pentru funcțiile autonome (non-relaționale) ale acestei unități și determinări materiale sintagmatice, externe unității determinate, pentru funcții externe sau relaționale, adică funcții mergînd dincolo de unitatea determinată și implicînd un raport cu alte unități"160. Fiind un principiu cu adevarat tipologic, el se aplică la toate nivelurile limbii, inclusiv la nivel textual: "C
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
coșeriană, Dan Munteanu Colán observa și el că pentru Eugeniu Coșeriu "limbile romanice reprezintă diverse realizări ale unui aceluiași tip, tipul romanic, conceput fie ca rezultat al situației genetice, fie că declanșator de caracteristici panromanice. Parametrii de analiză sînt axa sintagmatica și axa paradigmatica. Ceea ce se înțelege prin analitic și sintetic nu este altceva decît o determinare paradigmatica internă (patris/patri, altus/altior), sau o determinare sintagmatica externă (de patrem/ad patrem, altus/magis altus). Concluziile tipologiei coșeriene sînt că limbile
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
al situației genetice, fie că declanșator de caracteristici panromanice. Parametrii de analiză sînt axa sintagmatica și axa paradigmatica. Ceea ce se înțelege prin analitic și sintetic nu este altceva decît o determinare paradigmatica internă (patris/patri, altus/altior), sau o determinare sintagmatica externă (de patrem/ad patrem, altus/magis altus). Concluziile tipologiei coșeriene sînt că limbile romanice nu sînt nici totalmente sintetice, nici totalmente analitice, pentru că morfologia și sintaxa romanice urmează principiul determinării materiale interne pentru funcțiile interne și principiul determinării materiale
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
izolante (amorfe): cuvintele sînt invariabile - chineză - neizolante - aglutinante: adaugă la un cuvînt o serie de afixe detașabile, ce pot fi analizate și separat - maghiară, turcă, basca; - flexionare - sintetice: raporturile dintre cuvinte se exprimă prin morfeme care fuzionează - română; - analitice: raporturile sintagmatice se realizează cu ajutorul prepozițiilor, verbelor auxiliare etc. - franceză, engleza; - polisintetice (incorporante): considerate și subtip al limbilor izolante, realizează secvențe lingvistice unitare foarte lungi și complexe, care corespund mai multor cuvinte din limbile mai cunoscute - sînt polisintetice o bună parte a
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
cu numele (da/nu). Din perspectiva topicii mai pot fi avute în vedere: locul adjectivului (AN, NA, NA și AN), locul genitivului (GN, NG), natura adpozițiilor (prepoziții, postpoziții, prepoziții și postpoziții etc.), locul auxiliarului (AuxV, Vaux) etc. Compararea unor structuri sintagmatice elementare poate constitui un teren de aplicații practice pentru diferite taxinomii teoretice: română nu știu 3 2 italiană non șo 3 2 spaniolă no sé 3 2 franceză je ne sais pas 1 3 2 3' engleză I do not
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
tipologia integrală (E. Coșeriu), română 'corespunde exact tipului lingvistic romanic general (fără franceză modernă)', definit că nefiind 'nici "analitic", nici "sintetic"' al carui principiu de bază constă în: 'determinări interne ("paradigmatice") pentru funcțiuni interne (relaționale [= genul, numărul) și determinări externe (sintagmatice; perifaze) pentru funcțiuni externe (nerelaționale [= cazul, gradele de comparație])'; română corespunde acestui tip romanic chiar mai bine decît alte limbi romanice prin caracterul enclitic al articolului sau hotărît, prin dublă marcare (desinența și alternante fonetice) a unor forme flexionare sau
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
34, 99, hermeneutica ~arii 99 determinant 155, 178, 187, ~ congruent de relatie 57, 128, ~ definit 91, ~ indefinit 91, topica determinat-~ 70, 71 determinat 83, 155, 178, topica ~-determinant 70, 71 determinare 25, 37, 71, 83, 90, 99, 126, 298, ~ externă (sintagmatica) 37, 65, 66, 71, 75, 83, 85, 101, ~ internă (paradigmatica) 37, 65, 66, 71, 75, 83, 85, 101 diacronic 36, 37, 59, 70, 75, tipologie ~a 52 diacronie 26, 27, 29, 35, 36, 38, 57, 66, 67, 69, 70, 76
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
290, ~ externă 66, 67, 69, 71, 75, 83, 85, 101, ~ gramaticala 67, ~ internă 66, 67, 69, 71, 75, 83, 85, 101, ~ nerelațională 64, 65, 83, ~ opozitivă 29, ~ relaționala 64, 65, 66, 83, ~ semantica 75, ~ simptomatica 71, ~ sintactica 91-92, 94, 300, ~ sintagmatica 79, tip de ~ 64, 80 funcțional 36, 37, 64, 66, 73, 74, 75, 76, 79, 93, 134, 190, analiza ~a 33, categorie ~a 35, 361, coerentă ~a 66, 74, 82, limba ~a 29, 34, 35, 36, 64, lingvistică ~a 77
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
106, 112, 115, 116, 164, 215, 222, 264, 290, ~ incorporanta 251, ~ internă 36, ~ lexicala 19, ~ mixtă 112, ~ morfologica 116, 246, ~ morica 87, ~ narativa 100, ~ opozitivă 36, ~ recursiva 293, ~ semantica 76, ~ silabica 150, 201, ~ sintactica 37, 125, 163, 184, 187, 354, ~ sintagmatica 98, ~ sintetică 68, 114, ~a cuvîntului 51, 71, subiect 56, 90, 92, 94, 95, 96, 118, 139, 141, 142, 155, 176, 195, 196, 201, 205, 243, ~ nul (pro-DROP) 56, 92, categoria ~ului 56, dimensiunea ~-obiect 40, dimensiunea ~-~ 40, inversiunea ~ului
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
cu exceptia francezei moderne și, într-o mai mică măsură, a occitanei), coerentă funcțională de la nivelul tipului este dată de următorul principiu general: "determinări materiale "interne" (paradigmatice), pentru funcțiuni "interne", designative, adică nerelaționale (că genul și numărul) și determinări materiale "externe" (sintagmatice), relaționale (că în funcțiile cazurilor, comparația adjectivelor etc.)" (ibid.: 195). Felul în care șunt antrenate aceste elemente în dinamică limbilor (care șunt sisteme deschise, supuse unei permanente deveniri) este surprins de Coșeriu în formularea următoare: "mișcarea normei fără mișcarea sistemului
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
explicită referire la Quintilian, figurile retorice: metafora și metonimia. Tot la metaforă și metonimie sunt reductibile cele două axe ale limbajului: paradigma și sintagma. După Jakobson, aceste două axe se structurează pe două tipuri de afazie (tulburări de limbaj): afazie sintagmatică - afazie paradigmatică. Importanța și tăria discursivă a metaforei și metonimiei, a figurilor retorice, ne sunt suficiente pentru a pune în paralel cu facultatea gândirii logice din planul tematizării cunoașterii, o facultate a limbajului mai profundă, pentru că, dacă nu figurile retoricii
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
vorbirea: de fapt ele sunt coloanele și liniile analizei lui Levi-Strauss. Desigur, paradigmele și sintagmele au fost preluate de școlile ulterioare ale lingvisticii structurale și ele sunt prezente și în axele fonologilor, care definesc ocurențele fonematice, ca și în distribuțiile sintagmatice, reluate paradigmatic, ale glossematicienilor. Totodată ele au primit o accepțiune mai largă evoluând și spre retorică și psihiatrie, ca în studiul lui Roman Jakobson, Două aspecte ale limbajului și două tipuri de afazie (1956), unde acesta precizează că "dezvoltarea unui
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
un speculum dublul chaucerian. De unde se poate concluziona că În cadrul imaginarului colectiv tehnicile și modalitățile de expresie converg către un același centru ordonator de sensuri și iconuri. Intre eminescianul ochi Închis afară dar deșteptat Înlăuntru și cugetul oglindă chaucerian puntea sintagmatică este realizată de mai vechea scolie biblică unde ni se relatează „Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine; dar acum ochiul meu Te-a văzut.” Iov, 42, 5. Iată cum comentează cercetătoarea Annick de Souzenelle În cartea sa „Simbolismul corpului
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
barba roșie și obrajii roșii. Intr-o dialectică pur/impur aceste denominări simt obișnuite, simbolurile care le acoperă sunt transemergente. Pajul felon, iatromant și pescar de suflete poate fi recitit și din perspectiva „impurului”, adică al celuilalt pol de putere sintagmatică. Investit cu „pecetea” alchimică de rubedo el poate fi, pe un alt palier al arhetipului imaginar Omul Roș, Spinul din basmele noastre. Dăm un citat din Vasile Lovinescu „ Creanga de aur”: „ ... credința În maleficitatea Omului Roșu este generală, ca și
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
prin vama pămîntului care este un purgatoriu pentru el, și ajunge În paradis”. Liantul care ar face posibilă intrarea În paradis este (ar fi) iubirea ... dar iubirea Îi este refuzată...astfel astrului Îi este refuzată (vorbind În termeni barthesieni) relația sintagmatică.. Conform teoriei barthesiene „orice semn include și implică trei relații ... una interioară aceea care leagă semnificantul de semnificat relația dintre astru și fata de Împărat apoi două relații exterioare, Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. prima este virtuală și leagă semnul
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
de alte semne (intervenția pajului) a doua este actuală și leagă semnul de celelalte semne ale enunțului care Îl preced sau care Îl urmează”. Prima relație este considerată de tip simbolic a doua de tip paradigmatic și ultima de tip sintagmatic. Tipurilor de relații caracteristice semnului le corespund și conștiințe diferite ale semnului. O conștiință simbolică ce vede semnul În dimensiunea sa profundă, Înzestrat cu un prestigiu mitic, o conștiință paradigmatică ce stabilește o omologie Între relații binare și o conștiință
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
Tipurilor de relații caracteristice semnului le corespund și conștiințe diferite ale semnului. O conștiință simbolică ce vede semnul În dimensiunea sa profundă, Înzestrat cu un prestigiu mitic, o conștiință paradigmatică ce stabilește o omologie Între relații binare și o conștiință sintagmatică cea a raporturilor care leagă semnele Între ele la nivelul discursului. Conștiința sintagmatică prevede semnul În extensiunea sa, legăturile semnului anterioare sau posterioare, punțile pe care le aruncă spre alte semne. Astfel tocmai legătura sintagmatică nu poate să o realizeze
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
conștiință simbolică ce vede semnul În dimensiunea sa profundă, Înzestrat cu un prestigiu mitic, o conștiință paradigmatică ce stabilește o omologie Între relații binare și o conștiință sintagmatică cea a raporturilor care leagă semnele Între ele la nivelul discursului. Conștiința sintagmatică prevede semnul În extensiunea sa, legăturile semnului anterioare sau posterioare, punțile pe care le aruncă spre alte semne. Astfel tocmai legătura sintagmatică nu poate să o realizeze eroul ... lectorul/eroul nu poate să citească textul. Deosebirea dintre apa mării și
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
relații binare și o conștiință sintagmatică cea a raporturilor care leagă semnele Între ele la nivelul discursului. Conștiința sintagmatică prevede semnul În extensiunea sa, legăturile semnului anterioare sau posterioare, punțile pe care le aruncă spre alte semne. Astfel tocmai legătura sintagmatică nu poate să o realizeze eroul ... lectorul/eroul nu poate să citească textul. Deosebirea dintre apa mării și oglindă ... Ultima, oglinda nu are adîncime, nu are profunzime, nu poate fi explorată din interior ... de aceea Hyperion se naște din apa
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
elipsa lexicală vs elipsa gramaticală etc. Din păcate, puțini sunt cei care nu încurcă și aici lucrurile: chiar și lingviștii care disting elipsa lexicală de elipsa gramaticală denumesc în același fel fenomene evident diferite, care se produc unul la nivel sintagmatic, iar altul la nivelul sintaxei propoziției sau a frazei; de pildă, sunt apreciate ca rezultate ale elipsei lexicale atât roșie, cuvânt nou creat prin substantivarea unui adjectiv, ca urmare a suprimării elementului determinat dintr-un grup nominal stabil (pătlăgea roșie
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
forma scurtată păstrează (mai exact, preia n.n.) semnificația integrală a sintagmei din care provine, indiferent dacă se află într-un context sau nu, ea este o variantă a grupului sintactic respectiv și se poate lexicaliza cu ușurință, eventual înlocuind etimonul sintagmatic. Reținem, de asemenea, ideea că numai condensarea (pe care autoarea o desemnează prin termenul "reducție cu caracter lexical") permite omiterea elementului determinat al sintagmei terminologice, pe când elipsa lexicală propriu-zisă (pe care o numește "reluare anaforică") nu poate elimina decât determinanții
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
de la nivelul sintagmei, propoziției sau frazei, în situațiile în care ele implică o reconstituire sau o subînțelegere care poate fi anaforică sau deictică, iar fenomenele de omitere a unor cuvinte din sintagme pot fi denumite prin elipsă lexicală la nivel sintagmatic; unele dintre aceste din urmă omisiuni se pot afla într-o situație virtuală de declanșare, în condiții speciale, a procesului condensării lexico-semantice. Dacă, în schimb, interlocutorul poate identifica spontan înțelesul cuvântului redus dintr-o sintagmă sau dintr-un compus fără
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
să identifice niciun sens ascuns. În consecință, deosebirea dintre elipsa lexicală și condensarea lexico-semantică rezidă, după părerea noastră, în următoarele particularități: Elipsa lexicală nu formează cuvinte noi și se produce fie la nivelul sintaxei propoziției sau frazei, fie la nivel sintagmatic caz în care se poate afla însă, în anumite condiții, la originea procesului de formare a unor cuvinte noi. Ea înlătură elemente redundante, care nu erau necesare la aceste niveluri, deoarece semnificația lor se subînțelege oricum, anaforic, din celelalte elemente
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]