44 matches
-
au loc în și prin acesta, în particular. Odată cu investigarea unor elemente de sociologie a educației, profesorul a început să fie considerat „conducător de grup” preocupat, după expresia profesorului L. Vlăsceanu, „de definirea următoarelor aspecte: - profilul social al grupului; - identitatea, sintalitatea și concepția grupului despre poziția și coeziunea sa; - climatul emoțional și moral al grupului; - atitudinile intelectual-școlare ale grupului și ale modurilor de rezolvarea problemelor” („Organizarea climatului social al lecțiilor”, în I. Cerghit, coord., Perfecționarea lecției în școala modernă, E.D.P., București
[Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
străinătate. Pentru literatura de specialitate românească, autori ca Emil Păun, Mielu Zlate, Ioan Nicola, Vasile Popeanga pot fi considerați reprezentativi. În mod tradițional, punctele de vedere sunt oarecum consonante în ceea ce privește tematica fundamentală a clasei de elevi ca grup social. Structura, sintalitatea și problematica liderilor sunt doar câteva din ariile de preocupare ale investigațiilor de tip sociologic în clasa de elevi. Pentru o mai mare consencvență și unitate internă a lucrării de față, vom trece succint în revistă caracteristicile definitorii ale grupurilor
[Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
dinamica grupului-clasă, mai poate fi derivată și o altă caracteristică a acesteia, coeziunea, acceptată ca fiind gradientul de unitate al grupului și denumită, uneori, „sănătatea grupului”. Tot în investigarea specificului grupului-clasă pot fi plasați și alți doiparametri de analiză dinamică, sintalitatea, înțeleasă ca personalitate a grupului respectiv și investigată în literatura de specialitate românească de profesorul Ioan Nicola, și problematica liderilor, care, în cazul clasei, poate fi un subiect extrem de delicat, mai ales la nivel de identificare, diagnoză și coordonare din partea
[Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
activității școlare cotidiene. Definițional, conceptul de normă acoperă un spațiu de cerințe ale unei comunități în ceea ce privește atitudinile, alegerile și acțiunile membrilor, manifestându-se sub forma unor obișnuințe, uzanțe, constanțe și stereotipuri comportamentale. Respectarea acestor norme poate fi evidențiată prin forța sintalității grupului, a tradițiilor, a culturii grupale în clasa de elevi. Din punctul de vedere al eticii, norma morală capătă contur prin ceea ce profesorul Nicolae Vințanu scrie în Dicționarul de Pedagogie: „regulă de comportament obligatorie din punctul de vedere al moralei
[Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
de omogenitate sau de eterogenitate a clasei; din același indicator de dinamică a grupului-clasă mai poate fi derivată și o altă caracteristică a acesteia: coeziunea; • Tot în investigarea specificului grupului-clasă pot fi plasați și alți doi parametri de analiză dinamică, sintalitatea, înțeleasă ca personalitate a grupului respectiv și problematica liderilor. 2.3.2. Structura informației sociale în grupul-clasă Cercetările cele mai interesante la acest nivel sunt consacrate raportului dintre informație, circulația acesteia și dinamica grupului. Yona Friedman a criticat iluzia comunicării
[Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
flood of immigrants who arrived in the United States during the Progressive years and after”, cu atât mai mult cu cât unii erau „birds of passage”. Ca și ceilalți imigranți, deci nerespectând întocmai o experiență inițiatică, proprie însușirii unei noi sintalități, românul ajuns și stabilit în America accepta, nu ca pe un privilegiu, desigur, lupta cu sine, pentru intrarea și adaptarea cu realitățile Lumii Noi. Această apropiere, care nu e sinonimă cu americanizarea, dar este o servitute acceptată și indispensabilă, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
celui abia venit, „ineditul” pe care i-l oferea America - deci confortul și civilizația - îi atenua suferința, înlesnindu-i adaptarea. în paralel sau înaintea „convertirii” la americanism, fiecare român s-a confruntat - numai el știe cum - cu „eliberarea” de vechea sintalitate, efort care se încheie, de regulă, cu o „suprapunere” ce evoluează către un presupus melanj, a cărui consistență este una mozaicală. Această aparentă descuamare nu a fost niciodată și în nici un caz o simplă renunțare la un înveliș exterior, ceva
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
tuturor manifestărilor psihice: percepții, judecăți, comportamente”(apud. Radu,1994ă. Paul Popescu-Neveanu considera atitudinea „o modalitate relativ constantă de raportare a individului sau grupului față de anumite laturi ale vieții sociale și față de propria persoană; structura orientativreglatorie proprie sistemului persoanei sau de sintalitate” (Popescu Neveanu, 1978ă. Milton Rockeach înțelegea atitudinea ca „o organizare durabilă a convingerilor despre un obiect sau despre o situație, predispunând persoana să răspundă într-o manieră preferențială” ( Rockeach, 1973ă. Subliniind conținutul valoric și funcția evaluativă a atitudinii, Krech o
MOTIVAŢIA ȘCOLARĂ ȘI ATITUDINEA ELEVULUI SUCCES SAU INSUCCES by ANDREEA MILENA LUPAŞCU () [Corola-publishinghouse/Science/1757_a_3172]
-
relațiilor din interiorul unui grup școlar (clasa de elevi). Ele oferă posibilitatea cunoașterii statutului și rolului fiecărui elev, a existenței grupurilor informale, a liderilor informali; pe această bază, completată cu observațiile personale și ale altor colegi, profesorul diriginte poate stabili sintalitatea colectivului pe care îl conduce (22). Dacă R. Cousinet și P. Petersen intuiau caracterul educativ al grupului și căutau căile pentru valorificarea sa, dacă A. S. Makarenko a insistat asupra relațiilor individ-colectiv și a relevat caracterul educogen al acestuia din urmă
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
etc. (31). Menționăm apoi, în al treilea rînd, acele lucrări care se concentrează asupra modalităților concrete de cunoaștere a colectivului de elevi, ca variantă a grupului social. Deducem din aceste lucrări că obiectul cunoașterii colectivului de elevi trebuie să fie sintalitatea acestuia, respectiv acele particularități prin care el se "individualizează" de celelalte colective. Aceste lucrări au și un pronunțat caracter metodic, ele ocupîndu-se de mijloacele pe care profesorul (dirigintele) le poate folosi în vederea influențării și dirijării colectivului de elevi. Se menționează
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
de mijloacele pe care profesorul (dirigintele) le poate folosi în vederea influențării și dirijării colectivului de elevi. Se menționează că toate influențele mediului social și ale educației ce se exercită asupra colectivului sînt recepționate prin intermediul condițiilor interne ale acestuia, respectiv ale sintalității sale. Dintre aceste mijloace, proprii acțiunii educative, prezentate și dezbătute în aceste lucrări, sînt așa-zisele metode de grup și experimentul acțional-ameliorativ cu toate variantele sale. Se cristalizează astfel o viziune nouă asupra muncii dirigintelui în relațiile sale cu colectivul
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
dezbătute în aceste lucrări, sînt așa-zisele metode de grup și experimentul acțional-ameliorativ cu toate variantele sale. Se cristalizează astfel o viziune nouă asupra muncii dirigintelui în relațiile sale cu colectivul de elevi, ea fiind determinată în același timp de sintalitatea colectivului și personalitatea fiecărui elev în parte, variabilele psihosociale devenind astfel cadru de referință în desfășurarea procesului instructiv-educativ (32). Una dintre cele mai valoroase lucrări cu un pronunțat caracter practic, care oferă profesorilor diriginți metode, procedee și instrumente concrete pentru
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
de referință în desfășurarea procesului instructiv-educativ (32). Una dintre cele mai valoroase lucrări cu un pronunțat caracter practic, care oferă profesorilor diriginți metode, procedee și instrumente concrete pentru desfășurarea activității lor educative este aceea semnată de IOAN NICOLA Dirigintele și sintalitatea colectivului de elevi, în care se încearcă să se răspundă la următoarele întrebări: cum cunoaștem colectivul de elevi, cum putem interveni pentru dirijarea și constituirea lui și cum putem constata și aprecia evoluția colectivului de la o etapă la alta (33
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
ZLATE, Psihologia socială a grupurilor școlare, Editura Politică, București, 1972; IOAN NICOLA, Microsociologia colectivului de elevi, op. cit., N. RADU, M. IONIȚĂ, V. MARTIN, A. PREDESCU, Teoria grupurilor și cercetarea colectivelor școlare, E.D.P., București, 1971. 22. Cf. IOAN NICOLA, Dirigintele și sintalitatea colectivului de elevi (din clasele gimnaziale), E.D.P., București, 1978. 23. M. A. BLOCH, Philosophie de l'éducation nouvelle, ed. a II-a, Paris, P.U.F., 1968; GASTON MIALARET, Les sciences de l'éducation, P.U.F., Paris, 1976 și
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
tehnici matematice în pedagogie, E.D.P., București, 1969. 32. NICOLAE C. MATEI, Sociabilitatea și temeiurile ei morale în colectivele școlare, E.D.P., București, 1973; N. RADU et al., Teoria grupurilor și cercetarea colectivelor școlare, E.D.P., București, 1976. 33. IOAN NICOLA, Dirigintele și sintalitatea colectivului de elevi, E.D.P., București, 1978. 34. MIRCEA ȘTEFAN, Pedagogia în fața grupului spontan de copii, E.D.P., București, 1978. 35. EM. PĂUN, Sociopedagogie școlară, E.D.P., București, 1982. 36. PETRE BURLOIU, MIRON CONSTANTINESCU, D. GRINDEA, Eficiența învățămîntului (proiect), în "FORUM", nr. 2-3
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
cărora sunt puse în circulație valorile neinstituționalizate). În orice clasă de elevi există o cultură a acesteia, alcătuită din valori, convingeri, reguli, atitudini și comportamente împărtășite de membrii grupului. Ea are ca „sursă” cultura (valorile ) școlii, dar colectivul clasei, în virtutea sintalității sale, va personaliza, tocmai prin interacțiunile specifice dintre elevi și prin modul concret de a aplica, această cultură. Cultura clasei reprezintă un indicator al identității sale. Ea se formează în mare măsură prin acțiuni formale, adică exercitate în școală, dar
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
din zona În care funcționează, fără discriminare este reflectată În primul rând de atitudinile și comportamentul majorității cadrelor didactice care au menținut aproximativ constante colectivele de elevi, care includ copii capabili de performanță alături de copii cu dificultăți de Învățare. Menținerea sintalității grupurilor de elevi, a necesitat din partea Învățătorilor și profesorilor diriginți Îndeosebi, eforturi deosebite de formare a colectivului de elevi pentru acceptarea diversității individuale, pentru toleranță și sprijin reciproc, autoevaluare În raport cu sine Însuși și nu prin raportare la ceilalți, pentru lucru
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Daniela GURGU, Luciana FRUMOS, Coca-Marlena VASILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2116]
-
flood of immigrants who arrived in the United States during the Progressive years and after”, cu atît mai mult cu cît unii erau „birds of passage”. Ca și ceilalți imigranți, deci nerespectînd Întocmai o experiență inițiatică, proprie Însușirii unei noi sintalități, românul ajuns și stabilit În America accepta, nu ca pe un privilegiu, desigur, lupta cu sine, pentru intrarea și adaptarea cu realitățile Lumii Noi. Această apropiere, care nu e sinonimă cu americanizarea, dar este o servitute acceptată și indispensabilă, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
celui abia venit, „ineditul” pe care i-l oferea America - deci confortul și civilizația - Îi atenua suferința, Înlesnindu-i adaptarea. În paralel sau Înaintea „convertirii” la americanism, fiecare român s-a confruntat - numai el știe cum - cu „eliberarea” de vechea sintalitate, efort care se Încheie, de regulă, cu o „suprapunere” ce evoluează către un presupus melanj, a cărui consistență este una mozaicală. Această aparentă descuamare nu a fost niciodată și În nici un caz o simplă renunțare la un Înveliș exterior, ceva
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]