83 matches
-
ar trebui să ne mai mirăm de ce Pământul e plin acum cu Diane-Lune-Hecate, care nu mai cred acum în ascensiunea Pământului și în acest fenomen cosmic de aliniere a planetelor din sistemul nostru galactic, în consonanță, sau dacă vreți, în sintonie, cu Soarele uriaș din Pleiade. Sunt multe de spus despre aceste Diane-Lune-Hecate care nu rezonează cu fregvența Modonna Inteligența Eurynomes...Cele mai mari păcate ale acestor Diane-Lune-Hecate vin din chiar “comunismul femeilor” din Republica lui Platon din Grecia antică. Este
SCRISOAREA NR.140 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 709 din 09 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360377_a_361706]
-
mai răspândit și mai puternic Ordin religios a cunoscut o înflorire fără precedent, fiind cunoscut pe întreg globul. Și dacă astăzi, charisma sfântului Francisc este actuală, aceasta se datorează faptului că, metoda de trăire creștină propusă de el este în sintonie cu viața însăși, deși în condițiile contemporaneității învolburate și acaparatoare, ceea ce a întreprins el este anevoie de realizat. Cu toate acestea, exemplul lui de lepădare a bunurilor pământești pentru câștigarea coroanei virtuților cerești, continuă a seduce un uriaș număr de
TRADUCERE: PREOT PROF.DR. ŞTEFAN ACATRINEI, O.F.M.CONV. (RECENZIE DE C de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345206_a_346535]
-
pentru Liviu Jianu și ea este rezultanta acelui dor-fără-de-sațiu care-l mistuie la orice vârstă pe omul sensibil, nostalgic, care pune preț pe rădăcini. Apetența pentru ludic, nu este întâmplătoare, ea este apanajul sufletului rămas candid, la orice vârstă, în sintonie cu alt vers rămas memorabil: „Fă-te suflete, copil“ Versul: „Mi-e gândul, doar, să mă întorc la joacă -“ - devine leit-motiv în poemul „Mi-e-gândul, doar“ - un poem în care, cititorul cu spirit ludic, și nu numai, se va regăsi, de
Jianu Liviu-Florian: Caligrafii pe sufletul inimii () [Corola-blog/BlogPost/339598_a_340927]
-
Adriana Yamane (Japonia), Flavia Cosma (Canada) și mulți alții. Pagina de titlu este frumos ilustrată cu o creație de-a pictorului Petre Căpriță și cu un poem reprezentativ din creația regretatului Mircea Ivănescu, la rubrica “Antologie Vatra Veche”, în fericită sintonie cu anotimpul culorilor în care ne aflăm. Un prim moment este legat în semn de OMAGIU, de recenta dispariție a prestigiosului poet Mircea Ivănescu, prilej cu care Nicolae Băciuț rememorează clipele petrecute împreună în 1989, când au realizat împreună un
REVISTE ROMÂNEŞTI DE PRESTIGIU. RĂSFOIND PAGINILE VETREI VECHI (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340759_a_342088]
-
Dicționar al scriitorilor gălățeni , pe același segment geografic. Ceea ce reușește autorul să demonstreze e faptul că Galațiul, a încetat demult să mai fie o provincie marginalizată și pierdută în imensitatea producțiilor culturale de centru (unele devenite producții de serie, în sintonie cu cererea de piață), ci a intrat cu pași măsurați și drepți în circuitul valorilor naționale și universale, menite să ne reprezinte pe podiumul unei eventuale competiții culturale. Instituții, publicații și autori și-au impus prezența în peisajul literar contemporan
ED. CONVORBIRI LITERARE, IAŞI, 2013 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342001_a_343330]
-
Vibra melodios prin fiecare frunză, iar crengile sale mari ... erau copiii timpului, cântându-și simfoniile - bijuterii modelate în filigranul simțurilor. Când nu cânta, copacul jelea. Își strunea crengile să se atingă într-un bocet tulburător, oglindindu-și sufletul plin de sintonii, peste luciul apei liniștite. Se oglindea prin miile de frunze - ochii unui satir plângător. Era minunat acest copac, era minunată această ... vie simfonie! Vestea despre copacul cântător ajunsese până departe, trecând peste munți înverziți, țărmuri, valuri înspumate, înlănțuind cascadele timpului
LUMINA ARMONIEI (ESEU) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 132 din 12 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344284_a_345613]
-
ca o expunere largă a credinței din partea unui om credincios pentru care Cuvântul lui Dumnezeu este, în mod esențial, “duh și viață”. De precizat că Îndemnurile (Admonitiones) - sunt o culegere de expresii și cuvinte cu un caracter didactic sapiențial, în sintonie cu Apoftegmele Sfinților Părinți, atât în ceea ce privește structura cât și conținutul pedagogico-salvific. Considerații originale face autorul și asupra operei Expositio in Pater Noster. Sunt trecuți în revistă autorii principali care au făcut comentarii asupra Rugăciunii Domnești, care ocupă un loc central
RECENZIE LA CARTEA PR.PROF.DR. ŞTEFAN ACATRINEI SFÂNTUL FRANCISC ŞI SFÂNTA CLARA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375291_a_376620]
-
lumii... Cu spațiul dimprejur - rigoare vie ! Surâs obștesc, identitar, de ‘stâlpnic’ ori ‘stilit’ /apud Efrem Sirul/ Stâlpnic: Ființă depusă vertical pe-un stâlp - Bate clopotul în râpele de sus și bate singur... Lăsăm deoparte surprinzătoarea (și foarte moderna) sincronizare (și sintonie) cu tensiunile orizontalitate - verticalitate din artele plastice contemporane (happening, de o parte, Brâncusi sau Alquin, pe de alta). Notăm însă, și subliniem, simțământul de neîmplinire existențială al ființei aplatizate, orizontalizate (ca să zicem așa), al ființei cufundate, absorbite în imanență și
POEZIA LUI MARCEL TURCU SAU DESPRE SUPRAREALISMUL METAFIZIC de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344988_a_346317]
-
Mihalache e de părere că: „Adevărata viață este cea interioară și nu cea exterioară”. Ea este, de altfel, și mai plină de mister pentru că ceea ce nu se vede se intuiește, se presupune, dar niciodată nu este aidoma celei reale. În sintonie cu aceasta este și următorul panseu: „Eleganța adevărată înseamnă armonizarea interiorului cu exteriorul”. Și poate că definiția cea mai reușită a Iubirii este următoarea: „Iubirea este muzica celor surzi, priveliștea celor orbi și cuvântul celor muți”. De altfel, definițiile poetice
CUGETĂRILE TINEREI ÎNŢELEPTE CĂTRE LUME de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374679_a_376008]
-
le trăim, dar niciodată nu ne-am gândit să le definim sau să conștientizăm prezența lor în viața noastră. Este meritul acestei tinere autoare că ne atrage astfel atenția. Despre celelalte sentimente umane: Bucuria, Tristețea, autoarea spune că sunt în sintonie cu anotimpurile fizice dar și cu cele sufletești: „Să înveți să-ți așterni tristețea pe frunzele toamnei și să-ți scrii bucuriile pe mugurii primăverii”. Și despre alte calități umane vorbește scriitoarea: bunătatea, caritatea, altruismul: „Niciun folos să trăiești doar
CUGETĂRILE TINEREI ÎNŢELEPTE CĂTRE LUME de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374679_a_376008]
-
București, 1991; Umbre pe faleză, Galați, 1991; Nemărginire, Ploiești, 1992; Labirintul alb, Ploiești, 1992; Agonia Templului, Ploiești, 1993; Culorile sparte, Ploiești, 1993; Mac, Ham și Cucurigu, București, 1993; Poeme fără timp, Pitești, 1994; Roata durerii, Ploiești, 1995; Borne, Ploiești, 1996; Sintonia, Brașov,1996; Fumul, Brașov,1997; Convoiul, Brașov,1997; L’Ombre parlante, tr. Constantin Frosin, Ploiești,1997; Destinul umbrei, Brașov, 1998; Esteu, Brașov, 1998; Deasupra tainei, Brașov, 1999; Nimicul ca o cruce, Brașov, 2000; Memoria sferei, Ploiești, 2000; Gânduri în oglindă
STEROM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289927_a_291256]
-
ca în cazul automatismului mintal etc. 3) Tulburări de identitate reprezentate prin următoarele: a) idei delirante de negație a personalității proprii, b) idei delirante de transformare corporală, c) delir de negație. 4) Tulburări de relație cu lumea exterioară, care privesc sintonia individului cu mediul său, discordanța acestuia în raport cu mediul, ca în cazul schizofreniei. 5) Tulburări de percepție cenestezică a propriei sale persoane de tipul: idei delirante de negație, idei ipohondrice, stări obsesionale, atacuri de panică, angoasă, depresii melancoliforme cu tulburări de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ceva, dar nu vreau să fiu eu singurul judecător, chiar dacă de atâtea ori - vai, de câte ori - referatele de lectură erau călduțe, Însă eu m-am Încăpățânat, pentru că nu se poate condamna un autor fără să fi intrat, cum se spune, În sintonie cu el, iată, de pildă, eu deschid la Întâmplare textul acesta al dumneavoastră și-mi cad ochii pe un vers, „ca-n toamnă, geana ce-a slăbit” - ei bine, nu știu cum este restul, dar simt un suflu, surprind o imagine, uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
penitentul a venit cu voință liberă să se reconcilieze cu Dumnezeu. Confesorul însă „trebuie să știe să se debaraseze de starea sufletească personală, sau de aceea absorbită de la cel ce s-a spovedit puțin mai înainte, pentru a intra în sintonie cu celălalt, care se află în fața sa în acel moment” și în fața căruia trebuie să devină din nou un canal prin care Dumnezeu își comunică iubirea sa. În orice sacrament preotul celebrant este un canal al lui Dumnezeu, însă, spre deosebire de
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
de temut decât toți zeii [...]. Spune-ți printre popoare «Yhwh domnește», întărește pământul și nu se clatină. El va judeca popoarele cu dreptate [...]. Va judeca lumea cu dreptate și popoarele după fidelitatea sa” (Ps 96,4.10.13). Tot în sintonie cu contextul religios ambiant, Yhwh este considerat capul adunării divine. Așa cum o inscripție feniciană din secolul al X-lea î.C. atestă existența „adunării zeilor sfinți din Biblos” (KAI 4, liniile 4-5) și o inscripție din Transiordania din secolul al
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
semantică a acestuia, astfel încât să fie antrenată mai mult mintea decât sensibilitatea credinciosului. Tot ceea ce era în plus putea îngreuna inteligibilitatea textului. Dacă în marea majoritate a scrierilor sfinților părinți se manifestă o anumită tendință sceptică față de arta muzicală, în sintonie cu o anumită antropologie de tip neoplatonic, acest lucru se datorează neîncrederii față de plăcerea sensibilă legată de audiția unei melodii frumoase. Am văzut în acest sens lupta interioară a Sf. Augustin, care, abia convertit, se temea să nu păcătuiască, delectându
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
caracterizează așa-zisul stile concertato; - tendința prezenței mai multor coruri (policoralitate), obținându-se astfel o polifonie de tip coral, scriitura, în general, fiind de tip omofonic; - evidențierea vocilor umane solistice, căutându-se în special efecte vocale care să fie în sintonie cu textul și cu sentimentele exprimate de acesta sau cu sentimentele care se doreau a fi exprimate (afectele); - influența considerabilă a stilului teatral și a celui melodramatic; - dezvoltarea autonomă a instrumentelor, fie a orgii, fie a instrumentelor de coarde și
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
mult de spațiul său legitim. Liturgia barocă a reprezentat un moment de provocare estetică, o experiență hedonistă și o ocazie pentru a desfăta urechile în detrimentul adevăratului obiectiv: lauda adusă lui Dumnezeu și sanctificarea credincioșilor. Situația muzicală în sine era în sintonie cu trăsăturile „stilului baroc”, chiar dacă nu era compatibilă cu finalitatea liturgiei. Nu ne surprinde, așadar, afirmația următorului edict arhiepiscopal: „Templele au devenit piețe publice, chiar mai rău, scene unde sunt reprezentate vanități și obscenități scandaloase, locuri de distracție și teatre
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
fapt, lucrurile se prezintă diferit: atacurile de la 11 septembrie au accelerat globalizarea. Întrebarea pe care ne-o punem, din perspectivă creștină, este următoarea: cum să acceptăm astăzi, să respectăm și să promovăm valorile umane, mai ales dreptatea și solidaritatea, în sintonie cu valorile economice la scară globalizată? Conceptele fundamentale la care se referă teologii, bazându-se pe Sfânta Scriptură și pe valorile creștine, în general, sunt: respectul față de persoana umană, destinația universală a bunurilor și funcția socială a proprietății, iubirea mai
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
într-o lume aflată în căutarea continuă a unei motivații pentru a fi fericită. Cu siguranță, acest vis poate fi realizat dacă se caută acest lucru împreună cu ceilalți și nu în defavoarea lor. Iată motivul pentru care sensul fericirii intră în sintonie cu o viață dăruită celorlalți. Care este scopul fericirii? Scopul fericirii este să învățam să iubim. „Iubirea devine concretă când tu, celălalt, ești fericit și, ca atare, sunt fericit și eu. Când tu, celălalt, ești nefericit și suferind, atunci sufăr
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
concepție nu se sintonizează cu condițiile reale ale experienței umane și, de fapt, este numai una dintre multele perspective ale gândirii care este orientată spre dorință și plăcere”. Fericirea poate fi definită și ca „o condiție de echilibru și de sintonie între dorințele și aspirațiile voinței și realizarea lor, care generează un sentiment de satisfacție subiectului”. Conform Dicționarului de Psihologie a lui Galimberti, fericirea este o condiție care indică privarea abundență de ceva: „o condiție de bunăstare de intensitate semnificativă caracterizată
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
să se aventureze să caute fericirea printre cererile venite din partea contextului comunitar, dar și în apostolat și în activitățile pastorale. În acest mod, tânărul își consolidează căutarea fericirii, dezvoltând o mai mare încredere în frați, pentru a fi afectiv în sintonie cu ei și pentru a crește împreună în proiectul vocațional care le este comun. 4.2 Anii fericirii active a adultului Anii care urmează sunt anii vârstei adulte. Este anotimpul căutării existențiale în care fericirea se unește cu realizarea acelor
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
Prin diversele integrări care au fost realizate în mod constant și diversificat în orice situație și în orice experiență a vieții, conform competențelor dobândite în momentele evolutive unice, persoana avansează pe acel drum care este sinonimul unei vieți trăite în sintonie cu sine, cu ceilalți și cu Dumnezeu. Capitolul 3 FERICIREA ȘI CĂUTAREA SENSULUI Fericirea este o experiență importantă în viața omului. Ea este un mod unic de a se vedea pe sine și de a-i vedea și pe ceilalți
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
care să revitalizeze orientarea fundamentală a persoanei și să o motiveze să facă alegeri coerente cu opțiunea unei mărturii radicale pe care viața o cere. Este vorba, deci, despre faptul că trăirile psiho-afective specifice creșterii umane trebuiesc să fie în sintonie cu opțiunea fundamentală a acestei vocații, restabilindu-se astfel un proces de creștere de aceiași natură cu o viață fericită, întrucât este consacrată unui obiectiv plin de sens. Pentru aceasta, este nevoie ca persoana să se formeze, să se construiască
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
Este vorba despre o energie creativă care implică capacitatea intențională a persoanei, o vitalitate care determină persoana să îmbunătățească lucrurile pentru ca astfel să devină mai bune, până la punctul în care să dea o nouă înfățișare fiecărui efort de schimbare, în sintonie cu noutatea proiectului unei vieți reînnoite de prezența lui Dumnezeu. „Am putea să asemănam acest scenariu de transformare a ființei umane, care decide și este bine intenționată în același timp, cu momentul decolării unei nave dintr-un port, unde există
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]