324 matches
-
nu mi-ar fi dat să pornesc în căutarea închisorii. Ce nevoie aveam? Știam unde e Stadionul Ruppert, fieful echipei Triple A Bears din Newark. Știam pe unde vine varieteul Empire, cu vitrina ce o înfățișa pe „Evelyn West, cu sipetul ei de comori“. Știam să ajung la aeroportul din Newark, la Biblioteca Publică din Newark, la organizația tinerelor evreice; v-aș fi putut arăta drumul spre magazinul universal Bamberger’s, spre Parcul Militar, Primărie, Bell Telephone, Gara Penn, Autostrada Pulaski
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
marea lui satisfacție este să-i vadă îngenuncheați, învinși fără replică, nevoiți să-i recunoască forța, care stă în principii împachetate în cele mai alese ambalaje. Ca inițiat în lumea ideilor aurite, cititorul își are bijuteriile aranjate în cutii, în sipete, în sertare numai de el știute, pe care le scoate la momentele festive, spre uimirea cititorilor mai slabi decât el și spre uluirea totală a necititorilor. De fapt asupra acestora din urmă își exercită cel mai bine puterile de magician
Puterea cititorului by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/7657_a_8982]
-
Acum, cînd Spătaru nu mai este, plecat de curînd dintre noi, ne simțim parcă despărțiți de o incandescentă vatră de imaginar și de tumult al ideilor. În epilogul unui roman celebru, de Max Broch, „Moartea lui Vergilius”, cînd sclavii ridică sipetul conținînd Eneida, pe care și-o însușise pentru viitorime Augustus, după primii pași, se aude un plîns altfel decît resemnat: „nu prea tare, dar sălbatec”; „cu acel foc adînc pe care nu-l întîlnești - spune autorul - decît acolo unde eternitatea
Patior ergo sum - Pentru sculptorul MIRCEA SPATARU by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5256_a_6581]
-
unde ajung. Iubito cu ochi secreți Și lîncezi, vrei să mă ierți Că mi-s îngerii inerți? Izvoarele le-au lăsat Să-ți mustească pe sub pat, Fără prund și nufăr lat. Soarele-i suit c-un scripet Din sertarele de sipet. Raza nu mai scoate țipet. Fluturi țepeni plimbă crinii, Căi ferate plîng lungi linii, Iar tu-ți numeri mereu sînii, Iar tu-ți numeri mereu sînii...
Cîntec naiv by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14972_a_16297]
-
roata prin colțurile cele mai ascunse ale ființei. Vulcan nestins vreodată al voluptății de a trăi, Rug al măruntaielor plăcerii, Altar al miresmelor bucuriei de a iubi și de a fi iubit, Puț de ascunse comori transmise din sămânța strămoșilor, Sipet preaplin de amintiri și regrete niciodată uitate, Hipogeu al viselor îngropate, Refugiu subteran din fața ticăloșiilor lumii, Zid de aparare cu barbacane înguste, spre-a izgoni fratele-dușman, Masă rotundă a cruciadelor de zi cu zi împotriva dragonului absurdului și al plictisului
Un poem de Camilian Demetrescu by Camilian Demetrescu () [Corola-journal/Imaginative/3353_a_4678]
-
lăsînd totuși loc de cîte-un crîmpei de eseistică bună, într-o analiză lipită, ca o mesadă, pe text. O lucrare de detaliu cu aplecare spre sinteză, spre-a vedea ce pot ascunde doamnele, indiferent de nume, pe foi dosite în sipet. La sfîrșit, rămîn cîteva lucruri sigure, paradigmatice, în stare să le transforme, dincolo de orice intenție polemică, partizană, precizează Liana Cozea, într-un cin memorialistic cu reguli destul de stricte. Pomeneam de nemulțumire (,Un om împăcat cu sine și cu ceilalți nu
Femeia la malul mării by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11091_a_12416]
-
s-a aruncat în genunchi. Apoi, în timp ce clopotele bisericii băteau, procesiunea, după o lungă oprire la Notre Dame, a ajuns la palatul regal. Relicva a fost depusă în capela Sfântul Nicolas. După puțin timp, regele a decis să construiască un sipet, un fel de cutie de moaște gigantică, Sfânta Capelă. Mai târziu a îmbogățit-o cu alte tezaure, în total 22 de relicve. Dar cum au ajuns toate aceste obiecte în mâinile lui Ludovic cel Sfânt? Drumul parcurs de instrumentele divinului
Agenda2005-13-05-supliment de pasti () [Corola-journal/Journalistic/283543_a_284872]
-
vreodată, efluvii Și-n vârf o stea vie îi voi pune, călăuza pentru Betleem, strălucirea magii să i-o vadă, răsăritului să ne adune și enigma Nașterii Lui s-o cântăm colinde, la mine, la tine, la noi... Cu-n sipet de taine și de bogății divine, daruri ce strălucesc luminii, bucuriei și magiei, va sărbători și sufletul, pruncul, de Crăciun... Referință Bibliografică: CRĂCIUN DE SĂRBĂTOARE / Gabriela Docuță : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2178, Anul VI, 17 decembrie 2016. Drepturi
CRĂCIUN DE SĂRBĂTOARE de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2178 din 17 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385068_a_386397]
-
pierzi, voiai mereu să mă strângi mai aproape, de sufletul tău cald rug de iubire -n fapte. Dar nu mai sunt a ta, eu nu mai locuiesc la tine în gând și dorul mi-l închid cât mai curând. În sipetul dorinței din inima mea caldă și-mi spun din nou, iubește! Dar și iartă! Împrăștii acum cenușa viselor mele de ne-om găsi vreodată printre stele; să te țin strâns la pieptul meu pe veci, din ale mele brațe să
UN GÂND TÂRZIU de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384326_a_385655]
-
Pierdute-n frământările lumești În aburii dorinței rituale S-au consumat conflicte sufletești. Zăpada arde când din neființă A încolțit chemarea de amor Un sacru foc, nu rug de umilință, Cicatrizează rănile ce dor. Vibrează sentimente adormite Păstrate, neștiute, în sipet La rezonanța, fără-mpotrivire A inimii cu murmurul discret! Virgil Ciuca New York 14 februarie 2015 Referință Bibliografică: Arde zăpada / Virgil Ciucă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1509, Anul V, 17 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Virgil Ciucă
ARDE ZĂPADA de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382376_a_383705]
-
Acasa > Versuri > Iubire > FLUTURI VIOLET Autor: Daniel Dobrică Publicat în: Ediția nr. 2218 din 26 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Ningea cu fluturi violet Dintr-un sipet cu ametiste Și-n stoluri, note triolet Țâșneau din clape fanteziste. Ningea cu fluturi violet Și mâna-mi tremurând întinsă, Se-aventura la șevalet, Să-ți zugrăvească fața ninsă. Ningea cu fluturi violet Nămeți pe degetul meu mare, Ce pe
FLUTURI VIOLET de DANIEL DOBRICĂ în ediţia nr. 2218 din 26 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382907_a_384236]
-
De aceea, seducția este în fond, picătura de nectar și mister, care se hrănește din izvoarele nemuririi și care crește, se potențează numai prin iubire. Avem aici și liantul privilegiat care fluidizează mirabil relația dintre trup și suflet, semănând în sipetul nostru lăuntric, parfumul unic de floare albastră. Și pentrucă din acest recital feminin, nu putea absenta vocea masculină, postfața lui Paul Eugen Banciu aduce prin pana lui măiastră, zvonul curat al începutului de lume pe care doar icoana iubirii o
„Renaşte în fiecare zi” – decupaj de suflet şi de viaţă – [Corola-blog/BlogPost/93051_a_94343]
-
un grăuncior la a dumitale, care e mai mare. Într-un ungher al prăvăliei se găsea un lădoi din lemn masiv, cu muchiile Întărite prin benzi metalice și Închisă printr-un lacăt de siguranță cu cheie dublă, aidoma celor de la sipetele celor mai mari agenți de schimb valutar din Florența. Spițerul scoase dintr-un scrin două chei de fier și se apropie de ușița blindată, introducând una În broasca superioară. Chiar pradă chinurilor care acum aproape că Îl orbeau, Dante observă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
preluați de Caetani, care ni-i va Înapoia ca șerpi aflați la porunca lui, gata să ne muște mâna. Sau ne va sili să căutăm alții. Gândiți-vă la muntele de florini pe care va trebui să Îi scoatem din sipetele noastre ca să angajăm soldați mercenari de la Genova. Această observație deschise probabil breșa. Chiar și Lapo Salterello, cu toate că Îl fixa În continuare chiorâș, părea să ia seama la cuvintele sale. Poate că e mai bine să mai reflectăm... Nu e cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
le lăsase pe lamelă. Cu totul lipsit de impurități. Însă nu Îți pot spune dacă e lucrarea naturii sau a omului: pentru asta nu există piatră de Încercare. — De unde proveneau celelalte inele pe care le-ai văzut? — Au ajuns În sipetele Artei, Într-un fel sau altul. Asta e tot ce știu. Și nu ți-aș spune mai mult nici dacă aș ști. Afacerile Calimalei sunt acoperite de sigiliu, iar acest sigiliu e moartea. Îi Înapoie inelul. Dante se pregătea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
De ce ai venit la Florența? — Ți-am mai spus. Erau vremuri grele pentru mine la Siena. Trebuia să mă Îndepărtez cât mai grabnic. Dar de ce tocmai la Florența? — Nu aici vine toată lumea? Nu e cetatea unde totul crește? Florinii În sipet, vârfurile turnurilor, pântecele femeilor? Unde totul se adună și se Înmulțește mai abitir decât pâinile și peștii Domnului nostru? Dacă Hristos ar fi fost pe malurile Arnului, În loc de balta aceea de Tiberiada, le-ar fi preparat discipolilor săi fazani și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
fracțiune de geniu necuprinsă, izbucnită, înțeleasă și întrevăzută în clipa unui orgasm, dragoste perenă neuitată și dureros cuprinsă în sertarele și miile de evidențe ale unei cărămizi, pietre ponce și absconse încastrate de o mână pricepută în albele și alambicatele sipete ale unei împărătese de la începutul lumii, albastru de turquoise și malachit, craniu de jad din care bem purtați de o istorie care se tot repetă, cam așa arăta Lumea de Deasupra în dimineața aceea. Vântul purta cu varii viteze nori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
buzunar interior. Era o foaie Împăturită, cu câteva semne trasate pe ea. Recunoscu un octogon, schițat În grabă cu pana, cu niște cruciulițe pe unele din vârfuri. Iar alături cuvintele: „Templum lucis, haec arca thesauri Federici”. „Acesta este templul luminii, sipetul comorii lui Frederic”. Iar mai apoi o frază scurtă În limba populară: „Aici se va deschide poarta Împărăției tenebrelor”. Iarăși acele cuvinte, aceleași din mesaj. Un fulger străbătu mintea lui Dante. Examină din nou hainele mortului, și ele de croială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
la Toulouse ar fi ascunsă comoara Împăratului, dusă acolo de credincioșii săi, după moartea lui, pentru a o pune la adăpost de agresivitatea dușmanilor și de lăcomia moștenitorilor. Dacă e adevărat, atunci extraordinara relicvă ar putea proveni tocmai din acele sipete. - Și totuși, messer Alighieri, pe la noi se spune că această comoară a lui Frederic ar fi ascunsă În altă parte, replică Monerre, aruncându-i o privire enigmatică. Și există ipoteza că s-ar afla tocmai aici, la Florența. Și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cu Fecioara e numai o etapă dintr-un drum mai lung, la capătul căruia se află o comoară. Dacă asta au descoperit oamenii lui Bonifaciu, atunci suntem Într-adevăr pierduți cu toții. - Despre ce comoară vorbești? - Frederic purta mereu după el sipetele tezaurului de stat, În locurile unde Își instala curtea. Și asta cu o grijă tot mai mare de când Începuse să se simtă Înconjurat de trădare, după condamnarea secretarului său, Pier delle Vigne. Însă transportarea sipetelor era din ce În ce mai anevoioasă și, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Frederic purta mereu după el sipetele tezaurului de stat, În locurile unde Își instala curtea. Și asta cu o grijă tot mai mare de când Începuse să se simtă Înconjurat de trădare, după condamnarea secretarului său, Pier delle Vigne. Însă transportarea sipetelor era din ce În ce mai anevoioasă și, după Înfrângerea de la Parma, când tabăra sa a fost jefuită și numai printr-o minune comoara le-a scăpat atacatorilor, se pare că se hotărâse să o ascundă la loc sigur. - Și tu cunoști acest loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
fost gata să vă acorde sprijin cu armatele lor, numai să se descotorosească de gheara Încovoiată a lui Bonifaciu, ajutați de banii Serenissimei! continuă poetul. Acesta era proiectul Credincioșilor, nu-i așa? Aceasta e comoara despre care tot vorbiți cu toții: sipetele lui Petru. - Vino cu noi, priorule. Glasul lui Monerre sunase calm, distant. Dar exista o căldură tainică În vorbele lui. - Și nu numai al lor! Îl Încolți poetul. - Vino cu noi! repetă celălalt. Să-l răzbunăm pe ultimul Împărat, acvila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
a-ți păstra puritatea și voioșia, ignorând putreziciunea și răul care se răspândeau pe pământ sub arcul său înstelat. Tânăra învățătoare se instalase așadar în căsuța din parcul Castelului. Îi mergea mai bine decât oricui altcuiva. Făcuse din casă un sipet după chipul și asemănarea ei, în care vântul intra fără să fie invitat înăuntru, pentru a mângâia perdelele de un albastru deschis și buchetele de flori de câmp. Petrecea ore întregi zâmbind, nimeni nu știa de ce, la fereastră sau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
chiar în toate cazurile, așa că mi-am permis să scriu bazându-mă doar pe amintirile mele, câte au mai rămas, fără să mă mai documentez, fără să mi le împrospătez, fie și privind o imagine. Chipurile acestor oameni zac în sipetul ascuns al sufletului meu; unele sunt prăfuite deja, altele păstrează aerul prospețimii pe care apropierea în timp îl conferă inevitabil. Toate sunt autentice, s-au petrecut și au însemnat, fiecare în parte și toate la un loc, un soroc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
a zis, iar ochii priviră mai cruciș. De mult n-a fost la turcul atât aliș-veliș... Zi darnică, de lapte și miere, aferim! - Hai, ia ce vrei din coșul lui Haivada Selim." Și trase mucavaua panerului turtit... Ca sculele-n sipeturi, așa mi-ați răsărit, Alvițe rumenite, minuni de acadele Sticloase - numai tremur, văpăi și ape - ca Ocheanele de limpezi, de mici, la fel de grele... O rază prăfuită prin toate furnica. Și dârdâind sub brumă și colții de migdale Rahatul părea urmă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]