189 matches
-
Constantinopolului, Alexandriei, Antiohiei, Ierusalimului, Serbiei, Bulgariei, precum și vizitele oficiale făcute de reprezentanții Bisericii Ortodoxe Române acestor Patriarhii, în ultimele decenii. S-au stabilit relații cu Bisericile vechi Orientale (Patriarhia Etiopiei, Patriarhia armeană din Etchimiadzin, Patriarhia coptă din Egipt și Biserica siriana iacobită din Kerala-India), cu Biserica romano-catolică (mai ales din Austria, Germania și Belgia), cu Biserica veche catolică, cu Biserica anglicană, cu o serie de Biserici protestante. Biserica Ortodoxă Romană activează în Consiliul Mondial al Bisericilor din anul 1961. A trimis
PARINTELE IOAN AUREL BOLBA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364630_a_365959]
-
Caucazului, care își are potrivit cercetătorilor armeni și georgieni originea în locuința țărănească (glhatun în Armenia și darbazi în Georgia), anume o încăpere pătrată acoperită cu o cupolă, și pe de altă parte influența bazilicilor vechi caucaziene de origine nord siriană. În biserica Djvari din vechea capitală a Georgiei, Mțheta, mărturisește că a „rămas fascinat” de spațiul ce-l înconjura. În 1967 a apărut articolul despre spațiul interior în bisericile din Armenia și Georgia. În anii ’70 trece la studiul spațiului
ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEŞTI (2) de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366392_a_367721]
-
Ioan Botezătorul. Există aici și o moschee, construită în 1106, prin transformarea capelei Sfanțului Bazil. Bibliotecă păstrează cea de-a doua colecție de manuscrise după Vatican, una dintre cele mai bogate colecții din lume. Codex Syriacus e o traducere din siriană a Evangeliei din secolul V. În 1844 cercetătorul Friedrich von Tischendorf descoperă celebrele Codex Sinaiticus, ce conțin o versiune a bibliei din secolul IV, scrise pe 129 de foi care au fost donate în 1859 tarului Rusiei, Alexandru al II
EGIPTEANCA de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343978_a_345307]
-
Dreptate, iubit de toți și Venerat, Să cânte cu Îngerii, la DOMNU-n Ceruri s-a mutat ! ............ Sf.Mc Ciprian al Antiohiei și Sf.Mc.Iustina fecioara. A trăit sub Împăratul Cel Rău-Dioclețian Filosof și vrăjitor, din neamul cartaginean. În Antiohia siriană pe Apolon îl slujea Și-n multă necurăție păgânește el vrăjea... Dornic de învățătură, având multe bogății, Cutreierat-a multe locuri vestite-n vrăjitorii... A studiat prin Caldeea, la Atena-n Grecia În Țara Egiptului și apoi în India. În
SF.AP.ANANIA. de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343030_a_344359]
-
drame liturgice, în afară de numeroase traduceri italiene, germane, englezești, spaniole, poloneze, cehe, islandeze etc. [30]. Alături de Viața lui Varlaam și a lui Iosafat, a avut un mare succes în trecerea sa din Orient către Occident, Cartea celor șapte înțelepți, tradusă din siriană în greacă de Andreopulos spre sfîrșitul sec. al XI-lea (Syntipas), apoi în ebraică (Mischlè Sandabar) și în 1253 tradusă și în limba spaniolă dintr-un text arab (Libro de los Engannos), pe diferite căi nu totdeauna posibil de stabilit
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
acest text. "Dar mult mai ample și mai diversificate au fost adaptările suferite de Panciatantra în afara Indiei. Dintr-o primă versiune în persana populară (pahlavi), elaborată în sec. al VI-lea și de neîntrecut, au luat naștere două versiuni, una siriană (570) și una arabă (750), iar din ultima a rezultat un număr însemnat de versiuni ce s-au răspîndit în toată Europa și care i-a depășit și hotarele. Le cităm pe cele mai importante: una nouă, siriană, sec. XI-XII
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
latinilor și germanilor. Studiile în acest domeniu s-au datorat profesorului Bopp. Actualmente, în India sanscrita este limba folosită de cărțile sacre, așa cum este latina în biserica catolică. Corelațiile cu limbile occidentale sînt întrerupte geografic de așa-zisele limbi armene, siriana și araba, ceea ce arată răspîndirea popoarelor dinspre Asia centrală. Totuși, chiar dacă India pare să fi constituit astfel punctul de iradiere pentru toată lumea occidentală, nu trebuie s-o considerăm țară de origine. Persana veche nu pare să fi derivat așa de
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
din Kuweit. Sunt primul diplomat din MAE român, și deocamdată singurul, care a obținut viză diplomatică saudită pentru pelerinaj la Mecca. Vizitasem anterior locurile sfinte musulmane șiite din Irak: Najaf, Kerbala'a și Kut. Vizitasem, de asemenea, locurile sfinte creștine siriene de la Saydanaya și Maaloula. În aeroportul din Dahran, am fost singurul din cei patru pasageri români interogat de funcționarul ofițer de la ghișeul de intrare cu: "ceri accesul în Arabia Saudită știind că ai interdicție pentru că vii dintr-o țară cu care
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
Noe, zidurile Babilonului, Templul lui Solomon etc.). Ne-au rămas doar fragmente dintr-un Comentariu la Psalmi. Ar fi tradus în latină, spune el, Patimile celor șapte adormiți din Efes. Dar acum această povestire hagiografică există în greacă și în siriană, această „traducere” trebuie să fi fost fie transpunerea unei povestiri orale a unui pelerin care fusese în Orient, fie a unui text sirian care fusese tradus în latină pentru a fi folosit chiar de Grigorie. Ca scriitor, Grigorie de Tours
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
egiptene este atestată și de apoftegmele care îi sunt atribuite în colecția greacă și în cea latină (cf. aici, p. ???). Putem aminti aici și o Viziune a lui Teofil, care s-a păstrat în mai multe versiuni, în arabă, în siriană, în etiopiană, din text rezultând că ar fi scris de Chiril din Alexandria pe baza unei povestiri a unchiului său; e vorba, în realitate, de o omilie despre șederea Fecioarei Maria în Egipt. BIBLIOGRAFIE. PG 65 conține canoanele atribuite lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
corespundă întru totul situației de fapt, chiar dacă planul Închinării, cel puțin în prima sa parte, se structurează efectiv conform itinerariului căderii și mântuirii ființelor umane și al funcției Legii în raport cu cele două momente. Și această operă a fost tradusă în siriană în secolul al șaselea, dar s-au păstrat doar fragmente ale acestei versiuni. Comentarii continue sunt în schimb consacrate Lui Isaia, în cinci cărți (și acesta scris în mod sigur înainte de 429) și Celor doisprezece profeți minori. În prefețele celor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și un Comentariu la Evanghelia după Matei scris de Chiril (sunt menționate o primă și o a doua carte). Nu au rămas decât serii de fragmente referitoare la toate cele 28 de capitole ale evangheliei; ca și câteva fragmente în siriană (în operele lui Sever din Antiohia), în arabă și în etiopiană. În schimb, Chiril a compus un ciclu de Omilii despre Luca, fruct al unei concepții mai degrabă practice decât dogmatice, care nu erau însă gândite ca un comentariu complet
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
di L. Leone, 3 vol. (Collana di testi patristici 111-112), CittàNuova, Roma 1994. Omelie su Luca: PG 77 1009-1016; 1040-1049; fragmente: J. Reuss, Lukas-Kommentare aus der griechischen Kirche, aus Katenenhandschriften gesammelt (TU 130), Akademie-Verlag, Berlin 1984, pp. XXV-XXIX; 54-297; trad. siriană: R. Payne Smith, S. Cyrilli Alexandriae archiepiscopi commentarii in Lucae Evangelium quae supersunt Syriace e manuscriptis apud Museum Brittanicum, Oxonii 1858 (ed.); idem, A Commentary Upon the Gospel According to St. Luke, by St. Cyril Patriarch of Alexandria now first
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lui Nestorios, un adversar al adevărului, care, la fel ca fariseii, l-a considerat pe Cristos om și nu Dumnezeu; apără apoi fiecare anatematism făcând referiri la pasaje din Sfânta Scriptură. Ne-au rămas foarte multe fragmente în greacă și siriană dintr-o operă împărțită în trei cărți, intitulată Contra lui Diodor (din Tars) și Teodor (din Mopsuestia), prezentați ca precursori ai lui Nestorios din cauza cristologiei lor de tip antiohian. Din epistola 69 a lui Chiril înțelegem că în aceste scrieri
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
vremurilor. Scrierea e dovada unei doctrine mature și sigure și a unei expresii pe măsură. Scoliile privitoare la întruparea Unului-născut există doar fragmentar în grecește, însă avem vechea traducere în latină a lui Marius Mercator, o versiune armeană și una siriană. E vorba de o serie de chestiuni cristologice a căror examinare începe cu o explicație a numelor Cristos, Emanuel și Isus, după care se trece la discutarea termenilor ce pot fi folosiți pentru a vorbi despre umanitatea Logosului divin. Autorul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
act prin care omului Isus i se atribuie slava Logosului și nu ca o uniune a celor două naturi potrivit cu fiecare ipostază în parte. Problematica și limbajul determină situarea textului după 431. Au rămas doar fragmente în greacă și în siriană (și un fragment în latină care conține probabil începutul operei) dintr-un tratat Contra sinuziaștilor, adică a apolinariștilor radicali care considerau trupul lui Isus Cristos alcătuit din substanță divină. Tot fragmente s-au păstrat dintr-un tratat Contra celor care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
tres oecumenicae, Libri quinque contra Nestorium, XII capitum explanatio (etc.), Oxonii 1875 (retip. Culture et civilisation, Bruxelles 1965), 498-579. Contra sinuziaștilor: fragmentele grecești în R. Hespel, Le florilège cyrillien (Bibliothèque du Muséon 37), Louvain 1955, 138-150; trad. lat. a fragmentelor siriene PG 76, 1427-1435; framm. latino ACO IV, 1. p. 109. Contra celor care afirmă că nu trebuie aduse ofrande...: P.E. Pusey, S.P.N. Cyrilli arhiepiscopi Alexandrini in D. Joannis evangelium, cit., III, 541-544. Contra celor care nu vor s-o recunoască
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
opera pierdută a împăratului. O parte, pentru că din scrierea lui Chiril nu s-au păstrat decât primele zece cărți, unde sunt respinse tezele din prima carte a operei lui Iulian; din cărțile 11-20, au rămas fragmente modeste în greacă și siriană, consacrate combaterii cărții a doua din Contra galileenilor, însă, așa cum am spus, nu se știe dacă au existat o a treia carte a operei lui Iulian și o a treia parte (10 cărți?) a scrierii lui Chiril. După o dedicație
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
culegerile latine se găsesc și traduceri ale unor scrisori, uneori într-o formă mai completă decât cea păstrată în greacă. Doar puține epistole ne-au parvenit din surse independente de documentele sinodale. Versiuni ale unor scrisori s-au păstrat în siriană, armeană, etiopiană, coptă (în documentele conciliului de la Efes; autenticitatea lor e foarte îndoielnică). Amintim aici doar unele dintre ele, cu o semnificație particulară. Scrisoarea adresată călugărilor din Egipt (Epist. 1, în PG; ACO I, 1, 1, pp. 10.23), de la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Eluros și Sever din Antiohia (despre care cf. aici, pp. ???-??? și ???-???), însă, în țările unde se vorbea greaca, succesul lui Chiril ca și realizarea și răspândirea traducerilor textelor sale au fost adesea stimulate de răspândirea tendințelor monofizite. Astfel, traducerile în siriană au început chiar din timpul vieții lui Chiril, cu colaborarea lui Rabbula din Edessa; și din aceeași epocă, sau dintr-o epocă puțin mai târzie, datează versiunile armene, legate de trecerea Bisericii armene la concepția monofizită. Succesul lui Chiril în cadrul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în apărarea lui Nestorios compusă de Irineu din Tyr; așa cum a arătat Loofs, Irineu trebuie să fi reutilizat pur și simplu titlul operei lui Nestorios (cf. aici, p. ???). În scrierile lui Sever din Antiohia, ne-au rămas unele fragmente în siriană din Teopaschit, un dialog între un ortodox (care apără opinia lui Nestorios însuși) și un teopaschit, adică un teolog din tabăra lui Chiril care, potrivit punctului de vedere al lui Nestorios, admite că Dumnezeu însuși a suferit în patimile lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
d’Alexandrie, Lettres de Nestorius aux habitants de Constantinople, Letouzey et Ané, Paris 1910 (retip. Farnborough 1969), 5-332. Omilii grecești despre ispitirile lui Cristos: ibidem, 335-358 (în greacă și latină). Epistolă către locuitorii din Constantinopol: ibidem, 370-377 (trad. fr. din siriană). Studii: L. Abramowski, Untersuchungen zum Liber Heraclidis des Nestorius (CSCO 242), Secrétariat du CSCO, Louvain 1963; L. Scipioni, Nestorio e il concilio di Efeso. Storia dogma critica (Studia patristica Mediolanensia 1), Vita e Pensiero, Milano 1974. CAPITOLUL AL XVII-LEA
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
multe ori și de tot atâtea ori s-a întors sprijinit de mulțime. Într-adevăr, în Siria, triumful monofiziților n-a fost complet; și aici căpăta implicații politice: pentru calcedonieni, a fost folosită denumirea de melchiți care îi desemna în siriană pe partizanii împăratului, în timp ce, dimpotrivă, monofizismul era cu mult mai bine primit de masele populare. Era răspândit în special printre călugări chiar dacă, în Siria, într-o măsură mai mică decât în Egipt; importante mănăstiri din Palestina, precum cele din Eutimio
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
doi patriarhi de Constantinopol (Eufemiu, 490-496; Macedoniu al II-lea, 496-511) au fost destituiți pentru că, deși acceptaseră edictul de uniune, erau prea filocalcedonieni. În Siria, unde în fruntea monofiziților se afla Filoxen din Mabbug (care și-a scris opera în siriană), patriarhul Flavian de Antiohia a sfârșit prin a fi depus în 512 și înlocuit cu monofizitul moderat Sever, unul din cei mai importanți reprezentanți ai anticalcedonismului (aici, pp. ???-???). Când a fot nevoit să se refugieze în Egipt după ce a fost
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și Iulian din Halicarnassus Avem informații despre viața lui Sever din trei biografii: prima aparține prietenului său Zaharia Retorul și ajunge până la anul numirii sale ca patriarh de Constantinopol (512); a fost scrisă în greacă, dar s-a păstrat în siriană; a doua, compusă de Ioan, abate de Beith-Aphthonia, a fost scrisă probabil la puțin timp după moartea lui Sever în greacă, dar s-a păstrat în siriană; și o a treia în etiopiană. Născut prin 465 la Sozopolis în Pisidia
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]