274 matches
-
fiind secundare, de aceea filosoful capătă un aplomb care se stinge abia după ce ideea a încăput în pagină. Odată încăpută, motivația scrisului dispare la Vulcănescu. Cînd transa autorilor melodici nu apare nici prin diapazon și nici prin artificii farmaceutice, soluția sisifică e scrisul cu orar: zilnic între orele cutare și cutare scrii, indiferent că ninge, că ți-e rău sau că ești în călătorie. Exemple: Vargas Llosa sau Stephen King, scriitori cu program obligatoriu, trăgînd la galere epice. La Vulcănescu nimic
Melodici și canonici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2633_a_3958]
-
trebuie cine știe ce fler să-ți dai seama că Ioan Petru Culianu nu are hram de inițiat. Culianu nu e în duh, nu are virtuți de exaporit, de unde impresia de saltimbanc dansînd pe frînghia galimatiei sterile. Un teoretician făcînd uz de sisifice bibliografii, un cercetător ale cărui note de subsol preschimbă lectura în pelerinaj sofisticat, dar lipsa viziunii cercetătorului e acută, la fel ca absența unui criteriu de selecție a datelor. Știința lui Culianu e onestă, dar fără orizont. Îi lipsește acel
Concupiscența cognitivă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2785_a_4110]
-
mai 2016 Toate Articolele Autorului TEOLOGUMENA Despre Înviere ● Moartea este întrebarea crucială a vieții. Învierea este răspunsul. ● O istorie fără sfârșit este oricum un non-sens pentru noi, chiar dacă lumea ar merge din progres în progres. Absurditatea vine din monotonia trudei sisifice. Numai miracolul învierii din morți da un sens vieții și răscumpărare relativității istoriei. Hotărât lucru: lumină învierii devine tot mai clară, pe cât istoria lumii intra în propriul amurg, pe cât zădărnicia propriilor rațiuni de a fi ale omului fără de Dumnezeu încep
DESPRE INVIERE de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382160_a_383489]
-
sunt structurate aceste cinci volume și din precizările îngrijitorului lor, ne dăm seama că, înainte de a fi încredințate tiparului, Mircea Handoca a depus o enormă muncă de descoperire, copiere, xeroxare și clasificare a întregii corespondențe primite de Mircea Eliade, această sisifică operațiune fiind impusă de criteriul adoptat, al reproducerii scrisorilor în ordinea alfabetică a emitenților și, în cadrul fiecărei secțiuni nominale, în ordine cronologică. Volumul al cincilea cuprinde scrisori adresate lui Mircea Eliade de către B. S. Teubner, conducătorul revistei "Zalmoxis" din Leipzig
Mircea Eliade și corespondenții săi by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8217_a_9542]
-
Observ cu tristețe că trecem din nou printr-o perioadă de criză culturală. INCULTURA SE REVARSĂ ÎNGROZITOR pe toate canalele... Mă uit la Paul Polidor de câțiva ani, de când îi sunt alături și sunt uimit că face o muncă sisifică. De astfel de oameni, cu o energie extraordinară, ar fi nevoie acum: din păcate, ei sunt prea puțin sprijiniți de cei îndreptățiți să o facă, deși contribuie substanțial la asanarea peisajului muzical intern (alterat de producții muzicale suburbane) și la
Recenzii by Dorin Manea () [Corola-journal/Journalistic/83145_a_84470]
-
niciodată rezolvată cu adevărat -, de a-și căuta propria identitate prin proiectarea în celălalt: „sufletul neliniștit orbitează în jurul sentimentului pierderii de sine în adâncul întunecat al celuilalt, atunci când drumul înapoi nu mai poate fi întrezărit.” Așa se explică probabil perpetua, „sisifica” reluare, de la început, a secvențelor, perpetua revenire la personajul central, plasat în interiorul unui automobil - ființă ambiguă, umană și artificială în același timp, un fel de androgin, subliniind polarizarea dar și contopirea identităților lui Eu și Celălalt - și apoi evoluția în
?Gr?dinile secrete? ale omului contemporan by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83156_a_84481]
-
loc de exil undeva în estuarul Mării Albe, drapată în cețuri, dormind nu ca Iov pe grămada de bălegar, ci pe una de cărbuni pe care asemeni lui Diogene cu butoiul său, și-i cară permanet cu o încăpățînarea damnaților sisifici. Cețurile nordului desfăcute în crîmpeie fragile deasupra unei mări plate, imobile, imemoriale, ochiuri de apă limpede și iarba unduind acvatic ca o mîngîiere la marginea țărmului pietros, silueta călugărului proiectată pe fundalul marin ca în tabloul romanticului Caspar David Friedrich
Ultima Thule by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8455_a_9780]
-
poate fi derivat din condiția lui efebă. „Logica e tinerețea matematicii, matematica e maturitatea logicii”, scrie Bertrand Russell. (p. 192). Și astfel au apărut rebelii logicismului modern, a căror biblie avea să se numească Principia Mathematica (Russell și Whitehead), tom sisific îndrăzind a ridica întreaga matematică pe principiile logicii. Tentativa s-a lovit însă de veto-ul de incompletitudine al lui Gödel, care a dat lovitura de grație oricărei încercări de a construi formalisme matematice pe speze logice. Urmările eșecului au
Paternitatea numerelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4488_a_5813]
-
aceeași formulă ontică, iar pentru Eminescu, în același spațiu și același timp. Dar dacă pentru Eminescu eterna întoarcere este forma supremă a tragicului, în sensul că omul, care confiscă întreaga posibilitate de a fi, totalitatea Ființei, este condamnat la reluarea sisifică a aceeași formule existențiale a durerii, a răului și a pieirii, Nietzsche aduce o inovație radicală acestui concept. Opera sa fiind un imn adus vieții umane, purtată la cea mai înaltă frumusețe și puritate spirituală, consideră că se vor întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
cea din poezia Dintre sute de catarge, care semnează lipsa de înțelegere a geniului de către lumea comună: "Nențeles rămâne gândul/ Ce-ți străbate cânturile,/ Zboară vecinic îngânându-l,/ Valurile, vânturile." Cea mai tulburătoare neliniște eminesciană este cea a perspectivei revenirii sisifice identitare în această lume a durerii, a răului și a morții, tragism descris în postuma Bolnav în al meu suflet, unde apare suprema spaimă: aceea de a exista. Dar în lirica eminesciană neliniștea existențială este infinit depășită prin magia muzicală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Din jalea mea adâncă,/ Și cât de mult îmi pare rău/ Că nu mai sufăr încă." (S-a dus amorul...) Cea mai tragică suferință eminesciană: eterna întoarcere, evocată în postuma Bolnav în al meu suflet..., unde apare spaima supremă: renașterea sisifică identitară și în același spațiu și timp, de-a lungul întregii veșnicii exact invers față de viziunea lui Nietzsche care credea că renașterea a aceluiași este o supremă șansă, rezervată celor care au crezut în viață. Intenția lui Eminescu de "a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
absolue impossibilité ? 1942 Imposibilul este stihia care domină lumea: este imposibil ca nimicul să nu existe, este imposibil ca ceva să nu existe și este imposibil ca existentul să dureze, să nu se întoarcă în neant. Ființarea este o încercare sisifică, tragică, pe toată întinderea veșniciei. Motivul: atotputernicia morții precedată de cele două forțe negative pretanatice: suferința și răul, așa cum au spus-o de nenumărate ori poeții, de la autorul lui Ghilgameș, Cartea sapiențială egipteană, Vechiul Testament, presocratici și până la Leopardi, Eminescu, Trakl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
curs de deșirare ΄balaur“, în argoul cazon) și încearcă să ducă la îndeplinire un ordin de un sadism iscălit în tandem de Brecht și Jarry: măturarea frunzelor în condiții de vântoasă. Manevra are ceva - că tot vorbeam de Camus - sisific. Baleiem conștiincios, iar când ne întoarcem pentru contempla rea isprăvii, patul de frunze e tot acolo, ca și cum nu s-ar fi atins nimeni de el. Repetăm figura de douătrei ori și de fiecare dată vântul se comportă ca un pișicher
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
susține că în această îndoită izbândă n-ar fi - din punctul de vedere al strictei actualități, cel puțin - o substanțială doză de amărăciune. Ce-ar mai fi de adăugat? Ne-ar putea oare consola constatarea că ne apasă un blestem sisific? Că Istoria a fost cu noi nedreaptă, obligându-ne, adică, s-o luăm mereu de la capăt? N-am avut parte - e adevărat - de o evoluție istorică organicistă, pentru care pledaseră, la vremea lor, Maiorescu sau Iorga. Am fost, dimpotrivă, sortiți
Bietul Caragiale by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8832_a_10157]
-
de proie,/ un fauve aux aguets qui bondit/ vers le pauvre et humble et malade d'orgueil/ - le fantasque scribe sccroupi" (Le scribe accroupi). Departe de orice cazuistica idealizatoare, condiția exilatului e fixată în imaginea cinica a unei zadarnicii de sisifica turnură: "Leș počtes de l'exil tirent du néant, sans tręve, des seaux de soif. (...) Ils jettent des sondes abyssales/ et inutiles dans la distance,/ ils chassent la pierre philosophale et gratuite./ Et puisque c'est bien la soif qu
Reversul clasicismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9004_a_10329]
-
Mereu. Omul, artistul, lumea, viața, realitatea, ficțiunea. Măștile lui Mihai Mălaimare, poezia mimului, gesturile, stropii de sudoare, experiența îmbogățită care îmbogățește, la rîndul ei, discursul scenic, chipul dat cu alb, ipostazele clovnului, bufonului, mici repere din commedia dell'arte, traseul sisific al actorului, corpul care vorbește fascinant despre el, despre mine, despre noi, despre dimensiunea de necalculat a pasiunii, a dăruirii de sine. Iarăși și iarăși. Seară de seară. Curajul de a face acest spectacol. Douăzeci de ani. Școala lui Lecoq
Actorul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9037_a_10362]
-
acum). Sînt versuri caracteristice unei sensibilități înfricoșate nu doar de "abandon", ci și de măcar aparenta absență de perspectivă pe care o înfățișează "babilonica cetate". Senzația neantului, structurile moarte de sticlă și beton, mecanicele exactități terifiante par premisele unui efort sisific, pe portativul unei mitologizări elementare: "Porți neantul în gînd,/ Te prefaci a fi mulțumit,/ Te scrutează atîtea priviri de sticlă,/ Atîtea capete de beton.// Știi exact ora Terrei,/ Cui să-i spui?/ Nici nu mai poți plînge.// Ești ultimul trecător
Candoare și caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9272_a_10597]
-
presupuneau puteri decizionale. Supraveghind totul cu strictețe și limitând la zero puterea de decizie a vicepreședinților, mi-am încărcat activitatea cu un volum enorm de efort. Gestionarea unui buget care se apropia de un miliard de lei presupunea o muncă sisifică. Cum mi-am propus să controlez la sânge legalitatea tuturor plăților, sarcinile mele de serviciu mă ocupau și mă suprasolicitau exagerat de mult. Relațiile externe presupun multe deplasări în interes de serviciu. În timpul absenței de la Consiliul Județean era necesară o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
strictă a literei textului canonic. Cum manuscrisele se erodau în timp, se pierdeau sau erau distruse, nevoia multiplicării lor se impunea de la sine, de aici și importanța vitală a scribilor și copiștilor în perpetuarea firului livresc al mesajului divin. Migala sisifică a copierii textelor nu era însă lipsită de riscuri, primejdia modificării unei singure litere putînd duce la alterarea drastică a sensului inițial. La asta se adăuga amănuntul remarcabil că textul ebraic este unul exclusiv consonantic, adică alcătuit numai din consoane
Truda masoretică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9428_a_10753]
-
hălci din istoria recentă, hălci din mine, din memoria afectivă a unor momente unice și, se pare, cu neputință de repetat. Simt că doar aceiași insulari mai punem preț, cu disperare, pe reperele moralității. Că ne strîngem aceiași ca să spunem, sisific, că cine uită nu merită. Închid ochii. Văd mii și mii de figuri cu zîmbetul cît toată ființa lor cîntînd. Aud acel cîntec care a însoțit unul dintre cele mai frumoase vise din nopți fantastice de vară trăite în Piața
Mai bine golan! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9557_a_10882]
-
în numele bunului simț se pregăteau să mă pună la punct, își aminteau ce limbă rea puteam să am când mă simțeam călcat pe coada de leu. Precum și cât de bine mă pricepeam să am întotdeauna dreptate. Se vedea o treabă sisifică a căuta sursa acestei la culme inconfortabile stenahorii, angoasă, în limbaj ionescian, un handicap în plus față de scăderea auzului, a văzului, memoriei și facultății de iertare, tot motive de iertare la această vârstă care, științific, se manifestă odată cu încetarea creșterii
In imago veritas by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9672_a_10997]
-
toate datele pentru a elucida problema, care plana peste acoperișul căminului lor, Doina simțea cum o vagă bănuială îi dădea târcoale și știa bine că niciodată nu iese fum fără foc. În același timp, se mira ea însăși de răbdarea sisifică cu care își inocula în întreaga ființă credința că se mai întâmplă ,,să treacă caravane la care latră câinii... că ce altceva au de făcut aceste patrupede?" Pentru a nu tulbura apele înainte de vreme, Doina para printr-o indiferență bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
și nimic nu a putut să o ajute ca dorințele ei să rămână pe culmile speranțelor. Simona a căutat cu asiduitate un drum, dar ajunsă la o răscruce, a pornit pe unul care nu era al ei. Cu o răbdare sisifică, ea a încercat să taie întunericul nopții cu ochii lacomi de lumină, în găsirea unei căi, în căutarea cu disperare a zorilor, dar acestea îi apăreau mereu încețoșate. Noaptea în care intrase îi înnegrea tot mai mult drumul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Multumesc editorului George Arhip pentru buna colaborare , Înțelegerea și răbdarea de care a dat dovadă! Antologia s-a bucurat de un cuvânt Înainte („argument”), semnat de d-l prof. Vasile Popovici. Îi mulțumesc mult, pe această cale! De aemenea, munca sisifică a revenit d-nei Cella Negoiescu care și-a aplecat gândul asupra acestei voluminoase antologii, realizând o recenzie deosebită. Aduc mulțumiri În numele tuturor! 4. Cei aflați În sală ( și cuprinși În antologie) au putut să Încânte auditorul cu câteva din creațiile
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
a necesitat “sfâșiere”, nopți albe, peregrinare prin labirintul propriului Sine, neliniști duse până la “strigăt” și agonie... singurătăți “everestice”, sufletul lor, luminând ca un rug În nopțile smolite . Volumul s-a bucurat de o recenzie deosebită care a necesitat o muncă sisifică recenzie realizată de distinsa poetă și pictoriță Cella Negoiescu ( cunoscută atât În țară cât și În afara ei). Îi mulțumesc mult, pe această cale! De asemenea, s-a bucurat de o prefată “Argument” scrisă de profesorul, poetul Vasile Popovici, cuprins În
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]