79 matches
-
cursul rotitor al existenței, orice naștere are în față o renaștere. Se schimbă înfățișarea, forma de manifestare a „realului” în exterioritatea sa, dar, în fond, nimic nu dispare cu totul. Acest mod de a concepe existența, în manieră stadială și situaționistă, la porunca lui „de trecere”, se află în acord cu gîndirea misterică și mitosofică a lui Mircea Eliade: cu deosebire că autorul român pune surdină în partea spectaculară a ritualului și se lasă condus de catalogul de taină al „semnelor
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
George Marcus consideră că aceasta reprezintă dimensiunea ideologică a reflexibilității. Combinarea paradigmelor și metodelor cantitative și calitative. în legătură cu cele două tipuri de abordări s-au afirmat mai multe poziții. Puriștii susțin că paradigmele și metodele nu trebuie să fie combinate; situaționiștii susțin că anumite metode sunt apropiate de specificul situațiilor și, deci, pot fi combinate; pragmatiștii apreciază că pot fi utilizate în cadrul aceluiași studiu metode integrate. Ne situăm ferm de partea pragmatiștilor, considerând nu numai posibilă, dar și benefică utilizarea combinată
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
Caietelor Spartacus. El cunoaște în anii 1950 o renaștere în mediile intelectuale ale stângii antistaliniste, în mod deosebit datorită înființării de către Claude Lefort și Cornelius Castoriadis, în 1956, a revistei Socialism sau barbarie. în paralel, ia naștere în 1957 Internaționala situaționistă care repune în cauză formele tradiționale de expresie politică; ieșită din avangărzile literare, ea cheamă la o critică a vieții cotidiene, inspirată îndeosebi din filosoful marxist Henri Lefebvre. înțelegând mizele mediatice, situaționiștii atrag atenția asupra lor prin diverse scandaluri. Iar
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
barbarie. în paralel, ia naștere în 1957 Internaționala situaționistă care repune în cauză formele tradiționale de expresie politică; ieșită din avangărzile literare, ea cheamă la o critică a vieții cotidiene, inspirată îndeosebi din filosoful marxist Henri Lefebvre. înțelegând mizele mediatice, situaționiștii atrag atenția asupra lor prin diverse scandaluri. Iar principalii lor teoreticieni, Guy Debord - Societatea spectacolului (1967) - și Raoul Vaneigem - Tratat despre regulile de bună purtare ale tinerei generații (1967) - se bucură de un larg ecou în mediile studențești. în anii
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
deschisă și adversarii săi (1962), „societatea deschisă” - democrație și economie de piață - totalitarismului. Jules Monnerat publică în 1949 Sociologia comunismului, interpretat ca „islamul secolului XX”, prezentându-se „în același timp ca religie seculară și ca stat universal”. Apropiați de conseiliști, situaționiștii consideră că sistemul comunist nu-i decât un capitalism de stat. în Societatea spectacolului (1967), Guy Debord afirmă: „Birocrația rămasă unica proprietară a unui capitalism de stat și-a asigurat mai întâi puterea în interior printr-o alianță temporară cu
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în interior printr-o alianță temporară cu țărănimea, după Kronstadt*, în timpul «Noii Politici Economice»*, așa cum l-a apărat în exterior utilizând muncitorii înregimentați în partidele birocratice ale celei de-a II-a Internațională ca forță de sprijin a diplomației ruse”. Situaționiștii sunt printre puținii care-l înțeleg pe Simon Leys (Hainele noi ale președintelui Mao, 1971), acesta revelând adevărata natură a Revoluției Culturale* și deschizând calea unor lucrări critice ca Rîvo Cul dans la Chine Pop (1974), o antologie a presei
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
World informare/dezinformare inguși INO Institutul Antimarxist Institutul Memoriei Naționale Institutul pentru Cercetarea Crimelor Comunismului Institul Marx-Engels insurecția din Varșovia Intelligence Service Internaționala Comunistă (Komintern) Internaționala Comunistă a Tineretului (vezi ICT) Internaționala Rezistenței Internaționala Muncitoare Socialistă (IOS) Internaționala Țărănească Internaționala Situaționistă Internaționala Socialistă Internaționala Sportivă Roșie (ISR) Inturist islam Izquierda Unida J JCR Jedwabne tineret organizații comuniste de tineret Joint evrei K Kaliningrad calmuci Karaganda Karaciaiși Katyn Kazahstan KGB khmerii roșii Kolhozuri Kolîma Kominform Komintern (vezi Internaționala comunistă) Komis Kommunistische Arbeitbund
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Communism Rutenia Subcarpatică S Sachsenhausen știința Societatea Națiunilor (SDN) Ajutorul Muncitoresc Internațional Ajutorul Popular Ajutorul Roșii Internațional Secția franceză a Internaționalei Comuniste Secția franceză a Internaționalei Muncitorești Securitatea SED (PSUG) Sentero luminoso (Cărarea Luminoasă) Serviciul B SFIO Sighet Sinn Fîin situaționiști sloveni SMERSH SMOT social-democrație socialism socialism sau Barbarie socialiștii revoluționari Socialistisch Partij Socialist Workers’ Party societate societate civilă Solidarność sovietizare soviete SPD SRI Stalingrad Stasi Steplag Strana demokratickîho socialismu strategie-tactică Suomen Kommunistinen Puolue suprarealism simbolistica comunistă synaspismos sindicalism Sindicatul Muncitorilor
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Gresle et alii, 1994, p. 173, care definesc identitatea drept „un sentiment de unitate ș...ț pe care Îl poate resimți un individ sau un grup”). ν În mod complementar, cele mai multe dintre teoriile moderne, care preferă perspectivele constructivistă, interacționistă sau situaționistă și se opun abordărilor mai vechi, substanțialistă sau esențialistă (Poutignat și Streiff-Fenart, 1995), susțin că identitatea este un fenomen conștient, care poate fi chiar rezultatul unei strategii: „Pentru toți teoreticienii actuali, identitatea nu este un dat, ci un fenomen dinamic
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
sunt lipsite de stabilitate (În timp, dar mai ales În spațiu) și că sentimentele de apartenență colectivă nu sunt decât strategii ad hoc ale unor indivizi reuniți doar din interes sau printr-o alegere rațională (aceasta ar fi o viziune situaționistă extremă, foarte greu de susținut). Căci comportamentele și atitudinile fiecăruia În cadrul unei interacțiuni sunt În parte corelate cu modelele culturale care există În fiecare. Procesul de identificare este un proces reciproc, de tip dialogic, care face posibilă existența „sentimentului de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
dadaismul, futurismul au marcat fiecare În felul său epoca În care au apărut, În opoziție cu mișcările culturale recunoscute, ordonate conform unor criterii academice de definire a artei și a ocupării spațiului. Prelungind acțiunea Internaționalei letriste din anii ’50, Internaționala situaționistă (douăsprezece numere, Între 1958 și 1969), care se Înscrie printre diferitele mișcări revoluționare apărute Începând cu secolul al XVIII-lea, Își ia ca referință gândirea lui Georg Lukács și urmărește să depășească „societatea Împărțită În clase” ca sistem opresiv, angajându
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
ia ca referință gândirea lui Georg Lukács și urmărește să depășească „societatea Împărțită În clase” ca sistem opresiv, angajându-se totodată Într-o luptă Împotriva modernității, prezentată ca ultim avatar al civilizației occidentale (reificare prin transformarea omului În „marfă”). Ideile situaționiste urmăreau „liberalizarea condițiilor istorice pentru o reapropriere a realului” În toate domeniile, În special În ceea ce privește reprezentările artistice (Debrod, 2000). Sub termenul generic de underground (care apare În același timp ca substantiv și ca adjectiv, Începând cu 1966) se regrupează numeroase
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
arta contemporană tinde să abolească dreptul de proprietate al formelor culturale prin deturnarea și reprocesarea lor, ceea ce ar face apel la o nouă etică a apartenenței operelor de artă tuturor. Pentru a accentua această idee, autorul francez invocă scrierile Internaționalei Situaționiste, și în special pe cele ale lui Guy Debord referitoare la noțiunea de deturnare (détournement) artistică, care ar favoriza construcția unor situații trăite în detrimentul fabricării operelor de artă. Propunând, de asemenea, deriva (la dérive), ca tehnică de navigare prin diferite
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
Guy Debord referitoare la noțiunea de deturnare (détournement) artistică, care ar favoriza construcția unor situații trăite în detrimentul fabricării operelor de artă. Propunând, de asemenea, deriva (la dérive), ca tehnică de navigare prin diferite decoruri urbane asemănătoare unor platouri de filmare, situaționiștii și-au asumat ca sarcină eradicarea mediocrității unui cotidian alienat printr-o critică a operei de artă reminiscientă, potrivit lui Anselm Jappe (care a scris o monografie despre Guy Debord), genului de relatare psihanalitică. În aceste condiții nu se poate vorbi
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
ca sarcină eradicarea mediocrității unui cotidian alienat printr-o critică a operei de artă reminiscientă, potrivit lui Anselm Jappe (care a scris o monografie despre Guy Debord), genului de relatare psihanalitică. În aceste condiții nu se poate vorbi despre o "artă situaționistă", ci mai curând despre o întrebuințare situaționistă a artei care ar implica deprecierea ei, deoarece deturnarea, după cum spunea Guy Debord în Societatea spectacolului, nu este o negare a stilului, ci stilul negării, iar pentru Asger Jorn este "un joc" ca
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
printr-o critică a operei de artă reminiscientă, potrivit lui Anselm Jappe (care a scris o monografie despre Guy Debord), genului de relatare psihanalitică. În aceste condiții nu se poate vorbi despre o "artă situaționistă", ci mai curând despre o întrebuințare situaționistă a artei care ar implica deprecierea ei, deoarece deturnarea, după cum spunea Guy Debord în Societatea spectacolului, nu este o negare a stilului, ci stilul negării, iar pentru Asger Jorn este "un joc" ca rezultat al unei "devalorizări". Bourriaud ține însă
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
contemplator pasiv al esteticii ori un consumator al spectacolului. Suntem nevoiți, astfel, să acceptăm un statut al artei ca semn social, în mod direct aflat în relație cu alte semne care alcătuiesc sistemul producerii valorilor, puterii și prestigiului. (Post)estetica situaționistă a acestei arte (prin atenția specifică acordată locului, abordării și publicului) a fost pregătită de variatele critici instituționale puse în practică de Daniel Buren, Michael Asher, Dan Graham, Hans Haacke, Marcel Broodthaers, Lawrence Weiner, John Baldessari și Joseph Kosuth, intervenind
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
Fluxus și punerea în practică de către Nouveau Réalism a unei sociologii ori arheologii a vieții contemporane, fără a căuta să o schimbe, ci mai curând să o documenteze, și până la fuzionarea mediilor poeziei, muzicii și picturii de către lettriști și încercarea situaționiștilor (prin Asger Jorn) de a confunda vizualul cu verbalul, avem de-a face cu diferite varietăți de întâmpinare ale artei conceptuale 155. Genetic, termenul de concept art (artă a conceptului) a fost lansat de Henry Flynt, un compozitor ale cărui
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
presupune manifestarea capitalistă a producerii de mărfuri supuse valorii de schimb 161. Extrăgându-și temele, strategiile și conținutul din critica culturală politicizată a Noii Stângi, unele voci din arta conceptuală se inspiră din scrierile Școlii de la Frankfurt și din activismul Situaționiștilor. Compartimentalizarea rigidă a domeniului autocriticii formale a artei, prin conduita eliminatorie a oricăror împrumuturi din medii adiacente artei, a cărei standard de calitate ar trebui să fie "puritatea", devine focarul de critică predilect al artiștilor care reacționează alternativ față de propunerile
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
reflectării asupra poziției sale în procesul producției și îi deschide orizontul către colaborare 197. Un alt moment relevant al istoriei ideii de politică aplicate în reflecțiile asupra producției artistice este reprezentat de critica culturii și societății capitaliste exersată de Internaționala Situaționistă care, pe lângă articularea unor elemente de anarhism, vehicula elemente de orientare marxistă împrumutate în special din critica lui Henri Lefebvre asupra alienării vieții cotidiene. Către sfârșitul anului 1967, cei mai importanți membri ai mișcării, Guy Debord și Raoul Vaneigem, publică
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
asupra alienării vieții cotidiene. Către sfârșitul anului 1967, cei mai importanți membri ai mișcării, Guy Debord și Raoul Vaneigem, publică Societatea spectacolului, respectiv Revoluția vieții de zi cu zi, două dintre scrierile care prezintă în cel mai elaborat mod teoria situaționistă și care au avut o puternică influență asupra revoltei studențești din Franța anului 1968. Fără să aștepte vreo revoluție îndepărtată, situaționiștii au acționat în vederea reinventării vieții de zi cu zi, intenționând transformarea percepției asupra lumii și producerea unor schimbări în
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
spectacolului, respectiv Revoluția vieții de zi cu zi, două dintre scrierile care prezintă în cel mai elaborat mod teoria situaționistă și care au avut o puternică influență asupra revoltei studențești din Franța anului 1968. Fără să aștepte vreo revoluție îndepărtată, situaționiștii au acționat în vederea reinventării vieții de zi cu zi, intenționând transformarea percepției asupra lumii și producerea unor schimbări în structura societății. În locul unei vieți pietrificate, ei au propus "deriva" (cu fluxul său de acte și întâlniri) și "deturnarea" (prin reorientarea
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
percepției asupra lumii și producerea unor schimbări în structura societății. În locul unei vieți pietrificate, ei au propus "deriva" (cu fluxul său de acte și întâlniri) și "deturnarea" (prin reorientarea evenimentelor și imaginilor)198. Într-un text din 1958 al Internaționalei Situaționiste, care tratează despre anumite probleme preliminare în construirea unei situații, situația e definită ca fiind un ansamblu integrat de comportamente desfășurate în timp, respectiv un complex de acțiuni conținute într-un decor tranzitoriu care, la rândul lor, produc reciproc alte
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
respectiv un complex de acțiuni conținute într-un decor tranzitoriu care, la rândul lor, produc reciproc alte decoruri și alte acțiuni. De aici, una dintre metodele predilecte utilizate în construcția unei situații ar fi un gen de psihanaliză orientată specific situaționist, care, în contrast cu scopurile urmărite de variatele curente ce se ramifică din freudism, ar îndemna pe fiecare participant înscris în această aventură să-și descopere dorințele și atracțiile specifice anumitor ambianțe pentru a le putea îndeplini, proiectând astfel anumite situații care
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
spune că teoria post-estetică a studiilor vizuale contemporane reprezintă un construct situațional care se realizează prin eforturile colaborative ale unor comunități de teoreticieni orientați spre reflecția socială și analiza critică culturală. Unul dintre acești teoreticieni, capul de serie al Internaționalei Situaționiste, Guy Debord, afirma într-un articol din 1961 despre angajarea unei judecăți artistice revoluționare că un proiect revoluționar aplicat în artă nu poate produce o estetică atât timp cât acționează dincolo de domeniul esteticii, scopul lui fiind acela de a se angaja într-
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]