154 matches
-
aici o mărturie destul de timpurie despre vechimea poporului român în părțile Daciei. în: Dimitre Onciul, ". Studii asupra stăruinței Românilor în Dacia Traiană de A. D. Xenopol", 1885-86 [Note de subsol în lucrarea lui D. Onciul:] Adaug la aceste că și renumitul slavist Miklosich, căruia îi mulțămim de cea mai bună ediție a cronicei lui Nestor (1860), este de această părere. Vezi "Slavische Elemente im Rumänischen", Denkschriften der K[aiserlichen] Akad[emie] d[er] Wiss[enschaften], Wien, 1862, p. 2. Războiul, de care
Teoria lui Roesler () [Corola-website/Science/299612_a_300941]
-
n. 5 iunie 1871, Botoșani - d. 27 noiembrie 1940, Strejnic, județul Prahova) a fost un istoric, critic literar, documentarist, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, ministru, parlamentar, prim-ministru, profesor universitar și academician român. Este cunoscut în lume ca medievist, bizantinist, romanist, slavist, istoric al artelor și filozof al istoriei. După cum a afirmat George Călinescu, Iorga a jucat în cultura românească, în primele decenii ale secolului XX, „rolul lui Voltaire”. După studii elementare și gimnaziale în Botoșani, a urmat Liceul Național din Iași
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
Grigore Tocilescu, și teoreticianul marxist Constantin Dobrogeanu-Gherea. A studiat pentru prima dată în străinătate în Italia (aprilie și iunie 1890), apoi în Franța, unde a urmat cursurile "École pratique des hautes études". A contribuit la "Encyclopédie française", recomandat personal de slavistul Louis Léger. Reflectând asupra trecutului, a menționat: "„Nu am mai avut niciodată atât de mult timp la dispoziție, atât de multă libertate de spirit, atâta bucurie de a învăța de la acele mari figuri ale omenirii [...] ca atunci, în vara anului
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
(numele de familie la origine: Göbl, n. 20 mai 1910, Miskolc - d. 5 februarie 1974, Budapesta) a fost un lingvist maghiar, specialist în istoria literaturii, romanist și slavist, membru corespondent al Academiei Maghiare de Științe. este principalul traducător al liricii eminesciene în limba maghiară. În perioada interbelică a tradus de asemenea în maghiară opera scriitorilor Vasile Alecsandri, George Coșbuc, Alexandru Stamatiad și Alexandru Vlahuță. După cel de-al
László Gáldi () [Corola-website/Science/330881_a_332210]
-
cu datarea acestui important izvor al istoriei noastre, formulându-se diferite ipoteze de învățați renumiți ca: D. A. Sturza, Melchisedec, I. Bogdan, m. Lascaris, Miletic, r. Rosetti, Ilie Minea, C. C Giurgescu, Iațimirscki, Victor Motogna, I. Vlădescu, P. P. Panaitescu ș. a. Slavistul Damian P. Bogdan, studiind critic acest valoros manuscris, Pomelnicul Mănăstirii Bistrița, a ajuns la concluzia că primele trei file au fost copiate în timpul domniei lui Ștefan cel Mare, după un pomelnic început în anul 1407, care, probabil, era scris pe
Mănăstirea Bistrița (județul Neamț) () [Corola-website/Science/301504_a_302833]
-
(13 mai 1795 - 26 iunie 1861) a fost un filolog și poet slovac, unul dintre primii savanți slaviști; a fost, de asemenea, istoric literar, istoric și etnograf. Tatăl său, Pavol Šafárik (1761-1831), a fost profesor la Štítnik (Csetnek) și apoi preot protestant în Kobeliarovo, unde s-a născut fiul său. Mama lui, Katarína Káresová (1764-1812), s-a născut
Pavel Jozef Šafárik () [Corola-website/Science/336014_a_337343]
-
(n. 16 mai 1911, în satul Chirileni, raionul Ungheni, Ținutul Bălți din Basarabia - d. 22 noiembrie 1998, București) a fost un profesor universitar, filolog, etnolog, sociolog și slavist român basarabean. În anul 1973, pentru activitatea sa științifica a fost decorat cu „Ordinul Muncii, Clasa a III-a”. , fiul Teodosiei (1881 - ?) și al lui Grigore Strungaru (1875 - 1944), s-a născut l-a Chirileni, sat de răzeși moldoveni, atestat
Diomid Strungaru () [Corola-website/Science/336542_a_337871]
-
recunoaștere a meritelor sale în activitatea științifică și didactică, cu toate ca nu era membru P.C.R., i s-a conferit Ordinul Muncii, Clasa a III-a. A continuat activitatea științifică publicând lucrări în domeniul slavisticii și lingvisticii. A fost membru a Asociației Slaviștilor din România. Nu a fost membru al niciunui partid politic. După anul 1990 a reușit să se întâlnească cu câteva rude din Basarabia, însă nu a reușit să-și viziteze locurile natale. A murit duminică, 22 noiembrie 1998 și a
Diomid Strungaru () [Corola-website/Science/336542_a_337871]
-
Graziadio Isaia Ascoli, care compară pe larg istroromâna cu dacoromâna și aromâna, combatând ideea că istroromânii ar fi urmașii romanilor colonizați în Istria. Și cercetători de limbă germană abordează subiectul istroromânilor. Astfel, tot în 1861 apare și prima lucrare a slavistului sloven Franc Miklošič pe tema istroromânilor, apoi altele în 1880 și 1882, în care autorul afirmă originea sud-dunăreană a acestora. Textele istroromâne folosite de Miklošič în a treia sa lucrare îi sunt furnizate de către romaniștii Antonio Ive și Theodor Gartner
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
Ștefan- (n. 25 martie 1878, Crusova - d. 20 octombrie 1941) a fost un cercetător român în domeniul arheologiei, slavist și eseist, care și-a dedicat energia scoțând la iveala izvoade nestemate ale istoriei neamului. A participat la interpretarea și punerea în valoare a mărturiilor dobândite pe șantierele arheologului Constantin Pârvan în Dobrogea. Specialist mai ales în istoria slavilor sud
Stoica Nicolaescu () [Corola-website/Science/316604_a_317933]
-
să fie derivat de la "Božaň", conducător din secolul al XI-lea al Castelului Bratislava. Pe lângă aceste nume, în documente din epoca Renașterii orașul a fost numit "Istropolis", „Orașul Dunării” în greaca veche. Numele actual, "Bratislava", datează din 1837, când eruditul slavist Pavel Jozef Šafárik a reconstruit o variantă a lui ("Břetislaw"), din nume mai vechi, considerând că erau derivate din numele conducătorului Boemiei Bretislav I. Numele a fost folosit inițial de către membrii mișcării naționale slovace în 1844, ca "Bratislav". După primul
Bratislava () [Corola-website/Science/297232_a_298561]
-
Servien (1979), pe care-l va edita parțial mai tarziu. Intra într-un cerc de intelectuali cu care împărtășește aceleași idei: arheologul Dinu Adameșteanu (Italia), pictorul George Demetrescu Mirea (Franța), arhitectul Constantin Joja, etnologul Romulus Vulcănescu, istoricul culturii Edgar Papu, slavistul Ion C. Chițimia. Acțiunea să culturală devine deja proeminenta în acei ani. La revista “Luceafărul” inițiază proiectul “Noii geografii literare” în vederea stimulării creației locale și regionale, respingând centralizarea culturală. Efectele acestei idei au fost puternice și durabile și s-au
Artur Silvestri () [Corola-website/Science/314111_a_315440]
-
private. Trebuie ca noua stare de lucruri să fie clară, notărită, statornică. [25 august 1878] DR. BARBU CONSTANTINESCU, PROBE DE LIMBA ȘI LITERATURA ȚIGANILOR DIN ROMÎNIA București, Tipografia Societății Academice, 1878, 1 vol. 8, 112 pag. De mult încă, eruditul slavist Fratz Miklosich, care în anii din urmă s-a ocupat cu deosebită atenție de dialectele și migrațiunea țiganilor, ceruse în convorbiri private și prin scrisori de la cunoscuții săi din România detalii asupra limbei țiganilor de la noi. Presupunem că și adunarea
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
NANDRIȘ-CUDLA, Anița (1904, Mahala-Cernăuți - 30.VII.1986, Mahala-Cernăuți), memorialistă. Este fiica Mariei (n. Lazăr) și a lui Dumitru Nandriș și soră cu slavistul Grigore Nandriș. A urmat școala primară în satul natal. În 1941, fără să fie judecată, este deportată în Siberia, dincolo de Cercul Polar, împreună cu cei trei copii ai săi. Se va întoarce acasă abia peste douăzeci de ani. Îndemnată de fratele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288350_a_289679]
-
lucrarea Le Verbe roumain (I-II, 1954-1955), cea mai vastă analiză a unui capitol de morfologie romanică. În prefață citează câteva opinii de autoritate asupra importanței limbii române, dintre care cea a lui V. Kiparski (savant finlandez), „în același timp slavist și romanist”, care a scris într-o revistă prestigioasă, în 1944, că „limba română [...] din punct de vedere lingvistic este cea mai interesantă din Europa”, ceea ce explică atașamentul constant și atât de fertil al lui L. față de această limbă. După
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287848_a_289177]
-
de limbi, îi sunt admirate stilul, laconismul, impresionismul, inutilele (parcă, totuși, utilele) detalii, - admiră care ce. A fost așezat sus, la nivelul celor mai mari. în dramele lui Cehov unii observau germenii teatrului absurdului. Un număr mare de generații de slaviști au învățat limba rusă după Cehov. Ce mai? E favoritul tuturor. Scriitorii din generația mea îl salută și ei. Și iată că, nu demult, degustătorii lexicului neconform normelor și ai aserțiunilor cinice s-au lăsat fermecați de Cehov când au
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
și elementele slave vechi. Consacrându-se revistei „Arhiva”, reînviata în 1921 sub direcția să, va fi prezent număr de număr cu studii și articole, documente, note filologice și etimologice, imprimând publicației o agresivitate de temut. O bună parte din cercetările slavistului sunt legate direct de istoria literaturii române, B. atrăgând atenția că el este preocupat îndeosebi de „romanistica”. Curentele literare la români... este o sinteză a cercetărilor privind chestiunile controversate din epoca veche a culturii și a literaturii noastre. Cu o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285631_a_286960]
-
RIR, 1932, 2-3; Valentin Gr. Chelaru, Legende care dispar..., Iași, 1936; I. Pătruț, Ilie Bărbulescu, DR, 1948, 357; Diomid Strugaru, Corespondență inedită I. Bogdan - Ilie Bărbulescu, TMS, 1970, 3; Omagiu lui Ilie Bărbulescu AUI, lingvistică, ț. XVIII, 1971; Diomid Strugaru, Slaviștii români Ioan Bogdan și Ilie Bărbulescu în lumina unei corespondențe inedite, RSL, 1972, 333-346; G. Mihăilă, Studii de lexicologie și istorie a lingvisticii românești, București, 1973, 188-194; I. D. Lăudat, Ilie Bărbulescu despre unele probleme ale literaturii române vechi, AUI, literatura
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285631_a_286960]
-
rosturile culturii și literaturii române vechi (complexe, cu niște exigențe aparte) și s-a apropiat de ele cu cele mai adecvate instrumente. Venind dinspre istorie (cu o excelentă cunoaștere a limbilor clasice și moderne), înarmat cu ustensilele de lucru ale slavistului (ce îi asigurau pătrunderea în „bibliotecile” culturilor vecine), P. a abordat marile teme ale istoriei culturii românești - vechea literatură românească de expresie slavă, cronicarii ce au scris în slavonă sau în română, umaniștii peregrini, înstăpânirea limbii române în cultură -, a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288650_a_289979]
-
reocupată de ea sub regele bulgar Krumus. Teoria lui șafarik, că resturile romane rămase în Dacia s-a retras la munte, de unde apoi s-a coborât spre a umple șesurile țărilor, ca cea mai apropiată adevărului, a fost împărtășită de slaviștii mai noi precum Kopitar, Miklosich și de învățații germani Hoff, Wietersheim și Th. Mommsen. Roesler în fine reîmprospătă teoria lui I. Chr. Engel că românii din a stânga Dunării au imigrat în Dacia pe la capătul veacului al doisprezecelea și în
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
le citim în Românul. Cât despre numele Jidova, el nu este de origine romană, ci stă desigur în legătură cu forma jidovină, care se găsește adesea în documentele vechi românești și însemnează scursătură de apă. [1 octombrie 1876] O MISTIFICAȚIE ARHEOLOGICĂ Un slavist modern căpătă la 1854 informația că la mănăstirea Banja în Dalmația ar fi un patrafir de matasă împodobit cu mărgăritare și împletit cu aur și cu argint. Pe el se reprezintă mai multe chipuri de sânți, iar pe partea de
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Stroe Vestolmiu, jupâneasa Erosima, în anul 1114, acest patrafir să fie mănăstirii din Stiești". Unde însă să fi fost mănăstirea Stiești? Cine sânt personagele lui jupân Stroe și Erosimei? Cum de se află acest patrafir la mănăstirea Banja? Un alt slavist, mult mai celebru, profesorul Fr. Miklosich, cercetând la rândul său mănăstirea Banja, publică în 1858 inscripțiunea de pe patrafir în fruntea monumentelor privitoare la istoria Serbiei, Bosniei și Ragusei; o publică însă cu următoarele modificări: Jupân Stroe Vestolmiu, jupâneasa lui, Sima
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
de principii slavismului, Kukulievich și Miklosich, autorități în materie de diplomatică și paleografie slavă. D. Hasdeu, în studiul Limba slavică la români, a dovedit cu monumente lapidare, acte și cronice contimporane, prin limba chiar a inscripțiunii: 1. că cei doi slaviști au citit rău veleatul 1114, 2. că jupân Stroe velstolnic din inscripțiune este vestitul general al lui Mihai Viteazul, Stroe Buzescul, iar jupânița Sima, soția lui; și a conchis de aci că Stroie Stolnicul cu soția sa depuseră faimosul lor
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Revista de pedagogie. Organ al Institutului de științe pedagogice. București. RPsih = Revista de psihologie. Academia Republicii Populare Române, Institutul de psihologie. București. RRL = Revue roumaine de linguistique. București, EARSR. RRPs = Revue roumaine de psychologie. București, EAR. RS = Romanoslavica. București, Asociația slaviștilor din RPR. RSS = Revue des sciences sociales. Série de Psychologie. București. RTȘ = Radioteleșcoală. Culegere editată de Revista de pedagogie. București. RUB = Revista Universității “C.I.Parhon”, [București]. RUC = Reprografia Universității din Craiova, Craiova. S = Scînteia. Organ al Comitetului Central al PMR
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
Ardelene, prin preocupările sale culturale, istorice și pedagogice. Admirator al lui Petru Maior, îi editează, împreună cu Iordachi Mălinescu, la Buda, în 1834, Istoria pentru începutul românilor în Dachia, la care adaugă traducerea, în limba română, a polemicii lui Maior cu slavistul B. Kopitar. Se dovedește și el un bun polemist în demonstrarea drepturilor istorice ale românilor în lucrarea Respundere desgurzătoare la cârtirea cea în Halle în anul 1823 sub titula Erweiss dass die Walachen nicht römischer Abkunft sind (1828), ce reia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285799_a_287128]