148 matches
-
în opera sa a scriitorului cu savantul”. Sub egida „Fundației Carol I”, întemeiată de Emil Turdeanu, împreună cu George Ciorănescu, a apărut revista Ființa românească, având un comitet de redacție format din Mircea Eliade, Vintilă Horia, Emil Turdeanu, reputatul profesor de slavistică și literatură română veche, creator și al unei publicații științifice pe care a condus-o mai bine de două decenii: Revue des Etudes Roumaines. Ea își propunea drept scop afirmarea ideii românești prin cultură. Cei intervievați se mai referă și
Resemnarea cavalerilor by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13529_a_14854]
-
despre piatră“ al lui Ninoslav Ranđelović. Teatrul pentru tineri din Novi Sad va evolua cu o piesă pentru copii. Tot copiilor le sunt destinate și câteva producții ale Televiziunii Sârbe. Iar între 11 și 13 noiembrie, cu sprijinul Catedrei de Slavistică din cadrul Universității de Vest se va organiza o amplă conferință internațională sub genericul „Mozaic cultural sârbo-român și balcanic, în general“. D. B. Un deceniu de speranță l Aniversare pentru jurnaliști creștini Se împlinește un deceniu de când primul post de radio creștin
Agenda2005-41-05-cultura () [Corola-journal/Journalistic/284286_a_285615]
-
Ariton Vraciu. Rubrici: „Studii, contribuții, interpretări”, „Evocări”, „Comentarii”, „Comemorări”, „Interferențe”, „Poetică și limbaj”, „Puncte de vedere”, „Perspective istorico-literare”, „Perspective de cercetare literară”, „Recenzii”, „Note”. Conține articole de lingvistică generală și comparată, de istorie a limbii române, de lingvistică romanică, germanică, slavistică, de stilistică și poetică, folcloristică, istoria literaturii române și universale, de literatură comparată (receptare literară și influențe), de critică literară. Volumul din 1972 este consacrat centenarului G. Ibrăileanu, cu studii semnate de Al. Dima, I. D. Lăudat, Const. Ciopraga, Mircea Popa
ANALELE STIINŢIFICE ALE UNIVERSITAŢII „AL. I. CUZA” DIN IASI. Lingvistică. Literatură. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285340_a_286669]
-
la aceeași catedră. Colaborează la numeroase publicații din țară și străinătate, printre care „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Romanoslavica”, „Cahiers roumaines d’études littéraires”. Este membră a Comisiei de Poetică și Stilistică, a Comitetului Internațional al Slaviștilor, redactor al publicației „Studii de slavistică”. Cercetările întreprinse de C. sunt consacrate aproape în exclusivitate scriitorilor ruși. Fiecare personalitate literară este supusă demersului hermeneutic în funcție de spațiul ideologic-cultural în care aceasta apare și evoluează. În cuprinsul analizelor se întrevăd două tipuri de biografie ce acționează sinergic: prima
COTORCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286449_a_287778]
-
Actes. Journées de la francophonie (în colaborare), I-II, Iași, 1996-1998; O întâlnire astrală. Centenar Lucian Blaga - Ion Barbu (în colaborare), Iași, 1997; Studia antiqua et archaeologica, Iași, 1998; Auteurs européens du premier XX-e siècle (în colaborare), Bruxelles, 2002; Studii de slavistică (în colaborare), Iași, 2002; Limba și literatura română în spațiul etno-cultural daco-românesc și în diaspora (în colaborare), Iași, 2003. Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Din nou despre roman, RL, 1982, 48; Andrei Corbea, Reconstrucție și lectură, CRC, 1982, 51; V. Fanache
CREŢU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286488_a_287817]
-
fiul Teodorei (n. Mizumscaia) și al lui Teodosie Bogaci, preot. A urmat liceul la Hotin și Cetatea Albă, iar în 1938 a absolvit Facultatea de Litere din Iași, unde a și lucrat, scurt timp, ca asistent universitar la Catedra de slavistică. Între 1946 și 1971, a fost colaborator științific, apoi șef al sectorului de folclor al Institutului de Limbă și Literatură al Academiei de Științe al RSS Moldovenești, iar între 1971 și 1980, conferențiar universitar la Institutul Pedagogic din Irkuțk (URSS
BOGACI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285784_a_287113]
-
I, 39-41; Ist. lit., I, 261-264; Panaitescu, Începuturile, 24; Mihăilă, Contribuții, 104-163; Ivașcu, Ist. lit., I, 83-85; G. Mihăilă, Cronica episcopului Macarie, LRV, I, 168-171; G. Mihăilă, Sintagma (Pravila) lui Matei Vlastaris și începuturile lexicografiei românești (secolele XV-XVII), „Studii de slavistică”, 1969; Dicț. lit. 1900, 525-526; Mazilu, Lit. rom., 280-304; Mazilu, Proza, 266-288; Mazilu, Recitind, I, 120-122, 165-168, 210-218, III, 23-28; Dicț. scriit. rom., III, 3-5. D.H.M.
MACARIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287940_a_289269]
-
polonă, ține un curs de limba română (al cărui titular fusese Polihronie Sârcu), expunându-și concepțiile în prelegerea Znacenie rumânskoi filologhii dlia slavistiki i romanskih izucenii, ce se încheie cu următoarea concluzie: „Așa cum știința limbii române este de neconceput fără slavistică, tot astfel pentru slavistică este necesară cunoașterea filologiei române.” Din motive politice a fost însă îndepărtat din învățământ chiar în anul în care apărea această profesiune de credință, abia în 1913 reușind să ocupe postul de profesor de filologie slavă
IAŢIMIRSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287493_a_288822]
-
de limba română (al cărui titular fusese Polihronie Sârcu), expunându-și concepțiile în prelegerea Znacenie rumânskoi filologhii dlia slavistiki i romanskih izucenii, ce se încheie cu următoarea concluzie: „Așa cum știința limbii române este de neconceput fără slavistică, tot astfel pentru slavistică este necesară cunoașterea filologiei române.” Din motive politice a fost însă îndepărtat din învățământ chiar în anul în care apărea această profesiune de credință, abia în 1913 reușind să ocupe postul de profesor de filologie slavă la Universitatea din Varșovia
IAŢIMIRSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287493_a_288822]
-
multe școli din județul Botoșani. Ulterior va fi, până în 1990, secretar general de redacție al publicației „Caiete botoșănene”, aceeași funcție deținând-o și la revista „Convorbiri literare” între 1995 și 2001. În anul 1990 este angajat asistent la Catedra de slavistică a Universității din Iași, ajungând profesor în 2001. Obține titlul de doctor în filologie în anul 1993, cu teza Semiotica traducerii poetice. I. debutează cu versuri în „Suplimentul literar artistic al «Scânteii tineretului»”, în anul 1982. Abandonează însă repede poezia
IORDACHE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287600_a_288929]
-
Victoriei (n. Mirițescu) și al lui Gheorghe T. Izbășescu, funcționar. După ce face școala primară în satul natal, urmează Liceul „Ienăchiță Văcărescu” din Târgoviște, pe care îl va absolvi în 1953. În anul IV întrerupe cursurile la Facultatea de Filologie (secția slavistică) a Universității București, pentru a le încheia la Facultatea de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași (1970). Este profesor suplinitor și apoi profesor în comunele băcăuane Viișoara și Oituz, predă, din 1973, la Liceul Industrial de Chimie din
IZBASESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287657_a_288986]
-
li se va alătura o altă perspectivă demnă de a fi luată în seamă. Ne gândim, desigur, la „linia de mijloc“, mult mai atentă însă la nuanțe, propusă de către Ioan Bogdan și P. P. Panaitescu, două nume de referință ale slavisticii românești, care au legat începuturile influențelor slave la români de niște îndelungate contacte, dacă nu chiar de o coabitare a românilor cu slavii, în sudul sau nordul Dunării, poate „chiar în ambele părți deodată“12. Invocarea unei istorii comune a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
poet, publicist și traducător. Este fiul Elisabetei-Atena (n. Nicolau) și al lui Petru Georgescu, copist la Tribunalul din Craiova. După absolvirea liceului în orașul natal, urmează Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București (1930-1935) și face studii de slavistică la Sofia (1932-1933). În 1935 este funcționar la Arhivele Statului din București, iar între 1936 și 1946, profesor la licee din Năsăud, Oradea, Arad, Oravița, Orăștie, Ismail, Craiova, Petroșani. În perioada 1946-1963 predă limba și literatura română la Liceul „M.
GEORGESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287218_a_288547]
-
slave, promovând până la treapta de profesor; între 1982 și 1989 funcționează ca lector la Universitatea din Sofia, iar din 1999 la Universitatea Jagellonă din Cracovia. Este, din 1998, vicepreședinte al Asociației Slaviștilor din România și membru în Comisia de istoria slavisticii din cadrul Comitetului Internațional al Slaviștilor. A colaborat la periodice din țară („Steaua”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Romanoslavica”) și din străinătate („Bălgarski ezik i literatura”, „Sovremennik”) ș.a. Lucrarea de debut despre prozatoarea poloneză Maria Da¸browska îmbină metodologia tradițională
GEAMBASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287208_a_288537]
-
prozator și poet. G., care se trage dintr-o familie de țărani, a absolvit Liceul Comercial din Suceava (1952), iar după trei ani urmați la Facultatea de Filologie a Universității din București (1952- 1955) a făcut, ca bursier, studii de slavistică (1955-1959) la Universitatea „Taras Șevcenko” din Kiev. Lector la Catedra de literatură ucraineană a Facultății de Limbi Slave a Universității bucureștene, este autorul unui curs de istoria literaturii ucrainene (1975) și traducător al dumelor în limba română. A transpus, de
GRUIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287377_a_288706]
-
Gh. Lazăr”. În 1942 devine doctor (magna cum laude) în filosofie și litere al Universității din București, susținând teza Filosofia lui Tolstoi, tipărită în 1944. Din 1947 e reîncadrat ca șef de lucrări, iar din 1949 șef al Catedrei de slavistică la Universitatea din Iași. Va fi înlăturat din învățământ în 1952, sub acuzația de „naționalism șovin”, „reacționarism” etc. În 1958 este rechemat la Universitate, unde predă istoria literaturii ruse. Este autorul unor studii despre Al. Mateevici, Antioh Cantemir, N. Dobroliubov
HAREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287413_a_288742]
-
capitol În cartea lui Katherine Verdery (1991) despre intelectuali și ideologia socialist-națională În România lui Ceaușescu. Câmpul istoriografic românesc trecea dincolo de frontierele de stat, În măsura În care România făcea obiectul unor studii specializate, În cadrul „studiilor orientale” În Franța (INALCO), al celor de „slavistica” În (SUA, Marea Britanie) sau de „balcanologie” (Germania). Miza politică a competenței istorice poate fi recunoscută de poziția ce a revenit unui istoric „alternativ” (disident) precum Vlad Georgescu, istoric reprezentativ al istoriografiei politice alternative având ca spațiu de referință exilul, o
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
gramatica istorică a limbii polone, promovând treptat până la gradul de conferențiar (1974). Își susține doctoratul în 1970, cu o lucrare din domeniul lingvisticii. Publică numeroase articole în „Romanoslavica” și în alte reviste de profil, tratând cel mai adesea probleme de slavistică, dar și de istorie a literaturii române vechi ori, spre exemplu, creația poetică a lui Tadeu Hâjdeu. A tradus din clasicii polonezi, îndeosebi proză, semnând și Elena Lintz. În 1974 a fost distinsă cu insigna Meritul Cultural Polonez. Traduceri: Iaroslaw
LINŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287821_a_289150]
-
abordează limbile și literaturile slave, literatura slavo-română și contactele culturii și literaturii române cu aria slavă. În majoritatea volumelor materialul este organizat tematic. Se publică referate, comunicări și cronici de la congrese, simpozioane, conferințe și sesiuni științifice naționale și internaționale de slavistica. Volumul din 1981 conține un indice bibliografic. Un loc deosebit îl au în revistă cercetările referitoare la literatura română veche, din care se desprind câteva direcții: natură receptării culturii slavone scrise în Țările Române (P.P. Panaitescu despre caracteristicile literaturii slavo-române
ROMANOSLAVICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289351_a_290680]
-
în limba română în secolele al XVIII-lea-al XIX-lea. Dintre articolele referitoare la autorii români de la începutul secolului al XIX-lea sunt de semnalat cel despre Ion Budai-Deleanu, autor tratat de Mihai Mitu că precursor al studiilor de slavistica în România, și cel datorat lui Ion C. Chițimia despre Gh. Asachi și scriitorii polonezi Adam Naruszewicz și Adam Mickiewicz. Abordând perioadă modernă, Ion C. Chițimia privește Cântarea României în raport cu creația lui Adam Mickiewicz, Virgil Șoptereanu urmărește receptarea lui Mihai
ROMANOSLAVICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289351_a_290680]
-
C. Chițimia privește Cântarea României în raport cu creația lui Adam Mickiewicz, Virgil Șoptereanu urmărește receptarea lui Mihai Eminescu în cultura rusă și structurile filosofico-estetice ale lui Schopenhauer în creația lui Eminescu și a neoromanticilor ruși; G. Mihăilă scrie despre Eminescu și slavistica; Ion C. Chițimia compară universul poetic al lui Mihai Eminescu din Mai am un singur dor cu acela al lui Stanislaw Wyspianski din poezia Niech nikt nad grobem mi nie placze; Gheorghe Călin se referă la stilul poetului slovac Ivan
ROMANOSLAVICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289351_a_290680]
-
în română adăpostind în sbornice și manuscrise tot ce a fost superstiție, tipic ori naivitate. Accentuarea, oarecum vehementă, a absenței în literatura română veche a textelor din Antichitatea clasică și din umanismul bizantin îl apropie pe Ș. de orientarea din slavistică (reprezentată de Francis J. Thomson și Victor M. Zivov), potrivit căreia materialul literar slav ortodox premodern reflectă nu cultura bizantină, ci universul monasticismului bizantin - un fel de elenism vulgarizat -, refractar la cultura laică. Două dintre studiile sale dinainte de cel de-
SIADBEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289662_a_290991]
-
1928 al Liceului „Mihai Viteazul” din Albă Iulia, se înscrie la Facultatea de Litere a Universității din București, pe care o termină în 1932, cu mențiunea cum laude. Elev favorit al lui Nicolae Cartojan, va face în 1933 studii de slavistica la Sofia și Belgrad. Obține, pentru perioada 1935-1938, o bursă la Scoala Română de la Fontenay-aux-Roses. La recomandarea profesorilor Mario Roques și Jean Boutière, „titularul învățământului românesc în Franța”, căruia Ț. i-a fost „repetitor” la École des Langues Orientales, preda
TURDEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290311_a_291640]
-
Revista „Șezătoarea” (1971). A debutat cu o recenzie la „Scrisul bănățean” (1961) și editorial cu volumul „Șezătoarea” în contextul folcloristicii (1972). Colaborează la „Analele științifice ale Universității «Al.I. Cuza» din Iași”, „Anuar de lingvistică și istorie literară”, „Studii de slavistică”, „Anuarul de etnografie al Moldovei”, „Studii și comunicări de etnologie”, „Anuarul Muzeului Etnografic al Bucovinei”, „Poezia”, „Iașul literar”, „Limbă și literatură”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Luceafărul”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Poesis”, „Dacia literară”, „Neamul românesc literar”, „Semn” (Bălți), „Datina
URSACHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290384_a_291713]
-
VI.2007, București), polonist, comparatist și traducător. Este fiul Elenei (n. Jienescu) și al lui Marin Velea, țărani. A urmat școala primară în comuna natală (1940-1944), Liceul „Independența” la Calafat (1944-1952) și Facultatea de Filologie a Universității din București, secția slavistică, specialitatea limba și literatura polonă (1952-1957). Și-a susținut doctoratul în 1968 cu o teză despre Wladislaw Reymont. După licență e cercetător la Institutul de Istorie Literară și Folclor al Academiei Române (Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”), unde
VELEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290479_a_291808]