47 matches
-
cea locuită de albanezi, a "beneficiat" de aceleași dificultăți întîlnite și în alte părți. Marea prosperitate din timpul perioadei romane luase sfîrșit odată cu invaziile. În special înaintarea slavilor a afectat profund ținuturile albaneze. Populația iliră autohtonă nu a fost însă slavizată. Trăind într-o regiune muntoasă, organizați în uniuni tribale, aceasta și-a păstrat limba și existența separată. Numele folosit în cele din urmă pentru această zonă și pentru populația ei derivă din cel al tribului numit albanoi, care locuiau în
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Gora, Vlasice, Carpați, Păunei etc. Nume de familie pledează pentru originea valahă: Ivo Dracul, Vasca Păunac, Pera Păunovici, Mate Purecici, Basea Musca, Iandre Ursul etc. În lexic se disting cuvinte latine ca și În Croația sau Craina regiuni cu vlahi slavizați (Berbeche, vachia, jite, panea, moșu, cameșe, cărbune, etc.) Pe teritoriul Bosniei și Herțegovinei sunt mai multe ramuri romanice. Macedoromânii sau aromânii sunt veniți din nordul Greciei și din Albania. Karavlahii sunt originari din Țara Românească și se disting prin ocupația
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
origine valahă și majoritatea slavă. Unele elemente social culturale sunt definitorii pentru stabilirea originei valahe la populația din regiunea Morava și zonele transfrontaliere Învecinate. Aceste elemente cu trecut romanic se află pe un areal de 26.080 kmp, sunt complet slavizate dar păstrează conștiința etnicității și apartenența la un anumit spațiu geografic recunoscut dealtfel de autoritățile oficiale. Cultura materială și viața tradițională Îi deosebește de populația slavă dar sub raport lingvistic și politic se integrează În masa majoritară. De remarcat bogatul
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
ani, fiindu-le interzisă folosirea limbii materne dar și-au păstrat-o cu mare chin la fel și cu obiceiurile și tradițiile specifice. Mai mult și în prezent există dincolo de Nistru pînă către Bug sate românești care nu sînt încă slavizate. Istroromânii, o comunitate de cîteva mii de oameni, emigrați din pămînturile Ardealului în Croația în secolul XlV, își păstrează și în prezent dialectul chiar dacă numărul lor s-a redus la cca. 200 persoane. Românii din Ardeal au stat sub ocupație
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
(în bulgară Браила, în turcă Ibrail, în armeana joasă Ha-Tel Ibrail, în lituaniana Breila, în poloneză slavizata Браїла) este municipiul de reședință al județului cu același nume, Muntenia, România. Orașul este situat pe malul stâng al Dunării. Conform recensământului din 2011, publicat de Institutul Național de Statistică, populația orașului era de de locuitori, orașul fiind al 11
Brăila () [Corola-website/Science/296937_a_298266]
-
ne interesează în mod deosebit, deoarece ea se referă la întreaga țară carpato-dunăreană, deci și la partea ei de răsărit, la aria viitoarei Brăile. La sud de Brăila (valea Chioveanul) s-a propus identificarea localității Chiovița, ocupată temporar de varegii slavizați dar alungați curând de localnici (sec.X). Chiovița fost menționată în Cronică lui Nestor Populația de pe aria Brăilei, atestata arheologic, încă din secolul al IV-lea , nu dispare ci se dezvoltă, lucru atestat prin descoperirile arheologice care dovedesc continuitatea populației
Brăila () [Corola-website/Science/296937_a_298266]
-
rușini carpatini, rușini ucraineni, ruteni, ruteni transcarpatini. Originea rutenilor este și astăzi neelucidată. Este evident că rutenii fac parte din ramură slavilor, desprinsa din marele trunchi indo-european. Există o teorie care susține că rutenii sunt urmași ai unor populații celtice slavizate. Astfel În Evul Mediu, ei ar fi fost slavizați păstrându-și denumirea etnică de ruteni, la care se adaugă și cea de rușini. Explicația este prezentată de Paul Robert Magocsi în "Encyclopedia of Rusyn History and Culture", care arată că
Ruteni () [Corola-website/Science/301424_a_302753]
-
este și astăzi neelucidată. Este evident că rutenii fac parte din ramură slavilor, desprinsa din marele trunchi indo-european. Există o teorie care susține că rutenii sunt urmași ai unor populații celtice slavizate. Astfel În Evul Mediu, ei ar fi fost slavizați păstrându-și denumirea etnică de ruteni, la care se adaugă și cea de rușini. Explicația este prezentată de Paul Robert Magocsi în "Encyclopedia of Rusyn History and Culture", care arată că primul termen, rutean, este folosit de popoarele neslave, iar
Ruteni () [Corola-website/Science/301424_a_302753]
-
Romula. Provenind din teritorii în care au exersat mineritul și prelucrarea metalelor, ilirii erau cunoscuți ca iscusiți în aceste ocupații. După dezintegrarea imperiului, teritoriul pe care au trăit ilirii a suferit de pe urma migrațiilor (goți, huni), populația fiind în mare parte slavizată. Despre iliri se vorbește ultima oară în sec. VII d.Chr. (în Miracula Sancti Demetri din Tesalonic). Unii dintre cei care s-au retras în zonele inaccesibile, muntoase, romanizați, au fost cunoscuți ca morlaci. Albanezii își revendică astăzi descendența directă
Iliri () [Corola-website/Science/298482_a_299811]
-
a circulat puțin la iliri. Unii regi au imitat monedele grecești (cazul daorșilor). Mai răspândită moneda romană din sec. I (mixtură care face trimitere la comerț și piraterie). Însă, până la urmă, ilirii au sfârșit prin a fi romanizați și apoi slavizați, nemaiapărând în izvoarele istorice după secolul VII d.Hr. Ilirii credeau în forțe supranaturale a căror putere se manifesta în vicisitudinile vieții de zi cu zi, în sănătate și boală, abundență naturală și dezastre. După o serie de motive - simboluri
Iliri () [Corola-website/Science/298482_a_299811]
-
Morlacchi", iar în sârbă și croată "Morlaci". În același timp s-a continuat folosirea în diferite limbi a corespondentelor termenului „vlahi”. Continuând să se refere și la români, acești termeni au ajuns ulterior să-i denumească și pe păstorii români slavizați, precum și pe păstori în general, indiferent de etnie. „Românii apuseni”, cum sunt numiți de Pușcariu, ar fi ajuns în Dalmația deja în secolul al XI-lea, dacă se consideră că numele Danulus și Negulus, găsite în documente din 1018 și
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
varegilor La Vasileu, in fosta țară a Onutului (azi in Ucraina) există resturile unei biserici care avea un mormânt cu o lespede a ctitorilor cu semne și rune vikinge. Sarcofagele găsite în aceeași zonă sunt ale urmașilor vikingilor creștinați și slavizați (secolul al XII-lea). Filologul Ilie Gherghel, a scris un studiu despre cuvântul "valah" și despre cartierul Blachernae din Constantinopol și a concluzionat că numele cartierului derivă de la cuvântul Vlach (scris uneori Blach or Blasi); vlahii au venit la Constantinopol
Varegi () [Corola-website/Science/306978_a_308307]
-
reușit să îi împingă pe bulgari din Ucraina de sud în zona cursului mijlociu al Volgăi (Bulgaria de pe Volga) și în zona cursului inferior al Dunării (Bulgaria de pe Dunăre, sau Primul Țarat Bulgar). Bulgarii din zona Dunării au fost repede slavizați și, în ciuda numeroaselor campanii împotriva Constantinopolului, au acceptat creștinismul ortodox. Prin eforturile a doi misionari, Sfântul Chiril și Sfântul Metodiu, a apărut primul aflabet slav, iar un dialect local, limba slavonă, a devenit limba bisericii. La nord de zonele adiacente
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
localitățile Poroskove (Poroșcovo), Mirke (Mircea), Remety (Remeți), Simerky (Simeria), Kamenetz (Camineț) ș.a. Tot în Ucraina mai trăiesc comunități de huțuli, boiki și lemki care prezintă asemănări cu românii, polonezii, ungurii, slovacii și rutenii. Iorga a scris că huțulii sunt daci slavizați În Ungaria trăiesc peste 25000 de români si circa 200000 de țigani (băieși), foști mineri, vorbitori de limba română Comunitățile românofone medievale, numite de istorici „Romaniile populare”, erau denumite de proprii locuitori "țări" iar de popoarele sau puterile vecine "valahii
Vlahi () [Corola-website/Science/311317_a_312646]
-
cu Dumnezeu” (aluzie la lupta lui Iacob cu îngerul) sau poate „Luptătorul lui Dumnezeu”. Există ipoteza că numele Israel însemna de fapt "El (Dumnezeul) este Stăpânitorul". Variantele etnonimice românești vechi ori regionale, devenite azi mai mult peiorative, bazate pe rădăcina slavizată jid- și sufixate cu -ov (jidov) și -an (jidan) provin din numele propriu ebraic devenit etnonim, יהודה, Iehuda (Mulțumire lui Iahu, sau Iahve, adică lui Dumnezeu) ( יְהוּדִי , iehudí fiind cuvântul cu care evreii se
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
mai probabil, în a doua jumătate a secolului I p. Chr. s-a clădit fortificația cunoscută în izvoarele romane cu numele Carsium (un toponim de origine tracică legat de aspectul stâncos al zonei, de la care derivă și numele de astăzi, slavizat, al localității. Punctul de vedere potrivit căruia numele actual se trage de la cuvintele "hîrsîz-ova" ceea ce înseamna "vadul hoților" este cu totul eronat și nerealist din punct de vedere topografic. În documentele cadiilor din perioada stapânirii otomane, cetatea este trecută cu
Hârșova () [Corola-website/Science/297071_a_298400]
-
Moscovei în zonele înconjurătoare, cucerind cnezatele mai mici sau obligând principii locali să-i recunoască suzeranitatea. În 1574, nepotul lui Ivan cel Mare, Ivan cel Groaznic, a fost, la numai 16 ani, încoronat în mod oficial "Țar al Rusiei" (forma slavizată a termenului roman "Caesar"). La sfârșitul secolului al XVI-lea, cazacii au înființat primele așezări în Siberia de vest. La jumătatea secolului al XVII-lea, așezările căzăcești fuseseră înființate în Siberia răsăriteană, în Ciukotka, de-a lungul râului Amur și
Rusia () [Corola-website/Science/297410_a_298739]
-
vlahilor (populație atestată documentar în secolul al X-lea), respectiv românii de astăzi. În secolul al V-lea, triburile tracice situate la sud de Dunăre au fost invadate de slavi(cu care s-au amestecat) și au fost mai târziu slavizate. Ele au devenit unul din principalele elemente etnice ale consolidării națiunii bulgare în secolele al VIII-lea - al IX-lea. Demonstrația lingvistică a acestei teorii este reprezentată de existența în limba bulgară a cuvintelor provenite din tracică și latină. Cuvinte
Traci () [Corola-website/Science/297450_a_298779]
-
limbii bulgare (acesta este denumit limba pomacă în Grecia și Turcia). Originea pomacilor este incertă, fiecare stat care găzduiește pomaci revendicându-i fie ca autohtoni convertiți la islam în timpul administrației otomane în balcani (cazul Bulgariei, Serbiei și Macedoniei); ca fiind slavizați (cazul Albaniei și Turciei) sau suferind ambele influențe (cazul Greciei). O altă teorie susținută în special de turci este aceea că pomacii sunt descendenții cumanilor, un neam turcic ajuns în Europa în secolele X-XI. Aceștia s-ar fi așezat inițial
Pomaci () [Corola-website/Science/329008_a_330337]
-
sau Honeric (nume slavizat: Uniemirek) (d. 23 decembrie 484) a fost rege al vandalilor (477-484) și fiul cel mai mare al lui Genseric. A renunțat la politica imperială a tatălui său și s-a concentrat în principal asupra afacerilor interne. S-a căsătorit cu
Huneric () [Corola-website/Science/329013_a_330342]
-
această perioadă de creștinare se formează regatele nordice ale Danemarcei, Norvegiei și Suediei. După creștinare, urmașii vikingilor au ajuns să construiască și biserici în teritoriile în care au trăit. Sunt date că astfel de biserici au fost ridicate de vikingii slavizați și pe valea Nistrului la Vasileu, în țara Onutului, astăzi în Ucraina. În anul 911, când vikingii din nord-estul Franței devin creștini, Rollo, un fost lider al unui trib danez, devenit nobil, întemeiază Ducatul Normandiei. Vikingii, acum creștini, renunță la
Epoca vikingilor () [Corola-website/Science/329810_a_331139]
-
a purtat în nici un caz numele Brăilei, fiindcă n-avea nici o rațiune să-l poarte. După cucerirea orașului însă, fixându-se (sau mutându-se) aci reședința noii mitropolii, din cauza situării sale centrale față de celelalte raiale, ea primit numele formei greco - slavizate a Brăilei, „"ö Proilavon [ο Προιλαβον]"”. În decursul timpurilor, Mitropolia Proilaviei a avut o existență zbuciumată. Hotarele ei au suferit multe modificări ca urmare a deselor schimbări politice. Existența mitropoliei depindea de stăpânirea politică a teritoriilor pe care le păstorea
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]