65 matches
-
ascundă un rău mai adânc". Un exemplu concludent în acest sens, e și ideea comunismului, care s-a dovedit a fi o idee irevocabil falimentară. Referitor la "ideea rusă" autorul menționează un adevăr cunoscut de orice om de cultură: "panumanismul slavofil s-a dovedit, în faptă, o grandioasă forță oprimatoare de tip imperial". Acest aspect al problemei Th. Codreanu îl tratează și prin viziunea eminesciană, deoarece este cunoscută atitudinea poetului național al românilor față de "misionarismul" Rusiei în raport cu Principatele dunărene și, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fost suprimată. Toate aceste știri Cor. pol. le - aduce sub data de 24 iunie; iar astăzi avem în 30. La noi circulează zgomotul - pân - acuma neadeverit - că Serbia ar fi și declarat război Turciei. Deși Cor. pol. este un ziar slavofil, totuși știrile ce le aduce nu sunt lipsite de fundament. Va să zică înainte de 3 zile armata sârbească s-au dispus a începe și poate că de acum peste trei zile vom auzi cele Întâi vești de război de preste Dunăre. Dar
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
o integrare forțat... și printr-o represiune foarte dur..., pe care o conduce cu min... de fier guvernatorul general de Vilnius, N.M. Muraviev. Ca urmare, Finlanda și ț...rile baltice sînt la rîndul lor puternic afectate de febră naționalist... rus.... Slavofilii contest... privilegiile acordate populațiilor germano-baltice, pe care le acuz... de tendințe separatiste. Sub Alexandru al III-lea, particularit...țile baltice sînt puse sub semnul Întreb...rîi, f...r... a fi abolite: rusă cîștig... teren În administrație, justiție și Înv...ț
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
această populațiune de curînd emancipată de către glorioasa oaste a Rusiei pravoslavnice de sub jugul păgîn, - populațiune, deși slavă de obîrșie <footnote Ideea era destul de răspîndită în epocă; o susține și profesorul de rusă de la liceul unde învăța Vania, Șimanschi, care „mare slavofil, a încercat o dată chiar să dovedească că «moldovenii» sînt slavi românizați, datori deci să se întoarcă la matcă“ (2, 187). footnote> , înstrăinată însă de marea națiune mamă“ (1, 96). Ce mai conta falsul grosolan privitor la originea populației din provincie
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
din programă, iar aparteneța la orice altă etnie afară de cea rusă îl punea adesea pe elev în condiții delicate <footnote Ideea era destul de răspîndită în epocă; o susține și profesorul de rusă de la liceul unde învăța Vania, Șimanschi, care „mare slavofil, a încercat o dată chiar să dovedească că «moldovenii» sînt slavi românizați, datori deci să se întoarcă la matcă“ (2, 187). footnote> . Nu e de mirare că cei școliți uitau cu totul graiul moldovenesc, condiderat grai local, inferior, demn de a
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
obștească a națiunii ruse această populațiune de curînd emancipată de către glorioasa oaste a Rusiei pravoslavnice de sub jugul păgîn, - populațiune, deși slavă de obîrșie <footnote Ideea o susține și profesorul de rusă de la liceul unde învăța Vania, Șimanschi, care „mare slavofil, a încercat o dată chiar să dovedească că «moldovenii» sînt slavi românizați, datori deci să se întoarcă la matcă“ (2, 187). footnote> , înstrăinată însă de marea națiune mamă“ (1, 96). Falsul grosolan privitor la originea populației majoritare din provincie nu mai
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
acestuia vor fi adunate în Despre Marx și marxiști (1983), asta după ce a publicat una din cărțile cele mai revelatoare asupra comunismului sovietic (Ideologia rece, 1967). Filosoful Nikolai Berdiaev, expulzat din Rusia de către Lenin în 1922, revine asupra opoziției dintre slavofili și occidentaliști în Probleme ale comunismului (1933): dacă lui, comunismul îi apare ca fiind „misiunea neîndeplinită a creștinismului”, bolșevismul ar fi „ultima încarnare a mesianismului rus”, și totodată purtătorul unui „ateism care duce la neomenie”. Alți creștini se referă la
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
relativismul postmodern și teologia politicilor oportuniste s-a constituit în segmente de timp uneori paralele, alteori consecutive. După 1989, fenomenul galopant al globalizării informației a radicalizat termenii perfidei alianțe. Critica raționalismului occidental a început să facă umbră - spre bucuria ultimilor slavofili - unui complex de vinovăție postcolonială. Revizionismul istoriografic se adapă astăzi din miturile vii ale utopiei egalitare. Dezavuarea elitelor invită acum la delirul suprematist al plebei. Ocupându-și sfios locul în vitrina rudimentară a nostalgicilor, religiile abia mai exemplifică niște sfruntate
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
a dizolvat din conținutul Bisericii în adâncul poporului, încreștinându-l pe el, uneltele și vitele cu care lucrează, pământul pe care trăiește”. Expresia în folclor a pătrunderii duhului creștin în toate componentele lumii de la țară e, după Crainic, autohtonizarea sacrului. Asemenea slavofililor ruși, care propuneau un „Hristos rusesc”, doctrinarul român al ortodoxismului consideră, într-un eseu anterior articolului din 1929, Iisus în țara mea (1923), că viziunea specific românească a lumii implică valorificarea artistică și literară a acelor situații din biografia cristică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290235_a_291564]
-
Rusia a venit, la începutul secolului al XVIII-lea, prin decret imperial. Ca reacție automată de apărare, a existat în Răsăritul creștin un refuz al istoriei și al modernității, pe care monahii tradiționaliști îl mai predică și astăzi. Disputa dintre slavofili și occidentaliști în secolul al XIX-lea rusesc sau cea dintre tradiționaliștii și moderniștii români în prima parte a secolului XX au făcut să se ciocnească aprig refuzul istoriei occidentale și dorința de îmbarcare rapidă în această istorie, scop în
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
posibilul pentru a ne strânge laolalt). Profesorul Talmon, a c)rui specializare este istoria politic) a Europei, abordeaz) și teme care nu se refer) numai la Israel. Când vorbește de noile forme de naționalism israelian, menționeaz) și variantele francez) și slavofil). Naționalismul integral, cum Îl numește el, se reduce la un singur lucru: puterea morților asupra celor vii. Se teme foarte tare de extremismul naționalist fanatic din Israel. Discut)m despre dezbaterea privind viitoarele frontiere. Este o nebunie, spune el, s
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
comunismul a fost o forță pentru sau împotriva modernizării în sensul occidental (vezi de exemplu Almond și Roselle, 1989; Fairbanks, 1993; Fleron și Hoffmann, 1993). Specialiștii în istoria rusă au accentuat adeseori continuitățile dintre Rusia țaristă prerevoluționară și statul sovietic. Slavofilii s-au pronunțat pentru menținerea valorilor tradiționale, spre a proteja societățile lor de ceea ce considerau a fi practicile degradante sau rele ale societății moderne occidentale, aflate în dezacord cu valorile superioare slave, mai ales cu cele rusești. Ei și-au
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
trag de aici concluzii diferite. Foarte rapid, Lenin devine apărătorul marxismului revoluționar în fața celui "legal" al lui P. Strouvé și M.I. Tugan-Baranovski, care se limitează doar la a studia dezvoltarea economică din Rusia și a da explicații în fața susținătorilor curentului slavofil în legătură cu aceasta, golind-o în același timp de conținutul său politic și revoluționar. Partidul Muncitoresc Social-Democrat din Rusia (PMSDR), constituit în 1898 la Congresul de la Minsk, reprezintă într-o mare măsură o organizație de exilați care depune mari eforturi pentru
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
Sofronie și-a redactat faimoasa introducere la scrierile cuviosului Siluan nu surprinde printr-un grai provincial sau prin complacerea romantică, de tip narodnicist, în exaltarea virtuților țărănești ale sfinților ruși de odinioară. Cu siguranță, părintele Sofronie n-a împărtășit nostalgia slavofililor care doreau să reînvie, fie doar și prin limbă și în literatură, o atmosferă pretins idilică, coborând ca o legendă din cronicile „vârstei de aur” a Bizanțului. Din păcate însă, prospețimea gândului și savoarea modernă a limbajului teologic consacrat de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
în Țara Sfântă. Iar viitorul creștinilor din Orient trece acum neîndoielnic mai mult prin Moscova decât prin Roma și Paris ceea ce ochelarii noștri latini ne împiedică să vedem. Ortodocșii au acum imperiul sfântului Chiril în spatele lor; Dostoievski, stareții și bărboșii slavofili omniprezenți la și în jurul Sfântului Mormânt reapar la suprafață. Iată-ne iar pe timpul Fraților Karamazov. Mai mult de opt ruși din zece își afirmă credința în Dumnezeu, așa cum o fac și nouă americani din zece. 11% dintre americani se declară
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
a lăsat prea mult așteptată, dintr-un erou privit la început ca simbol tragic al împotrivirii la comunism, Soljenițîn devenind un spirit lepros, prea slobod la gură, care a încălcat tabuurile spațiului mediatic și a încasat în consecință ștampilele cuvenite: slavofil mistic, naționalist primitiv, conservator pravoslavnic, dușman al liberalismului și al economiei de piață, într-un cuvînt un fascist de factură ortodoxă care nu numai că nu are înțelegere pentru binefacerile Vestului, dar nici măcar nu arată vreo tresărire de recunoștință pentru
Inclasabilul Soljenițîn by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5097_a_6422]
-
în Curierul din Iași un articol intitulat Idealul istoric al Rusiei; în partea a doua Eminescu discută cartea lui N.I. Danilevski, Rusia și Europa, publicată la Petersburg în 1871 și retipărită ulterior în mai multe ediții. Autorul rus, un gînditor slavofil care a făcut parte din cercul lui Petrașevski, cerc căruia i-a aparținut și Dostoievski, prevestește desfacerea Imperiului Habsburgic și a celui turc; după dispariția celor două imperii analistul rus preconizează constituirea unei confederații în fruntea căreia se va afla
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
republica franceză, "complotul catolic", desfășurările militare din Europa, situația din Balcani, dezbateri polemice în presa vremii etc... Dostoievski este interesat de toate, nu scapă nimic și comentează tot, de la strategii militare până la explicații filologice și etimologice ale vreunui cuvânt. Ortodoxist, slavofil în sensul credinței în "unirea spirituală a tuturor celor încrezători în marea și sfântă Rusie." Europa îl intrigă: "... noi nu suntem câtuși de puțin Europa și totul la noi este atât de deosebit în comparație cu Europa" și "rusul nu este numai
Jurnal de portrete by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15761_a_17086]
-
tradiționalist ce nu aspiră cîtuși de puțin la o "înnoire", ci la o restaurare a rînduielilor vechi, la o "reintegrare într-o voință obștească, într-o entitate atavică" (Pompiliu Constantinescu). Punctele sale de referință pe plan european ar putea fi slavofilii ca și occidentalii conservatori, de felul lui Maurice Barrés și Charles Maurras. Fanatic al trecutului patriarhal precum Eminescu și Iorga, admirator al satului-matcă precum, ulterior, Lucian Blaga, "poetul pătimirii noastre" se solidarizează cu suferința seculară a truditorilor pămîntului într-un
Cazul Goga (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12794_a_14119]
-
orașului privită în oglinda literaturii. Este, de aceea, istoria unui mit, a unor mituri. Căci Petersburgul înseamnă Petru cel Mare, așadar, blestem și preamărire, sfâșierea în două a Rusiei, ireconciliabilul conflict dintre Moscova și Petersburg, dintre Răsărit și Apus, dintre slavofili și occidentaliști. "E greu să surprinzi expresia de ansamblu a Petersburgului", scrisese Gogol în 1836. Și obiectivul cărții lui Ion Ianoși devine atingerea acestui aproape imposibil deziderat, exprimat într-un pasaj introductiv: "Orice așezare are fețe vizibile și ascunse. Petersburgul
La Petresburg! La Petersburg! by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/12679_a_14004]
-
noi aerul occidental, vital și otrăvitor totodată". Petru, prin urbea întemeiată la 1703, a divizat pentru totdeauna Rusia în "occidentaliști", cei care vor să mențină fereastra deschisă, prin ea având acces la progresul european și tot ceea ce înseamnă el, și "slavofili", cei care sunt pentru conservarea tradiției și ferirea străvechiului spirit rus de nociva influență occidentală. Anul trecut, la o masă rotundă prilejuită de aniversarea tricentenarului acestui oraș atât de controversat, opiniile pro se împleteau cu cele contra, aidoma ca în
La Petresburg! La Petersburg! by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/12679_a_14004]
-
un element geopolitic înconjurând fizic statul care amenință, strategia de balansare a puterii este numită îngrădire 27. În Rusia, ideile civilizaționismului geopolitic agresiv 28, care afirmă excepționalismul rus, fundamentat pe superioritatea și misiunea istorică a Rusiei în lume, promovat de slavofili, pentru care civilizația occidentală, bazată pe rațiune și autoritate, e condamnată să dispară, a condus, în anii '60 la viziunea geopolitică agresivă și problematizarea relațiilor cu Occidentul. Eurasianiștii, inspirați de reprezentanții școlii geopolitice anglo-saxone, imaginează Rusia ca fiind un teritoriu
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Administrative/890_a_2398]
-
canapea (și care era oblomovist mai înainte ca Oblomov să existe ca text literar), care cunoscuse Occidentul și filozofia germană și care, în Rusia, era un devotat al stăreției celebre de la Optino și al starețului Macarie, a fost inspiratorul curentului slavofil care, deși recunoștea valoarea civilizației occidentale, prefera plenitudinea vieții interioare așa cum o înțelege sufletul rus. Este vorba de Ivan Kirievski, care în scrisoarea sa către Aksakov (1855) judecă spiritul occidental pentru faptul că nu poate înțelege ordinea decât ca uniformitate
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
și rămas o referință în literatura de specialitate. Ultimele șapte luni din sejurul său în Rusia, Haxthausen și le petrece la Moscova, unde frecventează diferite saloane, făcând cunoștință cu o serie de reprezentanți ai nobilimii, printre care și tineri intelectuali slavofili (Starr, 1968, 469-470; Dennison și Carus, 2003, 567-568). Studiul rezultat în urma acestei călătorii se intitulează Studien über die inneren Zustände des Volkslebens und insbesondere bis ländlichen Einrichtungen Russlands (Studii asupra stării interioare, viața poporului și în special asupra instituțiilor agricole
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
mișcă într-un climat irespirabil unei conștiințe europene, pentru care simbolismul culturii este o artificialitate... naturală, acceptată, evidentă. Chiar dacă bolșevismul a dat Rusiei un orizont teoretic mărginit, amplitudinea respirației sufletești a rămas aceeași. Visul unei dominații universale, pe care unii slavofili l-au conceput de-a dreptul grotesc, sub domnia țarului și a papei, reînviind Constantinopolul ca un nou centru al lumii, - s-a continuat în bolșevism, cu altă ideologie,dar cu nu mai puțin fantastic. Mai repede vor dispărea rușii
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]