61 matches
-
dureroasă a deviației s-a deplasat în Vest către marginalul sexual, etnic, nevrotic, în URSS gîndirea însăși a trăit experiența deviației, devenind autodidactă și învățînd în aceeași măsură din viață și din texte. Greșim cînd îl considerăm pe Soljenițîn un slavofil ortodox, la fel cum greșeam cînd îl reduceam pe Dostoievski la aceeași stranie singularitate. În realitate, Soljenițîn a trăit dialogica slavo-occidentalistă, integrînd în sine creștinismul și umanismul, raționalitatea și credința. Spre deosebire de mulți ruși liberali care rămăseseră adepți ai Rusiei Mari
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
comunismul a fost o forță pentru sau împotriva modernizării în sensul occidental (vezi de exemplu Almond și Roselle, 1989; Fairbanks, 1993; Fleron și Hoffmann, 1993). Specialiștii în istoria rusă au accentuat adeseori continuitățile dintre Rusia țaristă prerevoluționară și statul sovietic. Slavofilii s-au pronunțat pentru menținerea valorilor tradiționale, spre a proteja societățile lor de ceea ce considerau a fi practicile degradante sau rele ale societății moderne occidentale, aflate în dezacord cu valorile superioare slave, mai ales cu cele rusești. Ei și-au
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
acestuia vor fi adunate în Despre Marx și marxiști (1983), asta după ce a publicat una din cărțile cele mai revelatoare asupra comunismului sovietic (Ideologia rece, 1967). Filosoful Nikolai Berdiaev, expulzat din Rusia de către Lenin în 1922, revine asupra opoziției dintre slavofili și occidentaliști în Probleme ale comunismului (1933): dacă lui, comunismul îi apare ca fiind „misiunea neîndeplinită a creștinismului”, bolșevismul ar fi „ultima încarnare a mesianismului rus”, și totodată purtătorul unui „ateism care duce la neomenie”. Alți creștini se referă la
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
această populațiune de curînd emancipată de către glorioasa oaste a Rusiei pravoslavnice de sub jugul păgîn, - populațiune, deși slavă de obîrșie <footnote Ideea era destul de răspîndită în epocă; o susține și profesorul de rusă de la liceul unde învăța Vania, Șimanschi, care „mare slavofil, a încercat o dată chiar să dovedească că «moldovenii» sînt slavi românizați, datori deci să se întoarcă la matcă“ (2, 187). footnote> , înstrăinată însă de marea națiune mamă“ (1, 96). Ce mai conta falsul grosolan privitor la originea populației din provincie
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
din programă, iar aparteneța la orice altă etnie afară de cea rusă îl punea adesea pe elev în condiții delicate <footnote Ideea era destul de răspîndită în epocă; o susține și profesorul de rusă de la liceul unde învăța Vania, Șimanschi, care „mare slavofil, a încercat o dată chiar să dovedească că «moldovenii» sînt slavi românizați, datori deci să se întoarcă la matcă“ (2, 187). footnote> . Nu e de mirare că cei școliți uitau cu totul graiul moldovenesc, condiderat grai local, inferior, demn de a
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
obștească a națiunii ruse această populațiune de curînd emancipată de către glorioasa oaste a Rusiei pravoslavnice de sub jugul păgîn, - populațiune, deși slavă de obîrșie <footnote Ideea o susține și profesorul de rusă de la liceul unde învăța Vania, Șimanschi, care „mare slavofil, a încercat o dată chiar să dovedească că «moldovenii» sînt slavi românizați, datori deci să se întoarcă la matcă“ (2, 187). footnote> , înstrăinată însă de marea națiune mamă“ (1, 96). Falsul grosolan privitor la originea populației majoritare din provincie nu mai
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
ascundă un rău mai adânc". Un exemplu concludent în acest sens, e și ideea comunismului, care s-a dovedit a fi o idee irevocabil falimentară. Referitor la "ideea rusă" autorul menționează un adevăr cunoscut de orice om de cultură: "panumanismul slavofil s-a dovedit, în faptă, o grandioasă forță oprimatoare de tip imperial". Acest aspect al problemei Th. Codreanu îl tratează și prin viziunea eminesciană, deoarece este cunoscută atitudinea poetului național al românilor față de "misionarismul" Rusiei în raport cu Principatele dunărene și, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în sensul definit de Charles De Gaulle. Drepturile și revendicările naționale ale acestor națiuni mici se bazează adeseori pe istorie. Dar descoperim în aceste argumente o asemănare foarte mică cu cele ale lui Macaulay sau cu cele din Manifest Destiny. Slavofilul V. Soloviev spunea că: "Istoria este un martor; atunci cînd istoria depune mărturie, depoziția ei este decisivă în cazul unui litigiu între națiuni". Iorga comenta: Nu este de mirare faptul că există oameni care încearcă să-l corupă pe un
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
mai puțin impresionantă. Dar este limpede totodată că viziunea etnoculturală asupra naționalității a alimentat și xenofobia țărilor cu organizare statală cînd acestea s-au simțit umilite de prestigiul și de puterea altor State-Națiuni. Este cazul Rusiei în primul rînd, unde slavofilii s-au ridicat în numele patriei ortodoxe împotriva partizanilor occidentalizării și a Europei de Vest în general. În sens mai larg, concepția etnoculturală asupra națiunii n-a încetat să infiltreze resentimentul naționalist și șovin în orice societate, chiar și în acelea
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
serviciile secrete sovietice au întîmpinat unele dificultăți în recrutarea agenților în străinătate, s-au orientat către rușii albi aflați în exil și care căutau să revină în patrie. În acest scop NKVD-ul stabilește contractul cu eurasienii, un grup de slavofili pentru care salvarea Rusiei se face prin respingerea occidentalizării și al cărui ideolog este prințul Sviatopolk-Mirski. Această rețea va furniza oamenii de acțiune ca Vadim Kondratiev și Nicolas Kleninine și, de asemenea, agenți feminini ca Vera Gucikov, fiica ministrului Kerenski
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
atitudinea rezervată, aproape la fel de naționalistă, a unor personalități considerate de către Vest ca făcînd parte din intelectualitatea liberală. Figura de vîrf a acesteia, savantul Andrei Sakharov se va situa într-adevăr în linia curentului panrus, la o distanță obiectivă față de scriitorul slavofil și ultraortodox Valentin Rasputin sau Alexandru Soljenitze. În sens mai larg, intelectualitatea dizidentă participă la crearea unei stări de spirit generale și deja vechi, în care sentimentul că Rusia este exploatată de propriile sale colonii de toate felurile ține de
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
De fapt, frontierele mentale se arată a fi atît de încurcate în ultimele momente ale URSS încît, în 1990, Mihail Gorba-ciov a avut grijă să și-l asocieze pe Valentin Rasputin consiliului său de șaptesprezece membri, alături de adversari hotărîți ai slavofililor ca Alexandru Jakovlev. Acest imbrolio nu este fortuit întrucît traduce o reacție împotriva doctrinei comuniste a naționalităților a căror filosofie fusese precizată de către Stalin. Pentru el, "națiunea este o comunitate umană, stabilă, istoric constituită, creată pe baza unei comunități de
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
un element geopolitic înconjurând fizic statul care amenință, strategia de balansare a puterii este numită îngrădire 27. În Rusia, ideile civilizaționismului geopolitic agresiv 28, care afirmă excepționalismul rus, fundamentat pe superioritatea și misiunea istorică a Rusiei în lume, promovat de slavofili, pentru care civilizația occidentală, bazată pe rațiune și autoritate, e condamnată să dispară, a condus, în anii '60 la viziunea geopolitică agresivă și problematizarea relațiilor cu Occidentul. Eurasianiștii, inspirați de reprezentanții școlii geopolitice anglo-saxone, imaginează Rusia ca fiind un teritoriu
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
și rămas o referință în literatura de specialitate. Ultimele șapte luni din sejurul său în Rusia, Haxthausen și le petrece la Moscova, unde frecventează diferite saloane, făcând cunoștință cu o serie de reprezentanți ai nobilimii, printre care și tineri intelectuali slavofili (Starr, 1968, 469-470; Dennison și Carus, 2003, 567-568). Studiul rezultat în urma acestei călătorii se intitulează Studien über die inneren Zustände des Volkslebens und insbesondere bis ländlichen Einrichtungen Russlands (Studii asupra stării interioare, viața poporului și în special asupra instituțiilor agricole
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
Rusia a venit, la începutul secolului al XVIII-lea, prin decret imperial. Ca reacție automată de apărare, a existat în Răsăritul creștin un refuz al istoriei și al modernității, pe care monahii tradiționaliști îl mai predică și astăzi. Disputa dintre slavofili și occidentaliști în secolul al XIX-lea rusesc sau cea dintre tradiționaliștii și moderniștii români în prima parte a secolului XX au făcut să se ciocnească aprig refuzul istoriei occidentale și dorința de îmbarcare rapidă în această istorie, scop în
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
Rusia a venit, la începutul secolului al XVIII-lea, prin decret imperial. Ca reacție automată de apărare, a existat în Răsăritul creștin un refuz al istoriei și al modernității, pe care monahii tradiționaliști îl mai predică și astăzi. Disputa dintre slavofili și occidentaliști în secolul al XIX-lea rusesc sau cea dintre tradiționaliștii și moderniștii români în prima parte a secolului XX au făcut să se ciocnească aprig refuzul istoriei occidentale și dorința de îmbarcare rapidă în această istorie, scop în
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
în Țara Sfântă. Iar viitorul creștinilor din Orient trece acum neîndoielnic mai mult prin Moscova decât prin Roma și Paris ceea ce ochelarii noștri latini ne împiedică să vedem. Ortodocșii au acum imperiul sfântului Chiril în spatele lor; Dostoievski, stareții și bărboșii slavofili omniprezenți la și în jurul Sfântului Mormânt reapar la suprafață. Iată-ne iar pe timpul Fraților Karamazov. Mai mult de opt ruși din zece își afirmă credința în Dumnezeu, așa cum o fac și nouă americani din zece. 11% dintre americani se declară
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
posibilul pentru a ne strânge laolalt). Profesorul Talmon, a c)rui specializare este istoria politic) a Europei, abordeaz) și teme care nu se refer) numai la Israel. Când vorbește de noile forme de naționalism israelian, menționeaz) și variantele francez) și slavofil). Naționalismul integral, cum Îl numește el, se reduce la un singur lucru: puterea morților asupra celor vii. Se teme foarte tare de extremismul naționalist fanatic din Israel. Discut)m despre dezbaterea privind viitoarele frontiere. Este o nebunie, spune el, s
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
nunți, botezuri, baluri și „sobraniile dvorenilor” - prin aglomerare întrucâtva mecanică de tipuri, multe pitorești, dar care nu contribuie esențial la înaintarea acțiunii principale, cum sunt cele două „instituții” basarabene, Alexandru Ivanovici Brașevan și Anica Mesnicu, „mareșalul gubernial” Ștefan Gheorghevici Cazara, slavofilul Feodor Feodorovici Carpinschi, „moldovenizantul” Alexandru Matveevici Vătruță, „cinicul” Ivan Nicolaevici Telega, „civilizatorul” baron August Milbrey von Pfälzer-Gröner zu Holstrom, hotelierul Gaspar Gasparovici Nazarian, cu rol de gazetă de informații a capitalei și a provinciei întregi, donjuanul conte Przewicki, popa Vasile
STERE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
de ani. Procurorul general Samoilov anunță "Împărăteasa Ecaterina a murit și fiul său, împăratul Pavel, a urcat pe tron." Deși i-au recunoscut meritul de a fi extins imperiul și de a fi întărit statutul Rusiei ca mare putere, istoricii slavofili au scris cu dezaprobare despre originea sa germană și ideile occidentale ale Ecaterinei. Pentru istoricii sovietici ea a fost o conducătoare care s-a identificat cu interesele nobilimii și nu a făcut nimic pentru țărani. După epoca glasnostului, părerile au
Ecaterina a II-a a Rusiei () [Corola-website/Science/301024_a_302353]
-
timpul lui Petru cel Mare și a politicii sale de occidentalizare a țării. Taberele erau împărțite: unii doreau copierea modelelor occidentale, în timp ce alții doreau renunțarea la tot ce era străin șî revenirea la tradițiile trecutului. Ultima cale era dorită de slavofili, care-și manifestau plini de dispreț părerea despre vestul "decadent". Slavofilii se opuneau birocrației și proslăveau colectivismul medieval rusesc, așa numitul "mir", sau obștea sătească, împotriva individualismului occidental. Mai târziu, comunismul din Uniunea Sovietică avea să se bazeze nu numai
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
a țării. Taberele erau împărțite: unii doreau copierea modelelor occidentale, în timp ce alții doreau renunțarea la tot ce era străin șî revenirea la tradițiile trecutului. Ultima cale era dorită de slavofili, care-și manifestau plini de dispreț părerea despre vestul "decadent". Slavofilii se opuneau birocrației și proslăveau colectivismul medieval rusesc, așa numitul "mir", sau obștea sătească, împotriva individualismului occidental. Mai târziu, comunismul din Uniunea Sovietică avea să se bazeze nu numai pe doctrina lui Karl Marx, dar și îndelunga tradiție rusească a
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
presiunea revoluționară. Spe deosebire de tatăl său, noul țar Alexandru al III-lea a fost de-a lungul întregii sale domnii un împărat conservator care a dus pe culmi noi principiul "Autocrație, orthodoxie și naționalism" al lui Nicolae I. Un slavofil convins, Alexandru al III-lea a crezut că Rusia poate fi salvată de la haos prin îndepărtarea rușilor în frunte chiar cu el de influența ocidentală subversivă. Cel mai important sfătuitor al țarului a fost Constantin Petrovici Pobedonosțev, profesor particular al
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
individualist, angoasant și se remarcă prin respingerea autorității patriarhale și a lui Dumnezeu; a treia epocă, o predicție a lui Dostoievski, semnifică reîntoarcerea omului, prin intermediul creștinismului, la comunitate și trăirea "nemijlocită". Încrederea lui Dostoievski în importanța comunității este similară conceptului slavofil "sobornost" ("соборность"), care desemnează o asociere liberă a creștinilor, bazată pe credință, iubire și responsabilitate. Dostoievski credea că Rusia are o misiune mesianică de a răspândi în lume ortodoxismul, singura formă autentică (credea el) a creștinismului. Catolicismul, reprezentat în special
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
lui Șatov, în paginile aceluiași capitol, că « reduce noțiunea de Dumnezeu la un simplu atribut al nației », demonstrându-i că nu a atins încă stadiul unei credințe autentice în divinitate. În plan cognitiv, Dostoievski pare să fi preluat conceptul filozofului slavofil Ivan Kireievski de "întregire a spiritului" ("цельность духа"), conform căruia înțelegerea adevărului nu se poate realiza decât prin apelul la toate cele trei forme ale cunoașterii: rațional, instictiv și spiritual. Deseori chiar, scriitorul privilegiază lumea spiritului în detrimentul logicii, deoarece, așa cum
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]