214 matches
-
măr „șarpe“ în persana, pashto (Afganistan), curdă, dar mara „femeie“ în malteza, arabă libaneză și egipteană. Cf. mara „șarpe“ în limba araki din Rep. Vanuatu, la 1750 km NE de Australia. 5) Germ. Gattin „soție“, et. nec., se compară cu slavonul gad „vipera“ (și în toate limbile slave) pronunțat gât, dovada rom. zgatie „șarpe mic“, o zgatie de față. Găsim chiar gata „șarpe“ în fijiana, în Sudul Oceanului Pacific, ghati tot „șarpe“ în kamasau (Papua Nouă Guinee). Cu g/k: katin „femeie
SNAKE, VIPER de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369862_a_371191]
-
cât și slujba de Sfințire a ei. Agheasma este: mare și mică. Agheasma mare se săvârșește o singură dată pe an, la Bobotează; iar cea mică, în foarte multe și diverse împrejurări. Agheasma mică se mai numește sfeștanie, de la cuvântul slavon care înseamnă luminare; denumirea provine tocmai de la sfințirea săvârșită la Bobotează, sărbătoare numită și Ziua luminilor sau a luminării. Pregătire aperceptivă Cărțile de slujbă prezintă slujba Aghesmei, imediat după Sfintele Taine, ca prima dintre ierurgii. Slujba Aghesmei mici este o
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI, INDICII ŞI REFERINŢE, NECESARE ŞI UTILE, DESPRE TAINA SFÂNTULUI BOTEZ CÂT ŞI DESPRE APA SFINŢITĂ SAU AGHEASMA – MARE ŞI MICĂ [Corola-blog/BlogPost/369681_a_371010]
-
atâtea moașe la școală... La fel, cuvântul „babă” este moșit simultan de limbile bulgară, ucraineană, și sârbo-croată. Dacă toți i-au zis „babă”...hai și noi cu „baba”-n DEX! Pentru baie DEX-ul admite două origini: latinescul „bannea” și slavonul „banja”. Ca să nu supere pe cele două limbi. Sau pe cei din taberele lor?! Pentru cuv. „brut”, originea este latinescul „brutus”. Și tu, Brutus? Însă cuv. „brutar”, cică ar proveni din „brut” la care se adaugă sufixul -ar, adică brut
LIMBA ROMÂNILOR-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376809_a_378138]
-
Severus (192-201), care și-a legat anii de împărăție de ridicarea în rangul de colonie a Drobetei. Alți cercetători, pe motivații lingvistice așezate pe un element geografic indiscutabil - așezarea acestui stat la nord de bizantini, Asănești și sârbi - traduc cuvântul slavon sever în nordic. Prin urmare, Țara Severinului era la nord de alt stat situat la sud de ea. Apariția ei în izvoare la începutul secolului al XIII-lea coincide cu momentul de apogeu al statului româno-bulgar al Asăneștilor, creat în urma
ŢARA SEVERINULUI de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376352_a_377681]
-
unui înțelept și talentat retorician al Bisericii Patriarhale din Constantinopol, Manuel din Corint, o lucrare cu sfaturi și precepte privind buna guvernare. Lucrarea, redactată în slavonă, s-a păstrat într-o formă originală incompletă, într-o versiune greacă contemporană textului slavon și într-o traducere românească din secolul al XVII-lea. Realizarea acestei ultime traduceri era semnul unei voințe de continuitate dinastică. Aceasta se datora inițiativei domnitorului Matei Basarab, care și-a realizat prin această întoarcere la Neagoe Basarab, un fel
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
spovedanie este slavon-opera celui rău (diabolus), iartă (iertare), are mustrare de cuget, de conștiință, ajunează (ajun, ajunare), postește-postul este slavon-dar fruptul latin, blăstămul se împărtășește, cunună (nuntă), mire, cumătru, înmormântează, mormânt, cimitir-țintirim, în Moldova-altar (popular, oltar), sfânta masă, antimisul, clopotul (slavon), toaca (italian). Sărbătorile (latinul "servatoria") sunt latine, în general, dar Crăciunul provine din creationem și (sau) calationem, păresimi (Paștile), Învierea, Înălțarea, dar Rusaliile (slav), sfinții (slav), iar colindele sunt latine, de la calendar, îngerii (angelus)-latin, dascăl și călugăr (grecesc), Bobotează
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în regiunile noastre este atestată documentar în secolul al X-lea (vezi mai sus). Astfel, la Bucov, lângă Ploiești, s-au descoperit fragmente dintr-o inscripție în limba slavă, datate de la începutul acestui secol (902-911). Cf. unor cercetători, și Evangheliarul slavon de la Reims, datat începutul secolului al XI-lea, provine de pe teritoriul carpato-dunărean. Cert este faptul că cea mai veche inscripție slavă descoperită până acum pe teritoriul românesc datează din 943 și a fost descoperită la Mircea Vodă (jud. Constanța).69
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
text atribuit lui Methodius, episcop de Patara (secolele III-IV), text care a fost colportat de bogomili (vezi 110, p. 80). Să remarcăm faptul că specialiștii nu au subliniat rolul probabil pe care l-a jucat în folclorul mito-religios român textul slavon apocrif Revelațiile lui Pseudo- Methodius. În afară de legenda în discuție, și altele cuprinse în text se regăsesc în folclorul românesc ; este vorba, de exemplu, de legenda luptei, la sfârșitul lumii, dintre Anticrist și Sf. Ilie, ale cărui picături de sânge, căzute
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Dumnezeu a hotărât să distrugă pe uriași și pe oameni (înrăiți de primii), printr-un potop din care să scape doar Noe și „urmașii săi” (75, pp. 257-258). Am citat din apocriful etiopian Cartea lui Enoh, neavând acces la cel slavon Cartea tainelor lui Enoh, despre care știm însă că, pe de o parte, conține și el legenda rezumată de noi mai sus (vezi 81, pp. 39 și 42), iar pe de altă parte, versiunea slavă a apocrifului a circulat și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
pedepsit - prin înfometare - să-și sfâșie propriul trup, autodevorându-se (Ovidiu, Metamorfoze, VIII, 739-878). În privința tăierii nerituale a arborilor sacri sau consacrați, vezi și 90, pp. 235- 239. A doua legendă, avându-l ca erou pe Isus, este cuprinsă în apocriful slavon Evanghelia copilăriei (lui Isus) (secolul al XIV-lea). Trecând pe lângă un templu „păgân” în construcție, Isus a fost rănit de o piatră căzută din zidurile acestuia. Printr-un blestem magic, Isus a dărâmat templul și, printr-o binecuvântare, a ridicat
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
istoricul extern și o analiză filologică a manuscrisului românesc din British Museum, cel mai vechi daca datează cu certitudine din anul 1574. E un text român al celor patru evanghelii scrise cu frumoase caractere. În catalogul Museului figura ca text slavon. Cartea a fost odinioară proprietatea unui nepot de frate al lui Mihai Viteazul. În fasciculul II e peste tot continuarea aceloraș materii, plus o notă asupra unei escursiuni făcute de d. Bianu în mănăstirile din Moldova, o poveste de P.
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Românești (Macarie, 1508-1512), BOR, 1958, 10-11; Damaschin Mioc, Date noi cu privire la Macarie tipograful, STD, 1963, 2; Virgil Molin, Observații și opinii noi în legătură cu tipăriturile ieromonahului Macarie (1508-1512), MM, 1967, 5-6; Ist. lit., I, 245-247, 253; Tit Simedrea, Epilogul din „Octoihul slavon” (m. Dealu, 1510) și identitatea de tipograf a lui Macarie din Țara Românească (1508-1512) cu Macarie din Muntenegru (1493-1496), MO, 1970, 7-8; Dicț. lit. 1900, 526-527; Păcurariu, Dicț. teolog., 237-238; Dicț. scriit. rom., III, 3-5; Ursu, Contribuții, 155-164. C.T.
MACARIE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287938_a_289267]
-
rusești, franceze ș.a.) de narațiuni cu subiecte fantastice sau mistice. Pentru a atenua caracterul terifiant al povestirilor, traducătorul adaugă la sfârșit mai multe anecdote, relatate cu haz, într-un limbaj arhaizant. A mai transpus Noaptea și ziua Rossiei sau Mitologia slavonilor (1836), o carte intitulată Tâlcuirea viselor (1836) și una, din grecește, pentru uzul bisericii (Istoria bisericească, 1845). Sub semnătura Al. Lesviodanu, a tipărit două epigrame în „Foaie pentru minte, inimă și literatură” (1840). SCRIERI: Antichități despre Crucea Domnului Nostru Iisus
GEANOGLU-LESVIODAX. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287209_a_288538]
-
grecește, pentru uzul bisericii (Istoria bisericească, 1845). Sub semnătura Al. Lesviodanu, a tipărit două epigrame în „Foaie pentru minte, inimă și literatură” (1840). SCRIERI: Antichități despre Crucea Domnului Nostru Iisus Hristos, București, 1857. Traduceri: Noaptea și ziua Rossiei sau Mitologia slavonilor, București, 1836; Tâlcuirea viselor, București, 1836; Povestiri din spaimile vrăjitorești, pref. trad., București, 1839; Istoria bisericească, București, 1845. Repere bibliografice: Barbu Lăzăreanu, Cu privire la..., București, 1971, 263-267; G. Bezviconi, Necropola Capitalei, București, 1972, 136; Dicț. lit. 1900, 388. L.V.
GEANOGLU-LESVIODAX. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287209_a_288538]
-
considerat prima tipăritură în limba română, care nu s-a păstrat, dar se presupune că a fost folosit de Coresi pentru stabilirea textului Întrebării creștinești (1559). O bibliografie relativ mare aduce argumente complexe în favoarea ipotezei că F.M. a tipărit Tetravanghelul slavon din 1546 și mai cu seamă un Evangheliar slavo-român datat aproximativ între 1551 și 1553 și atribuit de unii lui Coresi. Tipăriturile lui se deosebesc de cele ale lui Macarie și Dimitrie Liubavici, dar și de cele ale lui Coresi
FILIP MALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286995_a_288324]
-
oricăror clarificări asupra valorilor simbolice ale detaliilor din istorisirile despre animale. Cele mai vechi manuscrise românești (păstrate) incluzând Fiziologul datează de la sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul celui de-al XVIII-lea. Anterior au circulat și manuscrise cu text slavon, iar câteva pilde din Fiziolog au fost inserate în Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie. În artele plastice sunt prezente nu doar animale cu funcție simbolică, ci și scene inspirate din narațiunile Fiziologului. Într-una din primele copii
FIZIOLOGUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287010_a_288339]
-
a învățat în localitatea natală, apoi la gimnaziul din Gabrovo, pe care l-a absolvit în 1900. Între anii 1901 și 1905 studiază filologia slavă la Universitatea din Sofia, încheindu-și pregătirea cu o lucrare prilejuită de editarea unicului manuscris slavon (incomplet) al Învățăturilor lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie și intitulată Bălgarskata knijnina vă Romănia i edno neino proizvedenie (1905). Dincolo de unele opinii preconcepute privind specificul culturii vechi românești în limba slavonă, studiul reprezintă o prefigurare a viitoarei sale
ROMANSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289352_a_290681]
-
1951 ca Institut de Limbă Bulgară, unde a condus secția care a realizat Dicționarul limbii bulgare literare contemporane (I-III, 1955-1959). Cunoscând limba română și recurgând la bibliografia fundamentală de la noi, R. a reușit să analizeze în paralel textul original slavon al Învățăturilor lui Neagoe Basarab..., pe baza studierii manuscrisului slavon păstrat la Sofia și a ediției din 1904 a lui P.A. Lavrov, și textul românesc, prin consultarea ediției din 1843 a lui Ioan Eclesiarhul și a celei din 1865, realizată
ROMANSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289352_a_290681]
-
care a realizat Dicționarul limbii bulgare literare contemporane (I-III, 1955-1959). Cunoscând limba română și recurgând la bibliografia fundamentală de la noi, R. a reușit să analizeze în paralel textul original slavon al Învățăturilor lui Neagoe Basarab..., pe baza studierii manuscrisului slavon păstrat la Sofia și a ediției din 1904 a lui P.A. Lavrov, și textul românesc, prin consultarea ediției din 1843 a lui Ioan Eclesiarhul și a celei din 1865, realizată de B.P. Hasdeu. A identificat astfel cu precizie o serie
ROMANSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289352_a_290681]
-
biblioteci din străinătate (Maria Rădulescu - manuscrise românești și tipărituri românești în limba slavona în Biblioteca Națională din Sofia; Ion Radu-Mircea - manuscrise slavo-române în biblioteci străine; G. Mihăilă - manuscrise slavo-române din colecția M.P. Pogodin); texte medicale (Lucia Djamo-Diaconiță despre un text slavon de farmacoterapie populară din secolul al XVI-lea). O atenție deosebită se acordă personalității lui Petru Movila. Astfel, Dan Horia Mazilu evidențiază rolul jucat de ierarhul moldovean în inițiativele de modernizare a eclesiologiei răsăritene, Stanislav Semcinski tratează problemă locului studiilor
ROMANOSLAVICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289351_a_290680]
-
ideea pătrunderii liturghiei slave la nord de Dunăre încă din secolele X-XI, dar probele materiale - inscripții, manuscrise, referiri în cronografele bizantine - lipsesc cu desăvârșire. De aceea, primul fapt atestat în legătură cu pătrunderea textului biblic în literatura română este manuscrisul unui Evangheliar slavon, copiat la 1405 de Nicodim de la Tismana, călugăr athonit originar din Prilep (Macedonia) și exilat la nord de Dunăre după ocuparea Peninsulei Balcanice de către otomani. În chip firesc la un popor creștin, textul Noului Testament precede apariția celui vechi-testamentar, fenomen
BIBLIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
lui, Tudor-Macrina călugărița, doamna Anița, Maria, Alexandra, doamna Ecaterina și copiii lor. Io Duca Voevod și doamna lui Nastasia și copiii lor. Io Neculce Voevod și doamna lui Porhira, Io Constantin Voevod, și doamna lui Catrina”), cu un bănuit original slavon din secolul al XVI-lea58, sunt liste ce îi includ doar pe cei care au binemeritat prin gesturi generoase (din aceste „liste ale nemuririi” se putea și ieși, în cazul pierderii demnității, cum s-a întâmplat cu numele lui Iliaș „Mahmet
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ce iaste în tinda bisericii den-a dreapta, alăturea cu gropnița a soțului ei, fericitul răposatul Costandin Cantacuzino biv vel postelnicul, care gropniță au fost zidită de dânsa încă mai denainte vréme”. „Vécinoe pameat!” - exclamă Stoica Ludescu, greșind genul adjectivului slavon. Și Doamna Stanca Brâncoveanu, născută Cantacuzino (o putem vedea în marile ansambluri genealogice din ctitoriile neamului), mama lui Constantin Brâncoveanu, a murit - „pre caré și bătrănéțele ajungându-o, iar mai mult gréle boale, cum zic” (avea șaizeci și doi de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
dar miniaturistica sa conține numeroase elemente personale sau inspirate din surse folclorice autohtone care, tratate cu o tehnică perfectă, într-o viziune proprie, indică în U. un original artist plastic, primul cunoscut în cultura română. Capodopera lui este un Tetraevangheliar slavon din 1429 (păstrat la Biblioteca Bodleiană din Oxford) cu o grafie impecabilă, cu ornamente și miniaturi desăvârșite, cu tartaje de argint ciocănit și frumos legate. Alte șaisprezece manuscrise din perioada 1413-1449, semnate de el sau atribuite lui, se află în
URIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290377_a_291706]
-
diferențelor de dogmă între catolicism și ortodoxie, și-a dat copiii să învețe la școli catolice), face ca izvoarele clasice să domine elementele ce proveneau din surse sacre în tratatul (atribuit lui) Despre generozitate, cu care se deschide Triodul Penticostar slavon din 1649. Devine limpede de ce înșiruirea de titluri pe care o realizează Miron Costin spre a da substanță apelului „Cercetați scripturile!” începe cu textele sfinte, dar face loc imediat unor opere ale Antichității elene și latine. Ideile u., noua stare
UMANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]