95 matches
-
lor intelectuală; ei atentează la cel mai de căpetenie instrument de cultură al unui popor, la limba lui, pentru a-i impune în schimb idiomul ocult al unei mici și izolate rase, idiom cu forme organice fino - tartare, cu lexicon slavonesc. Radical deosebit în structură de câteșitrele grupurile mari de limbi europene, acest idiom prezintă dificultățile unei limbi moarte fără a prezenta nici unul din foloasele ei. Cine știe limba română are calea deschisă la tezaurul intelectual al limbilor romanice moderne, are
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
permițând ungurilor infamiile câte se comit? Precum nu admitem în dezvoltarea muncii noastre și a economiei noastre epitropia unui negoț exercitat de străini, precum nu admitem în dezvoltarea noastră intelectuală epitropia unei limbi străine - pe chiar sora franceză, necum nemțeasca, slavoneasca sau ungureasca - având noi epitropi naturali limba latină și fiica ei, limba românească din suta a șaptesprecea, tot astfel... precum nu adm [item] în bis[erica ] noastră epitropia Bizanțului sau a Romei, tot astfel evident că nu admitem nici epitropie
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
arăta că "E mai cuminte și mai comod să ne considerăm un popor mai recent, să grupăm toate forțele noastre în prezent și viitor". Aceasta deoarece trecutul ar fi fost prea puțin al nostru datorită multiplelor influențe străine grecești, turcești, slavonești care ne-au bântuit. Astfel, adevărata noastră istorie a început de foarte puțină vreme. Ideea aceasta apare și la Constantin Rădulescu Motru, care arată că gregarismul ce ne este caracteristic este în sine doar semnul unui popor tânăr. În sate
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
observații de tot felul. Ca patrimoniu național și universal al culturii, istoria se Înscrie În documente de epocă și vestigii de genul: - celor latinești: carta, celula, chirographum, codex, epistola, registrum, sigillum etc. sau grecești: scrisoare, pecete, poruncă, hrisov etc. ori slavonești: Înscris, zapis, izvod, adeverință, uric ș.a., care se prezintă sub formă de pergamente, manuscrise, imprimate etc. originale, cu grijă păstrate În arhive, biblioteci, muzee, colecții etc.; - unor cărți, reviste, ziare, foi volante, prospecte, manifeste, proclamații, declarații, tratate, discursuri, hărți, planuri
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
a devenit editor de cărți în limba slavă la Veneția, dedicându-se meșteșugului imprimeriei în acest oraș, apoi la Gracianița (Serbia). Prin anul 1544 înființează în Țara Românescă, la Târgoviște, o tipografie, în care ieromonahul sârb Moise tipărește un Molitvelnic slavonesc (1545), cu o anexă, Pravila sfinților apostoli, considerată prima carte de legi apărută pe teritoriul românesc. Aici s-au format ucenici tipografi autohtoni, precum diecii Oprea și Petre, care l-au ajutat pe L. să imprime, în 1547, un Apostol
LIUBAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287840_a_289169]
-
1558). Deși inferioare sub aspect grafic tipăriturilor lui Macarie, lucrările realizate aici au meritul de a continua pe teritoriul românesc, după o întrerupere de peste treizeci de ani, o activitate fundamentală pentru dezvoltarea culturii. Mai mult, fiind una dintre puținele tipografii slavonești ale vremii, aceasta furniza cărți pentru aproape întreg spațiul de cultură slavă. Repere bibliografice: [Note bibliografice], BRV, I, 23-32; Iorga, Ist. lit., I, 171-173; Ciobanu, Ist. lit. (1947), 120-122; Ist. lit., I, 247-250; Panaitescu, Începuturile, 122-123; Tomescu, Ist. cărții rom
LIUBAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287840_a_289169]
-
XVI - prima jumătate a sec. XVII), cronicar. Se cunosc puține date despre viața lui M. El însuși menționează în cronica sa că este călugăr și că a scris din îndemnul lui Teofil, episcopul Râmnicului, la 1620, servindu-se de izvoade slavonești. A folosit, pentru întocmirea cronografului său, versiunea slavă a cronicii lui Constantin Manasses (care fusese model de stil pentru cronicarii moldoveni Macarie, Eftimie și Azarie), o cronică slavonă sârbească (1355-1490) și o alta bulgară. M. a prelucrat toate aceste izvoare
MOXA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288265_a_289594]
-
atenție nu numai ridicarea nivelului de cultură al compatrioților săi, ci și răspândirea cărții tipărite dincolo de hotarele Țării Românești, N. a apelat la slavonă, unic instrument ce făcea realizabilă această intenție. El a controlat îndeaproape munca de tipărire a scrierilor slavonești, fiind principalul factor responsabil pentru opera de cultură care se înfăptuia în Țara Românească în prima jumătate a secolului al XVII-lea. Moștenirea literară a lui N. adună într-un inventar ce impune mai ales prin varietate, texte originale și
NASTUREL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288357_a_289686]
-
-lea, în special cele ale lui Coresi, iar concluziile examinează și delimitează curentele culturale, centrele de cultură și limba cărților. În Istoria literaturii române din secolul XVII (1922), P. studiază epocile culturale potrivit perioadelor tiparului în Țările Române, curentele culturale (slavonesc, latinesc, grecesc, românesc), cu sublinierea izbânzii celui românesc și analiza scrierilor și a personalităților ce au ilustrat-o, câțiva scriitori fiind tratați monografic. În 1924, ca al doilea volum din Istoria literaturii române din secolul XVIII, apare monografia Viața și
PASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288707_a_290036]
-
notări. întîmplătoare. Cu fila 41 începe adevăratul manuscript vechi al cărui început după cum se vede lipsește. Această lucrare care, poate fi foarte importantă dacă s-ar putea constata vechimea, se continuă până la foaia 217 unde începe tâlcuirea sau arătarea gramaticei slavonești. Sfârșitul acesteia lipsește iar filele de // la 261 până la 282 sunt goale. [TITU MAIORESCU] Iași, în 6 martie 1875 ROMÎNIA BIBLIOTECA CENTRALĂ DIN IAȘI N-o 14 Se propune întrebuințarea unui rest de 185 lei n. Domnule Ministru, Instr. și
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
vor trebui, pre unii cu leafă, pre alții cu îmbrăcăminte, pre alții cu hrană, pentru ca să nu lase învățătura dintru acea pricină.” Când am terminat de citit și îmi trăgeam sufletul, bătrânul a adăugat doar: „Și uite așa, cu cele școli slavonească și grecească, au ajuns oameni cu carte care s-au aflat în slujba și în fruntea acestui neam veacuri de-a rândul. Eu cred că se cuvine a ne pleca fruntea în fața lor, fiule.” Pentru mine este limpede, sfințite părinte
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
practica cuvintelor,...a se face preoți iscusiți și dascăli învățați, de la care curge mult folos, atât bisericesc cât și politicesc. În domnia întâia...am făcut acest așezământ, rânduind și așezând să fie școale cu patru dascăli: una elinească...și alta slavonească și alta românească, iar leafa dascălilor se orânduise asupra boierilor cu boierii și a dregătorilor. Dar...cu acest așezământ nu vor putea sta școalele,... neputându-se scoate banii la vremi, nu lipsia jălbile dascălilor.” Văzând însă cum stau lucrurile și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
unele ținuturi fiind depărtate nu pot ajunge toți locuitorii cu copiii lor la școalele de la Iași, și mai vârtos cei săraci, fără putință, și pentru ca să...se împărtășească toți de această milă, s-au socotit...să se mai așeze trei școale slavonești și românești la trei episcopii: la Roman, și Rădăuți și la Huși. Pentru care să aibă purtare de grijă...a găsi dascăli învățați la slovenie, ori și la românie... Și acei trei dascăli de la cele trei școale să fie datori
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
După cum se știe, în tezaurul ce se află acum la Moscova, pe lângă multe bijuterii ale Reginei Maria și aur din tezaurul statului, se găsesc și prețioase odoare și relicve bisericești: panaghiarele lui Ștefan cel Mare de la Mănăstirea Neamțului și Evangheliile slavonești ferecate în aur și argint, care datează de peste cinci secole. Am pierdut deasemenea prețioase și numeroase colecții ale Academiei Române, printre care 25 de volume manuscris în slavonă și română, precum și un număr de câteva sute de pergamente cu peceți domnești
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
bezmen (un cântar) prețuind un leu bătut (monedă bătută de banul Severinului). În vechime, prisăcile cu stupi era așezate de regulă în păduri, fiind înconjurate și apărate cu trunchiuri de copaci tăiați. De aici și numele de „prisacă”, provenind din slavonescul „piasica”, ceea ce a însemnat la origine loc despădurit și întărit cu trunchiuri de copaci și bolovani, în scopuri defensive. Așa se explică faptul că, din timpul feudalismului, mai multe localități din partea superioară și mijlocie a pârâului Berheci, poartă numele de
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
pe un măgar costeliv, apariție obișnuită în peisajul oriental. A cerut hrană și apă pentru el și pentru măgar și îngăduința de a-l binecuvânta pe beiul valah pentru milele primite cândva. Vorbea grecește, amestecând din când în când cuvinte slavonești. Slugile, grăbite să îndeplinească porunci de multe ori contradictorii, fără să-l refuze, pentru că exista foarte puternic înrădăcinată superstiția că nu poți să nesocotești dorința unui monah cerșetor, îi dădeau totuși să înțeleagă că este de prisos acolo și că
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și după aceea le-nșiră, mai puind pe la soroace și câte un Ștefan sau Mihai Viteazul, din buzunările cărora scoteam ce ne poftește inima. Bietul Ștefan Voievod! El știa să facă fărâme pe turci, tătari, leși și unguri, știa nițică slavonească, avuse[se] mai multe rânduri de neveste, bea bine la vin vechi de Cotnar și din când în când tăia capul vreunui boier sau nasul vrunui prinț tătăresc. Apoi descăleca târguri de-a lungul râurilor, dăruia panțirilor și dărăbanilor locuri
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
pe care o au cuvintele în biblia ebraică. Ideea cumcă vechile tipărituri sânt departe de [a] avea importanța care li s-a dat de către d. Cipariu și că ele, fiind traduceri ad lieram din slavonește și grecește, coprind și cuvinte slavonești cu de prisos și o sintaxă cu totul străină a esprimat-o întîi d. Cihac într-o polemică cu d. Hasdeu, când acest din urmă imputase celui dentîi că nu le-ar fi citit. Acum însă d. Hasdeu dezvoltă și mai
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
pe care o au cuvintele în biblia ebraică. Ideea cumcă vechile tipărituri sânt departe de [a] avea importanța care li s-a dat de către d. Cipariu și că ele, fiind traduceri ad lieram din slavonește și grecește, coprind și cuvinte slavonești cu de prisos și o sintaxă cu totul străină a esprimat-o întîi d. Cihac într-o polemică cu d. Hasdeu, când acest din urmă imputase celui dentîi că nu le-ar fi citit. Acum însă d. Hasdeu dezvoltă și mai
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
multe și mărunte în viața sa, numai nu prea de seamă, ceea ce se dovedește și din cazul de față, căci manuscriptul spătarului a rămas necitit, de vreme ce {EminescuOpX 172} nici d. Giuvara, nici colegul său, ilustrul anonim, nu știu încurcata de slavonească - iar la Vămile Văzduhului se pricep amândoi. [11 ianuarie 1879] ["ÎN NUMĂRUL NOSTRU DE LA 20 DECEMVRIE... În numărul nostru de la 20 decemvrie anul trecut am spus că ceea ce nu voim este incapacitatea erijată în titlu de merit; prostia și neștiința
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Craiova, Suceava, Romanul, Bogdan și Vladislav, Radu sunt numiri slavone pentru că limba hieratică și de stat era în România cea slavonă, precum era în Occident latina. Francofortul, Berolinul, Monachiul, Vindobona, Londini sunt orașe latine? Cromerius, Goethius, Curtius - romani? Craiova - oraș slavonesc? Altfel însă stă cu redactorul hel dendîi de la "Telegraful". Trecând de la bucătărie la gazetărie, a ieșit și se ține vorba că e... cam oacheș. Se pusese acum dumnealui să se laude că-i neam de voievod de la Bosnia și că
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
-i traducă documentele din limba paleoslavă. O mulțime de Vozi! Tot Vodă după Vodă, care mai de care, și tot Ciocîrdel [î]i chema. Ce s-a ales însă din aceste laude? Hasdeu n-a tradus asemenea acte din limba slavonească și Fundescu tot țigan a rămas. Se vede însă că a luat-o una și bună că-i neam de crai bulgăresc și de atunci a prins limbă și vrea să zboare la neamuri. Un sfat i-am da lui
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
în toată mărimea ei. Fără îndoială că limba cărților bisericești va fi supusă unei revizuiri în ceea ce {EminescuOpXII 364} privește slavismi tehnici, nejustificați și nepricepuți nici pîn-în ziua de azi de popor. Cuvinte populare romanice se vor introduce în locul termenilor slavonești, cuvinte înțelese de toți; frazelor li se va da pe ici colo orânduirea ce li se cuvine după geniul limbei noastre, înlăturîndu-se traducțiuni servile și prea ad literam; c-un cuvânt, ferindu-se în mod egal de neologismi dar și
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
de toți; frazelor li se va da pe ici colo orânduirea ce li se cuvine după geniul limbei noastre, înlăturîndu-se traducțiuni servile și prea ad literam; c-un cuvânt, ferindu-se în mod egal de neologismi dar și de barbarismi slavonești sau de altă origine, revizuitorii cărților vor avea în vedere atât avutul propriu al limbii populare cât și arhaismii aciia cari se pot reintroduce fără alterare a înțelesului. E o operă în adevăr națională aceasta, o operă care va face
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
formare ai viitorului patriarh (ce se face remarcat prin „darul de învățătură”), petrecuți întâi pe lângă un laic, dascăl de filosofie, apoi sub supravegherea lui Ioasaf, „dascăl și provideț”, și a lui Zaharia din cetatea Nartei, care „știa carte grecească și slavonească”, peregrinările prin felurite locuri (Nifon a fost un athonit, iar Gavriil l-a cunoscut pe când se afla la mănăstirea Dionisiu), urcarea, firească și motivată, pe scara demnităților ecleziastice (episcop de Salonic, patriarh al Constantinopolului), cu așteptatele imixtiuni răuvoitoare ale „diavolului
VIAŢA PATRIARHULUI NIFON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290531_a_291860]