81 matches
-
Fă-mă, tată, să-ți seamăn sau Generația actuală din generația trecută de C. Bălăcescu, București, 1860, pp. 3-41. bucureștiul în 1871 93 Această satiră este scrisă într-o limbă pură lipsită de neologisme, lipsită de rătăcirile heliadismului, lipsită de slavonisme supărătoare, o limbă în care s-ar putea exprima și astăzi orice scriitor de seamă. Dar pe când la 1838 Bălăcescu scria precum am văzut iar Hasdeu la 1871 întrebuința limba literară în care se scrie astăzi la anul 1927, iată
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
în volumul Omagiu lui Ioan Bianu, 1927), înrâurirea husită în vechea cultură română (Arhetipul husit al catehismelor noastre luterane, „Făt-Frumos”, 1927), idee în care P. l-a urmat pe N. Iorga, momentele importante ale sintezei culturale românești (Limpeziri. Grecism, fanariotism, slavonism, românism, întâietăți regionale, în volumul omagial dedicat lui I. Lupaș, 1941) etc. În 1922 a publicat la Cernăuți, sub titlul Introducere în studiul literaturii vechi, câteva lecții de istorie a literaturii românești prezentate în fața studenților în anul universitar 1920-1921. Avea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289029_a_290358]
-
prima dată în raza simțului comun. „A limbii temelie se mișcă, se clătește“, am putea spune, parafrazându-l pe Alexandrescu; unele straturi ale vocabularului se erodează și dispar văzând cu ochii, altele cunosc o progresie spectaculoasă. Căderea în desuetudine a slavonismelor și turcismelor, declinul influenței neogrecești, afirmarea viguroasă a celei franceze, consecințele pe termen lung ale ideilor Școlii Ardelene - iată doar câteva linii care participă la definirea imaginii, reflectată stăruitor în conștiința socială a vremii. „Drept aceea nu este de mirare
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
remarcat e că, referindu-se la scrierile celor doi nefericiți interpolatori, Miron Costin, om de cultură latină, spune, în prefața la De neamul moldovenilor, că „nu letopisețe, ce ocări sîntu”. A ocărî, „a face de rușine, a necinsti”, e un slavonism: okaru, „mustrare”. Neculce îl folosește și pe acesta, zicînd despre înaintașul său: „Bine face (Costin) că-i ocărăște (pe Simion dascălul și Misail călugărul) și dzice că (afirmațiile lor denigratoare) sînt basne”. Ajuns aci, îmi amintesc că pe defăima l-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
asupra unor fapte. Cum poate fi credibilă teoria că pe pământul golit de populație, muntenii și oltenii sunt bulgari românizați, iar în Moldova, rușii și ucrainienii au fost moldovenizați? De către cine, dacă locurile erau pustii? Că limba română conține multe slavonisme nu este relevant pentru o simbioză îndelungată între români și slavi. Din considerente religioase, limba bisericii fiind slavonă, slavonismele au pătruns și în vorbirea curentă. Influența a venit și din partea limbii cancelariilor care era tot slavona. „Aș vrea să scriu
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
românizați, iar în Moldova, rușii și ucrainienii au fost moldovenizați? De către cine, dacă locurile erau pustii? Că limba română conține multe slavonisme nu este relevant pentru o simbioză îndelungată între români și slavi. Din considerente religioase, limba bisericii fiind slavonă, slavonismele au pătruns și în vorbirea curentă. Influența a venit și din partea limbii cancelariilor care era tot slavona. „Aș vrea să scriu o istorie a prostiei omenești de-a lungul ultimelor secole. O boacănă care trebuie demistificată este «Cântecul cneazului Igor
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
împrumutat românii alfabetul chirilic, în Lui Titu Maiorescu. Omagiu, București, 1900, 585-594; Ilie Bărbulescu, Fonetica alfabetului chirilic în textele române din veacul XVI și XVII, în legătură cu monumentele paleo-sârbo-bulgaro-ruso și româno-slave, București, 1904; Ilie Bărbulescu, Curentele literare la români în epoca slavonismului cultural, București, 1928; Sextil Pușcariu, Limba română, vol. I: Privire generală, ed. 2, București, 1976, 94-96; Andrei Avram, Contribuții la interpretarea grafiei chirilice a primelor texte românești, București, 1964; Emil Vârtosu, Paleografia româno-chirilică, București, 1968; Al. Rosetti, Istoria limbii române
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285256_a_286585]
-
crearea conștiinței latinității. Deteriorarea legăturilor cu occidentul a Început după sciziunea care a Împărțit Europa În două culturi aparent antagonice. Separarea sa accentuat prin pătrunderea limbii slavone În biserică apoi În cancelarii și administrație. Până la Începutul secolului al XVI-lea slavonismul a stânjenit scrisul În limba română dar conștiința latinității a supraviețuit. Ea s-a afirmat pe timpul domnitorilor Matei Basarab și Vasile Lupu, prin cronicari și Înalți prelați ai bisericii cum au fost mitropoliții Varlaam și Dosoftei. Nu mult mai târziu
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
pus la loc de frunte și publicarea de literatură religioasă. Deschizând un capitol nou în dezvoltarea istoriografiei și lingvisticii, Școala Ardeleană a năzuit totodată să elibereze limba română, nu în ultimul rând scrierile religioase, de caftanul greoi și învechit al slavonismului și să o aducă mai aproape de eleganța rezonanțelor ei originare, latine. Dintre aceste străduințe nu putea lipsi aceea de a înfăptui împlinirea oricărei literaturi religioase de oriunde: o nouă traducere și editare a Bibliei. Încă episcopul Petru Pavel Aaron, în jurul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285723_a_287052]
-
monastic moldovenesc, îmbibat de slavonă bisericească, traducător din aceeași arhaică slavonă, prelat ortodox avînd limba greacă drept model, cunoscător al culturii polone și urmînd exemplul lui Kochanowski —totul l-ar fi împins pe Dosoftei la conceperea unui limbaj plin de slavonisme și de grecisme, de cuvinte ucrainiene și poloneze. Geniul său poetic a fost însă mai puternic. Să nu uităm că Psaltirea în versuri datează dintr-o epocă în care - cu excepția lui Miron Costin - latinismele culte, sub formă de neologisme, nu
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]
-
oricum, intenția apropierii lingvistice de interlocutor. De fapt, prin textele în cauză se constituie, în momentul de față, o subvariantă a limbajului religios românesc. Acesta cuprinde, cu diferențe semnificative, stilul religios ortodox (cu siguranță cel mai conservator, arhaizant, conținînd numeroase slavonisme și grecisme), cel catolic (clar neologistic, abundînd în împrumuturi latino-romane), greco-catolic și protestant (pentru a nu vorbi decît de limbajele creștine). Textele traduse de baptiști, penticostali sau adventiști se caracterizează printr-un limbaj șocant de modern, dar și, din păcate
Stilul religios și stîngăciile traducerii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11726_a_13051]
-
a suferit lucrări ample de restaurare, cu care ocazie pisania originală, scrisă cu chirilice, a dispărut. Din fericire a fost totuși transcrisă și avea următorul conținut: Observăm aici numele unor urmași direcți ai întemeietorilor legendari ai satului, precum și utilizarea străvechiului slavonism sin pentru fiul lui. Prima pictură a fost executată în frescă, după canoanele bizantine, iar cea de-a doua, de după restaurare, este opera preotului C. Bârneanu, din Craiova. Biserica s-a resfințit în anul 1941, aprilie 27, de către mitropolitul Olteniei
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
vedere, motivația ei semantică ar fi putut sta în idea de modernizare sau purificare profundă, “din temelii”. În discuțiile purtate în secolul al XIX-lea în jurul cultivării limbii, termenul radical a fost folosit și cu această valoare. Dacă Negruzzi (în Slavonisme, text din 1844 devenit apoi Scrisoarea XVIII) numește liberali, conservatori și moderați trei categorii de intelectuali contemporani, definite prin atitudinile lor față de limbă, Heliade Rădulescu (Literații români) desemnează aceeași triadă prin etichetele radicali, regaliști, mijlocii. Dintre ei, radicalii (liberalii lui
Radicale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14332_a_15657]
-
principale ale polemicii. Influențele străine nu sînt judecate toate la fel: diferențele sînt normale, în măsura în care intră în joc vechimea lor și gradul de asimilare; dar de fapt contează mai ales ponderea cantitativă, valoarea simbolică, poate chiar resentimentele politice ale momentului. Slavonismele par a constitui obstacolul principal: prin cantitate, înrădăcinare, autoritate culturală și religioasă, asociere cu alfabetul chirilic și deci cu disputele ortografice; grecismele sînt purtătoare de prestigiu și modă culturală, maghiarismele și germanismele apar mai ales ca "provincialisme". în diatribele contra
Purismul și turcismele by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14380_a_15705]
-
laudă limba foarte curată a poetului pe care îl evocă: "Este de luat seama că în toată prescrierea aceasta abia două ziceri străine limbei i-au scăpat: huzur și hal, și aceste poate pentru că sunt turcești. Nici un cuvînt grecesc, nici un slavonism nepriimit limbei". La fel de firesc acceptă prezența turcismelor Heliade Rădulescu, cînd discută cazul termenilor vestimentari, ca exemplu perfect de împrumut lexical superficial, care nu schimbă natura limbii: Cînd a văzut întîia dată românul dulamă, poturi, contoș, anteriu, ceacșiri, islic, firește că
Purismul și turcismele by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14380_a_15705]
-
un alt tip de mărci, mai puțin explicite: cuvintele care s-au încărcat în timp, prin uz, de conotații ironice tinzînd spre stabilizare. Acestea provin din anumite zone stilistice, marcate față de uzul standard: multe sînt familiar-argotice, destule arhaice, cu deosebire slavonisme, grecisme sau turcisme din straturi de împrumuturi la modă devalorizate ulterior; candidează însă la această funcție și multe franțuzisme și anglicisme foarte recente, insuficient adaptate, conotînd snobismul contemporan; sînt numeroase diminutivele ironice (țărișoară, scriitoraș), aluziile sau citatele literare comice (din
Ironii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12583_a_13908]
-
cu pierderea interesului pentru noțiunile învechite, ale căror nume ies treptat din uz, apar mereu noțiuni noi, care trebuie denumite. Multe cuvinte mor, așadar, de... bătrânețe, chiar dacă nu sunt foarte „bătrâne“ în limbă (mă refer la numeroasele turcisme, grecisme sau slavonisme din română); ele dispar din limbă când devin inutile, fiindcă noțiunea pe care o denumesc nu mai este cunoscută. Dicționarele limbii române au numeroase astfel de cuvinte, la care se fac precizări ca „învechit“ sau „ieșit din uz“, adevărate „certificate
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
stilistică în urma folosirii românei în biserică și în cancelarii, s-a apelat la slavonă, limba de cultură din această zonă. În consecință, o serie de cuvinte din terminologia ecleziastică (evanghelie, cazanie) sau administrativă (stolnic, vornic) sunt, în română, termeni slavoni. Slavonismele nu sunt rezultatul unor legături directe între români și slavi, ci reprezintă influența verticală a unei limbi de cultură asupra unei limbi vorbite. S. Pușcariu face o interesantă observație, arătând că, dacă se compară textul rugăciunii Tatăl nostru din română cu
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
cultă), ambele fiind calificate ca „vechi slave“. Pentru a putea stabili originea slavonă a unui termen, Gh. Mihăilă a propus diverse criterii, două fiind cele mai importante: unul se referă la conținutul termenilor, și celălalt la forma acestora. Sunt considerate slavonisme cuvintele care fac parte din terminologia administrativă (pravilă, stolnic, vornic, zapis) sau termenii referitori la cultură (bucoavnă, zbornic). Cum am mai spus, există însă unele slavonisme care, din aceste terminologii, au pătruns și în vorbirea populară: iad, duh, rai și
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
importante: unul se referă la conținutul termenilor, și celălalt la forma acestora. Sunt considerate slavonisme cuvintele care fac parte din terminologia administrativă (pravilă, stolnic, vornic, zapis) sau termenii referitori la cultură (bucoavnă, zbornic). Cum am mai spus, există însă unele slavonisme care, din aceste terminologii, au pătruns și în vorbirea populară: iad, duh, rai și chiar cuvântul sfânt (urmașul lat. sanctus s-a păstrat numai în sân-/sâmdin Sânnicoară, Sâmpetru, Sânmedru). Rezultă deci că sensul cu vântului și registrul stilistic din
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
măsură și indirect. Prezența unui cuvânt vechi slav din dacoromână și în aromână este dovadă sigură a originii populare a termenului respectiv și, invers, absența unui termen vechi slav din aromână poate fi semn că termenul respectiv ar fi un slavonism în dacoromână, la nord de Dunăre. Aceasta se datorează faptului că, la aromâni, limba liturgică a fost greaca, și nu slavona. Astfel, sfânt și (a) citi sunt slavonisme, pentru că ele nu există în aromână, unde le corespund aγiu, respectiv ghivisescu
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
slav din aromână poate fi semn că termenul respectiv ar fi un slavonism în dacoromână, la nord de Dunăre. Aceasta se datorează faptului că, la aromâni, limba liturgică a fost greaca, și nu slavona. Astfel, sfânt și (a) citi sunt slavonisme, pentru că ele nu există în aromână, unde le corespund aγiu, respectiv ghivisescu, amândouă cuvinte de origine greacă (interesant de amintit că, pentru „a citi“, aromâna are și termenul aleg din lat. legere, cuvânt transmis și celorlalte limbi romanice). Și acest
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
să explice perfect în limba lui foarte bisericească. Pentru mine a fost o surpriză, fiindcă limba de la Tg. Neamț pe care o știam eu era mai evoluată decât a lui. S.A.: Sigur, sigur, a lui era o limbă plină de slavonisme și alte arhaisme, era limba bisericii. M.I.: Da, dar pentru mine era ceva nou! Nu că n-am înțeles, dar era ca o altă limbă. S.A.: Sigur, chiar era o altă limbă. M.I.: Asta a creat și o altă ambianță
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
Bug, care o separa de populația străromână a bolohovenilor. Tratatul de istorie a României, editat În 1962 de Petre Constatinescu - Iași și C. Cihodaru, va fi revizuit cât de repede, să nu Încurce mințile studenților. Că limba română conține multe slavonisme nu este relevant pentru o simbioză Îndelungată Între români și slavi. E greu de Închipuit că populația autohtonă a stat mută și sute de ani, În așteptarea slavilor să le Împrumute ceva cuvinte, ca să li se dezlege limba. Împrumuturile În
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
autohtonă a stat mută și sute de ani, În așteptarea slavilor să le Împrumute ceva cuvinte, ca să li se dezlege limba. Împrumuturile În vocabular se datorează cu totul altor motive decât conviețuirii istorice. Din considerente religioase, limba bisericii fiind slavona, slavonismele au pătruns și În vorbirea curentă. Aceeași influență a venit și din partea limbii cancelariillor, care era slavona. Este locul să mă refer la un proces similar petrecut sub ochii noștri. Localitățile din nordul Bucovinei au fost ucranizate prin decizia de
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]