81 matches
-
la români, Iași, 1906; Relations des Roumains avec leș Serbes, leș Bulgares, leș Grecs et la Croație en liaison avec la question macédo-roumaine, Iași, 1912; ed. Iași, 1999; Istoria literaturii ruse moderne, Iași, 1921; Curentele literare la români în perioada slavonismului cultural, București, 1928; Individualitatea limbii române și elementele slave vechi, București, 1929; Istoria literaturii și gramatică limbii bulgare vechi, Iași, 1930. Repere bibliografice: I. Bogdan, Lucrările filologice ale d-lor I. Bărbulescu și I. Bianu, CL, 1902, 2; N. Iorga
BARBULESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285631_a_286960]
-
împrumutat românii alfabetul chirilic, în Lui Titu Maiorescu. Omagiu, București, 1900, 585-594; Ilie Bărbulescu, Fonetica alfabetului chirilic în textele române din veacul XVI și XVII, în legătură cu monumentele paleo-sârbo-bulgaro-ruso și româno-slave, București, 1904; Ilie Bărbulescu, Curentele literare la români în epoca slavonismului cultural, București, 1928; Sextil Pușcariu, Limba română, vol. I: Privire generală, ed. 2, București, 1976, 94-96; Andrei Avram, Contribuții la interpretarea grafiei chirilice a primelor texte românești, București, 1964; Emil Vârtosu, Paleografia româno-chirilică, București, 1968; Al. Rosetti, Istoria limbii române
ALFABETELE LITERATURII ROMANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285256_a_286585]
-
la viața culturală, care tocmai pare a lipsi din Țările Române, găsim în curând o deosebire radicală între momentele ei, care constituie tot atâtea perioade deosebite în istoria acestei vieți. De la originea statelor Munteniei și Moldova, ele traiesc sub înrâurirea Slavonismului până către jumătatea veacului al XVII-lea, la domnia lui Matei Basarab și Vasile Lupu, când predomnirea slavonă este suplantată de acea a Grecismului, care îi ia locul și se menține cu o putere covărșitoare până către, începutul secolului în
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
istoria românilor se poate împărți rațional, după momentele însemnate ale dezvoltării sale, în patru perioade. I.Istoria veche, de la origine până la 1290 d. Hr.: formarea naționalității române. II.Istoria medie, de la descălecare până la Matei Basarab și Vasile Lupu, 1290-1653: epoca Slavonismului. III.Istoria modernă, de la Matei Basarab si Vasile Lupu pană la revoluția grecească, 1653-1821: influența grecească. IV.Istoria contemporană de la revoluția grecească din 1821 până în zilele noastre: epoca Românismului. M-am oprit cu expunerea la faptul cel mare al unirii
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
cu pierderea interesului pentru noțiunile învechite, ale căror nume ies treptat din uz, apar mereu noțiuni noi, care trebuie denumite. Multe cuvinte mor, așadar, de... bătrânețe, chiar dacă nu sunt foarte „bătrâne“ în limbă (mă refer la numeroasele turcisme, grecisme sau slavonisme din română); ele dispar din limbă când devin inutile, fiindcă noțiunea pe care o denumesc nu mai este cunoscută. Dicționarele limbii române au numeroase astfel de cuvinte, la care se fac precizări ca „învechit“ sau „ieșit din uz“, adevărate „certificate
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
stilistică în urma folosirii românei în biserică și în cancelarii, s-a apelat la slavonă, limba de cultură din această zonă. În consecință, o serie de cuvinte din terminologia ecleziastică (evanghelie, cazanie) sau administrativă (stolnic, vornic) sunt, în română, termeni slavoni. Slavonismele nu sunt rezultatul unor legături directe între români și slavi, ci reprezintă influența verticală a unei limbi de cultură asupra unei limbi vorbite. S. Pușcariu face o interesantă observație, arătând că, dacă se compară textul rugăciunii Tatăl nostru din română cu
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
cultă), ambele fiind calificate ca „vechi slave“. Pentru a putea stabili originea slavonă a unui termen, Gh. Mihăilă a propus diverse criterii, două fiind cele mai importante: unul se referă la conținutul termenilor, și celălalt la forma acestora. Sunt considerate slavonisme cuvintele care fac parte din terminologia administrativă (pravilă, stolnic, vornic, zapis) sau termenii referitori la cultură (bucoavnă, zbornic). Cum am mai spus, există însă unele slavonisme care, din aceste terminologii, au pătruns și în vorbirea populară: iad, duh, rai și
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
importante: unul se referă la conținutul termenilor, și celălalt la forma acestora. Sunt considerate slavonisme cuvintele care fac parte din terminologia administrativă (pravilă, stolnic, vornic, zapis) sau termenii referitori la cultură (bucoavnă, zbornic). Cum am mai spus, există însă unele slavonisme care, din aceste terminologii, au pătruns și în vorbirea populară: iad, duh, rai și chiar cuvântul sfânt (urmașul lat. sanctus s-a păstrat numai în sân-/sâmdin Sânnicoară, Sâmpetru, Sânmedru). Rezultă deci că sensul cu vântului și registrul stilistic din
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
măsură și indirect. Prezența unui cuvânt vechi slav din dacoromână și în aromână este dovadă sigură a originii populare a termenului respectiv și, invers, absența unui termen vechi slav din aromână poate fi semn că termenul respectiv ar fi un slavonism în dacoromână, la nord de Dunăre. Aceasta se datorează faptului că, la aromâni, limba liturgică a fost greaca, și nu slavona. Astfel, sfânt și (a) citi sunt slavonisme, pentru că ele nu există în aromână, unde le corespund aγiu, respectiv ghivisescu
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
slav din aromână poate fi semn că termenul respectiv ar fi un slavonism în dacoromână, la nord de Dunăre. Aceasta se datorează faptului că, la aromâni, limba liturgică a fost greaca, și nu slavona. Astfel, sfânt și (a) citi sunt slavonisme, pentru că ele nu există în aromână, unde le corespund aγiu, respectiv ghivisescu, amândouă cuvinte de origine greacă (interesant de amintit că, pentru „a citi“, aromâna are și termenul aleg din lat. legere, cuvânt transmis și celorlalte limbi romanice). Și acest
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
a lui Tudor Vladimirescu soldată cu restabilirea domniilor pământene. Cele patru acte ale istoriei române stau sub semnul relației ireconciliabile dintre libertate și subjugare națională. Naționalitatea română, odată formată și conștientă de sine, a fost trecută prin ordalia îndoită a slavonismului și grecismului. Românismul nu doar că a supraviețuit acestei judecăți a istoriei, ci a și triumfat lingvistic și politic, mai întâi parțial, în 1821, când a fost recâștigat dreptul pământesc, iar mai apoi deplin, în 1878, când "îngerul mântuirii naționale
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
cultură unică în mijlocul marei familii romanice" (Giurescu, 1942, p. 75). Unicitatea identitară românească, până acum conceptualizată ca rezultat al conjuncției dintre latinitate și teritorialitate dacică, va fi singularizată suplimentar, prin evidențierea unei triple conjuncții: i) latinitate; ii) teritorialitate dacică; iii) slavonism. Latinitatea ortodoxă în spațiul dacic devine astfel formula unicității românești: "Latini răsăriteni suntem numai noi" (Patrașcanu, 1937, p. 10). Influența slavică a penetrat multidirecțional, pecetluind formarea neamului românesc: "Slavii ne-au influențat sub raportul rasei, al limbii, al organizării sociale
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
în cadrele naționaliste a fost dezintegrată și reconstituită pe temelii socialiste. Originea românilor a fost puternic slavizată, iar întreaga istorie a românilor a fost regândită dintr-o perspectivă sovieto-centrică. Autohtonismul care a prevalat în secolul naționalist românesc se transformă în slavonism. Autofilia românească (narcisismul eului național) lasă locul rusofiliei sovietice, care pe alocuri capătă chiar accente de rusolatrie. Programatic, educația istorică avea sarcina de a ilustra "rolul universal-istoric al Rusiei" în salvarea culturii europene în general și a românilor în particular
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Propagandă și politică externă românească în secolul XX, Paul Nistor Putere și destin, Sol Shulman România la răscruce. Anul 1866, Liviu Brătescu România post 1989, Catherine Durandin & Zoe Petre Zamolxis. Realitate și mit în religia geto-dacilor, Ioan Marius Grec 1 Slavonismul a rezistat, în pofida curentului lingvistic românesc, ca limbă oficială în cancelaria de stat (până la sfârșitul secolului al XVII-lea) cât și în "ultimul său bastion: biserica" (până la începutul secolului al XVIII-lea). Ultimele întrupări livrești ale slavonismului ca limbă liturgică
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Marius Grec 1 Slavonismul a rezistat, în pofida curentului lingvistic românesc, ca limbă oficială în cancelaria de stat (până la sfârșitul secolului al XVII-lea) cât și în "ultimul său bastion: biserica" (până la începutul secolului al XVIII-lea). Ultimele întrupări livrești ale slavonismului ca limbă liturgică s-au produs în Psaltirea tipărită la Iași în 1731, respectiv în Psaltirea din Bucureștiul anului 1745. În acest moment este de găsit "sfârșitul slavonismului cultural în țările române" (Panaitescu, 1965, pp. 220-222). Totuși, un slavonism formal
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
bastion: biserica" (până la începutul secolului al XVIII-lea). Ultimele întrupări livrești ale slavonismului ca limbă liturgică s-au produs în Psaltirea tipărită la Iași în 1731, respectiv în Psaltirea din Bucureștiul anului 1745. În acest moment este de găsit "sfârșitul slavonismului cultural în țările române" (Panaitescu, 1965, pp. 220-222). Totuși, un slavonism formal, rezidual, persistă sub forma alfabetului chirilic, care va fi revizuit și finalmente înlocuit de cel latin doar în 1862. Doar după acest jalon cronologic poate fi consfințită "biruința
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ale slavonismului ca limbă liturgică s-au produs în Psaltirea tipărită la Iași în 1731, respectiv în Psaltirea din Bucureștiul anului 1745. În acest moment este de găsit "sfârșitul slavonismului cultural în țările române" (Panaitescu, 1965, pp. 220-222). Totuși, un slavonism formal, rezidual, persistă sub forma alfabetului chirilic, care va fi revizuit și finalmente înlocuit de cel latin doar în 1862. Doar după acest jalon cronologic poate fi consfințită "biruința" finală și ireversibilă a limbii române asupra slavonismului. 2 Momentul desăvârșirii
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
220-222). Totuși, un slavonism formal, rezidual, persistă sub forma alfabetului chirilic, care va fi revizuit și finalmente înlocuit de cel latin doar în 1862. Doar după acest jalon cronologic poate fi consfințită "biruința" finală și ireversibilă a limbii române asupra slavonismului. 2 Momentul desăvârșirii etnogenezei românilor variază sălbatic, însă majoritatea opiniilor converg înspre a vedea procesul ca încheiat după depunerea "adstratului" slav peste sinteza deja formată între "substratul" geto-dac și "stratul" roman. Spre exemplu, F. Constantiniu (2011, p. 59) situează temporal
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a lui Tudor Vladimirescu soldată cu restabilirea domniilor pământene. Cele patru acte ale istoriei române stau sub semnul relației ireconciliabile dintre libertate și subjugare națională. Naționalitatea română, odată formată și conștientă de sine, a fost trecută prin ordalia îndoită a slavonismului și grecismului. Românismul nu doar că a supraviețuit acestei judecăți a istoriei, ci a și triumfat lingvistic și politic, mai întâi parțial, în 1821, când a fost recâștigat dreptul pământesc, iar mai apoi deplin, în 1878, când "îngerul mântuirii naționale
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cultură unică în mijlocul marei familii romanice" (Giurescu, 1942, p. 75). Unicitatea identitară românească, până acum conceptualizată ca rezultat al conjuncției dintre latinitate și teritorialitate dacică, va fi singularizată suplimentar, prin evidențierea unei triple conjuncții: i) latinitate; ii) teritorialitate dacică; iii) slavonism. Latinitatea ortodoxă în spațiul dacic devine astfel formula unicității românești: "Latini răsăriteni suntem numai noi" (Patrașcanu, 1937, p. 10). Influența slavică a penetrat multidirecțional, pecetluind formarea neamului românesc: "Slavii ne-au influențat sub raportul rasei, al limbii, al organizării sociale
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în cadrele naționaliste a fost dezintegrată și reconstituită pe temelii socialiste. Originea românilor a fost puternic slavizată, iar întreaga istorie a românilor a fost regândită dintr-o perspectivă sovieto-centrică. Autohtonismul care a prevalat în secolul naționalist românesc se transformă în slavonism. Autofilia românească (narcisismul eului național) lasă locul rusofiliei sovietice, care pe alocuri capătă chiar accente de rusolatrie. Programatic, educația istorică avea sarcina de a ilustra "rolul universal-istoric al Rusiei" în salvarea culturii europene în general și a românilor în particular
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Propagandă și politică externă românească în secolul XX, Paul Nistor Putere și destin, Sol Shulman România la răscruce. Anul 1866, Liviu Brătescu România post 1989, Catherine Durandin & Zoe Petre Zamolxis. Realitate și mit în religia geto-dacilor, Ioan Marius Grec 1 Slavonismul a rezistat, în pofida curentului lingvistic românesc, ca limbă oficială în cancelaria de stat (până la sfârșitul secolului al XVII-lea) cât și în "ultimul său bastion: biserica" (până la începutul secolului al XVIII-lea). Ultimele întrupări livrești ale slavonismului ca limbă liturgică
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Marius Grec 1 Slavonismul a rezistat, în pofida curentului lingvistic românesc, ca limbă oficială în cancelaria de stat (până la sfârșitul secolului al XVII-lea) cât și în "ultimul său bastion: biserica" (până la începutul secolului al XVIII-lea). Ultimele întrupări livrești ale slavonismului ca limbă liturgică s-au produs în Psaltirea tipărită la Iași în 1731, respectiv în Psaltirea din Bucureștiul anului 1745. În acest moment este de găsit "sfârșitul slavonismului cultural în țările române" (Panaitescu, 1965, pp. 220-222). Totuși, un slavonism formal
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
bastion: biserica" (până la începutul secolului al XVIII-lea). Ultimele întrupări livrești ale slavonismului ca limbă liturgică s-au produs în Psaltirea tipărită la Iași în 1731, respectiv în Psaltirea din Bucureștiul anului 1745. În acest moment este de găsit "sfârșitul slavonismului cultural în țările române" (Panaitescu, 1965, pp. 220-222). Totuși, un slavonism formal, rezidual, persistă sub forma alfabetului chirilic, care va fi revizuit și finalmente înlocuit de cel latin doar în 1862. Doar după acest jalon cronologic poate fi consfințită "biruința
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ale slavonismului ca limbă liturgică s-au produs în Psaltirea tipărită la Iași în 1731, respectiv în Psaltirea din Bucureștiul anului 1745. În acest moment este de găsit "sfârșitul slavonismului cultural în țările române" (Panaitescu, 1965, pp. 220-222). Totuși, un slavonism formal, rezidual, persistă sub forma alfabetului chirilic, care va fi revizuit și finalmente înlocuit de cel latin doar în 1862. Doar după acest jalon cronologic poate fi consfințită "biruința" finală și ireversibilă a limbii române asupra slavonismului. 2 Momentul desăvârșirii
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]