643 matches
-
mai încheia decât cu acel ultim articol pe care voi apuca a-l scrie înainte ca, nu pământenii, ci Bunul Dumnezeu să facă gluma de a-mi suspenda rubrica”... Nu; nu mi-a suspendat nimeni rubrica: Mie mi s-a sleit pofta de a mai glumi pe seama ticăloșiilor impertinente ale guvernării! Lor, doar le-a reușit jocul! Asta mă face să-mi schimb părerea despre ei. Să nu-i mai disprețuiesc și să-i consider foarte deștepți, foarte inteligenți!... Poate chiar
„ÎN GURA LEULUI” în trei volume şi al patrulea ca audiobook. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_72]
-
că nu ai flerul limbii cu greu poate fi găsită. Comentatorii fără talent sunt marii dușmani ai literaturii pe care sînt chemați s-o slujească, un fel de sarcopți cu pretenții rafinate ce parazitează o operă pînă la a-i slei tot farmecul. Din categoria textelor plate care fac din Ion Barbu un obiect de disecție pe cît de savantă, pe atît de fadă la lectură fac parte: „Fenomenologia actului poetic“ de Iosif Cheie-Pantea, „Căi al exhaustiunii“ de Pompiliu Crăciunescu, „Hermeneutica
Ion Barbu, poetul satir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2540_a_3865]
-
strică și te duci la fund, în al doilea caz, o proscriere te scoate din circuit. Prăbușirea e abdicare prin sleire intimă, pe cînd alunecarea e naufragiu sub represalii de moment. Cînd represaliile trec te redresezi, în vreme ce, cînd spiritul se sleiește, nu te mai redresezi în veci. Nimic din copilăria Mariettei Sadova nu o predispune la căderii biografice. Născută la Sibiu în 1897, Maria Bîrsan, cum se numește în virtutea botezului, arată de timpuriu trăsăturile unei ființe palide, cu fizionomie nordică și
Actrița minuțioasă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2452_a_3777]
-
definitiv cîștigat, o evidență de neclintit". Atît Sămănătorul, care forma "focarul cel mai periculos al confuziei între ideea estetică, cea etică și cea etnică", precît și Gîndirea, "lipsită de un condei critic de autoritate", dădeau impresia a fi fost "înfrînte, sleite de orice vigoare". Dar s-a întîmplat ca, după 1930, "în urma unor împrejurări favorabile, de natură hotărît extraestetică și chiar antiestetică - împrejurări provenite din curente ce bîntuiau peste și dinspre culturi dinafara granițelor noastre, acel spirit sămănătorist, al confuziilor mai
Actualitatea unui manifest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16679_a_18004]
-
El demontează analitic universul dat. Pune sub lupă detaliile. Elanul dionisiac e înlocuit de lehamite (o stare "minoră"), incandescența e anulată de reziduul său, care e cenușa: "Cuțitul pe masa de bucătărie/ În marea de melamină plină de zgîrieturi -/ Lumină sleită în cerul de-afară/ Și-un avion ghețos/ Și mult mai cald ciripitul capiu al vrăbiilor/ Le îndepărtez de pe manșetă - uitări/ Sfiiciuni, remedii// Ce vrei, ce vrei, băltoacă de sînge/ Pe care presară cenușă Domnul?" (Tumul). O existență lîncedă își
Analiză lirică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16713_a_18038]
-
engleză (de altfel apelativul ei intim era Sita, de la cuvîntul englezesc sister), dar știa, pe lîngă alte cîteva limbi de circulație europene, și greaca. În 1913, după asasinarea regelui George, tatăl ei, Constantin, e proclamat rege al Greciei. Războaiele balcanice sleiseră țara și, la izbucnirea primului război mondial, tatăl Elenei a înțeles să adopte o politică de strictă neutralitate, refuzînd angajarea în conflagrație, știind bine că aceasta n-ar fi adus nimic teritorial țării peste care domnea. Dar omul politic Venizelos
Un destin tragic (I) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16861_a_18186]
-
O comedie neagră, care nu i-ar fi displăcut nici lui Hitchcock. În viața banală a unui tînăr intelectual (profesor, bani puțini, rutină, copii mici etc.) irumpe un uitat fost coleg de liceu (Harry din titlu), care îi reamintește, celui sleit în cotidian, ce bine scria pe vremuri, ce mare scriitor promitea să devină; hotărît să-l facă să scrie din nou, Harry, psihopat simpatic, cu bani și cu generozitate de Moș Crăciun, se simte obligat să facă curățenie în jurul "scriitorului
Români, nu mai cerșiți la Paris! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17027_a_18352]
-
scenariului): "A fost un infern. Oricum e un infern să faci film în România, care produce două pe an (și nici atît - n.n.).Niciodată nu-ți ajung banii și toată energia se cheltuie alergînd după ei. Pînă la urmă ești sleit și nu mai vrei decît să se termine odată". Dar, "pînă la urmă", iată, totul s-a terminat cu bine, chiar dacă pe un traseu nefiresc. Pentru că, într-o cinematografie cu mecanisme normale, am fi văzut filmul, de la bun început, din
Ciorba reîncălzită by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16195_a_17520]
-
de trupele sovietice fără nici o formă s-a ridicat la suma de 338 miliarde de lei." Dacă ne gândim că leul din 1945 era cel puțin de o sută de ori mai puternic decât cel de astăzi, iar România zăcea sleită de patru ani de război, realizăm catastrofa. În secul limbaj al cifrelor: "în primele șapte luni de la armistițiu s-au livrat într-un ritm alert, cantitativ, mult peste prevederile din Convenție, care se întindeau pe șase ani." În acea vreme
Cu istoria nu-i de glumit by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16203_a_17528]
-
până și femeie în stare de levitație - cu toatele din lumea circului -, mai precis vocea rostitoare schimbă, de-a lungul a șapte volume chipuri, măști, își mărturisește, după sclipirile de extaz, oboseala ("strig țară/ m-ai orbit țară/ Lume m-ai sleit lume/ mă torn în cubul mic/ al unui zar/ să mă odihnesc" (Cursa ) între lucruri bolborositoare și viclene oglinzi, se pierde și se recucerește, cu matură melancolie, ades ironic și câteodată placid, într-o neostoită spunere. Istoricul literar, apreciindu-i
Poet în veacul XXI by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11930_a_13255]
-
fi purtat vina destrămării legendarei formații muzicale. Cînd a întîlnit-o pe Yoko Ono, John Lenon se afla la capătul unei perioade de intens consum de droguri, avea o căsnicie obosită, relațiile cu ceilalți Beatles erau perturbate și creativitatea sa muzicală sleise. Ce a urmat se știe: una din cele mai derutante relații de simbioză, de dependență amoroasă și creatoare între muză și artist, roluri pe care John Lennon și Yoko Ono și le-au asumat alternativ, fiecare dintre ei apărîndu-și frenetic
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
ca aburul./ Nici un vers în memorie, nici un cuvânt./ Ca în urma unei juisări/ o sfârșeală în măruntaie dureros de dulce./ Și fulguranța acelei imagini a textului derulându-se lent,/ înspăimântător de lent,/ dinspre cer spre pământ.“ Dar preconizata antiteză dintre prezentul sleit de moarte, refuzat de poezie, și trecutul „vârstei de aur” a inspirației divine, mediate oniric, nu este, de fapt, atât de adâncă. Și atunci, odinioară, „La trezire, imaginea lor mentală se risipea cu ultimele/ rămășițe ale somnului./ Lucrul la poem
Nostalgia Euridicei by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2731_a_4056]
-
e nimeni nebun să refuze banii munciți, dar la urne tare am impresia că vor pune cu totul și cu totul altceva, asta dacă vor merge, pentru că scârba și sictirul adunat în regimul Băsescu s-ar putea să îi fi sleit chiar și de puterea de a alege.
"Reîntregirea salariilor", suta de lei a lui Băsescu () [Corola-journal/Journalistic/23403_a_24728]
-
județene și comunale. Stăm mai bine pentru aceasta? Nu, de zece ori mai rău, căci instituțiile noi nu se potriveau cu starea noastră de cultură, cu suma puterilor muncitoare de care dispunem, cu calitatea muncii noastre, încât trebuie să le sleim pe acestea pentru a întreține aparatul costisitor al statului modern. Ați definit, în editorialele de la TIMPUL, aceste legi de import ca fiind “legi ale demagogiei”. Ce sunt acestea și cum ar trebui să arate niște legi... “nedemagogice”? Legile demagogiei sunt
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94232_a_95524]
-
Acasa > Impact > Relatare > TROIȚA Autor: Angela Dina Publicat în: Ediția nr. 1528 din 08 martie 2015 Toate Articolele Autorului Era acolo lângă fântână de când lumea. Nici bătrânii satului nu știau când și cine o ridicase. Unii ziceau că fântâna fusese sleită mult după ce troița însemnase creștinește răspântia. Încadrată de un gărduț din șipci de brad, troița uimea trecătorul cu picturile ei păstrate de-a lungul timpului intacte, vii și proaspete, ca și când ieri ar fi fost migălite de mâna meșteră a neștiutului
TROIŢA de ANGELA DINA în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377250_a_378579]
-
reiese chiar din mărturia O dizidență mentală, s-ar părea că acesta este adevărul..." Răsfoind caietele foarte vechi, unele ferfenițite, în ultimul timp, după cele trei volume de memorii apărute, constat,... aud, de fapt,... susurând un nou izvor, ce părea sleit... îmi dau seama că am omis multe lucruri, pe care le socoteam nedemne de a fi publicate. Nedemne... din punctul de vedere al celorlalte trei volume apărute, și în care mă preocupa mai mult o biografie intelectuală. De pildă Note
Jurnal intim by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8631_a_9956]
-
nu i-a fost absolut de nici un folos. Era încă - de ce să n-o spunem? - frumoasă. Talie subțire, piept generos, pe acest piept o cruce, fețișoară de păpușă, cu buze subțiri, capricios arcuite. Iar când puterea sovietică apucase să se sleiască, când pentru valută se mai făcea închisoare, începuse să se gândească serios dacă n-ar fi bine să se prostitueze pe valută. Tocmai atunci însă s-a îndrăgostit de ea Iuri Gorceakov, cu studii de fizică neterminate, un student veșnic
Evgheni Popov în căutarea spiritualității pierdute by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/8639_a_9964]
-
o ploaie torențială. Temperatura exterioară era de peste 900F, iar mama era udă până la piele de ploaie și transpirație. Aveau în față un deal mai mare, de circa trei mii de picioare, pe care trebuiau să-l urce și mama era sleită de puteri, total epuizată. Sacul de dormit îi atârna ca un pietroi, ochii îi erau orbiți de broboanele de sudoare care-i curgeau de pe frunte. Când a deschis gura încercând să soarbă puțin aer a simțit că nu-i ajungea
Lebedele sălbatice by Jung Chang () [Corola-journal/Journalistic/7773_a_9098]
-
Credința compromisă de minciuni, Pe harnic în batjocură plătit, Fecioarele împinse la desfrâu, Dezonorat pe cel desăvârșit, Pe șchiop ținând zburdălnicia-n frâu, știința-nlănțuită de tiran, Talentul explicat de idioți, Apostrofat cel pur, ca grobian, și gardianul slugărind la hoți. Sleit de toate astea, aș pleca, Dar lumii pradă las iubirea mea. LXVIII Obrazul lui, istorie: o hartă A rozelor apuse înainte Ca pudra să urzească-o nouă artă Pe chipul mincinos; când azi morminte Se pângăresc, a părului podoabă Furată
Sonete de Shakespeare într-o nouă traducere by Radu ȘTEFĂNESCU () [Corola-journal/Journalistic/6894_a_8219]
-
interesului public”. Precizând că ”există lupte bune, clarificatoare care separă, cum se spune, apele de uscat, înlăturând blocajele și permițând societății să-și manifeste potențialul creator”, jurnaliștii de la Deutsche Welle amintește că există însă și ”lupte care macină energiile și sleiesc societatea de puținele energii care i-au mai rămas. Or, lupta care se pregătește, ”războiul civil” profețit în chip incitator, nu promite nimic bun”. Deutsche Welle consideră că, până la alegerile parlamentare, în România, ”vom asista la o bătălie retorică mai
Deutsche Welle: Războiul civil, profețit în chip incitator în România, nu promite nimic bun () [Corola-journal/Journalistic/81205_a_82530]
-
are aveam de-a face cu o perimare ivită din defecte interne, fie proscrierea lor din motive extraliterare, cînd stigmatul e mai tenace decît axiologia, fie indolența unor contemporani la care pofta de a privi dincolo de epoca proprie s-a sleit. Cum ultimele două cauze sunt străine literaturii, efortul unui istoric literar e de reveni la autonomia criteriului estetic atunci cînd judecă secvențe din opera unor antecesori ca cei din gruparea „Iconar“. Acesta e cazul lui Mircea A. Diaconu din Studii
Curiații din Cernăuți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4304_a_5629]
-
nu e decît o ficțiune utilă a cărei intenție de a organiza experiența și-a găsit confirmarea. Cînd însă intenția e atinsă de vlăguire, conceptul devine carcasa inertă a unui entuziasm mort, și acesta e cazul dogmei trinității, o sintagmă sleită pe cale de a deveni vorbă goală. Dacă occidentalii nu-și vor recăpăta imboldul din al cărui entuziasm învățații de la Niceea au formulat tiparul trinității, atunci destinul Europei va da cîștig de cauză previziunilor lui Spengler.
Onomatopee și holomer by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4334_a_5659]
-
în gând...” Aici nu pune încă punctul pe i. Nu tăvăliri, nu extaze, nu pasiune. Toate astea urmau să fie trecute printr-un filtru și prefăcute în intensitate. Intensitate contrapunctată cu ironie și scepticism. „Pe dată ce valorile ei se sleiesc și nu mai împing insul la crez și faptă, viața își dezvăluie nonsensul.” Fiind, probabil, mai sceptic decât el, n-aș spune non-sens, ci lipsă de sens. Nonsens înseamnă absurd. Ceva ce n-a reușit. E ca și cum Dumnezeu ar fi
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4233_a_5558]
-
face o observație notabilă: "S-ar spune că sinucigașii lui Emil Botta au rupt cercul de fier al unei existențe cenușii, cu nu știu ce elan spiritual, către un mai bine, al unei existențe superioare și preferabile. Murind, ei nu s-au sleit pe ei înșiși de viață, ci și-au înmulțit potențialul de energie, secătuind universul, unul de mare, altul de noapte".63 Văd prin ochean malul și colibele. Dar unde-i marea pe care o blestemau pescuitorii și uraganul nebun, îmbătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
ar fi deschis o ușă inexistentă până atunci în interiorul lui, acolo unde frigul își găsea, cu fiecare clipă, un sălaș mai primitor. Prin iarnă, începuse să-și piardă pofta de mâncare. Dor mea pe sponci, adâncit în coșmaruri care-l sleiau până-n zori. Gătea simplu, fără imaginație. Îi dădea lapte cu cacao dimineața lui Alioșa. Mașinal și fără pic de vanilie. După Crăciun, panica îl vizitase din nou. Alioșa gonea un căluț de lemn în jurul bradului. Dominique râdea și bătea din
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]