70 matches
-
și presa au asurzit la propunerile ONG-urilor în privința proiectelor de legi, iar proiectele normative guvernamentale și parlamentare se publică din ce în ce mai puțin, astfel încât cetățenii și ONG-urile care le pot reprezenta interesele nu mai au la ce reacționa. Dacă asociem sleirea civică faptului că lipsește legea funcționarului public, că administrația nu s-a reformat, că poliția este în continuare militarizată, putem să concluzionăm, fără rețineri prea mari, că cetățeanul minimal al primilor șase ani de „stat de drept” își continuă și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
ratați, ba Amărîții, elitismul și cultura fără civilizație Iti trimit un ficat! Catastrofa la români Minciuna împotriva binelui public Partea a III-a Cetățenii și guvernanții Retorica autosacrificiului Amurgul maniheismelor De la democrația de vitrină, la vitrină Cultul parastaselor Sărăcia cetățeniei Sleirea civică Reportaj banal. O țară corcodușieră subminată de ideologia integrării A face, a te complace Săracii și agenda publică Apel la cetățenia responsabilă Ieftini și înapoiați sau exotismul lor, normalitatea noastră Patria carității de stat Repartiția după nevoi Marea încornorare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
cultură; ea nu este însă una rudimentară, ci încearcă, prin mijloace rafinate, să construiască un „primitivism sui-generis”. Aceasta este și judecata care îl îndeamnă pe eseist să afirme că poemele de maturitate ale lui Bacovia, departe de a evidenția o sleire a puterilor creatoare ale poetului, sunt produsul unei alte tehnici de lucru decât aceea caracteristică versurilor de tinerețe, o tehnică perfect conștientizată și deliberată. Interesant de notat este și faptul că, în opinia unui critic a cărui operă poetică distilează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
atenția asupra acestui fapt, precizînd, amar amuzat, că sînt atîtea exiluri cîți exilați sînt. Adică o sumă de inși extrem de diverși, mînați de mobiluri nu o dată divergente, în cadrul, după cum adaugă Vintilă Horia, unei ,entropii" în care penuria de informații și sleirea energiilor favorizau partidele de ,pocker cu diavolul", jucate pînă și de unii prelați, ,în speranța absurdă de a cîștiga ceva pînă la urmă". De unde nevoia unei diferențieri scrupuloase. A unei replieri ,pe ultima stîncă, deasupra abisului", a unui ,exil în
Vintilă Horia sau "exilul pur" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11321_a_12646]
-
De fapt, demersul lui nu va convinge decît pe cel care a pășit singur pe drumul lepădării; în acest caz, scepticul va găsi în paginile lexiconului încurajări livrești venind în întîmpinarea unui proces care în el s-a petrecut deja: sleirea unui sentiment religios. Un astfel de sceptic va exulta sub imperiul unui triumf de o clipă, petrecînd cu privirea minții puzderia de apostați ce împărtășesc aceeași stare ca el. În schimb, pentru un credincios autentic, lexiconul va fi cel mult
Viermele necredinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9589_a_10914]
-
performanțe expresive. Totodată s-au ivit și semnele unei epuizări, inevitabile cînd creația se închide între gratiile unui stil foarte precizat. Epuizarea angelismului s-a consumat (se consumă încă) în cadrele unei discipline ce degenerează în gestul rodat, repetitiv. Dar sleirea aceasta - și aici notăm al doilea impas - duce la pornografie, la năbădăi ce ies din limitele unei poetici oricît de libere. Excesul convenției ca și excesul deconvenționalizării riscă a se întîlni într-o comună vacuitate. Nu din pudibonderie încercuim atari
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
are trei complicități care îl leagă de ea: pasiunea, obișnuința și vocația. Deosebirea stă în cît de intensă e fascinația care îl apropie de numere. și cum pasiunea e forma incipientă prin care recunoaștem un imbold autentic, obișnuința e chiar sleirea atracției, cu ivirea sentimentului amar că nu poți depăși condiția epigonului. E atîta blazare în neputința de a aduce ceva nou în matematică, încît specialiștii domeniului sînt cel mai adesea niște dezabuzați care gustă în secret gustul înfrîngerii: repetă ideile
Paternitatea numerelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4488_a_5813]
-
Schiller și Eminescu, bunăoară, se pot trasa tangențe de destin. Se ivesc similitudini: amploarea demersului în creație, la fiecare cu mult peste marginile epocii respective; porțiunea relativ redusă de trai valid admis, în clinici cu boli devastatoare, de neoprit, cu sleirea forțelor fizice și mentale; erosul neîmplinit, întretăiat de raze ale conexiunii fericite, dar și de acute disperări, infirmități inavuabile (în cele din urmă căsătorit, destins, Schiller locuia și cu sora soției sale, Eminescu accepta compromisuri ca să n-o piardă pe
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
atît de multe lucruri, și atît de contradictorii, încît e ca și cum n-am ști.” (p. 120) Cu o inteligență bătînd spre sarcasm și cu o cultură de deschidere caleidoscopică, Boia știe să se miște pe un teren cercetat pînă la sleire. Versat în înfățișarea gradațiilor unei teme, Lucian Boia are discurs de dialectician și viziune de evoluționist. „Dialectician” însemnînd: arta de a oscila între extreme cu indicarea stărilor intermediare, iar „evoluționist” însemnînd: convingerea că istoria e schimbare perpetuă, fără sens prefigurat
Gustul idealurilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3577_a_4902]
-
omenească își pierde hramul cultural. Trăgînd linie și făcînd bilanțul, despre oratorie nu se poate vorbi decît la trecut, ceea ce nu ar fi atît de îngrijotător dacă, în subsidiar, fenomenele care au dus la eliminarea retoricii nu ar provoca totodată sleirea limbii și destrămarea sufletului. Or astăzi asistăm la o abrutizare colectivă ale cărei cauze sînt cele pomenite mai sus. Peste tot vedem minți debile pătrunse de o psihologie rudimentară, a cărei expresie facială seamănă cu fizionomia senină a ființelor bătute
Sfîrăitul oratoriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7010_a_8335]
-
cu florile ei uriașe și spăimântătoare: au crucificat, au otrăvit și au ars ființa miraculoasă. N'au copii; geniile sunt uneori cu totul sterile trupește, iar alteori procrează oameni comuni, dacă nu de-a dreptul stârpituri, din cine știe ce osteneală și sleire a generației, prin ecloziunea bruscă a marelui lor soare vital." (p. 64) Firește, există o răsplată, și aceea e jocul, cu spectatori, cu emoții, cu bucurie și rînduială: "Lumea văzută estetic este numai un joc de copii. Știm și credem
Manuale și manifeste by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8071_a_9396]
-
a nisipului pe care valul îl linge și mama prefăcîndu-se că nu vede și degetul tău ascuns în pumnul meu ca toarta unei amfore vechi golul cutiei poștale uterul călugăriței dimensiunile flămînde ale întunericului valurile captive sub banchizele reci această sleire a sîngelui în soldatul care se predă cîte vaci rumegă blînde pe pajiști cum aștept eu noapte de noapte cînd tata își acorda vioara și coarda întinsă la maxim sub luna năvalnică aerul pocnind ca o cheie aruncată în cutia
Poezii by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/16506_a_17831]
-
-l ca pe o cambie, ca pe o poliță în alb, dar face ca acești doi termeni, care compun sintagma amintită, să-și (re)actualizeze, fiecare, multiplele lor sensuri (comune sau aparte), până la ceea ce Ion Barbu numea exhauțiunea 1, i. e. "sleirea" celor două, ample, paradigme. Astfel (și faptul n-a trecut neluat în seamă), craii aceștia sunt/pot fi, deopotrivă, regi(-magi), "Crai de la Răsărit", urmând, și ei, la '910, o stranie stea cu coadă (alias cometa Halley ivită-n "acea
Cromatici mateine by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/10542_a_11867]
-
Isadora.// Nu mi-i gîndu' la ei./ Ci la Ea. (Mă asculți?)/ Unii mor cînd vor ei./ Ceilalți, nu. - Cei mai mulți" (Postludiu: Tretievo Dekabria 1926). Să fie o aluzie la pieirea (sinuciderea) poeziei însăși, ajunsă la o situație-limită? La o voluptuoasă sleire a sa prin alexandrinism? Nu e cu neputință, ba chiar e probabil, indiferent de intenționalitatea autorului. Căci tentativa d-sale de regenerare savantă a textului ce-și asumă suprasaturația e una deznădăjduită, în minuțiozitatea-i elegiacă exhibînd o incredulitate crepusculară
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
stabili (deși e dificil) un numitor comun definițiilor, prea adesea deconcertante, care s-au dat postmodernismului, am putea vorbi despre o reluare, neevitînd registrul ironic și parodic, al formelor anterioare, un eclectism voios ce s-ar putea să semnaleze o sleire a invenției, o ocultare a „originalității“. De unde un soi de histrionism („un simulator de emoții și de trăiri“ zice Al. Mușina), degajarea caracterului de artefact al poeziei care nu ezită a-și da în vileag procesul de fabricație, prin extinderea
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
expresia acelei elementare stări sufletești și nici a nihilismului estetic de care este acuzat Bacovia". Apare însă cu timpul o altă perspectivă exegetică și anume cea a interpretării poeziei lui Bacovia ca ilustrare a celuilalt pol temporal, escatologic, legat de sleirea ciclului cosmic, cînd materia se preface în pulbere, revenind la haos. Apa nu mai e spațiul geneziac, placenta cosmică ori acel "neant substanțial" pe care-l notifică Bachelard, în L'Eau et les Rêves. Intuiția unui atare tablou apocaliptic o
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
firul vieții comunitare se prelinge firav și imprevizibil, putîndu-se rupe în orice clipă. Cam așa arată bisericile și catedralele Europei de astăzi atunci cînd ele aparțin majorității etnice. O prosperitate arhitecturală ostentativă și un zel edilitar fără cusur adăpostind o sleire galopantă a emoției religioase. Cu totul alta e situația într-o minoritate etnică aflată pe cale de dispariție. Aici moartea biologică întețește trăirea spirituală, dar numai pînă la un punct. Mai precis, involuția etnică se măsoară după succesiunea tristă a două
De la biserica la cimitir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10121_a_11446]
-
a lipsit, întotdeauna, vocația de a pune în ficțiune, cu seriozitate analitică, vreun dosar al actualității; n-am auzit să existe scenarii după, să zicem, afacerea Petromidia, sau afacerea Țigareta - poate și pentru că, la noi, "afacerile" obișnuiesc să sfîrșească prin sleire, suspendate într-un fel de nebuloasă a indiferenței colective, într-un spațiu în care nu există, cu adevărat, ceea ce se înțelege prin opinie publică.) Michael Mann vede "cazul" de pe baricada martorului cheie, a omului din interiorul sistemului (the insider), chimist
Bătălia cu morile de fum by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17165_a_18490]
-
de plutuire din cauza unei ruperi interioare, pe cînd alunecarea cere ostracizare venită din afară. În primul caz, un resort se strică și te duci la fund, în al doilea caz, o proscriere te scoate din circuit. Prăbușirea e abdicare prin sleire intimă, pe cînd alunecarea e naufragiu sub represalii de moment. Cînd represaliile trec te redresezi, în vreme ce, cînd spiritul se sleiește, nu te mai redresezi în veci. Nimic din copilăria Mariettei Sadova nu o predispune la căderii biografice. Născută la Sibiu
Actrița minuțioasă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2452_a_3777]
-
sînt una cu// lichidul amar din el/ care-mi at Starea de veghe a lui George Vulturescu e cea a unui posedat. Febricitant, declarîndu-și demonizarea, poetul se exprimă prin acuități sumbre, care dau glas unui simțămînt definitoriu al inapetenței, al sleirii, al limitei. Acesta nu exclude însă forța trasării contururilor, aidoma gestului unui sinucigaș ce-și împlîntă cu tărie cuțitul în inimă (Eminescu a descris un asemenea caz): "Scriu cu febră în trup/ sau poate cu diavolul hohotindu-mi/ prin vene
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
de care francezii refuză să ia act în virtutea unui bovarism cultural care amenință să-i destrame. Astăzi, trei sferturi din romanele care apar în Franța sunt facile, previzibile și zămislite după o rețetă de care s-a abuzat pînă la sleire. Și cel mai grav este că literatura franceză nu mai inspiră sentimentul valorii. S-a ajuns într-un punct în care oboseală cronică a unei culturi altădată dătătoare de canon seamănă tot mai mult cu sfîrșitul unei paradigme literare. Eugčne
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7489_a_8814]
-
rîndul, filozofii au trecut drept posesorii solari ai adevăratei cunoașteri. Dar azi cursa s-a încheiat. Filozofia tradițională a murit, iar diagnosticul e simplu: deces prin epuizarea resurselor interioare. Așa cum, în cazul organismelor programate genetic, bătrînețea aduce cu sine o sleire treptată a energiei interioare, tot așa filozofia a atins limita maximă a extenuării. Ceasul ei biologic a bătut, apoptoza s-a declanșat și a urmat moartea fiziologică prin secătuire lăuntrică. În mod paradoxal, simptomele acestei secătuiri sunt de găsit tocmai
Surîsul centaurului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8257_a_9582]
-
atunci cînd are motive s-o facă: "Care este zestrea, dar și povara misiunii pe care o are de purtat națiunea noastră în contextul european? O națiune în marasm, care-și devorează propriul trup, poate fiindcă se retrage conștiința solidarității. Sleire demogafică, haos social, impas economic, stagnare culturală, dezorientare sunt trăsături care caracterizează spiritul eladic. Nu există astăzi în Grecia un simț al scopului, al ierarhizării, al priorităților. Cine suntem, încotro ne îndreptăm, care sunt țelurile noastre și cum le vom
Tradiția elenității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6731_a_8056]
-
mai bogat. / Nu aduc laudă omului. // Plîng cîntăreții pe cel mort / și nici o laudă nu îi aduc. Doar îl plîng" (XVII). Autoarea surprinde o „dezumanizare", adică acea derealizare a individului sortit, în circumstanțele „orașului tentacular", la o precipitare anormală, la sleire, la un artificiu moral (altceva decît artificiul estetic, ce presupune un resort creator): „Cu arcuri de aramă drumeții ucid. În dans / sălbatec sunt prinse mîinile lor, în dans / grăbit, căci ei nu știu să aștepte. Și-n pas / de tristețe
Poemul ca remediu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6468_a_7793]
-
Deși Mariei îi murise tatăl și tinerii se iubeau pînă la uitare de sine, nici vorbă să-i fi încercat gîndul căsătoriei. Dimpotrivă, Alexe simți nevoia să plece o vreme pentru a se regăsi pe sine. O boală ciudată, de sleire a întregii firi, îl copleși, trăind o întreagă iarnă în somnolență și visare. Spre primăvară își reveni. Acum o aștepta înfrigurat pe Maria care plecase într-o călătorie în străinătate. S-au regăsit și ea i s-a dăruit trupește
O inițiativă temerară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16665_a_17990]