265 matches
-
Acasa > Poeme > Meditatie > PÂNZĂ ROGVAIV Autor: Maria Ileana Tănase Publicat în: Ediția nr. 2114 din 14 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Prin ape limpezi se scaldă un gând, inundat demult, de o mare de tăceri, iar umbrele sleite, pe zid tremurând, le destramă vântul sub palide-adieri. Am rătăcit printr-o pădure de umbre, defrișată, în toamna cu iz de tămâie, copacii au putrezit în peșteri tenebre, iar din cărbuni a răsărit o verde-fâșie. Arome verde-crud, adie prin toamnă
PÂNZĂ ROGVAIV de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380086_a_381415]
-
zmeu. E a treia târfa lumii politichia dimprejur, cea condusă doar de mumii bălăcindu-se-n sperjur. Nu ești rău, ești bun la suflet, ești doar un om mai rătăcit, iar durerea ta e urlet - tu, ortacul, cel din puteri sleit. Referință Bibliografică: PICTORIAL DESPRE „JALEA VIULUI” ( DEDICAT DOMNILOR DACIAN CIOLOȘ ȘI KLAUS WERNER IOHANNIS ) / Liviu Pirtac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1965, Anul VI, 18 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Liviu Pirtac : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
PICTORIAL DESPRE „JALEA VIULUI” ( DEDICAT DOMNILOR DACIAN CIOLOŞ ŞI KLAUS WERNER IOHANNIS ) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380175_a_381504]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > AȘ PLECA... Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1875 din 18 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Aș pleca în alte sfere Dacă nu mi-ai da putere Trupul meu sleit se pare Nu mai face ascultare... Sufletul e încă tânăr Poartă visele pe umăr Și aleargă-n primăvară, Pașii-n verde urc-o scară. Nu sunt ziduri prea înalte Bucuria-și face halte În poemele de dor, Când se-adapă
AȘ PLECA... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380259_a_381588]
-
pot, ajunge, Doamne! M-ai bătut destul! Ajunge Doamne! Am înțeles! Lasă-mă! Ajunge Doamne! Am înțeles! Iartă-mă!" (p. 383). Femeii îi rămâne interzisă până și efemera fericire de a-și reconstrui, departe de țară, o viață și așa sleită: cei doi sunt uciși la graniță, chiar de călăuzele lor. Mor fără să se zbată. Recviemul este dublat de viziunea existențialistă: înstrăinați de ei înșiși și de trecutul lor, cei doi rămân încremeniți în propriul zid; călătoria salvatoare îi trimite
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări (II) by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8430_a_9755]
-
regăsească rictusul primordial și mîrîitul cu care depărtați înaintași își apărau prada. De ce unii, altfel oameni subțiri, se prăbușesc în abisul dorinței de-a ucide, cît mai mult, și cînd vînătoarea s-a terminat privesc în jur cu ochii goi, sleiți, ca și cum s-ar fi întors din locuri de care nu-și aduc aminte?" (Titus Popovici, Cartea de la Gura Zlata) E de presupus că locurile "de care nu-și aduc aminte" sălășluiesc mai departe în cutele subconștientului și folosesc clipele prielnice
Epistolă către Odobescu (X) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7791_a_9116]
-
La două zile de la referendumul pentru demiterea lui , Critina Țopescu face o analiză "la rece" a situației politice, unde, în loc ca părțile implicate în conflict să ia un timp de respiro, acestea continuă războiul care afectează poporul obosit și sleit. Cunoscutul realizator reia caracterizarea făcută lui Traian Băsescu de către un jurnalist francez că un tip impulsiv, cu gura mare, provocator, iubitor de manevre și fără scrupule în . Despre , Cristina Țopescu se întreabă dacă acesta se va retrage din politică, în
Cristina Țopescu, o analiză necruțătoare despre Băsescu, Ponta și Antonescu () [Corola-journal/Journalistic/43251_a_44576]
-
bunăstării râvnite fără de speranță de atâta timp. Războiul la români, însă, e altfel: el e nesfârșit, combatanții încă vor victoria cu orice preț, în vreme ce poporul,deși, vai, acelasi pentru toate partile-n conflict, el, poporul, e obosit, foarte obosit...și sleit. Orgoliul celor ce-l conduc e fără de măsură și vai, norodul nu mai e slujit, se umple de obida și se simte strivit. Trecând acum în registrul actual de fapte și de narare a lor, lucrurile stau cam așa: când
Cristina Țopescu, o analiză necruțătoare despre Băsescu, Ponta și Antonescu () [Corola-journal/Journalistic/43251_a_44576]
-
adus bluze pe gât! Pampas mânca. Mânca niște jumări vechi, pe care le scotea cu gheara ei neagră dintr-un borcan unsuros. Că e murdar ce iese, zicea ea mereu, nu ce intră în gura omului. La gură avea grăsime sleită. I am zis să coasă steagul și m-am întors fuga la primărie. — Băieți, a-nceput Manciuzdă, ca la noi la nimeni. Să nu furați din camion. Dacă puneți mâna în camion, ăia sunteți, ați înțeles? Am zis toți că
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
în 1937, la Fundația pentru Literatură și Artă "Regele Carol II". Nu e nici un avînt în aceste versuri ale unei anevoioase desprinderi, ale unei penitențe a lepădării de lume: "Auzi-l greu din aur lăuntric cum se urcă/ Sunetul sufletului sleit" (III, în Cupa). O lume apăsată de veșnice neputințe, de zăgazuri de șovăială: "Boltisem vremea'n jurul molaticei copile.../ Mi-au luat-o 'n afunzișuri când au trecut în drum/ Pe sub arcada celei mai joase dintre zile/ Corăbiile toamnei cu
Aspre căi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7191_a_8516]
-
întâmplare?) în toamna anului 1992. Atunci, fosta Episcopie a Hușilor, desființată de regimul comunist, nu revenise încă la statutul de odinioară. (Evenimentul s-a produs în anul 1996.) De curând, am revenit și l-am revăzut pe părintele Mina, mult sleit, cu vederea aproape sfârșită. Anii grei de temniță, tortura psihică a Securități exercitată constant până în ziua de 22 decembrie 1989 își spun cuvântul. Mintea, însă, memoria, simțul umorului, dacă vă vine să credeți, sunt vii, cuceritoare. Evlaviosul călugăr, din 1996
Arhimandritul Mina Dobzeu:"Balaurul Roșu de la Răsărit a venit" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8867_a_10192]
-
întotdeauna ca o fundătură spirituală. Nu mai ai ce să investești în naivitatea care face posibilă deschiderea viitorului. O luciditate malignă se instalează în ființă refuzând să își exercite comerțul cu lumea. Viața rămâne închisă în trup ca o bătrână sleită care vegetează cu privirea în gol; alături, bătăile pendulei o împiedică să mai iasă din casă, cuprinsă de lehamite. Înapoi, în trecut, o lume așteaptă să fie iarăși consumată: această furie care ți-a mai rămas. În tine, un imaginar
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
La antipodul oricărei idealizări de sine, cultivă golul lăuntric și, de asemenea, la antipodul oricărei idealizări a ambianței propune tabloul său naturalist. Sensibilitatea d-sale e marcată de spaimă (forma acută, vitală a impactului cu viața) și scîrbă (forma ostenită, sleită a aceluiași impact). Visurilor, idealurilor li se substituie coșmarurile, halucinațiile: "un imens cireș sălbatic m-a acoperit/ cînd am sărit gardul să mă întorc/ cimitirul sărac în stînga mărea întunericul/ și o tăcere se interpunea încăpățînată/ între clapa albă și
Oroarea de realitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9654_a_10979]
-
ai liderilor PSD. Ei asigură, la comandă, zgomotul de fond și decorul, când Vântu, Voiculescu sau PSD pun de o revoluție, ceva. Azi, la dezbaterea moțiunii, au poftit „cel mai mare miting de după ’89“, care însă s-a dovedit cam sleit. A ieșit puțin mai mare decât „fostul cel mai mare miting“, unde s-a dansat și s-a cântat. Cel mai mare miting a fost mai mic și mai meschin decât se așteptau televiziunile și opoziția. Mic, pentru că revoluțiile sau
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
turtă de mălai, din cele pe care le fac femeile la țară. Ce frumoasă e! Îmi vine să mușc din ea,,. Antoniu scoate din buzunarul paltonului o pungă de hârtie, rodul ultimului tur la gura metroului. Două copane de pui, sleite, ies la iveală, după ce hârtia este sfâșiată cu repeziciune. Încep să mănânce amândoi. Clefăitul lui Kawabata se aude ca un clipocit de apă În care sunt aruncate pietricele. Luna s-a mai urcat pe cer, cocoțându-se acum pe acoperișul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
sală de așteptare sordidă, pândit de niște țigani care vroiau probabil să-l jefuiască.. Norocul lui a fost că nu a putut nici măcar să ațipească. Când a ajuns Însfârșit, pe maidanul transformat sub cerul liber În anticariat, era de-acum sleit oboseală, și dornic să Încheie tranzacția cât mai repede. Ca și În gara sordidă, câțiva derbedei puseeră ochii pe el, instinctul de apărare a funcționat Însă ca un ceas și mâinile nu s-au descleștat de pe pictură. Era nevoit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de rumeguș jilav și lână udă al debarcaderului supraîncălzit, cad în extaz la vederea părului blond ce li se revarsă în bucle curate, grațioase, de sub băsmăluțe sau căciuli. În mijlocul acestor fetișcane îmbujorate, puse pe chicotit, îmi leg patinele cu degete sleite, tremurânde, ies apoi în frigul de-afară și mă țin după după ele, mai întâi în vârful picioarelor, pe pontonul din scânduri, iar apoi mă lansez pe gheață după un întreg stol de păsărele - un buchet de șikse, o ghirlandă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
deși În vocea lui exista o nehotărâre care-i arătă că trebuia doar să fie decisă, să se ridice, să-l lase și să se Întoarcă la vagonul ei, căci el nu s-ar Împotrivi. Dar În geantă avea sandvișuri sleite și, Într-o sticlă de vin, ce mai rămăsese din laptele de ieri, În timp ce de la capătul culoarului venea miros de cafea fierbinte și pâine albă, proaspătă. Mabel Warren Își turnă cafeaua neagră și tare, fără zahăr. — E cel mai bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
presărate cu pistrui, brațul delicat al lui Carol. Era unul dintre gesturile sale caracteristice și, ca de obicei, a fost însoțit de o coborâre a vocii lui cu accent de West Country, care devenise mai spiritualizată și mai intensă. — Arăți sleită, drăguță, spuse el. Cred că a fost chinul de pe lume să te descurci cu el. Carol se strădui să nu ridice din umeri. Nu voia să le dea acelor degete ocazia să se strângă în jurul mâinii ei. Spuse: Știu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ci doar una singură, pe Priska lui cu ochi migdalați, pe Priska de acum și dintotdeauna, nălucirea ei Îl umplea de bucurie și parcă Îl Întrema, Îndeajuns să‑l dezmeticească din oda somnului, dar nu Îndeajuns să‑i miște mădularele sleite, și se Înfiora de gândurile sale, de cum răsucea firul amintirilor, care‑i redeșteptau toate cele petrecute Înaintea acelui somn. 5. Și văzu lucirea făcliei care, aidoma unui astru, ardea deasupra capetelor lor, sub bolta grotei, și‑și aminti freamătul mulțimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
din colegii de birou să cheme medicul. Luana continua să vorbească fără rost, să pună întrebări lipsite de sens. Ea voia neapărat să știe dacă Rebeca a murit, dacă nebunul de Laur Midea a fost îngropat și se revolta, cu sleite puteri, împotriva prezenței soțului ei, liber și capabil s-o distrugă din nou. Cei doi bărbați aflați în încăpere o priveau neputincioși, aiuriți. Cineva anunță că medicul va veni imediat. Nuța Cordel dădu buzna peste ei, cu coama de păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
odată, prințeso, ce vrei să faci cu el? strigă Verona. Fii atentă că acesta nu-i om, este fiară. Adela se înclină la urechea Veronei să-i zică ce vrea să facă, atunci Zedon se avântă înspre ele, cu puterile sleite. Verona nu-l scăpa din priviri și când i-a observat intenția, i-a mai aplicat o lovitură cu pumnalul și în picior. Când Zedon a înclinat ușor capul pentru a-și privi piciorul în care Verona îi înfipse pumnalul
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
mică distanță în timp pe teme asociate. Mungiu nu lasă loc pentru speranță, nu lasă loc pentru o rază de lumină în filmul său, și nu întâmplător, ultimele scene au loc într-un întuneric punctat bolnăvicios de lumina oarbă, murdară, sleită a unor becuri, pe când filmul francez trimite această rază de speranță. În filmul lui Mungiu nu există ispășire pentru că în lumea respectivă nu există păcat, ci legile rudimentare ale supraviețuirii pe care instinctul le precizează, iar altruismul nu-și primește
Tați, mame și fii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7001_a_8326]
-
capătul unor nesfîrșite persecuții și umilințe, a încercărilor de a părăsi țara, pe termen scurt sau lung: Se împlinesc zece ani de cînd am început să mă ocup de literatură în U.R.S.S.(...) La sfîrșitul celor zece ani, cu puterile sleite, fără să fiu în stare să mai trăiesc, otrăvit, știind că între hotarele U.R.S.S. nu-mi pot publica, nici pune în scenă textele, adus în situația să-mi pierd mințile, mă adresez Dumneavoastră și vă rog să interveniți pe
Zoia Denisovna Pelț by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7347_a_8672]
-
Daniel Cristea-Enache Cu proiectul Despre omul din scrisori, deschis prin analiza epistolarului eminescian, Dan C. Mihăilescu intră abrupt într-un paradox. Cărticica lui s-a născut dintr-o profundă antipatie față de e-mailuri, "trepidante, reci și sleite", încercând să ne smulgă din "imperiul nenorocit al acestor file, insert, delete, send, fwd". În stilul său atât de plastic, criticul ajunge să echivaleze neutrele messages și attachments cu niște "clămpăniri de fălci de rechin". Botul înfricoșător al timpurilor noi
Eminescu pentru toți by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7362_a_8687]
-
de aici și șansa minimă de a avea un destin cultural. Situația fericită e că stofa fizicianului e cu mult mai bună decît cuvîntul pe care îl folosește. Altfel spus, intenția lui Basarab Nicolescu are o noblețe pe care ariditatea sleită a noțiunii de transdisciplinaritate nu o surprinde defel. Autorul vrea ca ruptura dintre științe și religie să fie depășită, dar cazul său e al unui intelectual de rasă pe care urechea limbii îl trădează atunci cînd își alege termenii-cheie. Biologii
Transa fizicianului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4914_a_6239]