42 matches
-
lui Michel Simon la funeraliile lui Fernandel. Clovnul care plânge e, pesemne, cel mai întristător spectacol. Mutra urâtă, dar bonomă sau comică, a lui Simon se transfigurează, într-o doară, prin plânsul ăsta fără lacrimi, prin hohotul inaudibil, printr-o sluțenie care cere milă. Nu, însă, pentru că e... slută, ci pentru că-și trădează rolul, - ce este unul de bufon; că și-l trădează lamentabil. Și Rigoletto și-l trădează, iar hohotind, e tot mai rigolo. De unde oare, te întrebi, "umoarea șmult
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
îl aveau răul și păcatul îl dobândește acum urâtul, care este infernul frumosului, deoarece el este opusul acestuia, sau este o eroare pe care frumosul o conține. Urâtul natural, urâtul spiritual și urâtul artistic se caracterizează prin lipsa formei, dizarmonie, sluțenie, diformitate, și se traduc în stângăcie, moarte, groaznic, demonic sau satanic. Multe din imaginile urâtului la Rosenkranz se regăsesc în concepția despre nebunie a lui Michel Foucault. În ultimă instanță, formele pe care le îmbracă nebunia nu sunt altele decât
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
puerperală ar putea naște, uitîndu-se la asemenea icoane, tipuri monstruoase. Se știe că produsele grecești din Orient sunt cam tot atât de primitive ca și icoanele din Gherla, și ca și produsele rusești de prin anii 1840 - 50, cari erau de o sluțenie fenomenală. Se vede însă că această industrie, care înainte era exercitată și în Rusia după metoda maiorului Papazoglu, a luat în urmă oarecare dezvoltare, mai ales prin invențiunea cromolitografiei, încît se pot produce icoane - de nu artistice - cel puțin suportabile
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
daca acel rol a trecut, el a fost realizat măcar prin epoce de glorie artistică și științifică, pe când biserica orientală a vegetat într-un formalism gol și sterp. Acesta e răul specific și istoric oarecum care face cu putință propagarea sluțeniilor moscovite la noi, și acesta trebuie combătut. Cât despre politica rusească, credem că știe a-și alege mijloace mai inteligente pentru propagarea tendențelor ei. E "Adevărul" de ex., care reprezintă admirabil unele tendințe ale acelei politice, pe cari însă nu
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
e un mister. Uite, s-a întâlnit de atâtea ori cu Rogojin, s-a împrietenit bine cu el, s-au “înfrățit“, dar oare îl cunoaște pe Rogojin? De altfel, aici, în toate astea, ce haos e câteodată, ce zăpăceală, ce sluțenie! Și, totuși, ce lepră dezgustătoare și îngâmfată e acest nepot al lui Lebedev, pe care de-abia l-a cunoscut! Dar, la o adică, de ce zic asta? (continua reveria prințului), oare el a ucis ființele acelea, el i-a omorât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și pleoștită. Avea sandale cu tălpi de lemn, care în plimbările sale nocturne pe trotuarele de piatră ale Vienei, vesteau cadențat trecerea lui, cu mult înainte de a-și face apariția. Se oprea să sărute mâna unei prostituate, fără să observe sluțenia unui chip topit de boală și alcool, surd la hohotul ei de râs, spart și batjocoritor. Ca un logodnic timid îi lua brațul, să o petreacă prin cele mai elegante localuri vieneze, oferindu-i șampania și crabii, cu distinsă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
imagistică, În lumea cealaltă ar trebui să dobîndim chipul din finalul devenirii noastre fizice, adică din tinerețe, o icoană. Cei care s-au Întors din moarte clinică nu ne-au spus În ce măsură eliberarea de Învelișul terestru ne vindecă și de sluțenie, de dizarmonii precum un nas prea lung, un gît cam strîmb, o talie prea adipoasă. Corpul nostru post mortem nu poate fi atît de subtil, Încît să nu semene cu originalul, de vreme ce dincolo ne recunoaștem rudele și prietenii. Îi identificăm
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
pe altarul catedrei cucerite? Buna Lina, cu existența ei modestă și laborioasă, îi părea pesemne o piedică, de aceea o sfredelea cu vorbe răutăcioase, așa domol și răspicat cum glăsuia. O ura, ai fi putut zice, după dezgustul care sluțea sluțenia lui când vorbea de ea. Iar Linei îi era frică de el, pur și simplu. Piciorul doamnei Eliza era, în adevăr, perfect în felul lui. Mai delicat decât te puteai aștepta, cu gleznă fină, "cambrat" și cu pantofi de lac
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Republicii Dominicane pînă ajunse În refugiul sigur din La Tortuga, la nord de Haiti. Acolo ucise un negru și, cîteva luni după aceea, Începu să-i crească o barbă roșcovană, Încîlcită și rară, care scotea și mai mult În evidență sluțenia absolut respingătoare, furibundă și Înfricoșătoare a acelui chip care speria copiii, le făcea pe femei să Întoarcă numaidecît capul, scîrbite, și Îi neliniștea pe bărbați, care nu erau În stare să-i susțină fățiș privirea. - Parc-ai fi o iguană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
trag douăzeci de bice, iar dacă ofensa e mai gravă, o să-ți tai un deget sau o mînă - zîmbi, iar rictusul gurii lui, cu dinții mîncați de carii, o Înspăimîntă și mai tare, dacă era cu putință, decît indescriptibila lui sluțenie. Pot fi foarte crud cu tine dacă Îmi propun asta continuă el. Așa că urmează-mi sfatul: mărginește-te la a-mi ține casa curată, pregătește-mi mîncare bună și desfă-ți picioarele cînd Îți poruncesc și Îți garantez că o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
la mine, Îi atrase ea atenția. Nu mă mai sperii. La Început leșinam numai cînd te vedeam, dar cu timpul m-am obișnuit cu fața ta... Ți-am spus vreodată că ești cu adevărat Înspăimîntător? Și, mai mult decît prin sluțenie, atragi atenția prin aceea că În tine există ceva inuman... Oricît de mult aș fi vrut să văd dincolo de chipul tău, Încercînd să mă conving de faptul că În spatele lui se ascunde totuși o ființă omenească, mi-a fost cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
copilul ei, Întrebîndu-se de mii de ori dacă, așa cum voia să creadă, acesta avea să se nască normal sau, dimpotrivă, avea să-i semene tatălui. Se surprindea uitîndu-se cu atenție la chipul Iguanei Oberlus, Încercînd să verifice dacă Înspăimîntătoarea lui sluțenie se datora numai unei probleme de gestație sau dacă era vorba mai degrabă de o tară ereditară, pe care și copilul ei avea să o moștenească. Iubea acel copil. Chiar dacă era fiul cui era și se simțea neliniștită de faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
au găsit loc nicăieri și au fost strînse aici așa cum strîng nebunii din balamuc tot felul de hîrburi ale civilizației. Poți vedea de pildă un barometru, cu un călugăr capucin care cînd plouă iese din chilia lui; gravuri de o sluțenie care-ți taie pofta de mîncare, toate în ramă de lemn negru lustruit și cu dungi aurite; o pendulă încadrată în solzi de aramă; o sobă verde, lămpi de Argand pline de colb și îmbîcsite de ulei, o masă lungă
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
CONSTANTIN OLARIU ADEVĂRURIASCUNSE Împreună biruință sau va veni întunericul pentru toți rumunii. Diogio DOUĂ MII DE ANI DE ÎNTUNERIC Adevărurile totdeauna au supărat pe lichele și tîmpiți, iar istoria noastră colcăie de strîmbăturile și sluțeniile lor pentru că vremurile au fost scrise de ghioagele unor nevolnici și nu de mințile oamenilor legați cu sufletul de neamul românesc. Fiecare a cîntat la struna puterii sau a idioților pe care vremelnicia și ticăloșia i-a cocoțat în fruntea
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
Înainte să-i laud strălucirile-n cânt, Înainte să-mi chiui bucuriile-n strună, zăbovesc o frântură, Încercând să frământ amintirea vechimii de venin și minciunăă». Amintirea vechimii de venin și minciună» este În adevăr „frământată” și urmărită În toată sluțenia ei tiranică. Stoarcerea poporului de către fostele clase dominante tindea să-i epuizeze vlaga. De aceea au și luat forma balaurilor, a scorpiilor, a jivinelor. Acești «monștri moderni» au populat imaginația câtorva dintre poeții de azi, care i-au identificat cu
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
mai hidoase: Răkșași (duhuri rele în mitologia vedică, care locuiesc în cimitire și poduri și devorează cadavre sau oameni vii) cu forme monstruoase și fără nume, caractere umane alterate și deformate, figuri de animale de neînchipuit sau grotești, alcătuiesc toate sluțeniile și toate himerele înspăimântătoare; înzestrați cu arme fantastice, au puterea să se transforme după bunul plac în mii de feluri. Oștenii lui Măra „scuipă venin”, „se înalță din Ocean asemenea păsării Garuḍa”; înarmați cu munți în flăcări, aleargă urcând alți
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
de ce politicienii și edilii din perioada postbelică au comis atâtea greșeli, chiar admițând că după două războaie mondiale și o criză economică prelungită exista un apetit pentru orice lucru nou și fără legătură cu trecutul. Nu Înseamnă că nu sesizau sluțenia mediului Înconjurător: cei care locuiau În noile orașe, În turnuri și complexe uriașe de locuințe, erau nemulțumiți și nu au făcut din asta un secret. Dacă arhitecții și sociologii nu au Înțeles că proiectele lor vor provoca, peste numai o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]