100 matches
-
noroc. Avea în sfârșit o întâlnire decisivă, după o sumedenie de alte întâlniri ratate. Își găsise în cele din urmă jumătatea. Acceptase. Azi venea cu bagaje cu tot să i se alăture pentru toată viața. „Iar doctorii voiau să-l sluțească să-l lase ciung, tocmai când..." N-apucă să-și mai ducă gândul la capăt. Speriat de trecerea garniturii de tren prin gara pustie, alunecă. Pălăria-i căzu furată de pe creștet de curentul iscat de goana trenului neanunțat. Căzut fără de
MÂNA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_neagu_1463100781.html [Corola-blog/BlogPost/362725_a_364054]
-
se potrivește nicidecum. Am trecut pe străzile cunoscute mie încă din anii copilăriei și am simțit o mânie de nedescris față de cei care din dorința de a obține profit cât mai mare, au acceptat ca ”fața orașului străbun” să fie sluțită, sub un pretext meschin, de a fi în pas cu țările vestului... Ei nu știu însă că aici nu este voie să se taie copacii! Cine face acest lucru este tras la răspundere. Mi-a lăcrimat inima când am pășit
CINE A ”VÂNDUT” ORAŞUL? de DOINA THEISS în ediţia nr. 952 din 09 august 2013 by http://confluente.ro/Cine_a_vandut_orasul_doina_theiss_1376075880.html [Corola-blog/BlogPost/364967_a_366296]
-
un număr de telefon. - Numai dacă s-a întors de la spital ! îmi zice el, cam sceptic. Am văzut-o ieri plecând cu prințul imediat după duel. - Dar prințul nu avea nimic ! îmi exprim eu mirarea. - Se plângea că l-ați sluțit, sir ! Oricum, era și așa destul de slut ! Nu-i mai pune nici dracu` păr pe unde a trecut glonțul ! Referință Bibliografică: Drumul apelor, 49 ( roman ) / Aurel Conțu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2301, Anul VII, 19 aprilie 2017. Drepturi
DRUMUL APELOR, 49 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2301 din 19 aprilie 2017 by http://confluente.ro/aurel_contu_1492602509.html [Corola-blog/BlogPost/375328_a_376657]
-
fost tineri fără a fi bogați generația care vine își crează o altă lume nu atât de romantică precum a noastră cu diplome mai aiurită mai rococo roși de gelozie ne dăm bătuți după atâtea jertfe inutile care ne-au sluțit voi nu mai sunteți sensibili la razele lunii nici toamnele nu vă mai impresionează cu melancolia lor deșucheată nici sălciile plângătoare cu frunzișul lor care scuipă în toamnă licur de stele voi trăiți în orașe care se pliază ca armonicile
GENERAŢIA NOASTRĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1006 din 02 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Generatia_noastra_ion_ionescu_bucovu_1380696517.html [Corola-blog/BlogPost/345660_a_346989]
-
făcut din șapte cărti ale poetului Theodor Răpan autentice albume de artă, prin operele grafice care însoțesc poemele: ,,Dragă Damian! Viața? Apocalipsă a Apocalipsei! Ce ne desparte, azi ne unește! Ce ne-nfioară, doar Moartea zidește! Păsările tale, reptile nebune, îmi sluțesc așternutul! Inima, în galop pe străzile de purpură crudă, căluș, hăituit noaptea în somn. Deliormanul? Să suspine! La Courneuve? Nu mă știe!...” Poștalionul de seară este o carte a întrebărilor și a mirărilor, a clipei și a veșniciei, a dorului
TESTAMENT ÎN ALFABETUL TĂCERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 by http://confluente.ro/Testament_in_alfabetul_tacer_nicoleta_milea_1392502263.html [Corola-blog/BlogPost/364091_a_365420]
-
organizează spectacole, concerte, târguri, festivaluri și alte evenimente încadrate la categoria culturale. Între timp, Bucureștiul geme de mașini de teren parcate pe trotuare, taie tot ce e verde pentru a amenaja terase pline de kitsch-uri fără nicio gândire unitară, sluțește clădirile de patrimoniu văruindu-le la parter și face strategii de fluidizare a traficului care vor avea ca rezultat final doar aducerea mai multor mașini în oraș. Spre comparație, în conferința despre care am pomenit mai devreme, primarul Emil Boc
Ghici care-i orașul kitsch? Am fost la Cluj și mi-am dat seama cât de calamitat este Bucureștiul by https://republica.ro/ghici-care-i-orasul-kitsch-am-fost-la-cluj-si-mi-am-dat-seama-cat-de-calamitat-este-bucurestiul [Corola-blog/BlogPost/339225_a_340554]
-
zisa trădare a Prințului-Domn, Edicule-l leagă în Turnul de sânge Și-l ține în pază, în chin și-n nesomn. Amară urgie în țara turcească, Pedeapsă spre ghiaur se-ndreaptă pe dat`, Căci Beiul Sinan a primit să-l sluțească, Pe Domnul ilustru, frumos și-nvățat. Îl duc pe măgar și oricine îl plânge. Creștinu-i lipsit de urechi și de nas, Gorgonă cu triplă cădere de sânge-n Caftan zdrențuros e purtat prin oraș. Iar Mihnea Turcitul pe tron stă
FRUMOSUL PRINCIPE CERCEL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1417587696.html [Corola-blog/BlogPost/362405_a_363734]
-
dirijor de cor bisericesc" cu rol de valet, Azazello, (Азазелло, cu trimitere la Azazel) este descris ca "un ins mic, dar neobișnuit de lat în umeri, cu gambetă pe cap și cu un colț care, ieșindu-i din gură, îi sluțea mutra — și așa neînchipuit de hidoasă și de respingătoare. Pe deasupra, avea și părul roșu ca para focului." Hella (Гелла) Abadonna (Абадонна, a reference to Abaddon) with a death-inflicting stare, Ponțiu Pilat Yeshua Ha-Nozri (Иешуа га-Ноцри, "Iisus Nazariteanul") Aphranius Levi Matvei
Maestrul și Margareta () [Corola-website/Science/320625_a_321954]
-
continuare ca reședință a aceleiași plăși, având 2199 de locuitori în satele Calicu, Cotești și Golești. În 1950, comuna a fost transferată raionului Focșani din regiunea Putna, apoi (după 1952) din regiunea Bârlad și (după 1956) din regiunea Galați. Satul Sluți a luat în 1964 denumirea de "Valea Cotești". În 1968, comuna a fost transferată la județul Vrancea, iar satul Odobasca-Cotești a fost desființat și inclus în Cotești. În comuna Cotești se află mănăstirea Cotești, monument istoric de arhitectură de interes
Comuna Cotești, Vrancea () [Corola-website/Science/310937_a_312266]
-
crezuse că a te căsători era o glumă, puteai oricând să te descăsătorești și se pare că, după spusele Matildei, fata asta urâtă și care nu era nicidecum bătrână când se luaseră și nici așa urâtă nu era, nașterile o sluțiseră, îl iubea foarte tare pe Petea... Avea să-mi explice Matilda prin una din formulările ei lapidare și patetice, ce era cu Petea... Fapt e că urâta pusese stăpânire pe cele două fetițe pe care le făcuseră împreună și le
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
vorbește " Romînul", precum nu știe ce vorbește nici canalul său de scurgere. Daca ungurii îngrijesc a ni se face antipatici prin tonul lor obraznic, prin maltratarea zilnică a consângenilor noștri din Ardeal și prin alte calități cu cari i-a sluțit Dumnezeu, adversari sau amici ai monarhiei ca atare, ca espresie unitară, nici am fost vreodată, nici vom fi. Sau, vorbind mai exact, căci aci nu e vorba de sentimente, vom fi amici ai puterii vecine pe câtă vreme va căuta să puie
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
horn? - Îl văd. Și...? - De s-o sui pisica, are să-l trântească drept în capul copilului și să mi-l omoare! - Vai de mine, că bine zici fata mea. Și-ncepură, amândouă a-l boci ca niște smintite. Pe când se sluțeau ele, cum vă spun, iaca și tatăl copilului intră pe ușă, flămând și necăjit ca vai de el. - Ce este? Ce v-au găsit? Atunci ele, mai venindu-și puțin în fire, începură a-și șterge lacrămile și a-i
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
plimbau plicurile prin aburi. Încleiate prost, se desfăceau numaidecât. Nu țin minte ce și cum scriau oamenii: pe noi ne Înveselea la culme să-l auzim pe Mișu cum le citea cu intonație și cum pocea cuvintele. Pentru că el le sluțea din mai multe pricini: una, că nu știa să citească prea bine - abia se descurca, la școală, cu literele de tipar; a doua, că le scriseseră prost expeditorii; a treia, că Mișu era oricum gângăvit și slobozea cuvintele printre șuiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
noi (adică ,,eu") suntem altfel adică buni,frumoși și deștepți, și "ei" (adică ,,celălalt") sunt cei cu probleme. Există aici un fel de duplicitate permanentă, găunoasă, care întreține egoismul. Lipsa de caracter, problema moralei evitate, este atotstăpânitoare. Comunismul ne-a sluțit definitiv 76 învățându-ne,în generații întregi, că cel mai bine este ,,să nu te bagi", adică să nu te implici în nici un fel în exteriorul ființei tale producătoare de excremente, ură și invidie. Nu ne implicăm și nu permitem
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
de pribegie, a ajuns, în cele din urmă, într-o oază de liniște care va fi ultimul popas înainte de întoarcere. Pare că nu mai există nici un pericol. E un moment de calm și perfecțiune, un moment de refacere "că-l sluțise apa mării" (6.137)118*: orice urmă de ostilitate și incertitudine pare suspendată. O simpatie generală, o vitalitate veselă îl înconjoară pe Ulise și îl asigură de întoarcerea pe care feacienii, acești luntrași neîntrecuți, i-o făgăduiesc. Și totuși, ospitalitatea
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
primește o circulară de o duritate extremă cerând măsuri de schimbare severă a stării de lucruri de atunci. Se cerea să dispară jocul de cărți, consumul de băuturi alcoolice, fumatul, fardatul, certurile și reclamațiile. Elevii să fie tunși, dar nu sluțiți cu cărări în păr, deoarece acest lucru era înjositor, umilitor. școala este pusă să înlăture sentimentul de umilință și să crească un popor mândru, nu slăbănogit de umilință. Al doilea război mondial va lăsa urmări și la Școala Vatra. Astfel
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
intra într-un scandal cu te miri cine, pentru că-și bea atât de tare mințile, încât începea să-i înjure pe toți din jurul său, oameni de la mese, din crâșme, sau oameni de pe stradă. Fără niciun motiv, începea deodată să le sluțească pe femei în ultimul hal și să le scuipe, ba chiar aproape să le și pocnească, iar pe bărbați să-i facă în toate felurile. Inevitabil cineva îl punea la punct, neînțelegând că omul din fața lor nici nu mai avea
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
în care Cristi se vedea distorsionat în toate direcțiile. Ba prea lung, ba prea îngust, subțire cât un băț, ba nasul i se mărea considerabil, aproape ieșindu-i din chip, iar urechile se lungeau ca niște aripi. Fiecare fereastră îl sluțea în alt fel, ca pe un monstru. Iar pielea îi era roșiatică de la lumina vagonului, care aducea a un apus toxic, apocaliptic. În surdină se auzea o vioară, al cărei arcuș se unduia pe notele unui tango pe care Cristi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
gol de mărimea unei gămălii de chibrit. Acum Maica Domnului se uita la mine nedumerită și îndurerată, vrând să mă întrebe cu ce greșise față de mine, de ce am schilodit-o și am lăsat-o fără un ochi? De ce i-am sluțit și i-am desfigurat chipul? Pruncul se strânsese și mai mult la pieptul Mamei, îngrozit de actul profanator pe care tocmai îl comisesem. Gestul meu incriminator și incalificabil a trecut neobservat de membrii familiei. Doar eu am receptat dureros și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
zguduiau de rîs. A fost una dintre cele mai interesante experiențe ale excursiei noastre. Un acordeonist nu avea degete la mîna dreaptă și se folosea de niște bețigașe legate de Încheietură; cîntărețul era orb; și aproape toți ceilalți erau Îngrozitor de sluțiți de complicațiile nervoase ale leprei, foarte frecventă prin locurile acestea. La lumina felinarelor și a lanternelor care se reflectau În lac, totul părea o scenă dintr-un film de groază. Locul e minunat, Înconjurat din toate părțile de junglă, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
a) - a zăbovi, a sta peteală - beteală piciorug - piciorong, cataligă piedică - legătura de la picioarele mortului pipăruș - ardei (iute) pișca (a) - a vătăma plămădeală - aluat pentru pîine plînsoare - boală la copii cu insom nii și plîns poamă - strugure poci (a) - a sluți pocit - flecar, deocheat pocriș - capac podbal - podbeal, podral, plantă podeală - tavan pogace - turtă de mă lai/grîu poiată - bucătărie de vară pol - monedă rusească polog - iarbă cosită întinsă pe brazdă popchișor - plantă porumbel - păducel, arbust sălbatic posteucă - lemn cu care
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
-o eu, ai fi găsit-o minunată. Scapin (17) Nici nu mă îndoiesc. Chiar fără s-o fi văzut, îmi dau seama că era cu totul și cu totul fermecătoare. Octave (17) Lacrimile ei nu erau din acele neplăcute care sluțesc fața. Plîngînd, avea o grație adorabilă, iar durerea ei era cea mai frumoasă din lume. Scapin (18) Îmi închipui. Octave (18) Izbucneam toți în lacrimi, cînd o vedeam aruncîndu-se la pieptul acestei muribunde, pe care o numea scumpa ei mamă
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
sine. Bustul este cuprins în declinul unei mișcări ce parcă și-ar dori descătușarea de un invizibil lanț care-l ține captiv într-o neputință mecanică zbuciumată. Intensitatea efortului său muribund determină clipe când acele mâini ce absentează descomplectând și sluțind întregul par a se reîntoarce în familiaritatea funcționalității lor, par a crește din nou sub astrul dorinței de normalitate. Bustul uman lipsit de mâini se așează pe talgerul înțelegerii profunde contrabalansând normalitatea pe care și-o dorește ființa umană incomplectă
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
închisorii, dar nefăcându-l ulterior, a plătit cu moartea acest refuz. Dar dintre toate semnele pe care detenția le înscrisese în trupul său, cel mai elocvent era că-și pierduse cel puțin 15 cm din înălțime. Chiar numai această schimbare, sluțindu-i înfățișarea pentru toată viața, ilustra mai mult decât dureros chinurile prin care trecuse. Parcă i-a fost scris omului acestuia să exercite sarcini organizatorice dintre cele mai expuse la reproșuri. Casier al grupului legionarilor refugiați la Berlin, în prigoana
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
auzind acestea, cu mare părere de bine se așeză lângă noi. Muntele îl trecem cu părintele Ionaftan de la Sihăstrie, un om simplu, nevinovat, cam sărac cu duhul, dar curat la suflet și cu niște priviri albastre de copil pe fața sluțită de niște mustăți lăsate pe o bucățică de barbă ciufulită. Începem a sui prin pădurea umbroasă, prin umezeală. Trecem și prin poeni pline de soare. Flori nenumărate umplu iarba deasă; ferega ici colo, tresare în buchete frumos orânduite, parcă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]