140 matches
-
pe Caliopi, iar aceasta moare. În ultima noapte a Săptămânii Nebunilor, Anghel este abordat de Voinea, care-i spune că a negociat cu armurierul brașovean cumpărarea armelor. Șaptecai îi dă bijuteriile și-i spune lui Voinea să ducă armele cumpărate slugerului Tudor din Vladimiri, în a cărui oaste se va înrola și el. Filmul se încheie cu începerea Revoluției din 1821, la care Anghel se prezintă pentru a fi înarmat și îl găsește pe Răspopit responsabil cu evidența armelor. "Săptămîna nebunilor
Săptămîna nebunilor (film) () [Corola-website/Science/326442_a_327771]
-
cromatică roșie, albastră, galbenă, adică culorile naționale au persistat de-a lungul timpului . Tricolorul a fluturat, conform unor descrieri de epocă, pentru prima oară, la 29 iulie 1839, pe muntele Pleșuva (zona Comarnic-Prahova). Astfel, arborarea de către francezul Al.Vaillant și slugerul Angelescu, însoțiți de țăranii și ciobanii din Comarnic, a tricolorului ca „drapel național al Principatelor Române . Basarabia, însă, pentru o perioadă de mai mult de 100 de ani (1812-1917), când teritoriul dintre Prut și Nistru se află sub dominație rusească
Drapelul Republicii Moldova () [Corola-website/Science/313920_a_315249]
-
1688 a primit poruncă de la noul domn, Constantin Brâncoveanu, să construiască un pod pentru trupele otomane, care erau în război cu imperialii. În dregătoria de vătaf de copii, a fost încredințat de Brâncoveanu cu misiunea de a-l prinde pe slugerul Ștefan Cioran, care era învinuit de-al fi susținut pe Constantin Bălăceanu, adversarul domnului. Ianache Văcărescu este menționat în contextul revoltei din 1693 a lui Staico paharnicul, Preda căpitanul de la Proroci și Preda căpitanul de la Milcov, Iacșă căpitan Sârbul și
Ianache Văcărescu () [Corola-website/Science/334555_a_335884]
-
care se aude sunetul clopotului să fie al acestei mănăstiri. Atestarea documentară a satului Bratovești reiese dintr-un document din anul 1519 (7027 de la Facerea Lumii): ""... 1519 (7027) Ianuarie - August 10 Pitești - Neagoe Basarab V. V. fiul lui Basarab V. V. întărește slugerului Dragomir și fetei sale Neacșa stăpânirea asupra părților din Șuici cu vie la Sălătruc, Podeni, Pleșești, Voicești, Măldărești, Găujani, gura Dângeștilor, Suica cu munții, Cepari, Neagra, Seliștea Mare, Seliștea Mică, Seliștea Todireștilor, Munții Olanu și Pietriceaua, Bumbuiești jumătate, Bratovești cu
Bratovești, Vâlcea () [Corola-website/Science/301990_a_303319]
-
egal în țară într-o luptă dreaptă deși nu avea un fizic impresionant, fiind mai degrabă scund și zvelt. Era însă foarte îndemânatic cu armele, îndrazneț, energic și avea un farmec personal deosebit. Era fiul unei familii destul de înstărite de slugeri pe domeniile boierilor din Romanați. La apogeul puterii, conducea în jur de 2.000 - 3.000 de haiduci și trei tunuri. Acțiuniile sale erau îndreptate nu numai împotriva boierilor, ci aveau și un puternic caracter național (antifanariot, antihabsburgic, dar mai
Iancu Jianu () [Corola-website/Science/299952_a_301281]
-
convingă pe fiul său, prințul coregent Mihail I (Șerban Ionescu), să-și înlăture tatăl de la domnie. Ei îi au ca aliați pe Elisabeta (Ioana Pavelescu), soția prințului, și pe doi boieri din sfatul țării: paharnicul Ene Udoba (Silviu Stănculescu) și slugerul Ion Iercău (Corneliu Gîrbea). Solul german, preotul catolic Gerolamo (Ion Besoiu), îi spune Elisabetei să-l convingă pe Mihail să accepte să devină vasalul împăratului Sigismund dacă vrea să domnească pe tronul Țării Românești. Mircea cel Bătrân cere sprijin de la
Mircea (film) () [Corola-website/Science/312747_a_314076]
-
și întâlnim toponimele: Dealul Șarului, Neagră, Ialovița, Muntele Pinului, Colbul, Cotârgași. În perioada 1774 - 1918 locuitorii din Bucovina devin supuși ai coroanei austriece, în timp ce Șaru Dornei și Neagră Șarului au rămas în continuare sub administrație moldoveneasca. La 23 august 1800 slugerul Ion Negrea și vornicul Gheorghe Tăutu primesc însărcinarea să stabilească hotarele moșiei cuprinzând satele de răzeși: Dorna Arini, Șaru Dornei și Păltinișul, pe care domnitorul C. Ipsilanti le dăruiește fiului său Alexandru Ipsilanti - conducătorul de mai tarziu al mișcării eteriste
Comuna Șaru Dornei, Suceava () [Corola-website/Science/302003_a_303332]
-
și Sfânta Cuvioasă Parascheva (14 octombrie) a fost ridicată de spătarul Mihai Cantacuzino, în perioada 1695 - 1698, pe locul unei biserici de lemn, cu hramul Sf. Muceniță Paraschevi, din Roma ( 26 iulie), ce fusese ridicată probabil în 1641 - 1642 de slugerul Udrea Doicescu. Deși poate fi considerată ctitoria cea mai importantă a spătarului Mihail Cantacuzino, biserica poartă până astăzi numele clucerului Colțea Doicescu, fratele lui Udrea Doicescu, care a purtat de grijă ctitoriei fratelui său, ucis în anul 1655 în răscoala
Biserica Colțea () [Corola-website/Science/313161_a_314490]
-
acest album există și niște însemnări făcute de către Heliade-Rădulescu cu ocazia trecerii lui Lecca prin București. În plus de desenele făcute de Lecca în această călătorie, el a mai executat și portrete, cum este cel al lui Ion Cărpenișeanu, fiul slugerului Diamandi. Acest portret realizat în septembrie 1830, a fost semnat cu litere chirilice și este una din primele lucrări artistice pe care Lecca le-a făcut. Se cunoaște faptul că Ion Cărpenișeanu era în acel an elev al școlii militare
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
marele agă, supranumiți și "boierii veliți" sau "divaniți", ori "boierii cu barbă", pentru că numai lor li se permitea portul acestei podoabe capilare. ii din următoarea clasă erau paharnicul, clucerul, stolnicul și comisul, iar boierii din clasa a III-a erau slugerul, pitarul, serdarul, șetrarul, medelnicerul, portarul, armașul și clucerul de arie. Tuturor acestora le era permis portul doar de mustață. Distincția rangurilor boierești se mai putea face și în funcție de blănurile purtate, de forma și dimensiunea ișlicului ori de nuanța giubelelor. Începând
Boier () [Corola-website/Science/297384_a_298713]
-
și Iordache Cantacuzino, care fuseseră arestați de domnul Gheorghe Ștefan. În 1660, Bălăceanu a mers în Moldova, unde a comandat straja trimisă împotriva lui Gheorghe Ghica. Sunt documentate următoarele dregătorii: vătaf (1661-1663), mare postelnic (în 1664), agă (în 1665), mare sluger (în 1666), mare serdar (1667-1668). În 1669, a fost închis de domnul Antonie din Popești și de boierii Cantacuzini, care intenționau să-i taie capul, însă a fost iertat. În 1683, Bălăceanu a mers împreună cu Grigore Ghica la Hotin, unde
Badea Bălăceanu () [Corola-website/Science/332487_a_333816]
-
Alexandru Ipsilanti. „"... la 15/28 ale lunei mai, pe la prânz, sosește din București doctorul Canelas, aducând scrisori de la bimbașa Sava, care anunța că dușmanul [turcii n.n] a sosit și a așezat tabăra la Plătărești, și se plângea mult împotriva slugerului Tudor, că este de partea turcilor."” La plecare, trupele otomane vor devasta mănăstirea, aducând distrugeri însemnate în special picturii interioare. Biserica mănăstirii va fi reparată parțial în 1832, iar pictura va fi restaurată abia în anii 1970. Catagrafia Țării Românești
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
a fost un boier din Țara Românească, care a deținut mari dregătorii și a fost capuchehaie la Poarta otomană. Era văr primar cu Constantin Brâncoveanu, mamele lor fiind surori. Știrbei a deținut dregătoriile de mare sluger, mare comis, mare clucer și mare ban în timpul domniei acestuia. Constantin era fiul marelui comite Radu Știrbei din Izvor și al soției sale Ilinca (sora Stancăi Cantacuzino). Venalitatea lui a dus la pedepsirea sa în timpul lui Antonie din Popești. Falsificarea
Constantin Știrbei () [Corola-website/Science/334950_a_336279]
-
din Popești. Falsificarea unei iscălituri în 1675 pentru a fura bani din vistierie, pe când era logofăt de vistierie, aproape l-a costat mâna dreaptă. În timpul lui Șerban Cantacuzino era să fie spânzurat. Brâncoveanu l-a numit în dregătoria de mare sluger, ca parte a politicii sale de promovare a rudelor în marile dregătorii ale Țării Românești. Tot voievodul l-a reținut și l-a trimis în judecată, reproșându-i: „”. A fost iertat dar destituit din funcție, între 1695 și 1700 figurând
Constantin Știrbei () [Corola-website/Science/334950_a_336279]
-
pietriș cu mici bucăți de cărbune și fragmente de cărămizi. De la nivelul de calcare, turnul a fost înălțat numai din cărămidă. Planul înscria un dublu H, cu o suprafață totală de 100 m². În baza cercetărilor arheologice și a desenelor slugerului N. Oteteleșanu s-a putut aprecia că turnul atingea înățimea de circa 54 m. Pe baza unor fotografii și desene vechi, s-a putut face o reconstituire a edificiului. Acesta avea acoperișul terminat cu o streașină înălțată de care erau
Turnul Colței () [Corola-website/Science/321241_a_322570]
-
se punea problema vre-unei familii Ghica, mai mult, niciodată această familie nu a avut în stăpânire moșia Curtișoara. Atunci, cine ar putea fi misteriosul ctitor? În perioada de început a secolului al XVII-lea satul Curtișoara trece în stăpânirea marelui sluger Tudor Rudeanul, cel care avea să se autointituleze în acte "ot Ruda și Curtișoara". Același cognomen avea să-l poarte și cel de-al doilea său fiu, Chirca postelnic, moștenitorul domeniului Curtișoara. Este posibil ca numele de "Ghica" să fie
Schitul Dobrotinet () [Corola-website/Science/303087_a_304416]
-
Negri, maiorul Alecu Cuza, vornicul Grigorie Șuțu, vornicul Manolaki Costaki, medelnicerul Vasilie Nicolau, d. Vasile Stan, aga Manolache Costin, spătarul Nic. Carp, spătarul Sandu Miclescu, nobilul Const. Sturdza, d. Ioniță Olariul, d. Ioniță Ghidionescu, vornicul Petre Mavrogheni, vornicul Nicu Catargiu, slugerul Nic. Bosie, Pandele Croitoru, colonelul Nic. Iamandi, Dimitrie Vesiliev {EminescuOpXI 267} Romov, Lazar Galiardi, vornicul Ioan Cantacuzino, aga Grigorie Costachi, Constandin Știun, Timofti Sacalov, logofătul Alecu Balș. Iată o Adunare compusă din privilegiați, din boieri, condusă de vornici, care abroagă
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
grecque de Iassy (1812-1821), în „Balkan Studies“, nr. 7, 1966, p. 61-76. • Vezi însemnările lui Anatole Demidov, în Gh. Bezviconi, Călători ruși în Moldova și Muntenia, București, 1947, p. 311-399. • Tipografia fusese creată de dr. Caracaș, stolnicul Răducan Clinceanu și slugerul D. Topliceanu. 53 D. Simonescu, Din activitatea tipografică a Bucureștilor (1678-1830), București, p. 18-19. 54 Între altele și Topografia Vlahiei, scrisă de fostul proprietar, „iatrofilosoful C. Caracaș“. Din 1834 Heliade îi are asociați pe frații Hristide, iar din 1840 este
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
nu sunt însă copleșite de pesimism, căci speranța este sugerată alegoric printr-o viziune - o corabie cu steagul Țării Românești înfruntând furtuna - ce conotează salvarea națiunii. În Jalnica cântare a lui Zilot, întru care să cuprind revuluția românilor, supt Tudor slugerul Vladimirescul, i zavera, supt Aleco beizadea Ipsilant (1823) prezintă evenimentele din timpul mișcării de la 1821, trecând, destul de confuz, de la luptele conduse de Tudor Vladimirescu la rolul eteriștilor și al lui Alexandru Ipsilanti. Z. pare copleșit de soluțiile revoluționare ce contravin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290738_a_292067]
-
Intervenție punctuală în cazul Vladei din satul Rădești, județul Muscel, în vârstă de 30 de ani; ea îl cere de soț pe Ion, olar din același sat, cu care a păcătuit, cu care are un copil. Sentința judecătorului local, Ianache sluger, trimite la prevederile legislative: „pravilele apără a nu săvârși o nuntă ca aceasta, a fi mai mare soția decât bărbatul, ci totdeauna să fie bărbatul mai mare decât nevasta, că de nu se va puteamăcar să fie deopotrivă“. Dezechilibrul este
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
călugăria decât logodna, în timp ce Maria preferă să fugă cu un altul de cât să se căsătorească cu logodnicul ales de părinți. Într-un singur caz este vorba de un motiv religios și anume păstrarea anului de doliu. Zmaranda Urdăreanu, fiica slugerului Barbu Ciorogârleanu, s-a grăbit să se logodească cu șătrarul Pătrașco Berindeiu, fără a aștepta trecerea anului de doliu și fără a cere o dispensă din partea Bisericii. De altfel, cele două motive sunt invocate de cei doi, și nu de către
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
de epocă, unde fiecare bucățică de pământ moldovenesc constituie o mărturie istorică. „... Au trecut demult de Pătrăuți și de multe alte locuri ce se cheamă cu ecoul „uțiʺ, când călătorii conduși de Petre au hotărât să ajungă la Arbore, unde slugerul avea de împlinit o parte a misiunii, pe o cale directă ce trecea peste r âul Suceava, drum bine cunoscut și des folosit în alte pri lejuri d e către Mihu. Mai ales că timpul își cam pregătea grăbit o
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
gospodărie largă și îndestulată cu tot ceea ce-și putea dori un muritor. Petre, cu Ionuț gardă, a purces să se lămurească cu boi erul Iri mia de care îl lega o adâncă și veche prietenie, din vremuri trecute, când slugerul l-a scos, într o anume împrejurare, din tabu nul tătărăsc de peste Nistru, unde era prins rob, făcând, totodată , păgânilor și o grozavă pagubă de cai, pe care i-au luat cu ei, de i-au vândut împreună mai apoi
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
, Ioan (c. 1800 - c. 1870), traducător și autor dramatic. Este fiul Smarandei (n. Izașcu) și al lui Răducanu Voinescu, în 1800 sluger, în 1816 stolnic, mai târziu mare clucer. Ofițer de carieră (căpitan în 1830, maior în 1836, colonel în 1841), V. a fost aghiotant domnesc și a avut funcții militare importante: „ajutor al șefului oștirii”, „șef al ștabului oștirii”, „șef al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290627_a_291956]
-
o plată ce se punea în sarcina locuitorilor care erau vizitați de amploaiații domnești, pentru acoperirea cheltuielilor făcute cu deplasarea lor în localitate. De aceea și apăreau împreună: ciobote și globă. Săvârșea locuitorul fapta - bătaia, cearta, furtul sau tâlhăria - venea slugerul hătmănesc sau slujitorul domnesc să cerceteze, aplica pedeapsa - amenda sau despăgubirea datorată, dar plătea locuitorul și cheltuielile de găzduire în localitate și cele făcute cu drumul de către globnicul ori de șugubinatorul domnesc. - lucrul viilor domnești și priveghiul era altă gloabă
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]