286 matches
-
hârtoapelor, iar panta șesului este domoală (3,5 m până la 1 km). Din această cauză, ca și din pricina materialului rostogolit la poalele coastei și în albia majoră, valea inferioară a Lohanului are o luncă destul de bogată în iazuri, bălți și smârcuri, prin care firul anemic al apei lui cu greu își croiește drum. Versantul drept este, însă, tot domol, ca și în bazinul superior. Văile secundare de aici sunt larg deschise, neevoluate din cauza sărăciei debitului de apă și a scurtimii lor
BAZINUL LOHAN Studiu fizico-geografic. Scurte consideraţii asupra vechimii locuirii şi evoluţiei utilizării terenului. by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Administrative/530_a_940]
-
Intraseră deja prea adînc în inima pădurii, unde mlaștina se lăfăia în toată urîțenia ei și de unde nu ar fi reușit să-i mai scoată pe calea cea bună nici cel mai încercat explorator. Oriunde te uitai nu întîlneai decît smîrcuri cu umbră deasă, bălării, stuf, răchiți uriașe, ochiuri de noroi care bolborosea și-n care, de se întîmpla să calci, te cufundai cel puțin pînă la brîu, fără să mai vorbesc de multe alte pericole pe care nimeni nu le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
sa, ci mai întîlnește și țancuri înfrățite cu soarele și luna, poieni de lumină și cîntec și, mai ales, tristețea dulce a amintirii! Ce s-ar fi făcut Bărzăunul, altfel?... Păi, tot sufletul său era plin uneori de rîpe și smîrcuri întunecate. Ar fi putut el trăi oare dacă peste toate acestea n-ar fi strălucit deseori zorii speranței, ori dacă n-ar fi licărit steluțele atîtor bucurii trăite? Și mai era ceva foarte interesant la Bărzăun: el avea unele amintiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
lui Solomon lucește ca un al treilea ochi, deschis spre Paradis, chipul ei e intact. Doar trupul zace frânt între pietre, când Musa năvălește în iatac și o găsește, zâmbitoare, cu plete de-acum ruginii, cu perle multe cuibărite în smârcuri de sânge, de carne deșirată, de piele negrăit de albă. Într-un sms s-a întâmplat. Mișelește, ar fi spus Alex. David îl vede, câteodată, pe stradă. I se pare că-l vede. Se întoarce după câte un chip ascuns
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
timp. Viața, această viață, când veselă, când tristă ia naștere din dragoste. Când se întâmplă altfel e dureros. Rândunelele și-adună bob cu bob din glod materialele de construcții pentru cuibul dragostei lor... Unii dintre (ne)oameni scurmă în toate smârcurile în căutarea de felurite nemernicii. E normal să-ți dorești mulțime de lucruri chiar dacă ești convins că nu toate se vor împlini. Sărutul îndrăgostiților-semnal fără cuvinte de încuviințare și descătușare a amorului. Energia ce se degajă odată consumat cotropitorul amor
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
ca intrarea micului bordel din copilărie: cu slujnice, lampadare și cearceafuri aburinde, atît de fierbinți, o oglindă oarbă te zgîrie; pe ea cămila oarbă învîrte cerul orb în jurul fîntînii ceai de izmă dulce. Mirezme de abator. încă mai înveți prin smîrcurile Cartaginei. Luna pe fruntea cailor e Baal, mîncătorul de copii, izgonitorul pițigoiului argintiu sub nesfîrșitele trombe de ploaie ale timpului. Visai să pleci de acolo. Contemplai marea, vapoarele astea. Atunci a fost momentul cînd ai început să ceri plăcere și
Masa se răcește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8921_a_10246]
-
toți au a aștepta iarna. O perioadă, la urma urmei, de acumulare și de pregătiri, pînă cînd "va trebui să ne reluăm generația și să ne trăim tinerețea netrăită". Un film cu anii '30, s-ar părea, în izolarea unor smîrcuri din Cîmpia Dunării. Un loc unde - am aflat deja, în '65, cînd apăreau prima dată aceste nuvele - timpul e, de felu-i, răbdător cu oamenii care sînt, însă, la Bănulescu, suspicioși și cu dor de ducă. Că fuga lor se-mpiedică
Drobul de sare by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9109_a_10434]
-
la soliditatea construcției parabolice, asigurând totodată anvergura ei. Cu cât personajele se eliberează de identitatea lor socială, cu atât ele se apropie de condiția de generalitate la care aspiră autorul. Oricine se poate recunoaște în omul care își caută, prin smârcurile existenței și dincoace de linia deșertului morții, un drum salvator. În cercul protagonistului intră nu numai el: "E greu de trăit pe un cerc, domnilor. Oriunde în altă parte lucrurile sunt cât de cât logice. Dar aici nu știi dacă
Gară pentru doi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9492_a_10817]
-
când în când, câte un fulg însăila pânza ploii. Gardienii îi mânau ca pe vite. Unii dintre deținuți alunecau și cădeau în mocirla drumului. Ceilalți îi săreau în ajutor cu ultimele lor puteri. Vântul sufla fără opreliște. Stuful crescut prin smârcurile din jur se zbuciuma sub rafalele dezlănțuite. „În viața mea am mai prins toamne cu lapoviță și vântoase, dar ca aici în pustiul ista n-am mai întâlnit” - gândea Costăchel, poticnindu-se la fiecare pas. Privea cu îngrijorare la cei
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ca aici în pustiul ista n-am mai întâlnit” - gândea Costăchel, poticnindu-se la fiecare pas. Privea cu îngrijorare la cei din formație. Unii parcă își căutau sfârșitul cu disperare... Se lăsau să cadă pur și simplu în băltoace și smârcuri. Instinctul de conservare părea că nu mai funcționează. Un demon al autodistrugerii îi mâna de la spate implacabil. „Uite-te la ei. Sunt niște cadavre pe picioare. Nu știu dacă ajung cu toți în lagăr. Iar mâine... Mâine o luăm de la
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
găsesc locul unde O văzusem în a treisprezecea zi, după Nouruz. Dacă aș fi găsit locul, dacă aș fi putut să mă așez sub chiparosul acela, cu siguranță că în viața mea s-ar fi înstăpânit liniștea. Pe naiba! doar smârcuri și nisip fierbinte, oase de cai morți și câini adulmecând gunoaiele! Oare într-adevăr O întâlnisem? Niciodată! Am văzut-O numai pe ascuns, printr-un orificiu, printr-o lucarnă nenorocită de la alcovul meu. Eram asemenea unui câine înfometat adulmecând gunoaiele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
în timp ce noi trei petrecem o lună de zile pe litoral, într-o cameră mobilată. Ni se alătură în ultimele două săptămâni, când intră-n concediu... mai sunt, însă, momente când umezeala din Jersey City devine insuportabilă, când țânțarii veniți dinspre smârcuri se năpustesc ca bombardierele în picaj asupra orașului, obligându-l ca la sfârșitul zilei de lucru să străbată șaizeci și cinci de mile pe vechea autostradă Cheesequake - auzi, Cheesequake! Doamne! Ce mărturisiri teribile la gura ta! -, să străbată șaizeci și cinci de mile ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
acest „jurnal de călătorie“, Descriptio Molda viae se Încheagă la numai cîțiva ani după aceea. Așadar, războiul curuților se sfîrșise, iar Rákóczi peregrina pe la curțile Europei. CÎmpurile de bătălie din nordul Ardealului rămăseseră Însă pîrjolite, oamenii se trăseseră spre munți, smîrcurile și nisipurile năpădeau pămînturile nelucrate. Părintele repopulării comitatului de Sătmar și al relansării vieții economice În zonă a fost tocmai Sándor Károlyi, cel ce se aflase În fruntea rebeliunii curuților, dar căruia i se datorează și Încetarea ostilităților. Contele dezvolta
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
din fața acelei lumini pînă În mlaștina zilei de azi unde n-am văzut nici un mort, nici un tiran, singurii oameni pe care i-am auzit murind, și tot la televizor, au fost Ceaușeștii. M-aș Întoarce cu orice preț Înapoi, În smîrcurile cețoase ale prezentului, cu singură memoria mea destul de rău prevestitoare, amintindu-și de acum totul și purtîndu-se pe deasupra apelor.“ Epilog Pe la mijlocul lui 1990, am rezistat cum am putut cîtorva atacuri de nostalgie. Maică-mea suferise și ea comoția unei mari
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
năpădită de buruieni, rugi de mur și zmeur. La capătul acestei câmpii începeau niște păduri stufoase și negre spre care se îndreptase camionul care ne adusese. În apropierea pădurii am dat peste o zonă mlăștinoasă. Când ne-am apropiat, din smârcuri s-au ridicat în zbor, speriate, păsări de apă. În ochiurile de apă limpede și încălzită de soare înotau cohorte de peștișori. Ne-am umflat pântecele cu zmeură dulce și parfumată, iar copiilor le-am dat și câte o felioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ne dezvăluie cu inima strânsă urmele unei civilizații dispărute. Însă îi urma întotdeauna o alta. Pe ruinele vechilor sanctuare se înalță noi temple, mai mărețe sau mai rafinate. Câmpurile pe care sistemele de irigație lăsate în părăsire leau transformat în smârcuri pestilențiale sunt într-o bună zi drenate și asanate din nou, și apare aici o agricultură mai prosperă. Astfel, ne-am putea reprezenta istoria sub o formă ciclică. Fiecărei etape de expansiune îi urmează cea de declin, însă, aici și
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
italice e diferit de textul original („să fi murit în patul lui atît de liniștit și atît de creștinește“). în original propoziția apare în dialectul din Västerbotten: „Aintjeli a flännut lern vara, gaudutjölingen, odjussliongen!“ Vindeln - „Ocolul“; Yttersjön - „Lacul exterior“; Ekträsk - „Smîrcul stejarului“; Kalvträsk „Smîrcul vițelului“; Granträsk - „Smîrcul cu brazi“; Risliden - „Coasta cu vreascuri“. Träskliden“ - „Panta mlaștinii“. Muzeul Național din Stockholm. Stig Larsson (1955-), romancier, poet, dramaturg și redactor-șef al revistei Kris. Lars Norén (1944-), unul dintre cei mai cunoscuți dramaturgi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
de textul original („să fi murit în patul lui atît de liniștit și atît de creștinește“). în original propoziția apare în dialectul din Västerbotten: „Aintjeli a flännut lern vara, gaudutjölingen, odjussliongen!“ Vindeln - „Ocolul“; Yttersjön - „Lacul exterior“; Ekträsk - „Smîrcul stejarului“; Kalvträsk „Smîrcul vițelului“; Granträsk - „Smîrcul cu brazi“; Risliden - „Coasta cu vreascuri“. Träskliden“ - „Panta mlaștinii“. Muzeul Național din Stockholm. Stig Larsson (1955-), romancier, poet, dramaturg și redactor-șef al revistei Kris. Lars Norén (1944-), unul dintre cei mai cunoscuți dramaturgi contemporani suedezi, deținător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
să fi murit în patul lui atît de liniștit și atît de creștinește“). în original propoziția apare în dialectul din Västerbotten: „Aintjeli a flännut lern vara, gaudutjölingen, odjussliongen!“ Vindeln - „Ocolul“; Yttersjön - „Lacul exterior“; Ekträsk - „Smîrcul stejarului“; Kalvträsk „Smîrcul vițelului“; Granträsk - „Smîrcul cu brazi“; Risliden - „Coasta cu vreascuri“. Träskliden“ - „Panta mlaștinii“. Muzeul Național din Stockholm. Stig Larsson (1955-), romancier, poet, dramaturg și redactor-șef al revistei Kris. Lars Norén (1944-), unul dintre cei mai cunoscuți dramaturgi contemporani suedezi, deținător al multor premii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
totuși, rost de bani, pentru cele cuvenite, creștinește, stăpînului locului: "Dincolo... la profesoară-i... tare cald... Nu-i păcat!... Iadu tot ne arde, că tare păcătoase sîntem. Să-l îngropăm pe el măcar, cu cinste!..." (p. 22) O cuvioșenie peste smîrcuri, venind direct din lumea Ultimei emisiuni. La judecata copiilor, rosturile mahalalei sînt goale-goluțe, cum a fugit Buiumaș din covata cu ierburi lecuitoare a maică-sii. Cînd Leib, vecinul, primește un covrig, pe care mama îl oprește să-l dea "rîiosului
Poezii, în fond by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7901_a_9226]
-
în această publicistică legată între scoarțe, gravitatea oamenilor veseli. A celor care, glumind cu aproape orice, dibuiesc puținele lucruri, și pe încă și mai puținii semeni, de luat în serios. Așa încît primul volum e făcut, în parte, crustă peste smîrcuri, din exerciții baritonale de admirație, simpatizînd cu cei care-i pozează pentru portret, însă avînd mîngîierea grea a mîinii de pietrar care alunecă peste marmură. Așa iese, din admirația asta în clini, care cade și șlefuiește nu piedestalul, ci liniile
Deconturi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7964_a_9289]
-
tîrziu, cînd regizorul lui nu se mai preocupă de el. Pur argheziană, în Cartea cu grimase, e Ioana, povestea veche a intrării unei fete de la țară în lumea cu pofte și păcate. Versurile de sfîrșit aruncă vălul de perle peste smîrcuri: "De-atunci, Ioana, la toți, seară de seară,/ Le-a fost cînd floare de jar, cînd nor, cînd vioară." Un joc. Un altul, joacă de sine, e Atavism: Dacă e joc, opriți jocul afurisit!/ Căci mă simt ostenit.../ Mi-e
Vise rele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7816_a_9141]
-
s-o livreze Colectivei și Partidului, familia fiind executată imediat. În mijlocul mlaștinii se află un sat pe locul unei foste sihăstrii din care călugării au dispărut, iar lângă acesta o saună inundată, un paralelipiped alb, neverosimil în pustia tristă a smârcului. Legenda spune că acolo îți poți spăla păcatele fără să ai nevoie de rugăciuni și mătănii. Cei cinci se află chiar în mijlocul mlaștinii, așa cum le confirmă și starostele satului, într-un limb, un teritoriu al nimănui, peste care domnește o
Întâlnirea din mlaștini by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7111_a_8436]
-
uzual la care se adaptează un echipament specializat (șasiu) conceput special pentru accesarea directă în terenuri și albii mlăștinoase și pentru executarea de lucrări de excavare/dragare în lacurile și pe albiile colmatate sau invadate de vegetație acvatică, pe zonele mlăștinoase, smârcuri și pe terenuri cu portanță foarte scăzută (15 kPa), în ape cu adâncime de cca 1-1,5 m, până la adâncimea de 4-8 m, etc. Utilajele adaptate sunt autonome, pot accesa și opera direct fronturile de lucru de pe râuri sau
HOTĂRÂRE nr. 502 din 24 mai 2023 () [Corola-llms4eu/Law/270725]
-
din care nu se poate trezi, dar nici el nu se lasă și se transformă într-un comediograf demonic al fenomenologiei scrisului. Se-nțelege că această chestiune presupune suferință tragică, cum să nu, când intuiești limbajul doar ca „propoziții, întunecate smârcuri în capul omului”. Hotărât, poetul își edifică lumea cu destulă cruzime. Pare-se, acest poet își sancționează condiția tragică, ducându-se, în timpul contemplației și pe alte ferestre/ atitudini și asta nu doar așa, pentru că n-ar fi capabil să reziste
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]