134 matches
-
Hassan a reușit să-l Întâlnească pe voievodul Moldovei. Acesta nu este, deocamdată, un pericol. E stăpânul unei țări mici, cu o armată ce poate fi spulberată de luminatul sultan În nici două ceasuri de luptă. - Greșești, spuse un turc smead, având puțin peste treizeci de ani, cu ochi vioi, Îmbrăcat cu șalvari roșii cu dungă de fir de aur și tunică galben-aurie, din mătase chinezească. Toată lumea Îl credea plecat la Ankara, Înconjurat de o sută de mii de ieniceri. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
cea mare este unică. Nici un alt stat nu-și permite să adune Întreaga populație În fața unui agresiuni. Ștefan riscă totul pe cartea bătăliei. - La Baia, Matei a făcut greșeli grave, spuse, pe un ton sumbru, Al Patrulea Cuceritor, un turc smead, trecut bine de șaizeci de ani, purtând pe cap un turban alb. Ștefan a aplicat tactica vărului său, Vlad Dracul, anume atacul de noapte. Și, ca și acela, a reușit. - Din fericire, Vlad este În continuare prizonierul lui Matei, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
spaniolă. - Săbii, ai spus? Unde sunt? Din cort ieși un spahiu cu Însemne de comandant, fără turban pe cap. Era de Înălțime medie, cu picioarele puternice și ușor crăcănate ale omului care a stat toată viața În șa, cu fața smeadă și rotundă, iar părul scurt ușor cărunt. - Cine sunteți? Întrebă, și el, tot În limba turcă. Nici unul din ei nu răspunse nimic. - Nu Înțeleg, Înălțimea ta, spuse șeful patrulei. Să-l chemâm pe muntean. Spahiul făcu un semn și, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
avusese senzația că bătrâna ei servitoare se repezea spre ea ca s-o lovească. Impresia fusese atât de puternică, încât nu avu puterea să rostească acel „mulțumesc“, care ar fi făcut-o pe Ruby să plece. Nu spuse nimic. Femeia smeadă, vânjoasă, se uită fix la stăpâna ei, apoi se întoarse și ieși. Nu-și scosese pantofii la ușa de la intrare. Alex, care recunoscuse caligrafia lui John Robert, se așeză pe bancheta de la fereastră, sub storul pictat. Scrisoarea, evident, nu sosise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
linie. În această seară și Pearl părea mult mai tânără. Tocmai își spălase părul castaniu, iscând în el reflexe roșietice; îi încadra acum fața, vaporos și pufos. Mâine avea să devină din nou negru opac, drept și țeapăn. Uneori, fruntea smeadă a lui Pearl și nasul subțire, care pornea drept, ca o linie trasă cu rigla între sprâncene și gura subțire, tot dreaptă, arătau crispate, întunecate, ca „bătute de intemperii“. Astăzi, însă, culoarea măslinie a lui Pearl era ca de ceară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o uniformă dintr-un film științifico-fantastic și strânsă în talie cu o sfoară împletită. Până și capul ei, cu profilul tăiat în linii drepte, părea mai îngust, de parcă încerca să fie bidimensional. Soarele dăduse o nuanță mai închisă tenului ei smead, îi rumenise pomeții și-i aprinsese reflexe roșcate în părul negru, tăiat foarte scurt. Te-am văzut de mai multe ori la Băi sau la Institut, cum îi spun ăștia de aici. Da? Pearl îl găsea pe Emma extrem de ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Bine, și acum ce doriți să fac? John Robert se îndreptă spre ușă, continuând să-și muște încheieturile degetelor. Pearl se dădu la o parte ca să-i facă loc și intrară împreună în hol, continuând să lase ușa deschisă. Fața smeadă a lui Pearl era la fel de împietrită, nasul ei subțire părea un vârf de cuțit. — Pentru moment poți încă rămâne aici; ai să împachetezi, desigur, restul lucrurilor lui Hattie și ai să pregătești totul în vederea mutării. — Unde ne mutăm? întrebă Pearl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
blândă, dulceagă a cămăruței ei supraaglomerate, Diane arăta cu totul diferită de persoana timidă, îngrijită, pe care Tom se obișnuise să o vadă la Institut. Aici părea mai bătrână, mai sulemenită, mai animalică. Părul lins, parcă lăcuit, îi încadra fața smeadă, arcuindu-se la marginea obrajilor și terminându-se în două vârfuri ascuțite. Buzele umede îi erau puternic rujate. Ochii erau înfundați în orbite și încercănați, iar mâinile mici, pătate de nicotină. Purta una dintre rochiile ei negre care îi plăceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
profesorul Georgescu, gazda și ghidul dumneavoastră, din această seară, custode și curator al muzeului! Tresărind, vizitatorii înregistreză surprinși impunătoarea apariție, a unui bărbat sărit de cincizeci de ani, de statură peste medie, cu membre herculene, chelie lucie, cu fața trasă, smeadă și cu barbișon doctoral, vegheat de sus, de sub fruntea de enciclopedist, exagerat de bombată, de o pereche de ochelari cu rama neagră, groasă, de bagà. Cum neagră în întregime este și costumația ineditului amfitrion, care poartă cu distincție aristocratică un
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
purta îmbrăcăminte "evropeană", fără a prezenta alte semne particulare. În privința soției, Agnes, născută Darvas, era mai tânără decât el cu 14 ani, având la acea dată vârsta de doar 38 de ani și fiind mică de statură, brunetă cu fața "smeadă", ochii negri și chipul obișnuit ("nas, gură potrivite"), neprezentând vreun semn particular. Trecerea prin Focșani îi va fi prilejuit un popas mai îndelungat (poate chiar două, incluzând și întoarcerea din capitala Țării Românești), pentru că, la revenirea sa în Iași, se
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
frunze, cioban grigorescian răzimat în bâtă și profilat nesfârșit pe fundul cerului albastru - cu ce aș fi putut asemăna pe tânărul ce mi-a intrat în birou acum vreo zece ani - beduin fără burnuz și cămilă sau tânăr prinț indian, smead, iluminat, drept ca un prapur, crezând în poezie și în destinele ei.” 2 1 Nicolae Manolescu - O istorie a versificației moderne, în „Contemporanul”, nr. 21, 27 mai 1966, p.3 2 Vladimir Streinu interpretat de..., antologie, studiu introductiv, tabel cronologic
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
oamenii așa cum sunt în realitate? În descrierea mea, James apare atât de integru, de dur. Am omis să spun că are dinți mici, pătrați, și un zâmbet de copil prostănac. Uneori, gura îi atârnă, căscată. Are nasul coroiat și tenul smead. Și mătușa Estelle era negricioasă. Să fi avut oare o vână de sânge indian? Trebuie să lucrez mai mult asupra portretelor. Poate că până la urmă cartea asta va conține, pur și simplu, viața mea reconstituită din portretele oamenilor pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
înainte de a-l fi observat eu, și ce căutase acolo în acea anume zi și la acea anume oră. Dați-mi voie acum să încerc din nou a descrie înfățișarea vărului meu. Fața lui pare negricioasă, deși nu e propriu-zis smead. Trebuie să se radă de două ori pe zi. Uneori pare efectiv murdar. Părul lui, acum o cunună deasă, neîngrijită, în jurul unui mic petec de chelie, este de un castaniu închis, ca al mătușii Estelle, numai că-i foarte uscat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Ianoși, „premisa biologică” la identificarea etnică este „cu totul și cu totul insuficientă pentru o aproximare cât de cât valabilă”. Cu toate acestea, el Își descrie socrul - evreu sefard - ca având „pregnante trăsături semite” : „nas mare și coroiat”, „buze groase”, „smead” etc. <endnote id="(495, pp. 120-121)"/>. În 1910, liderul conservator Nicu Filipescu susținea că linia Încovoiată, chipurile, „semitică” a nasului lui Take Ionescu cores pundea „liniilor curbe, trăsăturilor sinuoase” ale caracterului aces tuia. „Pentru caracterizarea vremurilor noastre - declara Nicu Filipescu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
la picioarele miraculoasei Păsări a basmelor noastre străbune și deodată, mă trezesc întrebînd cu voce tare dacă Doamna acestor locuri primește oaspeți veniți de departe. Nimeni nu înțelege ce spun și atunci, din mijlocul grădinii, se apropie un băiat subțire, smead, puțin cocoșat, care mă roagă într-o franceză destul de corectă să mai repet întrebarea. La rîndul său, o repetă în italiană, gardienei, iar aceasta răspunde că un asemenea noroc nu l-aș putea avea decît după ora 19, cînd Bătrîna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
păzim, căci suntem în Orient și aici orele sunt aproximative și nimeni nu se grăbește, căci Orientalul are în fața lui eternitatea, iar timpul, pentru el, este o entitate care se măsoară cu secolele. Pe la ora 8,30 apare un tînăr smead, cu nas acvilin, cu haine europene, dar cu nelipsita tiubiteică pe creștetul capului. Se îndreaptă spre dugheana sa, dar oprindu-se pe drum pe la toate ușile negustorilor vecini, le strînge mîna, îi întreabă de sănătate, rîde la vreo glumă, soarbe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
-su, ca și Laur, ceea ce ar fi putut ține mai degrabă de mania Motănicăi de a o contrazice pe mama. Asta nu m-a Împiedicat totuși să cred că am fruntea mare a tatălui meu și fața lui lată și smeadă, scăfârlia lui colțuroasă de ocnaș și aceeași privire a ochilor cenușii deprinși să vadă În Întuneric. Nu mai știu Însă ce anume din făptura tatălui meu mă făcea să-l asemăn pe vremea când trăia cu un șobolan. Probabil predispoziția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
pe băncile din insulă, adunați ca niște vulturi În costumele lor Închise la culoare. Dealerul avea o față de adolescent ofilit. Avea cincizeci și cinci de ani, dar nu-i dădeai mai mult de treizeci. Era un bărbat mic de statură, smead și cu o față osoasă, de irlandez. CÎnd apărea - și, ca mulți trăgători veterani, era absolut nepunctual -, se așeza la o masă În cafenea. Îi dădeai banii la masă și te-ntîlneai cu el după colț peste trei minute, cînd Îți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
prin scris și printr-o atitudine filozofică În viață.“) Iată dar ursitoarele mele din leagăn Întrecându-se care de care În [a mă Îndruma] care Încotro, cu palmele lor poruncitoare Înfipte În umerii Înguști ai tânărului indecis, slăbuț, cu fața smeadă și prelungă, palid sub părul lui negru și dat pe spate, cu ochii galeși, cravată lavalieră la gât - și În bătaia tuturor vânturilor... ...Prin 1908, În toiul avatarelor unei existențe Încă boeme, dar, lucru curios, preocupat totuși de o ambițiune
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
să-și asigure viitorul. Când spun „sănătos“, mă refer poate și la împrejurarea că, acordând higienei psihice ca și celei corporale ceea ce li se cuvine, vizita împreună cu ceilalți bordelurile, dar fără pornirea excesivă a altora: mai ales unul dintre noi, smead, cu părul lins, destul de firav, un bănățean a cărui figură exprima întotdeauna nopțile nedormite, excesele, alcoolul, femeile, fără a-i afecta mobilitatea facială, de iepure (ne împuia capul cu aventurile lui și habar n-am cum trecea clasa). Altul, cu
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
mâncat și altă dată la acest restaurant și am stat de vorbă cu domnul Tocilă. Trimitem, prin garçon domnului Tocilă vorbă că dorim să-l vedem. Și cătră sfârșitul mesei noastre, când suntem la înghețată, apare. Un om mărunțel, uscat, smead, cu ochii vii și foarte negri. Ras și îmbrăcat corect. Vechi chelner și om al meseriei. Ne bucurăm, am însă îndată o deziluzie. D. Tocilă deși are nume așa curat, vorbește o limbă românească șovăitoare și cam încâlcită. E de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Înalt. Samoilă Strâmbă-lemne Onofrei Sfarmă-piatră Izvorul alb Amfilohie Șendrea Stratonic cel nebun 45 de ani canonul muțeniei, vara canonul umbletului analoghion egumen Varlaam dela Zografu Pehlivan, cățelul Jderului celui mic fumuriu zbârlit ca Tărăbuță. Niță Negoiță slujitorul lui Simion om smead și întunecat. Lazăr Pitărel Mama Marușcăi jup Anca Stratonic Drăghici Toader Calistrat Jupâneasa Teodora Malorosianca naltă oacheșă Simion Jder postelnic al doilea jold podvezi Când era în pedeapsă la Cetatea Neamțu, Ionuț se ducea în săptămâna slobodă trei zile la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
iarbă, cu mama. Era, probabil, duminică sau o altă sărbătoare. El a deschis poarta și a înaintat spre noi. Cînd l-a văzut, mama a fugit să-l întîmpine. Eu am rămas pe loc neștiind cine-i străinul cu fața smeadă și cu mustață groasă. Și-a scos ranița, o vechitură, și-a îndreptat spatele, și-a dat pălăria pe ceafă. Surîzînd și cu brațele deschise, în timp ce venea spre mine, m-a strigat pe nume. Nu i-am răspuns. Neîndrăznind să
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de la un tip mort de beat (care-i reproșa tovarășului său de pahar, cu arătătorul dus la buze): „Pssst! Spui niște prostii originale!...” Am stat cam o oră la coadă la pîine. În spatele meu se afla un țigan orășenizat: fața smeadă, suptă, ochi negri, vioi, chică creață, ieșită la spate de sub căciula cu urechi suflecate, roase, a căror culoare trecea de la gri la roșietic. Cum se înainta foarte lent, mi-a debitat o mulțime de lucruri: despre „curcanii lui Plăcintă”, „ceva
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
închise. "Asta e o închisoare sau ce?" Ar vrea să telefoneze măcar. Cu neputință, de vreme ce nu are acordul Cléei. "Și unde e Cléa?" Doamna Sinus schițează un gest de neputință. "Nimeni nu știe unde e Cléa!" Brusc, Cléa dă năvală, smeadă și zglobie, dar se preface că n-o vede. Ea o apucă de braț, îi spune că trebuie să plece sau cel puțin să telefoneze. "Mai târziu, nicio grabă", zice plictisită Cléa, care răscolește într-un sertar, nu găsește ce
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]