37 matches
-
o moarte hoțească. Sgomotul acel mare ce-l făcură armele rumânești pentru slava și fericirea țării, se liniști; țara rumânească iar căzu sub greutatea soartei mai dinainte; alt Mihaiu nu se mai născu pentru dânsa; în locul slavei de atunci, veni smerirea și umilirea, tot folosul a fost că turcii se învățară a respecta drepturile țării până mai târziu. Dar datoria istoriei rumânești fie ca să păstreze în viacuri isprăvile acelea minunate ale [p. 321] acestui Ahil rumânesc vrednic de a-și avea
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
înțeles tot ce spunea, care îl vădea pe adevăratul genti lom, maliția lui împachetată în mătase și în bumbac, dulcegăriile lui de lume mare care abia dacă păreau ale unui bărbat, o timiditate bizară și parcă un sentiment personal de smerire și de mortificare prea puțin în armonie cu scăpărările și cu străfulgerările vii și cu iluminările filozofice, observațiile îndrăznețe care țâșneau din acest amestec de modestie îndurerată și de melancolie, de misticism și de joasă senzualitate. Nimeni nu povestea și
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
care se arată ca fapt de a apărea în lumina lumii, în centrul autarhic al ochiului lumii, ci în strălucirea discretă a ceea ce apare nevăzut, în imaginea inaparentului, a acelui incognito învăluit în "splendoarea de la marginea lumii"17. Marginea e smerirea, descentrare și distanțare, cu atât mai pregnantă cu cât e mai ștearsă din vedere, dar și recentrare, reducție până la miez, "ca o descreștere, a lumii, înspre fruct"18. Apoi, complementar, o descreștere a trupului, căci - precum în viziunea platoniciană 19
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
eclipsa orizontului mundan, ea se regăsește în chipul originar al lumii 28. "Acest chip de origine îl poartă tot drumul"29, căci ceea ce luminează și cheamă vederea spre lumină deschide drumul însuși, călăuzește de la bun început dinspre departele sfârșitului. Iar smerirea în început 30 reia revelator sensul inițial, deschide accesul spre ceea ce se arată și începe calea arătării. "Substanța lumii ce-și caută chip este inepuizabilă, greu este doar acest început de a-i da de locul unde sălășluiește, de vatră
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Deasupra râului (E), p. 113. 24 Vina (E); Floare carnivoră (E), pp. 135, 150. 25 Certarea filosofilor (E); Epifania (E), pp. 157, 190. 26 Cel care, neștiut (PD), p. 293. 27 Și cum fusesem chemați (PD), p. 261. Dezgolirea este smerirea în Dumnezeu: "partea cea mai înaltă din insondabila sa profunzime răspunde coborârii supreme în profunzimea umilinței" (Predica 10, în Meister Eckhart, Benedictus Deus, Editura Herald, București, 2004, p. 183). Abia acum sufletul intră în imagine, dar într-o imagine care
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
al unei imagini în care fuziunea între simțul intelectiv și sensibil (...) a asumat în sfârșit mimêsis-ul doar ca "urmă" și ca "parusie" epifanică" (Anca Vasiliu, Despre diafan, ed. cit., p. 318). 86 Amurg de toamnă, p. 161. Aceasta e pustiirea, smerirea, "umila neființă" care coborându-se izbutește să se înalțe la vedere. "A te coborî înseamnă, în raport cu greutatea morală, a urca. Greutatea morală ne face să cădem spre înalt" (Simone Weil, Greutatea și harul, Editura Humanitas, București, 2003, p. 40). 87
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
sărac, slab, blajin; slugă pândită de toate relele: bazaconia, munca, osânda, truda, ostenirea, tânjirea, boala, scârba, năpasta, năcazul, ciuda, jinduirea, jertfa, ponosul, jalea, pacostea. Acum stăpânul străin îl plătește, îl hrănește, îl miluiește, îl dăruiește, prilej de jeluire, tânguire și smerire, de sfadă și de pricină. De la el vin dojana, căznirea, muncirea, obijduirea, prigoana, hula, gonirea, izbirea, răzbirea, zdrobirea, strivirea, prăpădirea, smintirea, belirea. Amestecul pripit de rase duce la urâțenia neamului și multe din cuvintele noi arată infirmități sufletești și trupești
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
fi trăit marele mister al dragostei: Noi ne-am cuprins de-o flacără curată, Ce niciodată n-are să apuie - Și nu furam norocul nimănuie; Ci în iubire tânără, bogată, Îmbrățișam pământul, lumea toată... E în poezia lui o atitudine de smerire în fața femeii, chiar după înfrîngere, care e de esența misticismului: Nu ți-am vorbit vrodată, și pe ferești deschise Nu ți-am trimis buchete, stăpâna mea din vise, Ci numai de departe te-am urmărit adese, Iluminat de gânduri nespuse
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
poruncile și au mărturia lui Mesia, cel străpuns) și pentru străin (mulțimea neamurilor răscumpărate din necazul cel mare). În luna a șaptea, Dumnezeu își reia legăturile cu Israel, producând o trezire (Isaia 18) care trebuie să ducă mai departe la smerirea despre care vorbește profetul Zaharia, pentru ca la sfârșit, să aducă neamurile rămase contra Ierusalimului (Zaharia 14), și să fie sancționate să participe la cele șapte zile ale Corturilor. Astfel, profetic, a șaptea lună reprezintă „sfârșitul veacului” și al planului lui
Yom Terua () [Corola-website/Science/323926_a_325255]
-
era moștenire de familie revine împăratului). Astfel acuzat de Ilie, Ahab se smerește înaintea lui Dumnezeu: își rupe hainele, își pune un sac pe trup, în care doarme, postește, și în care merge încet în timpul zilei. Dumnezeu ține cont de smerirea lui Ahab și îi spune că nenorocirea va cădea peste regatul său nu în timpul vieții sale, ci în timpul vieții fiului său.
Cartea a treia a Regilor () [Corola-website/Science/323561_a_324890]
-
î.Hr., a început înconjurarea Ierusalimului de oștiri babiloniene, un eveniment care a condus la spargerea zidului cetății în ziua a XVII-a din luna Tammuz (eveniment numit în ebraică: Tom Ț’muz, cănd copii lui Israel încep o perioadă de smerire sufletească de trei săptămâni) și în final la distrugerea Templului în 586 î.Hr. și spre primul exil din Ierusalim vestit de profet. (Ieremia 38:23) Acest eveniment este scris în cartea ÎI Melachim (sau 2 Regi): "„Iar în anul al
Asara B'Tevet () [Corola-website/Science/330687_a_332016]
-
lunii a zecea (numit și: Asara bTevet)" "vor fi pentru casa lui Iuda bucurie și veselie și adunări fericite." "Deci iubiți Adevărul și Pacea!“»" "Aceasta se ține că Yom Kippur care este cea mai mare zi de șavat pentru și smerire sufletească prin post așa cum scrie în Levitic 23:32: Postul de Asara b'Tevet începe la apusul soarelui a celei de-a zecea zi a lunii ebraice Tevet (luna care corespunde ultimei jumătăți a lui Decembrie și primei jumătăți a
Asara B'Tevet () [Corola-website/Science/330687_a_332016]