37 matches
-
lor, în număr de douăzeci; 20. Și dintre slujitorii Templului, pe care David și căpeteniile îi puseseră în slujbă Leviților, două sute douăzeci de slujitori ai Templului, toți numiți pe nume. 21. Acolo, la rîul Ahava, am vestit un post de smerire înaintea Dumnezeului nostru, ca să cerem de la El o călătorie fericită pentru noi, pentru copiii noștri, și pentru ce era al nostru. 22. Mi-era rușine să cer împăratului o oaste de însoțire și călăreți, ca să ne ocrotească împotriva vrăjmașului pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85086_a_85873]
-
s-au strîns la mine toți cei se temeau de cuvintele Dumnezeul lui Israel, din pricina păcatului fiilor robiei. Și eu, am stat jos mîhnit, pînă la jertfa de seară. 5. Apoi, în clipa jertfei de seară m-am sculat din smerirea mea, cu hainele și mantaua sfîșiate, am căzut în genunchi, am întins mîinile spre Domnul, Dumnezeul meu, și am zis: 6. "Dumnezeule, sunt uluit, și mi-e rușine, Dumnezeule, să-mi ridic fața spre Tine. Căci fărădelegile noastre s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85086_a_85873]
-
există, astfel din zarea trecutului mai ajunge o rază de glorie până la noi, pe când cauza acestei străluciri, tăria sufletească, credința, abnegațiunea nu mai sunt. Degeaba pitici moderni ar îmbrăca zalele lor mâncate de rugină daca nu pot umplea sufletele cu smerirea și credința celor vechi. Ci nu de ei poate fi vorba când discutăm ceea ce se petrece în zilele noastre; nu virtuțile lor de eroi și de sfinți pot fi măsura virtuților confiscate ale ilustrațiunilor actuale. Nu abnegațiunea, onestitatea vulgară, care
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
pe dânsul cât și țara de înghițirea de cătră unul dintre ei și îl și ținu o samă de vreme deasupra apei, dar îl duse la o politică de totală fățărnicie și duplicitate și nu-l scăpă până în sfârșit de smerirea temută din partea îngîmfatului biruitor. Raportul Valachiei cu cele două regate creștine înmegieșite avea curând să-și arate arama. În urma morții surorii sale, Maria, soția lui Sigismund, regina Hedwiga {EminescuOpXIV 177} ridică pretenție asupra succesiunei în Ungaria, pretenție pe care soțul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nu se aștepte să primească ceva de la Domnul, 8. căci este un om nehotărît și nestatornic în toate căile sale. 9. Fratele dintr-o stare de jos să se laude cu înălțarea lui. 10. Bogatul, dimpotrivă, să se laude cu smerirea lui: căci va trece ca floarea ierbii. 11. Răsare soarele cu căldura lui arzătoare, și usucă iarba: floarea ei cade jos, și frumusețea înfățișării ei piere: așa se va veșteji bogatul în umbletele lui. 12. Ferice de cel ce rabdă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85097_a_85884]
-
desfătarea ta și îți vei ridica fața spre Dumnezeu. 27. Îl vei ruga, și te va asculta și îți vei putea împlini juruințele. 28. Pe ce vei pune mîna îți va izbuti, pe cărările tale va străluci lumina. 29. Vină smerirea, tu te vei ruga pentru ridicarea ta: Dumnezeu ajută pe cel cu ochii plecați. 30. El va izbăvi chiar și pe cel vinovat care își va datora scăparea curăției mîinilor tale." $23 1. Iov a luat cuvîntul, și a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
o moarte hoțească. Sgomotul acel mare ce-l făcură armele rumânești pentru slava și fericirea țării, se liniști; țara rumânească iar căzu sub greutatea soartei mai dinainte; alt Mihaiu nu se mai născu pentru dânsa; în locul slavei de atunci, veni smerirea și umilirea, tot folosul a fost că turcii se învățară a respecta drepturile țării până mai târziu. Dar datoria istoriei rumânești fie ca să păstreze în viacuri isprăvile acelea minunate ale [p. 321] acestui Ahil rumânesc vrednic de a-și avea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
1981 și 1986 a fost director al revistei „Curierul”. Cu învârtejiri verbale alunecând, printre nebulozități și contorsionări, într-un delir ce mimează ideația febricitantă, B. se avântă în publicistică ținând „sabia”într-o mână și „crucea” în cealaltă. Iluminările și smeririle lui, într-o gestică a trăirilor extreme, exhibă mari tensionări, între exasperare și nădăjduire. După debutul nesemnificativ la „Oltul” (1923), compune proză, în care obscurizarea înțelesurilor, într-o manieră aproape stocastică, este mai mult o chestiune de strategie a unui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285576_a_286905]
-
sărac, slab, blajin; slugă pândită de toate relele: bazaconia, munca, osânda, truda, ostenirea, tânjirea, boala, scârba, năpasta, năcazul, ciuda, jinduirea, jertfa, ponosul, jalea, pacostea. Acum stăpânul străin îl plătește, îl hrănește, îl miluiește, îl dăruiește, prilej de jeluire, tânguire și smerire, de sfadă și de pricină. De la el vin dojana, căznirea, muncirea, obijduirea, prigoana, hula, gonirea, izbirea, răzbirea, zdrobirea, strivirea, prăpădirea, smintirea, belirea. Amestecul pripit de rase duce la urâțenia neamului și multe din cuvintele noi arată infirmități sufletești și trupești
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
fi trăit marele mister al dragostei: Noi ne-am cuprins de-o flacără curată, Ce niciodată n-are să apuie - Și nu furam norocul nimănuie; Ci în iubire tânără, bogată, Îmbrățișam pământul, lumea toată... E în poezia lui o atitudine de smerire în fața femeii, chiar după înfrîngere, care e de esența misticismului: Nu ți-am vorbit vrodată, și pe ferești deschise Nu ți-am trimis buchete, stăpâna mea din vise, Ci numai de departe te-am urmărit adese, Iluminat de gânduri nespuse
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
căci e neschimbat; nici n-a negat ceea ce S-a făcut pentru ceea ce era, căci 49 Tâlcuirea Pr. Stăniloae: În sine, micimea este un lucru de disprețuit. Dar când o ia cineva mărit, din iubire pentru cel mic, fapta acestei smeriri din iubire pentru cel mic devine o dovadă a înălțimii celui ce o săvârșește, iar când o face chiar Dumnezeu e o adevărată minune. (n. s. 2168, p. 1149) 50 Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Fiul lui Dumnezeu S-a pogorât atât
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
o moarte hoțească. Sgomotul acel mare ce-l făcură armele rumânești pentru slava și fericirea țării, se liniști; țara rumânească iar căzu sub greutatea soartei mai dinainte; alt Mihaiu nu se mai născu pentru dânsa; în locul slavei de atunci, veni smerirea și umilirea, tot folosul a fost că turcii se învățară a respecta drepturile țării până mai târziu. Dar datoria istoriei rumânești fie ca să păstreze în viacuri isprăvile acelea minunate ale [p. 321] acestui Ahil rumânesc vrednic de a-și avea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]