43 matches
-
trebuie căutat aici - Generation P este generația publicității, a Pepsi-ului. O generație fanatizată de consum întocmai la fel cum generațiile anterioare de ruși erau fanatizate de regimul comunist și de liderii acestuia. Pelevin descrie cu umor și mijloacele de smintire a maselor, între care un loc de frunte îl ocupă televiziunea, inventând chiar ironice denumiri științifice pentru o specie care în engleză se cheamă couch potato - homo zapiens. Iată un scurt fragment din învățăturile lui Buddha (sic!), care ajunge la
Generația Pepsi by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5340_a_6665]
-
Gheorghe Grigurcu După o lungă pauză (gestație?), Ion Mureș an ne oferă un volum de versuri echivalent cu o fenomenologie a alcoolului. Conform viziunii d-sale, alcoolul nu e o simplă scornire pămîntească, defel o smintire, un nărav ce se cuvine osîndit, ci un reflex al unei puteri metafizice, al unei idei platoniciene. O rămășiță edenică (Întoarcerea fiului risipitor). Nu e de mirare, așadar, că alcoolicii trăiesc într-o lume a lor ce ignoră Lumea, că
O fenomenologie a alcoolului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5543_a_6868]
-
se vede convulsionat de neputința unui echilibru între a se "uimi" de ceea ce este dat din afară și de ceea ce alcătuiește identitatea sa: "vorbire a mea, caută-ți un ton cît mai firesc cînd trebuie să numești cele mai cumplite smintiri; / Istovește în tine însăți imensa putere de a te uimi ce ți-a fost dată; / Născocește un lăuntric căluș pe măsura țipătului ce se zbate să-ți scape". Cîteva soluții colaterale ale accesului la limanul expierii care ies din sfera
Miza spirituală (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8781_a_10106]
-
chiverniseala identificată cu avariția, conacul ars de răsculați (recoltele „strânse-n sudoare și sânge luând drumul cazinourilor pariziene“, bașca arendășimea vampirizantă), desculții cu botnițe la culesul strugurilor, obrajii puhavi ai „băgătanului“, bolșevica demonizare a „chiaburului“ și-a „burjuilor“, totul vizând smintirea rosturilor ancestrale în numele „luptei de clasă“ și pentru răsturnare cu orice preț. Deși e dintotdeauna însuși motorul dezvoltării, bogăției i s-au adăugat preponderent la noi atribute negative: epatologică, decadentă, vanitoasă, extravagantă, dementă, iresponsabilă, insațiabilă, falimentară, cinică, imorală, scuturată de
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
și de răutate.“ Și, dacă aceste sentimente joase, dezgustătoare au apărut în sufletul nostru doar pentru că au fost zguduite trăirile noastre cele mai umane - dragostea pentru eroul smerit și aflat în suferință -, dacă această animalizare a noastră a apărut din smintirea celor mai nobile sentimente, oare acest lucru nu dovedește clar alcătuirea tulbure și înfricoșătoare a sufletelor noastre? Ia să încerce teatrele să ne prezinte piese care cei răi nu numai că nu sunt pedepsiți și nu mor, ci, dimpotrivă, triumfă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
-l înșele pe artist în el însuși și să usuce izvorul puterei sale creatoare. Dacă s-a ivit o asemenea stare de lucruri atunci e de plâns ) ca o nenorocire pentru arte și artiști, dar e de privit ca o smintire a proporțiunei celei (adevărate) drepte dintre artist și public, în care și-a pierdut fiecare din ei atitudinea cea (dreaptă) adevărată. NECESITATEA CEA URGENTĂ A UNEI ARHITECTONICE A ARTEI DRAMATICE. DILETANTISM ȘI ARTE Prin progresul civilizațiunei, și anume prin acea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a poetului. Un Makbeth care n-ar trăda în înfățișarea lui, în scenele după omorul regelui, nebunia febrilă ce-l coprinde crescând și după profețiile cele înșelătoare în actul al patrulea eturdismentul de sine al sufletului său sfărâmat, scărit până la smintire, un așa Makbeth n-ar corespunde icoanei poetului. Aceste esemple vor fi dat o idee clară despre însemnătatea acelei speții de mijlocire care-n marile puncte solstițiale, în peripețiile dezvoltării caracterului, le mijlocește întreolaltă și le combină într-o viață
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
talazuri mari (36, p. 71). O semnificație deosebită are aici corelarea dintre plutirea bourului și urzeala fetei. Ele sunt într-un raport invers proporțional, la fel ca Haosul și Cosmosul, ale căror paradigme sunt. „înotătura” haotică a bourului provoacă „turburarea”/„smintirea” cusăturii fetei (dacă bourul face valuri - fata coase „vălurit”). Dar și invers : o țesere/toarcere/coasere regulată (ordonată) denotă, dar și pro- voacă „înotătura lină” a bourului - cu alte cuvinte, îmblânzirea pe cale magică a stihiei acvatice. Abia în ultimă instanță
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Într-acolo plecau: nimic nu era În puterea omului, doar mici scamatorii prin care acesta credea că Își păcălește soarta. Se Împreuna cu femei, bea vin, strîngea averi, cîștiga războaie, se urca pe Lună. Se clona - mai nou -, crezînd, În smintirea lui, că va dura veșnic! O sămînță vîrÎtă În azot lichid, aproape de zero absolut, pentru a Încolți, peste un timp, Într-un pîntec doritor! Minune Între alte minuni; multe aveau să le mai dea oamenilor prin minte; pînă una alta
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Port-Royal, à Athènes ou à Copenhague, patrie de Sören Kjerkegaard, au hasard de ce voyage réel qui le mena à Paris où il se mêla innocemment, et sans jamais s’étonner, à notre carnaval.“ Mt. 18, 7; în versiunile românești ortodoxe: „smintire“ sau „poticnire“. Mt. 9, 18-26; Mc 5, 21-43. „C’est le souci des grands Espagnols pour qui les idées et tout ce qui peut constituer une économie provisoire, - morale ou politique, - n’est d’aucun intérêt. Ils n’ont d
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
dezbinări, nu prin trădare. Legionarul luptă pentru solidarizarea și unitatea neamului. Unitate în cuget și în simțiri. Azi comunitatea neamului nostru a dispărut. Ea mai supraviețuiește doar în mănăstiri. Să nu ne temem de cei care ucid trupul, ci de smintiri care ucid sufletul. Trăim preludiul cataclismului universal. Omul, izvor continuu de apă lină, nu mai curge în matca sa. Azi, tot Neamul Românesc, de la Tisa și până dincolo de apele Nistrului, luptă pentru supraviețuire. Trăim zile sfâșietoare. Să nu mai fim
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
intuit. De aceea, devine iluzorie credința că, prin analizele lui Noica, s-ar putea desprinde mai mult decît o opinie singulară despre încifrări uneori mai mult închipuite decît existente în cuvinte (cum ar fi stabilirea unei relații între minte și smintire). Strădania sa de a legitima un presupus "sentiment românesc al ființei" se concretizează prin reconstrucții ale unor cu-vinte (precum întru, rost, sinea etc.) sau prin supraevaluarea, din perspectiva identificării unor trăsături particularizante, a unor forme gramaticale (cum ar fi infinitivele
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
acesta să învingă o singură dată ca să i se devoteze total. Și, cel puțin democrația noastră postdecembristă ne oferă astfel de exemple, de ne-am referi doar la Iliescu, dar sînt încă alți mulți așa-ziși baroni care domină fără smintire numeroase județe. Democratizarea structurilor de partid și prezența funcționarilor politici la toate nivelele a avut drept rezultat o centralizare a întregii puteri în mîinile celor puțini și, în cele din urmă, în mîna unei singure persoane, aflate în fruntea partidului
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
și din țară. De gura de oxigen și de normalitate pe care el și doamna Elsa Lüder le aduceau de la Freiburg (împreună, bineînțeles, cu multe alte omenești, neprețuite, mici mostre ale bunăstării și civilizației vestice pentru toți prietenii lor, fără smintire), înviorând aerul lânced al vremii, ajutând câțiva oameni să supraviețuiască decent, prin cultură și prin efortul de a fi egalii confraților academici mai norocoși, din Vest. Leonid Mămăligă a sfârșit prin a pune mâna pe telefon și a relua o
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
ponosul, jalea, pacostea. Acum stăpânul străin îl plătește, îl hrănește, îl miluiește, îl dăruiește, prilej de jeluire, tânguire și smerire, de sfadă și de pricină. De la el vin dojana, căznirea, muncirea, obijduirea, prigoana, hula, gonirea, izbirea, răzbirea, zdrobirea, strivirea, prăpădirea, smintirea, belirea. Amestecul pripit de rase duce la urâțenia neamului și multe din cuvintele noi arată infirmități sufletești și trupești, fiind apte pentru zugrăvirea monstruosului: mârșăvia, scârnăvia, trândăvia, gângăvia, gârbovirea, cîrnia, pleșuvia, curvia, năucia, prostia, tâmpirea. Altele trezesc ideea teroristă a
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
fuge nu se știe unde și arde În foc viu. Altcineva preconizează sinuciderea: „Ore fatale ce mă opriți De-a bea paharul ce-atît doresc?” Anton Pann prezintă În CÎntece de lume un repertoriu mai colorat de chinuri și jertfe: afazia, smintirea („vorba, mintea ce-am avut, / Cu totul o am pierdut”), uimirea (adică rătăcirea cugetului), insomnia, coșmarul, o prăpădire, pe scurt, generală: „trăiesc moarte vie”. Se va vedea cît de schimbătoare este, totuși, umoarea poetului. Cel care anunță, aici, că nu
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Cum se poate vindeca „nădădaica” la femei. Femeia modistă după C. Stamati și Asachi. Fatalitatea sexului: „A cui e vina?” de C.A. Rosetti. 22. Misoginismul lui Pann. Un cod al manierelor elegante la 1830. CÎntecele de lume, Spitalul Amorului. Smintirea, prăpădirea sufletului și trupului. Trecerea de la iatac la circiumă. 23. Pann și obsesia muierii rele. Elogiul vinului și contestația femeii (Îndreptătorul bețivilor). Calea de mijloc În educația erotică (Erotocritul). Seducerea prin verde și seducerea prin cîntec. Un salut d’amour
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
dezbinări, nu prin trădare. Legionarul luptă pentru solidarizarea și unitatea neamului. Unitate în cuget și în simțiri. Azi comunitatea neamului nostru a dispărut. Ea mai supraviețuiește doar în mănăstiri. Să nu ne temem de cei care ucid trupul, ci de smintiri care ucid sufletul. Trăim preludiul cataclismului universal. Omul, izvor continuu de apă lină, nu mai curge în matca sa. Azi, tot Neamul Românesc, de la Tisa și până dincolo de apele Nistrului, luptă pentru supraviețuire. Trăim zile sfâșietoare. Să nu mai fim
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]