330 matches
-
cu lunile/anii, într-o amorțeala pe care nu o înviorează împrumuturile din Vest, întocmai cum trecătoarele ploi de vară nu înlătura secetă. Acolo, statuile lui Lenin străjuiesc mai departe piețele, portretele lui Stalin sunt purtate deasupra capetelor de către bătrâni smintiți și țațe oțărâte. La noi, Miron Cozma își declară disponibilitatea de a reveni cu ortăcii lui la București. (Cam cum visează intelectualul să ajungă la Paris!) Ideea că ar putea, cu ajutoare de el cunoscute, prelua puterea și instaură o
Scurtă privire peste umăr by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18113_a_19438]
-
nici un echivoc: „Ah! Quand je vous parle de moi, je vous parle de vous. Comment ne le sentez-vous? Ah! Insensé qui crois que je ne suis pas toi! ” (Contemplations)/„ Ah! Când vă vorbesc de mine, eu vorbesc de voi. Ah! Smintit e cel ce crede că eu nu sunt tu!” (traducere: C. E.) Iubirea redobândită pentru Relli și Olivier - fiul „uitat” și el! - îi redă încrederea și dorința de a relua și muzica: „Nu cumva trăiești o ‘mică renaș tere’ și o
Un Robespierre modern – cântăreț de jazz by Eugen Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/2500_a_3825]
-
a fost condamnat la "nedemnitate națională". Noi am preferat continuitatea, tăcerea și răbdarea de parcă nimic nu s-ar fi întîmplat timp de aproape 50 de ani. Propunerea mea era simplă: un examen de conștiință pentru toți cei care au umilit (smintit) rațiunea și au batjocorit spiritul. Nu s-a ținut cont de această sugestie, acum adunăm roadele... Doar atît? Nu cumva aveați în vedere o problemă mult mai generală? Poate aveți dreptate... Scopul meu era acela de a... tulbura somnul conștiințelor
Șarpele se afla acolo încă de la început... by Elena Budu () [Corola-journal/Journalistic/16788_a_18113]
-
taină. După mulți ani, am aflat că un nebun, o rudă a noastră prin alianță, se instalase la Hotel Bulevard, în București, și, dimpreună cu portarul aproape scos din funcție, supraveghea cheile hotelului. Menschliches, Allzu Menschliches 4). O, Niezsche, mare smintit, rătăcitor, prieten din vremi nefercite, sublim Niezsche, te asociez tuturor victoriilor mele, lucru ce te-ar înfuria fără îndoială. În 1929, la Stresa. Vin din Egipt, chinuită de un doliu amarnic. Mă pregătesc să mă întorc cît mai repede la
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
poveste indescifrabilă./ De tristețe soarele se micșorase/ până nimerise în gura unei furnici/ care-l purta pe cărări șerpuitoare mici/ prin iarba colosală". într-o asemenea ipostază "bisericile stăteau răsturnate/ ca niște acrobați cu capul în jos/ iar turlele creșteau smintit/ aidoma rădăcinilor spre adânc". (Un deșert prin care rătăcește trecutul) La rândul său, înghițitorul de săbii, acrobatul fără plasă care este poetul, totodată leopardul care trece prin foc, ba până și femeie în stare de levitație - cu toatele din lumea circului
Poet în veacul XXI by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11930_a_13255]
-
pentru a le citi în schimbul al doilea sau în cel de noapte la fabrica de produse sodice „Solvay”? Fără să-l înspăimânte hăul adânc al existenței, tânărul Wojtyła își găsește puterea în cele mai simple cuvinte: Tatăl nostru. Restul sunt gânduri smintite - avea să spună. Și încet, încet, speranța trebuie să se nască: „Cum să-i mulțumesc soarelui că amurgul nu mă respinge,/ că seara și dimineața nu sunt departe una de alta?” Poetul, iar mai târziu filosoful Karol Wojtyła, avea să
Revelația divină by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/2639_a_3964]
-
creștin. E bănuțul nostru de vamă. E VIATICUL, merinde pentru drumul cel lung și anevoios de la hotarele vieții cu viața cealaltă, la Întâlnirea cu Acela pe care L-am slujit și ai cărui suntem încă dinainte de naștere. În acest mileniu smintit, cu valorile toate răsturnate și profanate în mod inadmisibil, se pare că nimic nu-L înduplecă pe Dumnezeu mai mult decâttămâia rugăciunii, care se înalță fuior către cer, așa cum spune psalmistul. Tămâia faptelor bune poate străpunge tăriile. Părintele Radu Botiș
Radu Botiş: „Ca tămâia înaintea Ta“ Editura Ariadna, Baia Mare [Corola-blog/BlogPost/92669_a_93961]
-
sa fi fost? -nu stiu,nu stiu. Poate un dor din alte vremi, un dor al cine știe cui, trecând pe aici el s-a oprit o clipa doar și a plecat... Sau poate dorul meu pribeag, venit de cine știe unde, un dor smintit,un dor pierdut, trecând pe aici mi-a dat de știre. Ce să fi fost? -nu știu, nu știu. Poate o iubire hoinărândă, iubirea cine știe cui, trecând pe aici ea s-a oprit o clipă doar și a plecat. Sau poate
POVESTE DE IARNĂ de NINA DRAGU în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384275_a_385604]
-
1724-1804) vorbea despre justiția imanentă ca fiind un simț al corectitudinii și al proporțiilor pe care îl are fiecare individ, iar judecata nedreaptă, spunea tot el, este întâmplătoare, „un accident” atunci când omul nu se supune imperativului moral „când voința e smintită și o ia înaintea rațiunii, când gustul pasiunilor prevalează asupra intelectului”. Dreptatea deci există în simțurile noastre și ea „poate fi adusă la lumină și aplicată în actele noastre”. Iar când justiția imanentă este dublată de o justiție empirică (bazată
INSOLENŢA VS. BUNACUVIINŢĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/383741_a_385070]
-
socială. Moartea unui om este transformată în mahalagism mediatic, ca să iasă în câștig producătorii și fabricanții de știri deșarte. Se dă de pământ cu defunctul până îi sare capacul de la sicriu. Apoi, rudele decedatului sunt catalogate ca fiind niște oameni smintiți, dogmatici, pentru că nu a vrut să facă spectacol cu certuri și intrigi la priveghi. „Breaking news” trebuia însă să existe, să fie ofensiv în ceea ce privește exclusivitatea. Drept pentru care se inventează imediat „știrea” cu fiul nelegitim, născocită pentru a fabrica senzaționalul
„Breaking news” – prea mult, prea banal! [Corola-blog/BlogPost/94198_a_95490]
-
sfinți cu lacrimi de smirna, adânci și cuminți, Au plecat astăzi sfinții în beciuri de lut; mi te cântă-n litanii, te beau din trecut. În gândul de ieri, opt poeți te-au vestit cu versuri de ocna și verbul smintit te-au scris pe iluzii, rostire de hau, punând amintirea să-mi fie calau. Din mână de ieri mi te-au smuls șapte furi călare pe umbră din zece păduri... Opt icoane de maici și o mie de mari stăvilare
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
să cred că-i adevărat. Mă gândesc la scurgerea timpului, simțită mai acut ca oricând, la scurtul răstimp de viață ce-mi rămâne. Emma respinge toate incertitudinile mele, întrezărește un viitor de fericire comună. Mă las furat de această speranță smintită, uit degradarea lentă, dar perceptibilă a simțurilor mele, oboseala picioarelor, mersul împleticit, dificultățile de vorbire. 29 august 2001 Dejunurile în afara timpului cu frumoasa mea italiancă Încă o dimineață cu soare de vară, strălucitor. Trec pe la Martine, frizerița. Arnaud, deșiratul hidalgo
Marcel Mathiot - Jurnalul unui amant bătrân by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/6958_a_8283]
-
cummings nu mai rămâne, în traducere, decât un goblen cusut grosolan, sub ale cărui ițe abia mai poarte fi distins conturul impecabil care ar fi trebuit urmat, o scenă goală, pe care Dan Sociu smucește din culise, ca un păpușar smintit, niște versuri ce se fâstâcesc și gesticulează asemenea unui elev scos la tablă, si care par a îngaimă câte ceva în limba română. Încă de la începutul volumului, desi totuși cu ceva mai multă precauție aici, se văd urmele de bocanci ale
Camerele de tortură ale traducătorului by Paul-Gabriel Sandu () [Corola-journal/Journalistic/4480_a_5805]
-
Ți-am cerut eu ceva? Tu ai venit la mine c-un pumn de bani! Escrocule! Vin ei comuniștii, lasă! Vin, pe mă-ta! Trăiască România liberă, independentă și democrată! Trăiască aliații! Roșcatule! Huo! Ai să-ți muști pumnii! Huooo! Smintitule! Tu nu vezi ce-i în jurul nostru? Nu simți ce se-ntâmplă? Jigodiilor! Ce-a fost până acuma-i nimica toată. Să vedeți voi de-acum ce-o să fie! Ce-o să fie? Ce foame-o să se trezească-n calicime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ceas m-am despărțit de el. Ce-a fost am văzut, ce-o veni vom vedea... Cine-o mai apuca. Jigodiilor! Ați intrat în ceasu morții! O să vă jucăm cu călcâiul pe piept și-o să ne pupați mâinile. Așa-i! Smintitul adevăr grăiește! Păi da! Cine-o prigonit, să mai fie și ei prigoniți. Să știe ce-i aia! Va să zică dinte pentru dinte... Ce vorbești, mă? Nici bine n-o căzut vechiul regim, și-ați și început... Să plecăm. Să plecăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
care intră în infern nu are voie să privească înapoi. Așadar, starea orizontală se dezvăluie a fi o surpare, o cădere în sine, o pierdere în absolutul interior. Doamne, să cunosc și eu astă indolentă dispariție, dormind să surâd viclean, smintit amicilor turtiți sub potopul de plânsete. (Vacanță) Jocul care s-a vrut exterior, mască boemă, își impune regulile într-un mod dictatorial. Poetul, amețit de somn, nu mai are nici o autoritate. III Paiața salvează iluzia Poezia ca paradigmă a teatrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
-i descoperea pe după sălcii ori în vîrful stîncilor. Apoi îndreptă pistolul spre Virgil strigînd cît îl ținu gura: Sus mîinile! Virgil se așeză neputincios pe un trunchi de salcie răsturnată, clătinînd din cap cu obidă și rostind rar și apăsat: Smintită făptură, doamne! Bărzăunul mai ucise cîțiva dușmani, apoi se așeză pe salcie lîngă Virgil. Știi de ce nu vreau să meargă Ilinca? întrebă el după cîteva clipe, cu voce mai calmă. Nu mă interesează! răspunse Virgil tot mai furios. N-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
versurile 530 - 534Ă este redusă la extrem și reamintește sacrificarea Ifigeniei de către tatăl ei, la Aulis. Se iau apoi în discuție rațiunile invocate pentru a justifica sacrificiul (versurile 534 - 545Ă. Concluzia duce la condamnarea clară a faptei lui Agamemnon, „tată smintit și criminal” (versul 546Ă, încheindu-și perorația pe aceaași idee de justiție. După discursul de acuzare al Clitemnestrei, Electrei îi revine sarcina de a pronunța o apărare a tatălui ei (versurile 558 - 609Ă, într-un lung discurs construit cu multă
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
ei se ascunde, un șoarece înspăimântat iese, răsucindu-se. Întind mâna și ating clanța - nu am nici cea mai mică idee de când stau aici, hipnotizat - probabil în fața unei uși încuiate. „Ce-o mai face ăla micu’?“ Se făcea de ziuă - „smintiților, să treceți de copaci“, le-am spus! Odată cu lumina, au ajuns și păsările; am înălțat zmeul, s-a rotit puțin prin aer și-apoi a coborât, cât să mă clatin - chiar dacă aș fi rămas nemișcat, tot nu l-aș fi
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
factorul existențial care declanșează bolile psihice ale mulțimilor puternic urbanizate. Reprezentarea sărăciei poartă asprimile acuzației: săracul este fie neputincios, ceea ce îl învinovățește de ignoranță și de rea voință, de lene și de abominabilul dezinteres față de corpul social, fie iresponsabil, stricat, smintit, vicios - și atunci nu are nici o scuză. Nu ai dreptul să fii sărac, pentru că sărăcia trimite imediat cu gândul la moarte. Săracul este perceput ca un mort, un mort în viață care îți strică plimbarea prin parc. Frica bancherului de
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
ceva. După ce te uiți, Pâcule? l-a întrebat moș Dumitru. După oala ceea în care de obicei se găsea vin... Ce fel de botez îi aista? Cu gâtul uscat ca iasca? Am trăit s-o văd și pe asta. Că smintiți am văzut - a grăit cu țâfnă prefăcută Pâcu, privind semnificativ la moș Dumitru. Să știți voi, aiștia botezații, că Pâcu are dreptate. Unde s-o mai văzut botez fără udătură? i-a sărit în ajutor moș Dumitru. Costache! Umple și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
o vibrație îndrăzneață și hotărâtă în glas, o întrebă direct, fără ocolișuri: - Spune-mi de ce te găsești aici, Maria! Vreau să aflu! Un azil de nebuni are unica menire să îi găzduiască doar pe aceștia. Tu, însă, nu ești deloc smintită, nu îmi pari... La auzul acestei întrebări, atunci, pe loc, femeia nu răspunse nimic, dar pe față i se așezase deja o mască de adâncă tristețe dintr-odată. Bărbatul, văzând bine lucrul acesta, continuă încurajator, cântărindu-și atent vorbele: - Haide
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
aproape turbată și vuind, Luiza, simțind că abia acum a dat, în sfârșit, peste punctul cu adevărat nevralgic din sufletul Adrianei, în legătură cu care își luă numaidecât misiunea să îl vindece, călindu-l în flăcările adevărului propovăduit de ea. Ce vorbe smintite, neglijente și anapoda rostești! N-ai să mă zăpăcești pe mine cu ele, te asigur! Ia zi-mi, că eu nu înțeleg deloc, de ce spui că speri? În ce speri? În ce te încrezi tu, de fapt, atât de puternic
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
lotri!... Și acum, noapte bună, băiete!” Cotman a făcut lampa mai mică, cu gând să se bage în culcușul făcut de Măriuța. Însă un geamăt prelung s-a ridicat din pieptul lui Hliboceanu... „Ce înseamnă asta, băiete? Ai vreo coastă smintită sau?... Aha! Nu vrei să stai fără lumină. Aista-i baiul”. A făcut lumina lămpii mai mare, în timp ce privea la Hliboceanu. Voia să afle cauza geamătului. I s-a părut că ochii lui Hliboceanu au căpătat un strop de lumină
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
plânge și se zbate, dar jandarmul Îl ține strâns, coborând cu el undeva, În hăul metroului. Cerșetorii apar și dispar ca Într-un spectacol grotesc: bătrâni, tineri, copii, singuri, În cuplu, În haite, gălăgioși, violenți, emotivi, cu priviri pierdute, bețivi, smintiți, smeriți, sperietori de ciori, arătări tăvălindu-se, figuri patetice. S-au Înmulțit Îngrozitor. Sunt ignorați, mutilați, lăsați de izbeliște, aruncați În stradă de trântori care trăiesc pe spinarea lor. Bătrânii tremură la gândul că li se vor lua banii, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]