830 matches
-
ceva noroc! Mâncară la cârciuma unde domnul Alexandrescu era cunoscut și tratat cu multă atenție. Mai băură o bere rece, după care trecură pe la gazda Mariei să le salute. După ce își îmbrățișă tatăl, tam-nisam Maria îl luă pe Mache de smocul de păr din față și îi zise: - Bine ai venit, Mache! Cei de la liceu nu ne dau voie să ne plimbăm pe bulevard și pe cheiul Ialomiței, decât însoțite de părinți sau rude. Am să le spun că ești vărul
MOȘ MACHE CAP.III,DRUMUL SPRE ÎNĂLȚIME de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382646_a_383975]
-
și șefi de echipă îmi povestește cum se văruiește un perete. E esențial să: 1. Storci trafaletul pe un grătar înainte de folosire, ca să nu năclăiești zidul; 2. Folosești, pentru colțuri, o pensulă; 3. Nu lași scame (dacă se lipește vreun smoc de pensulă pe perete, îl culegi grijuliu cu mâna); 4. Vopsești coerent (mișcările haotice lasă urme). Sunt pusă la treabă. Constat că nu pot să mut găleata de 12,5 kg de lavabil fără să scot limba și îmi întreb
Ultimul tango la… ultimul reportaj la Cațavencu by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19626_a_20951]
-
Mai mult decât atât, actul sexual cu o potentată de partid i se pare (după ce surprinsese niște elevi masturbânduse în wc-ul școlii pe fotografiile dintrun ziar ale primilor „tovarăși“ ai țării) o revanșă inedită pentru suferințele îndurate: „După inspecție - avea smocuri de păr gras la subsuori, cadrele nu se depilează obscen, ca fâșnețele capitaliste - totul se petrecuse spontan, fără dezbateri plenare, consensul fiind întrunit la distanță de secunde, prin gesturi, nu prin cuvinte. Premisele ideologice ale abordării, acordul dintre minte și
Romanul unui Don Juan ratat by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2577_a_3902]
-
Ca un cetățean care și-a plătit la timp datoriile înalț chemări împotriva suferinței pentru mila unei ființe față de ceailaltă nu mă întrebați - De ce-i amară viața sunt întrebări de-a floarea-soarelui încă și încă se vor înmulți ca-n smocuri mărăcinii. Într-o Românie cu de toate nici cerul și nici pământul nu ne mai iartă! Și păsările s-au îmbolnăvit de atâta otravă doar pentru că nu cei curați introduc busuiocul în căldărușe. Privesc fix, pe nesăturate la leșiatice nădejdi
CA O ARCADĂ A ... ARMONIEI! de DUMITRU K NEGOIŢĂ în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381708_a_383037]
-
îl trezi la realitate: păi, dacă toți știau că Senatorul murise, atunci el... el cine urma să fie de-acum înainte?! Răspunsul i-l dădu apariția Nuței, soția lui Marcel, o femeie pricăjită, cu zeci de riduri pe față și smocuri de păr ieșite de sub o basma decolorată: -Marcele, ți-ai ras mustața! Bunătate de mustață! Ce bine-ți venea! declară ea nostalgic. Uite, ți-am adus hainele bune, am vorbit de dimineață cu doctorul, cică n-au fonduri să te
JOCUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384208_a_385537]
-
luat? Misterul dispariției lor n-ar fi fost lămurit niciodată, dacă, a doua zi, n-ar fi văzut o veveriță săltând pe ramurile pomului celui mare din fața casei. Ce drăgălașă vietate! Coadă mare, stufoasă, ochi micuți, ageri, urechiușe lungi, cu smoc de păr în vârful lor, lăbuțe mici din față, comice, cu care ținea alunele. O vedea sărind zglobie de pe o creangă pe alta, ținându-și echilibrul cu ajutorul cozii. Trecu la marginea copacului, sări pe pământ, se cățără pe un gard
POVESTE CU VEVERIŢE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383716_a_385045]
-
să ne despărțim. - Călătorului îi stă bine cu drumul... - Brrr! După care Ion a fluierat printre dinți. Oile s-au luat după el, coborând agale spre Ardeal. - No! Amu veniți după mine, mioarelor... Grăi Ioan, sculând oile culcate pe niște smocuri de iarbă, cu bota ce o avea în mână. Încet, cu mica turmă după el, a luat drumul Munteniei. Amândoi coborau pe căi diferite, având în suflet speranța. În urma lor tricolorul arborat pe cea mai înaltă stâncă flutura pe cerul
ION ŞI IOAN – ÎNŢELEPŢII DIN TRANSALPINA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1344 din 05 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383730_a_385059]
-
ochii pe undiță, Poetule, să nu mi-o prăpădești! - Va fi așa precum dorești, te las acum să pescuiești! Poetul ridică undița ca pe o suliță, așa încât cârligul să nu se agațe de vreo creangă sau de papura crescută în smocuri și porni către partea de baltă opusă celei de pe care aruncase momeala pescarul. - Sper doar că muza mea mă va găsi în locu’-n care plin de sârg voi pescui! Despică ierburile cu brațul stâng, atent la picioare, alegând poteca
MUZA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380207_a_381536]
-
îmbogățiți cu două lucioase măsline ce însuflețeau chipul animăluțului. Tot din cuțit, desenase prin decupaj, liniile gâtului, niște pararele verticale, cele ale capului, ale trupului, o minunăție multilineară dând expresie micuței zebre, ce mai?! În final, unise componentele printr-un smoc de scobitori de plastic, păgubindu-mă de niște accesorii multicolore pentru servitul antreurilor, deh! Secționând în lung și pieziș o altă vânătă, dăduse întruchipare unui delfin șugubăț și strălucitor cu pieptul din pulpa decojită. Pe laterale erau redați, tot prin
CAP.6 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377157_a_378486]
-
fiu" (p. 104), "nici fiul nu este mai prejos, fiindcă și el are un parfum aparte, este un bărbat acrișor, disonant, este o agrișă de bărbat care iuțește viața, o necumințește" (p. 105), "un mănunchi de tânjire misterioasă" (p. 109), "smocuri de clarobscur atârnând peste sfială", "tufăriș de închipuiri și fierbințeli mereu suspendate" (p. 109), "singurătatea este o formă de năprăsnicie" (p. 113), "o spumă de gânduri și tânjiri și reacții" (p. 114). Și aici, în fine, lista de monstruozități se
Amintiri venerice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8601_a_9926]
-
crezuse că o să moară înainte ca Africa să fie a ei, să îi intre în pori și să i se plimbe în sânge cu Mehria cu tot și atunci i se făcu un dor nesfârșit de pantele muntelui Șarra, cu smocurile îngălbenite de iarbă, de soarele ca o flamă și de felul în care bărbatul arab o-ntin-dea pe spate, posedând-o cu ochii, ca un șoim pregătit pentru vânătoare. În Africa, uitase să plângă. Prin ușa bucătăriei, o zări pe Zaouf
Istoria romanțată a unui safari by Daniela Zeca () [Corola-journal/Journalistic/6977_a_8302]
-
care fierbeau de durere și plăcere în același timp. Mi-a pus cuțitul la gât. Mi-a spus rar și apăsat că, dacă mai fac o singură mișcare, mă taie. Mi-am desfăcut mâinile larg, am apucat câte-un un smoc de iarbă, l-am strâns tare în palme și m-am abandonat lui. Dintr-o smucitură, mi-a dat jos pantalonii scurți cu tot cu chiloți, apoi s-a ridicat in picioare, atât cât să se dezbrace. Cheile de la mașină i-au
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
ei, pentru toată bătaia de cap pe care le-o dau. Ne întorceam de la scăldat. Adică noi, Plutonul lu’ Nea Aurică, cum ne botezase satul, și cu alți copii de prin vecini. Traversam lunca gălă gioși și plini de neastâmpăr. Smocurile rare de iarbă se îndeseau spre curba șo selei asfaltate, din care părea să se desprindă drumul de căruțe pe care ne alergam noi, cu praful lui gălbui spre roșiatic, ca un bunic de nepotul cel tânăr și puternic. Iar
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
altele, mașini și tunuri, mașini și tunuri... La un moment dat, tresări. Ușile mari ale cârciumii se deschiseră ca sărind în aer, smulse din balamale. În prag apăru Invalidul. Era în cămașă, descheiat la piept, lăsând să i se vadă smocurile sure și învârtejite de păr care urcau mărăcinoase pe gât și pe obraz până-n ochi, sălbăticindu-i tot chipul. Fața roșie și zbârcită, cu care parcă frecase până atunci dușumelele, se lumină o clipă și se schimbă, netezindu-se spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pădurea aceea imensă; aveau să vină ele spre el. Urechile-i depistară un zgomot ușor. Un grup mic de căprioare se apropia fără grabă. Fragilele animale înaintau relaxate, oprindu-se din cînd în cînd să smulgă delicat, cu vîrful boturilor, smocuri de iarbă proaspătă. Natura renăscută după iarna grea le scăpase de grija hranei; de acum, aveau s-o găsească la discreție, așa încît puteau să-și concentreze atenția asupra creșterii puilor nou-născuți. Lupino se făcu una cu pămîntul. Învățase o
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
semn discret cu arătătorul de la stânga: „Șezi”. Așa l-am tradus eu, și m-am așezat pe scaunul din fața mesei. Îl observ mai de aproape: cu părul des și ondulat, sârmos, adus spre spate fără drept de apel, cu unele smocuri rebele întoarse peste urechi, pare un mistreț aplecat cu pasiune asupra unei băltoace. Stă așa, nemișcat, apăsat, desigur, de povara răspunderii, ca un Atlas modern, încadrându-se la modul onorabil în mitologia timpurilor noastre. Aș putea merge mai departe cu
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
pare că pentru îndelungată vreme. Indignarea care a pus stăpânire pe mine la aflarea incredibilei vești, sporită de incuria autorității, n-a fost depășită decât de oroarea ce se citea pe chipul crainicei. Asemeni anticelor bocitoare, frumoasa femeie își smulgea smocuri de păr, își dădea pumni în piept, lacrimi de sânge îi picurau din ochi, țipetele ei ritualice au gonit motanul de pe calorifer, sub pat. Câinele de stână, din fundul curții, începu să urle, luna intră în nori. Acei aleși ai
Aveți ceva împotrivă? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8903_a_10228]
-
în afară: retează alunecând într-o parte, fără să se-nfunde printre oase cum se-ntâmplă cu scramasax-ul. Începând cu scuturile rotunde de lemn îmbrăcat în piele, și terminând cu coifurile cu creastă, de piele și metal, având în vârf smocuri de păr de cal, totul e gândit pentru a ușura călăritul. Armurile ce le protejează pieptul sunt din piele, având doar câteva plăci metalice. Doar kagan-ul și curtenii poartă armuri din laméle, dar asta mai mult la parăzi decât în
MARCO SALVADOR by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8873_a_10198]
-
faptele și gesturile de fiecare zi, obținând material pentru o analiză rareori întreruptă. Dacă felul în care se proiectează realitatea înconjurătoare, exterioară, este marcat de o luciditate rea, de un hiperrealism lărgind metodic porii urâtului (guri de scurgere astupate cu smocuri, chiuvete în care plutesc fire de păr, uși de sticlă pătate pe ambele fețe de amprente umede, albul îngălbenit al ochilor și pielea maronie a cearcănelor...), perspectiva asupra lumii lăuntrice se modifică frecvent, în acord fin cu discontinuitățile, pendulările, alternările
Drumul ascuns by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8910_a_10235]
-
vrea să mai citească, să citească și mai încolo. Eu scriu în continuare. Pentru că am mers mai departe. Am ajuns la un tărâm cu verdeață măruntă, plante de care nu mai văzusem până atunci, cu frunze rotunde și adunate în smocuri, risipite pe stânci, din loc în loc. Vârful muntelui se termina undeva în roci colțuroase, pe care creșteau răzleț ierburi, mușchi și palmieri mici. Dincolo de stânci, se zărea oceanul. O întindere imensă de apă, valuri înspumate și orizont unde lumina gălbui
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2902]
-
suprafață și desigur de a nu uita să fii... uman, cum este acest șobolan priceput. Minunate mi s-au părut exercițiile prin care ucenicul este manevrat de șobolan ca o veritabilă marionetă. Acesta, ascuns sub boneta cilindrică, ține hățurile cîtorva smocuri de păr dînd comenzile corecte bucătarului care execută sacadat mișcările, un fel de mise en abîme a felului în care se distrează cu personajele animatorii înșiși. La fel de bun ca Monster, Inc, la fel de amuzant ca Ice Age, cu personaje credibile, dar
Oameni și șoareci (pentru a nu mai socoti și bucătarul) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9238_a_10563]
-
fiind, obișnuiam să rătăcesc prin Iași, singur, în orele toride ale amiezii, pe străduțe necunoscute, la periferia orașului, închipuind scene tandre și obscene, ascunse în spatele geamurilor căscate, negre, mistuitoare... Mă fascinau cișmelele, picurul în van pe cimentul fierbinte, crăpat de smocuri de iarbă, al curților părăginite... sau într-un lighean smălțuit fantastic, stîrnind ecouri... Întrezăream, halucinant, femei dubioase, fermecătoare, cu șoldurile evazate, cu sînii căzuți, moi, pînă la buric, făcîndu-mi semne magice de după perdele... Visam că le posed în biserici umile
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
Ultima picătură rămâne pe masă. aș fi putut mușca din coaja rece. Și-apoi să las lămâia până dimineață să se usuce. po’ boy Toba din piept își ține respirația - po’ boy stă sub vie și fumează; vântul prinde câteva smocuri de frunze și le învârte de colo-colo. Agață fumul și-l zvârcolește, ca mai apoi să treacă din trunchi și iar în alt trunchi - asta înseamnă că aerul călduț cuprinde scoarța și, deasupra, oamenii se pot bucura. Îmi vâr mâna
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
de cochilie se lipeau de tălpi, trosnind ca niște cruste crocante; membranele se zbăteau un pic și-apoi se eliberau. Dintr-o parte sau din alta, păsările ondulau în curbe lungi, adunându-se în jurul unei buturugi negre. Vântul sâsâia printre smocurile de iarbă - puțin mai încolo, pământul își fixa polii printr-un vârtej ce ulterior se desfăcea macroscopic bucată cu bucată - Hușști! Hușști! Aerul se îndepărta în explozii cu nisip. Un cerc cădea pe sine, grămăjoare delicate de cenușă începeau să
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
în totalitate. Desimea lânii este accentuată, iar extinderea acesteia pe corp are o mare variabilitate în sensul că în timp ce la unii indivizi lâna ajunge până la vârful botului, la alții în funcție de nivelul selecției practicate se oprește în regiunea frunții formând un smoc. La nivelul membrelor extinderea lânii se oprește în regiunea genunchiului și al jaretului. Din acest punct de vedere standardul rasei prevede ca extinderea lânii pe cap să fie până la linia ce unește unghiurile interne ale ochilor îmbrăcând obrajii și acoperind
Rase autohtone de ovine ş i caprine by Pascal Constantin () [Corola-publishinghouse/Administrative/91660_a_93181]