1,639 matches
-
care desenează cu un vârf de cuțit muiat în henna lumi de coral pe buza interioară a cochiliilor ce-i sunt aduse de la malul mării, Isabel, care urăște ghergheful, dar pictează cu degetele muiate în șofran și-n suc de smochine pereți albi pe care învie, pe care foșnesc colțuri de grădină, Isabel, care poartă rochii de mătase când primește oaspeți și straie de cadână abia ascunsă în vălurile ei, când se pierde în povești... ...în poveste... ...cu soțul și, mai
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
prescuri, grîu... căciuli, cojoace, Prima societate de bazalt și teracotă. Stella, sticle, cercuri doage... plăpumi saltele, perne, Flori, scaune, paturi, mese oglinzi, inele, ibrice... doftorii de bătături, săpun de pete, madipolon, ace englezești, mere, portocale, năut, floricele... sacîz... sifoane... ciucalată... smochine, acadele. Tunuri! Păpuși. Belciuge, fonografe, urcioare, bere, cruci... automobile... borangic, țîri, sardele, lămîi. Brînză, urdă, cașcaval. Slănină, roabe velințe. Lopeți căldări, ălbii, copăi... parfumuri, ciorapi, iminei, ghete, cizme, papuci. Piepteni, drîmburi, darace. Cobză, pomadă, clarinete. Numai 40 de bani ocaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Cărțile, și cărora le venea greu să creadă că Hârtia ar putea vorbi... Există o Legendă foarte frumoasă în legătură cu povestea asta, în care-i vorba de un Sclav Indian; acesta, fiind trimis de Stăpânul lui să ducă un coș cu smochine și o Scrisoare, a mâncat pe Drum o mare Parte din Povara lui, predându-i restul acelei Persoane la care se ducea; aceasta, după ce citi Scrisoarea, și negăsind cantitatea de Smochine corespunzătoare cu ce se spunea acolo, îl învinui pe
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
trimis de Stăpânul lui să ducă un coș cu smochine și o Scrisoare, a mâncat pe Drum o mare Parte din Povara lui, predându-i restul acelei Persoane la care se ducea; aceasta, după ce citi Scrisoarea, și negăsind cantitatea de Smochine corespunzătoare cu ce se spunea acolo, îl învinui pe Sclav că le-a mâncat, făcându-l să afle ceea ce Scrisoarea spunea împotriva lui. Însă Indianul (în pofida acestei dovezi) negă cu nevinovăție Faptul, blestemând Hârtia, ca pe o Martoră falsă și
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
Însă Indianul (în pofida acestei dovezi) negă cu nevinovăție Faptul, blestemând Hârtia, ca pe o Martoră falsă și mincinoasă. După câtva timp, fiind el din nou trimis cu o altă asemenea Povară, precum și cu o Scrisoare care spunea Numărul exact de Smochine ce trebuiau să fie predate, el însuși, potrivit Obiceiului său de mai înainte, mâncă cu lăcomie o mare Parte din ele pe când mergea pe Drum. Însă înainte de a se atinge de ele (ca să prevină orișice Învinuire), El luă Scrisoarea și
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
Parte din ele pe când mergea pe Drum. Însă înainte de a se atinge de ele (ca să prevină orișice Învinuire), El luă Scrisoarea și o ascunse sub o Piatră Mare, liniștindu-se la gândul că, dacă Ea n-o să-l vadă mâncând Smochinele, nu o să poată nicidecum să-l pârască; însă fiind de data asta învinuit și mai tare decât înainte, mărturisi Vina, admirând Hârtia ca pe un Lucru Dumnezeiesc, iar pe viitor promise cea mai mare Fidelitate în orice Însărcinare (ed. a
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
și, cînd se întoarce la bloc, scrie De vorbă cu iarna: "M-am întîlnit cu Iarna la Predeal.../ Era-mbrăcată ca și-acum un an,/ Cu aceeași albă rochie de bal,/ Păstrată vara sus, pe Caraiman.../ Călătoream spre țara unde cresc/ Smochine, portocale și lămîi.../ Eram într-un compartiment de clasa I,/ Cu geamul mat, pietrificat de ger,/ Și canapeaua roșie de pluș,/ Sub care fredona-n calorifer,/ Sensibil ca o coardă sub arcuș,/ Un vag susur de samovar rusesc.../ Și-am
Casele memoriale de la bloc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8856_a_10181]
-
cuvinte.../ Venea din Nord./ Venea din Rosmersholm -/ Din patria lui Ibsen și Björnson,/ De-acolo unde-n loc de soare/ Și căldură,/ înfrigurații cer... Literatură.../ Și m-a convins c-acolo-i mult mai bine/ Decît în țara unde cresc smochine,/ Curmale, portocale și lămîi,/ Și din compartimentul meu de clasa I/ M-am coborît ca un copil cuminte/ Și m-am întors cu Iarna-n București". în schimb, Rebreanu, vecinul de bloc, trage și el o fugă la "moșia" de la
Casele memoriale de la bloc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8856_a_10181]
-
aflau deja departe. Ne eram unul altuia buni, cu membrele desprinse, inima netezită și ușoară, mai întunecată, ospitalieră, masa de piatră. Rîndunelele tremură istovite în crucea ferestrei. Puii țipă. Adu odată ceva ca lumea! Libelule, păianjeni! întindem aluatul prăjiturii cu smochine, din casa de unt, ne gîndim melancolic la tinerețe. Pe atunci prindeam muște, acum, nu mai reușim. Și nu doar atît! Vorbim despre vremea rămasă-n urmă s-a făcut mare fiindcă a trecut și acum ar trebui adunată, salvată
Masa se răcește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8921_a_10246]
-
își ia, în vreo cinci sute de pagini, revanșa. Esența acestei viețuiri amatoare de bucurii efemere, de nimicuri trăite cu voluptate, e Sensul portocalelor: "Sîntem obosiți de economia încruntată solitară, vrem reîntoarcerea timpurilor pașnice. Cel care se mînie cînd vede smochina și lămîia, acela visează războiul. El se întreabă în sine cum au putut veni aceste simboluri de înfrățire internațională, cînd știut este (după șoapte ridicule) că s-a închis nu știu ce fiindcă are să se-ntîmple oarece. Ei bine, nu s-a închis
En spectateur by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9952_a_11277]
-
om al lumilor imaginate, stăpân doar pe ficțiunile sale, din mijlocul cărora el însă vede cel mai bine ce pare de ne-văzut... Așadar, să te ferești de lingușitorii care te pierd, totdeauna și de mărunțeii denunțători ai hoților de smochine, - doar - fi-le-ar smochinele de cap să le fie, că alt rău în jur ei nu mai văd, gudurându-se tot timpul umili pe lângă stăpân.
Așadar, atunci mă cheamă țarul și zice... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8938_a_10263]
-
doar pe ficțiunile sale, din mijlocul cărora el însă vede cel mai bine ce pare de ne-văzut... Așadar, să te ferești de lingușitorii care te pierd, totdeauna și de mărunțeii denunțători ai hoților de smochine, - doar - fi-le-ar smochinele de cap să le fie, că alt rău în jur ei nu mai văd, gudurându-se tot timpul umili pe lângă stăpân.
Așadar, atunci mă cheamă țarul și zice... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8938_a_10263]
-
să redevină prințese... Și, până la urmă, ce-au făcut? S-a terminat totul cu bine? Bineînțeles, a râs ea, adăugând: au fost cu toții fericiți, fiecare prinț a ales o portocală... adică o prințesă... Știam și eu o poveste, dar cu smochine..., m am entuziasmat eu. Era un smochin de un fel, iar alt smochin de alt fel, și dacă mânca din primul... ... îi creșteau urechi de măgar, s-a amuzat Iasomia. O știu și eu pe asta. Iar dacă mânca din
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
înviorătoare. Barba mi-o rad ceva mai apoi, după ce iau cafeaua tare, amară, însoțită de un pesmet sau o prăjitură. Formidabilă e răsucirea butonului electric al camerei, când umpli de soare labirinturile, subteranele... Uneori descopăr în rafturi un măr, o smochină, după anotimp. Strugurii sunt buni, poate cel mai bun fruct din câte cunosc... A tăia hârtie, după ce ai cumpărat-o, e de asemenea minunat ș...ț Oh, o salată de fasole verde, cu ulei și oțet... În ce stare de
Scriitorul și lumea lui by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7713_a_9038]
-
care stăteau presate ambalaje sclipitoare din staniol și puteam din nou vibra și visa. De sărbători miroseam a Rexona, era singura îndrăzneală a părinților mei de sărbători, și copiii nomenclaturiștilor ne întrebau: cu ce te-ai dat? Ei mâncau portocale, smochine, curmale și banane de la „cantina partidului“. Ne întâlneam cu ei când mergeam la Onkel Heinz, pe strada Morii, să ducem la afumat tablele de slănină și jamboanele de porc. Unii ne ofereau „o mușcătură“ (cei de încredere), cărora și noi
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
se usca văzând cu ochii. Și, dintr-odată, a dat norocul peste ea: acum patru ani, i-a murit soacra. A ars-o la crematoriu și a pus cenușa la rădăcina smochinului. Acum smochinul dă două recolte pe an. Din smochine, Fatima face jeleu, dulceață și, în anii secetoși, chiar și lichior. Ce mai, a prins gustul soacră-sii, deși a urât-o toată viața: o savurează aproape zilnic. Vă spun așa, că suntem prieteni, deși nu-i frumos să bârfești
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
o să se întâmple cu toate lucrurile astea după - cu tot respectul - moartea ta? Am auzit că n-ai pe nimeni. De unde-ai auzit? — De la Fatima; stă toată ziua cu ochii-n televizor. Până i se aburesc lentilele. De la vinul de smochine, mă-nțelegi. — Blestemul soacrei, își amintește Lionel de antanta cordială dintre Fatima și soacră-sa, după ce aceasta din urmă s-a retras în urnă. Inginerul e în cumpănă. Până acum nu s-a gândit la acest aspect: ce se va
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
câte-o bucoavnă de-a sfinției tale. Acuma las' că și... (arată cu capul undeva, în sus, spre ceva invizibil), știi dumneata cine..., te are la mare cinste pentru astă pricepere. La trapeză capeți cele mai mari și mai groase smochine și oala cu lapte dulce cea mai burduhănoasă... MAVRICHIE: Măcar nu-mi mai aminti de trapeză și de mâncare! Iaca, și simt la rădăcina limbii gust de lapte dulce și de smochină coaptă, că doar asta li se dă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
trapeză capeți cele mai mari și mai groase smochine și oala cu lapte dulce cea mai burduhănoasă... MAVRICHIE: Măcar nu-mi mai aminti de trapeză și de mâncare! Iaca, și simt la rădăcina limbii gust de lapte dulce și de smochină coaptă, că doar asta li se dă să mănânce preafericiților dintru împărăția de sus. Lapte dulce și smochină... smochină și lapte dulce... Că, doamne iartă-mă, mi s-a acrit de-atâta dulceață! (Sisoe urmărește de-o vreme cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Măcar nu-mi mai aminti de trapeză și de mâncare! Iaca, și simt la rădăcina limbii gust de lapte dulce și de smochină coaptă, că doar asta li se dă să mănânce preafericiților dintru împărăția de sus. Lapte dulce și smochină... smochină și lapte dulce... Că, doamne iartă-mă, mi s-a acrit de-atâta dulceață! (Sisoe urmărește de-o vreme cu ochii ceva pe sus, întinde o mână și se uită la ea încântat. Mavrichie bagă de seamă, nu înțelege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
nu-mi mai aminti de trapeză și de mâncare! Iaca, și simt la rădăcina limbii gust de lapte dulce și de smochină coaptă, că doar asta li se dă să mănânce preafericiților dintru împărăția de sus. Lapte dulce și smochină... smochină și lapte dulce... Că, doamne iartă-mă, mi s-a acrit de-atâta dulceață! (Sisoe urmărește de-o vreme cu ochii ceva pe sus, întinde o mână și se uită la ea încântat. Mavrichie bagă de seamă, nu înțelege ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
SAFTA: Ai văzut minune, oameni buni! (Trece și ea spre fereastră) Iaca, eu nu văd de-aici izmenele despre care spunea Fira... BABA FIRA: Să nu uit, păcatele mele... (se întoarce la Sisoe, bagă mâna adânc în sân. Scoate câteva smochine prizărite, legate pe o sfoară) Iaca, sfinția ta, ține drept mulțămită câteva smochine. Le-am primit mai an de la Gahița lui Ispas. Am încercat eu să le molfăi, da' nu mai am cu ce. Poate sfinția ta ești mai tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
nu văd de-aici izmenele despre care spunea Fira... BABA FIRA: Să nu uit, păcatele mele... (se întoarce la Sisoe, bagă mâna adânc în sân. Scoate câteva smochine prizărite, legate pe o sfoară) Iaca, sfinția ta, ține drept mulțămită câteva smochine. Le-am primit mai an de la Gahița lui Ispas. Am încercat eu să le molfăi, da' nu mai am cu ce. Poate sfinția ta ești mai tare în măsele... SISOE (întoarce capul cu dezgust): Smochine? Umblă sănătoasă, babo, și cată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ta, ține drept mulțămită câteva smochine. Le-am primit mai an de la Gahița lui Ispas. Am încercat eu să le molfăi, da' nu mai am cu ce. Poate sfinția ta ești mai tare în măsele... SISOE (întoarce capul cu dezgust): Smochine? Umblă sănătoasă, babo, și cată-ți pe altul care să râvnească la smochinele dumitale... Că eu... (face semn că-i sătul până în gât. Fira iese, foarte nefericită) BABA RADA: Tiii, că bine zici! Cuviosul o fi flămânzit, bietul, după câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
lui Ispas. Am încercat eu să le molfăi, da' nu mai am cu ce. Poate sfinția ta ești mai tare în măsele... SISOE (întoarce capul cu dezgust): Smochine? Umblă sănătoasă, babo, și cată-ți pe altul care să râvnească la smochinele dumitale... Că eu... (face semn că-i sătul până în gât. Fira iese, foarte nefericită) BABA RADA: Tiii, că bine zici! Cuviosul o fi flămânzit, bietul, după câte minuni a făcut pe inima goală. Cap la noi, măi femei, să lăsăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]