455 matches
-
arboricol, floral, pe animale și arme albe, zice Tîrnăcop. — Mai știu eu pe unul care în 21 dimineața umbla ca un apucat pe holurile Bibliotecii Universitare încercînd să facă rost de o cărticică pusă la index. Poți fi mesteacăn, fag, smochin, cocoș, oaie, șobolan, pumnal sau chiar toporișcă, continuă Tîrnăcop, tușind din cauza norului de praf făcut de ultima zvîcnire a foii de cort pe care Roja o eliberează din ultimele ancore. — O să ne mai putem măcar uita încă o dată înăuntru? întreabă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
spre capitolul întîi, Facerea, din Biblie și să extindem metafora, aș reformula-o: metafora celor cinci foi de viță: două la ochi, două la urechi, una la gură. (Spun foi de viță, care-s și mai mari, neavînd foi de smochin la îndemînă). În felul acesta, autorul lucrărilor de mai sus, contrar lui Adam, poate trăi fericit printre semeni, precum întîiul om în Edenul nepierdut vreodată." Ai adormit, Lazăre? întreabă profesorul, așezîndu-se pe scaunul tras mai aproape. Cuget, dom' pro'esor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
un cuvînt nou pentru el, deși pentru scurtă vreme fusese un adevărat pirat de mare. - Unul ca unchiul meu, veni răspunsul ilogic. Unchiul meu Santiago era „pirat de pămînt” și merita cu vîrf și Îndesat să fie spînzurat de un smochin. - Dar ce făcea? - Nu se născuse În Aldan, ținu să precizeze spaniolul. Cei din Aldan n-ar face niciodată să eșueze un vapor fiindcă așa vor ei. El era din interior... Dintr-un loc de prin Orense... - Și cum le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
culeagă mărul? Nu, popor samarinean, nu ăsta este Dumnezeu, ăsta Îți este vrăjmaș, e un ticălos și un tâlhar, care, cu ceata lui de Îngeri, Înarmați până‑n dinți cu săbii de foc și săgeți otrăvite, vă aține calea. Când smochinii dau În pârg, vă trimite o mană, când măslinii‑s taman buni de cules, vă trimite o vijelie care să le Încovoaie crengile și grindină care să chiftească măslinele În noroi; când stau să vă fete oile, dă peste ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
arboricol, floral, pe animale și arme albe, zice Tîrnăcop. — Mai știu eu pe unul care în 21 dimineața umbla ca un apucat pe holurile Bibliotecii Universitare încercînd să facă rost de o cărticică pusă la index. Poți fi mesteacăn, fag, smochin, cocoș, oaie, șobolan, pumnal sau chiar toporișcă, continuă Tîrnăcop, tușind din cauza norului de praf făcut de ultima zvîcnire a foii de cort pe care Roja o eliberează din ultimele ancore. — O să ne mai putem măcar uita încă o dată înăuntru? întreabă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ar fi regula de aur a "așezării minime", se opune japonezului, pentru care prăpastia dintre corp și spirit nu există, iar omul se înscrie într-un dat natural neîntinat de groaza biblică a strămoșilor noștri eterni, sub specia frunzei de smochin acoperitoare, zadarnic, vai, de goliciune. Niște pagini descoperite întâmplător mi-au hrănit, și poate că ar fi fost de evitat, mania speculativă. În controversatul său eseu Elogiu umbrei, pe care l-am pomenit deja, Tanizaki se lansează într-o analiză
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
noi/ dar submarinul tocmai pentru asemenea lucru de harțag e potrivit/ să se scoboare leneș ori să urce vertiginos la suprafață/ cât să dea de un teritoriu prea puțin scobit/ de o ploaie cu broaște în scrâșnet năpădit/ de un smochin sălbatic ars din temelie și răsădit/ (...) merită să scrii pentru îngenuncheri și ispite și scintilații/ merită din plin halucinațiile țopăitoare cărora le aducem iată destule libații/ merită clopotele și corbii și strugurii toamna și focul din frunze ucigașe/ zăpada incorigibilă
Submarinul poetic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7805_a_9130]
-
tot de pe vremea lui Mahomed... Erau niște grupări fanatice, organizate, și ai căror membri erau primiți în Rai o dată cu sacrificiul suprem... * La o altă comandă, decorul se schimbă în întregime. într-o parte și mai întinsă a Raiului, plină de smochini, de curmali și cămile... Mulțimi pașnice imense de musulmani apărură, care se trântiră la pământ, una cu pământul, cu burnusuri colorate, în șalvari roșii, verzi, sub care se vedeau picerele albe, curate, abia spălate, - slăvind cu toții dogma lor: Alah illa
Cu Omicron prin rai... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7248_a_8573]
-
al căror tavan e doar cerul - ele cad și peste fortificațiile de cărămidă roșie ale lui Eugeniu de Savoia... Duzii de Damasc au fost și ei transplantați în alt pământ, prielnic firii lor orientale de sabie fină, tăioasă; chiparoșii, migdalii, smochinii, lalelele și rozele, tot negre, karaghiul, cum sunt mângâiate turcoaicele... Odată cu flora, va fi mutată și Dogma de bază (Kelimei-tevhid) formula în araba închisă în rama săracă a unui tablou, ca o ecuație de algebră, foarte frumoasă, numai dacă o
Ada-Kaleh (1969) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7180_a_8505]
-
atenienii la adunare. Timon veni și se sui la tribună se potoli îndată orice vorbă, toți se uitară cu mirare și așteptară s-audă ce-avea să spună. El zise: «Atenieni, am un locșor în oraș; acolo o crescut un smochin unde s-au spânzurat până azi o mulțime de cetățeni. Mi-am pus în gând să fac pe el o casă și am socotit să dau de știre tuturor; că de este vreunul dintre voi ce vrea să se spânzure
Magistratură și spirit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4728_a_6053]
-
o mulțime de cetățeni. Mi-am pus în gând să fac pe el o casă și am socotit să dau de știre tuturor; că de este vreunul dintre voi ce vrea să se spânzure, să se grăbească până nu tai smochinul.» După moarte, l-au îngropat la Halis, drept lângă mare. A ros apa malul și a alunecat colțul acela de pământ cu mormânt cu tot în valuri; a înconjurat astfel marea locu-i de odihnă și nimeni nu se putea apropia
Magistratură și spirit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4728_a_6053]
-
goală Pentru că sînt blestemul a ce se întîmplă înainte Păcatul pieri din deșerturi cînd l-am părăsit pe Adam El rătăci încoace și încolo, își pierdu desăvîrșirea. Eu l-am coborît pe pămînt și am aprins pentru el floarea de smochin. Sînt Lilith secretul degetelor care stăruiesc. Străpung cărarea, destăinuiesc visele, despic cetățile bărbatului prin potopul meu. Nu adun două făpturi de același fel pe arca mea. Mai degrabă mă preschimb eu, pentru ca sexul să se purifice de orice puritate. Eu
Joumana Haddad - Întoarcerea lui Lilith (fragmente) () [Corola-journal/Journalistic/5584_a_6909]
-
celui răstignit; sângele nevinovatului pe capul lui! Luară drumul; dar gâtlejul lor se-astupase acum; nu râdeau. Fiul Mariei trecu mai departe, lăsă în urma lui femeile venite la seceriș, străbătu holdele, apucă viile în jos pe coasta muntelui; văzu un smochin, dădu să se oprească, să rupă o frunză, să o miroasă; tare îi mai plăcea mirosul frunzei de smochin, îi amintea de subsuoara omului. Când era mic, închidea ochii, le mirosea și i se părea că se vâra din nou
NIKOS KAZANTZAKIS - Ultima ispită a lui Hristos () [Corola-journal/Journalistic/5626_a_6951]
-
trecu mai departe, lăsă în urma lui femeile venite la seceriș, străbătu holdele, apucă viile în jos pe coasta muntelui; văzu un smochin, dădu să se oprească, să rupă o frunză, să o miroasă; tare îi mai plăcea mirosul frunzei de smochin, îi amintea de subsuoara omului. Când era mic, închidea ochii, le mirosea și i se părea că se vâra din nou la sânul mamei lui și sugea țâță. Dar în clipa în care se oprea și întindea mâna să rupă
NIKOS KAZANTZAKIS - Ultima ispită a lui Hristos () [Corola-journal/Journalistic/5626_a_6951]
-
șacal înfometat, când iarăși ca un câine bătut. Dar în clipa în care deschidea gura să strige, ochi un fluture care se căznea să-și desfacă aripile; se aplecă, îl ridică încet și îl puse sus pe o frunză de smochin, pe care începuse s-o bată soarele. - Fratele meu, murmură el, fratele meu... și-l privea cu milă. Lăsă în urma lui fluturele să se încălzească și se așternu iarăși la drum; și îndată se auziră în surdină, pe pământurile umede
NIKOS KAZANTZAKIS - Ultima ispită a lui Hristos () [Corola-journal/Journalistic/5626_a_6951]
-
tot aici, Regale, Mareșal, Naționale, Smyrna, Virginia, Cabinet (aceasta era marca preferată de Casa Regală Britanică), dar și cu ciubucele, narghilelele, papucii și brățările sale, cu castanele brumării, și migdalele, și măceșele, și oleandrii, și chiparoșii, și crizantemele sale, cu smochinii săi. Despre Ada-Kaleh au scris de la Hans Christian Andersen și Otto Alscer, până la F. Brunea-Fox. Totuși, insula, cu înscrisurile sale de sens succesive, ar merita atenția unui mare romancier care s-o reînsuflețească și s-o aducă la lumină, astăzi
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3437_a_4762]
-
Ca un apeduct, căruia meșterul grec care l-a zidit i-a acoperit creasta cu țigle”1. Cămila îl duce prin încercările de foc arzător al deșertului spre Dumnezeu din Mânăstirea Sinai, aflată într-o oază cu măslini, portocali, nuci, smochini și uriași migdali înfloriți: „...Încet, ritmic, ca o răsuflare, vine și tulbură nările - nările și mintea - mireasma de la migdalii înfloriți. Mă gândesc cum a putut această fortăreață călugărească să îndure tăcutele suflări primăvăratice și cum nu a căzut, atâtea veacuri
Orient și Occident la Nikos Kazantzakis by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3020_a_4345]
-
greu înțelegeam... Fata bătută de soartă, scoțând în cele din urmă un muget lung-lung, a întins insistentă brațul spre mine, cu gestul acela elocvent când ții să dai, să oferi cuiva, ceva. Era o smochină, verde. Ultima smochină. Din ultimul smochin, neretezat. Un suvenir de la Ada Kaleh, înainte de potop...
Darul turcoaicei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10723_a_12048]
-
Acasa > Poeme > Emotie > AR TREBUI... Autor: Florina Emilia Pincotan Publicat în: Ediția nr. 2289 din 07 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Ar trebui, smochinul Uscat și fără aripi, Să înfrunzească, toamna, Când florile se duc. Din țarina aridă Să înfrățească bobul; Un lan cu frunza verde, Cu spicele în vânt. Din lut, să se ridice Spre bolta minunată, Un nou Adam și-o Evă
AR TREBUI... de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2289 din 07 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385228_a_386557]
-
până în ziua de astăzi. Domnul Hristos, fiind nevoit să treacă prin Ierihon, la întoarcerea lui din Galileea natală în Ierusalim, a săvârșit o mulțime de minuni. Astfel, în Ierihon l-a întâlnit El pe Zaheu care s-a urcat în smochin (Luc. 19) și pe orb (Luc. 18, 35 - 43). În afară de aceasta, după botez Hristos s-a dus în pustie, care se așterne la vest de Ierihon, pentru a posti acolo și a se izbăvi de diavol (Mat. 4, 1 - 11
ŢARA SFÂNTĂ – SPRE CĂLĂUZIREA LA DESĂVÂRŞIRE A PELERINULUI DE LA VECHIUL TESTAMENT LA NOUL LEGĂMÂNT de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 63 din 04 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349060_a_350389]
-
Îndurări aproape să-i stea. Să tulburea apa un Înger de-al Tău Ferită în viață să fie de rău, În palme curate să poarte câmpii Și-n glasul angelic mereu ciocârlii. Cu mirul iertării să ungi al ei trup, Smochinul uscat eu vin ca să-l rup Iubirea să-i fie pe drum călăuză, Doar ce e fumos mereu să audă. Citește mai mult Poem dedicat -Mariei Constantina“Marturisesc un botez” să fiu iertatăPrin viață să trec cu mine împăcată,Candela
CAMELIA CRISTEA [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
cu eaCi Maica Îndurări aproape să-i stea.Să tulburea apa un Înger de-al TăuFerită în viață să fie de rău,În palme curate să poarte câmpiiși-n glasul angelic mereu ciocârlii.Cu mirul iertării să ungi al ei trup,Smochinul uscat eu vin ca să-l rupIubirea să-i fie pe drum călăuză,Doar ce e fumos mereu să audă.... XXXII. ZILE..., de Camelia Cristea , publicat în Ediția nr. 2053 din 14 august 2016. Zile reci au plâns în mine, Prin
CAMELIA CRISTEA [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
casă;Doar să sosești, să-mi stâmperi dorul!Te chem să vii să-mi bați la ușă,Un cerșetor, desculț, flămând,Cu ... VIII. AR TREBUI..., de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2289 din 07 aprilie 2017. Ar trebui, smochinul Uscat și fără aripi, Să înfrunzească, toamna, Când florile se duc. Din țarina aridă Să înfrățească bobul; Un lan cu frunza verde, Cu spicele în vânt. Din lut, să se ridice Spre bolta minunată, Un nou Adam și-o Evă
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
mare. Pe alocuri, unde magma s-a îngrămădit formând bule supradimensionale, coaja a crăpat, permițând luminii solare să pătrundă în profunzime. Așa au apărut acele mirabile săli subterane naturale, construcții perfecte din care nu arareori își înalță vârful câte un smochin temerar. Cele mai luxoase locuințe ale insulei Lanzarote nu sunt cele concepute pe planșeta vreunui arhitect genial, ci globurile supradimensionale de lavă neagră, cuibărite direct sub scoarța terestră complet insipidă și aparent nevinovată, ca niște decorațiuni de Crăciun ale vreunei
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93054_a_94346]
-
să culeagă mărul? Nu, popor samarinean, nu ăsta este Dumnezeu, ăsta Îți este vrăjmaș, e un ticălos și un tîlhar, care, cu ceata lui de Îngeri, Înarmați pînă-n dinți cu săbii de foc și săgeți otrăvite, vă aține calea. CÎnd smochinii dau În pîrg, vă trimite o mană, cînd măslinii-s taman buni de cules, vă trimite o vijelie care să le Încovoaie crengile și grindină care să chiftească măslinele În noroi; cînd stau să vă fete oile, dă peste ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]