57 matches
-
bătrîna brazdă, fugeau de moarte să ajungă-n moarte, ținea atît de mult războiul, un naufragiu nesfîrșit. iar oamenii umblau puhoi pe drumuri și măsurau cu ponderea lor vidul de nu știu care spațiu-mbătați, ce șerpuia ca o frînghie în jurul grumazului, smucită. Cît cuprindea vederea..." (Trad. de Virgil Teodorescu. după vol. B, Fundoianu, Poezii, Editura pentru Literatură, 1965, p. 130) ---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- II ALEXANDRU ZUB PREFAȚĂ I 424 CATHERINE DURANDIN ISTORIA ROMÂNILOR 425
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
l-a favorizat niciodată excesiv. Oricum, nici pe departe cât pe fiii ei. O fulgerare ca o lamă de cuțit îi străpunge inima. Bănuiește cumva...? Picături de sudoare încep să i se prelingă pe frunte. Le îndepărtează cu un gest smucit. Trebuie să acționeze, să facă ceva îna inte de a fi prea târziu. Din prag, se întoarce către Fulcinius și rostește cu voce tare: — Claudia Appia este soția unui senator proeminent. Încearcă să strângă în glas toată severitatea de care
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Cuvintele îl plesnesc ca o palmă. Începe să o tragă violent de păr ca să-i imprime ritmul. Lasă părul și își încleștează degetele în jurul gâtului până când simte cum durerea ei se transformă în vibrații ce-i întâlnesc penetrările. Iar ea, smucită și lovită cu duri tate, când tăvălită, când parțial imobilizată, tremură spasmodic din cap până-n picioare. În sfârșit, a lăsat garda jos. Dezarmată, la discreția lui. Termină repede, fără să simtă nici o plăcere. Doar o ușurare. Ca și cum ar fi urinat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
slăbiciunea. — Am trecut de dimineață pe la Statilius Taurus, rostește cu o voce ceva mai fermă. Nici el nu știe nimic... Glasul îl trădează din nou. Germanicus îl privește năucit. Nu l-a văzut niciodată atât de descurajat. Cu un gest smucit, Agrippa își trece iute dosul palmei peste ochi. Scoate apoi de sub togă un ciob de lut. I-l întinde celuilalt: — Uite! Asta am primit de la Rufus. Bărbatul ia ostrakon-ul și-l cercetează intrigat la început. Pe măsură ce descifrează literele scrijelite, se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
amintire. —Ce-ai mai făcut, Sherleen? Nimic nou, a zis ea. Și asta nu Înseamnă mare lucru. Iar el a Înțeles că nu Îi mersese prea grozav de câte ori adăuga „ei, asta e“ când vorbea despre lucrurile „obișnuite“. Și-o imagina smucită și lovită cu copitele În timp ce Încerca să dreseze caii, cârdășiile ei de sezon cu muncitorii de la fermă, „nenorocitul“ ăsta și „neisprăvitul“ celălalt care o snopeau În bătaie după ce o călăreau În pat ca pe o iapă Înșeuată. Asta se Întâmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
coadă scurtă. Privea uimit acest joc ciudat: țăranii se ordonau în cercuri concentrice care urcau dealul în vârful căruia se afla el. Nu încăpea nici o îndoială; el era motivul mâniei lor și lui îi erau destinate sunetele nearticulate și mișcările smucite ale topoarelor. Trebuia să se apere în vreun fel, dar instinctul de autoconservare acționează cu întârziere în astfel de situații neașteptate. începu să deslușească fețele crispate ale sătenilor și ochii lor injectați de o inexplicabilă ură. Singura lui salvare era
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
coadă scurtă. Privea uimit acest joc ciudat: țăranii se ordonau în cercuri concentrice care urcau dealul în vârful căruia se afla el. Nu încăpea nici o îndoială; el era motivul mâniei lor și lui îi erau destinate sunetele nearticulate și mișcările smucite ale topoarelor. Trebuia să se apere în vreun fel, dar instinctul de autoconservare acționează cu întârziere în astfel de situații neașteptate. începu să deslușească fețele crispate ale sătenilor și ochii lor injectați de o inexplicabilă ură. Singura lui salvare era
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
trăsurii, ca să-l văd mai bine. Într-o clipă mă zări; începu să strige, înălțând mânile: „A! ce mai faci, doctore! Comment ça va?“. Mă azvârlii îndărăt, îngrozit. Doctorul se aruncă și el lângă mine. Strigă scurt: Înainte! Și trăsura, smucită, se urni și porni repede. Mă întorsei spre doctor: — Cine-i proprietarul, ori arendașul ăsta? — Nu știu! Cine știe! s-o fi sălbătăcit aici. N-ai văzut? Ș-am uitat să-l întreb de Hârlău. Dar Agache acela cine-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în spatele lui era Susie, recepționera. Ambii erau roșii și ciufuliți. Din fericire pentru James, Jordan nu era aici. —He-he, he-he, he-he, cânta trupa de penisuri flasce, mișcându-se pentru a-i înconjura pe James și pe Susie și făcând gesturi smucite care păreau mai ostentative decât înainte. Dacă un antropolog ar fi fost prezent aici, aceasta ar fi fost pentru el o zi pe teren. Doamne, uitați-vă la asta, a spus Belinda Fine, apropiindu-se de noi. Ce patetic! În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
greață. Ea respira tare, demonstrativ, din ce în ce mai zgomotos pe nări - ca un căluț, se gândea, așa i-ar fi spus Papa : — De ce tropăi ca un căluț ? obișnuia să-i spună, mângâind-o pe creștet. Și respirația ei zgomotoasă, și mișcările ei smucite, mai smucite ca de obicei, erau deosebit de reușite - se vede -, pentru că toți o urmăreau atenți. Toți n-aveau ochi decât pentru ea : și mademoiselle Lisette, și Muti, și tante Margot, și Maria... Și succesul pe care îl avea o făcea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
respira tare, demonstrativ, din ce în ce mai zgomotos pe nări - ca un căluț, se gândea, așa i-ar fi spus Papa : — De ce tropăi ca un căluț ? obișnuia să-i spună, mângâind-o pe creștet. Și respirația ei zgomotoasă, și mișcările ei smucite, mai smucite ca de obicei, erau deosebit de reușite - se vede -, pentru că toți o urmăreau atenți. Toți n-aveau ochi decât pentru ea : și mademoiselle Lisette, și Muti, și tante Margot, și Maria... Și succesul pe care îl avea o făcea să fie
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de trei luni și ceva a scăpat... Lasă, mi-a zis coana Sofica, ușor nu este, dar să vedem ce-am putea aranja. Uite-așa mi-a promis coana Sofica și v-am spus, donșoară, să nu vă mai tot smuciți, c-acu fieru e rece, da dacă-i fierbinte, pot și să vă arz, Doamne-ferește... Uuuuf, a dat Dumnezeu și-a ieșit, s-a dus să încălzească iarăși fierul ! Uf ! poate să se repeadă din nou la geam, uite trăsura
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
-ai fost? Unde-ai fost? Unde-ai fost? țipa omul întruna, fără rost, iar Thaw, plin de dragoste și recunoștință, strigă la rîndul lui: — Tati! Domnul Thaw își îndesă fiul sub braț și alergă spre casă. Printre pașii mari și smuciți ai tatălui său, Thaw auzi din nou zgomotul metalic. Urcară treptele și intrară în gura gangului, iar Thaw fu pus jos. Rămaseră în întuneric, răsuflînd din greu; apoi, domnul Thaw spuse cu o voce stinsă, pe care Thaw nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
care Zogru nu-i cunoștea și în care de cele mai multe ori nici nu putea să intre. O dată i s-a întâmplat ceva și mai rău, pe la mijlocul anilor ’70, când n-a mai putut să iasă dintr-un ins agitat și smucit, care alerga de dimineața până seara prin fabrici și bălăcărea oamenii. Dădea telefon, spunea răstit sunt tovarășul Arapu, în două ore sunt acolo să văd cum merge treaba, apoi, cum ajungea, trecea vijelios pe lângă o sumă de oameni care tremurau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
-l mângâie folosind aceleași gesturi și cuvinte ca mai înainte. Urechea, părul, seriosul meu, nasul, gâdiliciul sub bărbie. Ce era și mai ciudat stătea în rapiditatea cu care acționa și vorbea - cuvintele sunau de parcă inhalase heliu, gesturile îi erau brutale, smucite. Ce naiba, Margareta, iar te-a apucat? se înfurie Samuel. Ea se ridică și reveni în poziția de drepți, cu ochii în zid, lăsându-se de pe un picior pe altul. Samuel nu mai așteptă să se repeadă la dezmierdări și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
restul zonei din spatele scenei era cufundat în beznă. A pleca de acolo era ca și cum aș fi părăsit centrul lumii pentru a merge la periferia ei. Paul, sprijinit de perete, lângă o găleată în care scutura scrumul țigării cu mișcări rapide, smucite, mă acostă. — Ce zici mătăluță de minunata scenă? zise el, cu sarcasm, deși nu ridică tonul mai mult decât se cuvenea. Ești prietenă cu ea, nu? — Vorbești de Violet? — A fost nebunia dracu’, zise el, de parcă nici n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
fiecare dată când speli rufe? — Nu. Numai dacă sunt prosoape și cearșafurile alea de flanelă de pe patul Chiarei. Aici, se opri din vorbit și ridică degetul mare deasupra butonului când aparatul scoase un clic. Brusc, aceasta izbucni Într-o mișcare smucită și hainele dinăuntru Începură să se Învârtă, apăsate de peretele cuvei. Paola se ridică În picioare, zâmbi și zise: — Ei bine, de data asta nu-i nici o problemă. De când e așa? — O, nu știu. De vreo doi ani. — Și trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
uneori să dezaprobe cu gesturi repezite. Ușorul tremur al vocii releva năduful abia stăpânit. Părea, cu hainele negre care-l ascuțeau și mai tare, un om bătrân. Umbra lui, și mai lungă, și mai subțire, se împânzea nefiresc la mișcările smucite și, câteodată, refuza să-l mai o glindească. Ion, a cărui înfățișare semăna cu a unui detectiv din romanele polițiste - pardesiul lung desfăcut (și purtat chiar și-n interior), pantofii de lac, eșarfa pe jumătate căzândă, costumul de tweed negru
Conacul dintre ploi. In: ANTOLOGIE:poezie by Cătălina-Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_686]
-
mort decât viu, vânăt ca ciuma și cu țeasta crăpată. Și că ar fi fost o minune să mai apuce dimineața. Acum era deja spre prânz, prin geamurile groase pătrundea o lumină gălbuie care lăsa o năclăială mălăioasă pe părul smucit al bărbatului. El ridică din umeri, nu era niciun scaun, îi făcu loc pe țambalul tare, de șipci negeluite, care ținea loc de pat. Se așezară unul lângă altul, cu privirea înainte și mâinile pe genunchi, uitându-se printre gratiile
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nedeslușit, se uită în sus, văzu epoleții de ofițer și însemnele de medic militar. O scânteie de speranță i se aprinse undeva în creier. Sări în picioare apucând mâna ofițerului care luat prin surprindere și-o retrase cu un gest smucit. - Ce e omule? Ești în toate mințile? Ce vrei? Lui Mihu i se învălmășeau toate în cap, știa ce vrea să spună și totuși nu-i ieșea nimic din gură. Renunță arătând doar cu degetul fetița. Medicul înțelese, văzuse doar
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
mâlul șesului acesta. Crezi că degeaba urlă uneori câinii noaptea pe întinsul lui? Femeia rămăsese cu ochii larg deschiși, aprinși ca de friguri, se mai uită odată la omul galben ca de ceară de pe bancă și deschise cu o mișcare smucită ușa. Din câțiva pași se pierdu în noapte. Cantoniereasa se răsuci într-un picior spre ușă făcu un pas și apoi în fața hăului negru ce se căsca în dreptunghiul ușii voi parcă să dea îndărăt. Ploaia suna și mai îndrăcit
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
în științele exacte, rânduirea seriilor și conturarea indivizilor e o treabă a lor, lucrurile devin clare și lectura ne conduce relativ ușor la sensuri. Spiritul nostru nu se mulțumește numai cu atât, resimte și o sete de echilibru între forțele smucite ale informațiilor și îngrămădirilor ce devin în interiorul ființei un adevărat bazar. Cineva care ar putea să ne deschidă capacul țestelor ca să citească ce scrie acolo s-ar îngrozi de ce ar vedea: totul "aranjat" după ordinea haosului [...] Setea aceasta se numește
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nimeni. Iar eu, singur în tot orașul de la suprafață, sânt unicul stăpân și unicul dușman. Lulu intrase pe poartă împreună cu insul cel mai dement pe care l-am cunoscut vreodată, Bazil, cu ochi capii, cu un rânjet umed, un tip smucit și scandalagiu, a cărui întreagă viață nu era făcută din altceva decât din cântece cu porcării, bancuri "fizice" pe seama infirmilor și lăudăroșenie erotică. Intraseră la braț și luaseră imediat două fete la un tango pasionat, cu obraji lipiți și mâinile
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
și rari ca de pește. Fata avea pe chip semnele unei vieți obtuze care se scurgea încet, iar în urechi niște cercei din plastic. Răspundea privirii spasticului într-un fel care mi-a tăiat răsuflarea. Nu era atentă la mișcările smucite, îl privea în ochi. Îl iubea, pur și simplu îl iubea. Trebuia să mă grăbesc, soarele apusese, Elsa mă aștepta la cină, băusem cel puțin o jumătate de pahar din unul din teribilele aperitive ale lui Gae, speram să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
firești, în împrejurările acestea, toate întâlnirile cu fiul ei, cu care se împăcase după căsătoria cu care nu fusese de acord Îde ce, oare? nu mai ținea minte); iar după vreun deceniu și jumătate în care numai scrisorile cu literele smucite și numai rarele fotografii i-o aduceau în casă, i s-au părut firești întâlnirile cu fiica ei, când i s-a dat voie să plece în străinătate; și a văzut-o: femeie în toată firea, altfel decât era când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]