198 matches
-
mai bine răgetul leilor, chipul tânărului cu barba roșiatică se făcu nevăzut, iar deasupra sa se ivi iarăși denecuprinsul cerului. 17. Dintr‑odată se lăsă o liniște deplină, care va spulbera sâcâitoarele bocete și cântări ale mulțimii; Încetase și scârțâitul, smucitura roților prin hârtoape: carul se oprise locului. Și ăsta era tot vis? Acea potolire care‑i făcea atât de bine sufletului său după atâta vânzoleală și zarvă, tot vis era? Glasul mulțimii amuțise, scârțâitul carului Încetase, ca și opinteala oiștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
sosite cu mașina de dimineață, au dat fuga în bucătărie. Tănțica a scos masa afară, a gătit-o cu fața de masă cea nouă, a scos "argintăria" din bătrâna ladă cu zestre. După zece minute Bica a răsturnat, dintr-o smucitură, pe fundul de lemn din mijlocul mesei, mămăliga aburindă. Nepoții s-au aruncat cu poftă asupra ei, fără să mai aștepte ca bunica s-o taie bucăți cu sfoara. Oliviu și Renar au privit cu ochi mari bologhețul galben ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
plută cu tutun plin de chimicale otrăvitoare pare mai de preț decât o masă pentru un copil, de-aia și purta Întotdeauna țigări la ea, doar că deveniseră greu de găsit și scumpe, chiar și pentru un străin. Cu o smucitură, taxiul a intrat În șuvoiul mașinilor spre sud, unde e inima Jakartei moderne. Vremea era În schimbare, aerul umed al anotimpului musonilor Începea se pătrundă În oraș, iar amenințarea cu marile furtuni sporea pe zi ce trece. În ultimele luni
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
o fi noua noastră casă? Johan n-a răspuns. Noua noastră casă trebuie să fie foarte departe, a mai zis Adam, undeva dincolo de toate. — Da, a răspuns În cele din urmă Johan. Undeva pe-acolo. — Adevărat? Johan a simțit iarăși smucitura mânuței lui Adam și i-a auzit respirația gâfâită și Întretăiată pe care o avea de câte ori era agitat sau speriat. — N-o să putem vedea orfelinatul de-acolo, nu-i așa? — Nu cred să se poată. Marea e foarte Întinsă. — Nu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Îl purta la gât ca pe un medalion, prins Într-un lanț gros de argint. Până la plecarea trenului mai erau două minute. Timp suficient pentru câteva sfaturi. Locomotiva șuieră o dată scurt și porni din loc, urnind și vagoanele cu o smucitură puțin dorită de vreun călător, dar cel mai puțin de doamna Alida Übelhart care Își pierdu echilibrul și se prăbuși pe un fotoliu. Se reculese grabnic și, fără să-i pese de pălăria neagră cu voaletă care zăcea undeva pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
-se în ea și alunecând și laba piciorului drept întins lovind și scârțâind pe email - dar piciorul stâng intrase în gresie și-n ciment, ca și când pardoseala ar fi fost complet imaterială. Trupul lui care se zvârcolea neîncetat execută o singură smucitură puternică în jos. Rămase tăcut și nemișcat. Înghiți, scuipă, înghiți din nou. Capul i se bălăngăni. — O, Doamne, murmură. Preț de câteva secunde, rămase pur și simplu atârnat acolo, apoi - o nouă smucitură. Gura i se deschise ca să strige și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
care se zvârcolea neîncetat execută o singură smucitură puternică în jos. Rămase tăcut și nemișcat. Înghiți, scuipă, înghiți din nou. Capul i se bălăngăni. — O, Doamne, murmură. Preț de câteva secunde, rămase pur și simplu atârnat acolo, apoi - o nouă smucitură. Gura i se deschise ca să strige și tot corpul îi dispăru sub podea. Lampa cu picior se clătină dintr-o parte în alta pe baza ei rotundă, lată, întinzând cercul de lumină într-un oval galben, legănat - înainte și înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și luă lanterna. — O fii în siguranță aici. Mă întorc cât pot de repede. Pe când se întorcea și o pornea printre hârtii cu pas grăbit, am reușit să îngaim un bine repezit. Cât ai clipi, Scout dispăru. Am simțit o smucitură înlăuntrul meu, ca atunci când un tren schimbă macazul la o intersecție. — Vino. Fidorous pornise deja spre scara în spirală. — Trebuie să ajungem la centrul de control. Apoi, întorcându-se și văzându-mă că ridic cușca lui Ian, adăugă: — Nu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
la suprafață cu o Niște degete mă prinseră de încheietura mâinii și de antebraț și mă traseră înapoi la suprafață cu o Niște degete mă prinseră de încheietura mâinii și de antebraț și mă traseră înapoi la suprafață cu o smucitură zdravănă, eu tras în sus, dând din picioare și zgâriindu-mi spatele și coastele și șoldurile în balustrada de la pupa și prăbușindu-mă pe punte ca un animal semiînecat cu o bufnitură și împroșcând apă. Electricitatea iscând panică necontrolată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
piept și nu spuse nimic. Cu sufletul plin de amărăciune, tatăl său continuă să-l mustre acolo, în mijlocul drumului, cu vorbe aspre. Apoi, când se mai liniști, îi porunci să urce, întoarse căruța grăbit cu plesnituri de bici și cu smucituri de hățuri și-o porniră cu toții în goana mare înapoi, spre casă. Și așa, mă, Culae..., grăi hâtru badea Ivan. Ți se urâse cu binele!... Ai fost și tu pe-acolo pe unde-a dus mutul iapa, ca să vezi cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Apoi într-una din nopți stând jos pe una din aceste trepte, mi-am vârât degetele în gură, am prins bine dintele între degetul mare și arătător ca într-un clește și am tras brusc. M-am trezit din prima smucitură cu dintele în palmă. Marginea lui crestată scânteia în întuneric. Voiam să-l arunc peste balustradă, în casa scărilor. Pun pariu că ar fi trebuit să număr până la o mie înainte de a-l auzi atingând fundul, în miezul pământului. În
Tiziano Scarpa: Stabat Mater by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6678_a_8003]
-
poți da peste un sat, dacă nu e ăsta, e altul, dar e îndoielnic că, în primul pe care-l vom întîlni, ne va aștepta o pereche de boi puternici, în stare să îndrepte turnul din pisa dintr-o singură smucitură. Ușurat, cornacul s-a șters cît a putut de bine cu ierburile care creșteau împrejur, mare noroc a avut că n-a dat peste urzici sau peste sanguinare, l-ar fi făcut să țopăie în frenezia dansului sfîntului vito, atîtea
José Saramago - Călătoria elefantului by Mioara Caragea () [Corola-journal/Journalistic/6458_a_7783]
-
foarte bine reprezentat în lumea lui Caragiale: executat de Leanca din schița Justiție (pe care judecătorul o mustră: „Te invit să fii cuviincioasă aici! aici nu-i permis să dai cu tifla!”), de Iordache din D’ale carnavalului („Crăcănel din smucitură scapă pe Iordache, care iese repede din bal dând cu tifla înapoi”), de cetățeanul indignat din Atmosferă încărcată („Omul meu îmi dă cu tifla, se scoală și pleacă grăbit, fără să-și plătească halbele, pe care lea băut una după
Tifla by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5797_a_7122]
-
Abrașa să țipe ca un descreierat, gonind nebunește pe lângă mașini care așteaptă la semafoare, pe lângă pietoni care îl privesc speriați, pe lângă câini... Cei doi traversează orașul în viteză. Sunt pe un bulevard lat. Deodată, Abrașa trage de volan, cu o smucitură magistrală și reușește să-și zăpăcească adversarul, care derapează și se oprește, stârnind un nor de praf și cioburi, plesnind în plin câteva mașini parcate într-un scuar... Abrașa zâmbește triumfător și-și continuă drumul. În oglinda retrovizoare observă o
Debut în proză: Tică Popescu by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/15375_a_16700]
-
valora mai mult de trei sorcoveți... Iar la tot răul acesta s-a mai adăugat un plus, după ce i-am văzut într-un reportaj tv pe unii demnitari dansând cu importantă conștiinciozitate ,Dunărea Albastră" în ritm de foxtrot cu ceva smucituri de malaguéna, la Balul în stil vienez. Ca buni compatrioți și solidari întru toate cele, i-am înțeles și le-am fost alături la chinurile respective. În concluzie: vanitas vanitatum, ,ecleziastic" vorbind, drept care nimic nu ne mai convenea. Devenisem cu
Țara lu' piepți de pui și a pensiilor de lux... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10856_a_12181]
-
o privire ce foamea dorinței o încearcă, Iti leg mintea în lanțuri într-un avânt nebun, Ce iți preschimba ochii-ntr-o imagine drogata, Și timpul într-o stâncă, ce-a amorțit acum... Mă uit în ei și văd nebună smucitura, Cum o tânjesc la randu-le, înfometați și plini, De-un chin mistuitor și dulce, ce Eros îl blesteama Să urle de dorință... O, tu! Prea dulce chin... Tu faci deodat', amarnic, pupilele să ardă, Înfricoșate parcă de-acel dezlănțuit
DULCE CHIN de OCTAVIAN GHERGHELI în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382443_a_383772]
-
ardă, Rostind fără sfiala cuvântul "Desfrânat"... Cu sărutări nebune, sfidând legile firii Îți ard cu-n cub de gheață sfârcul cel răzvrătit... Trasând cercuri de flăcări, dau viață nemuririi... Și-l fac să urle mândru, de dor nestăvilit... O altă smucitura-ti frange-al tău spate-ndata Lovind rebel de-o masă cu pieptul chinuit, Că părul tău ce urlă când, smuls de min' deodată, Coloana-ti arcuiește si-asteapta pregătit... Și te lovesc lăuntric, ca un nebun ce simte, Turbarea
DULCE CHIN de OCTAVIAN GHERGHELI în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382443_a_383772]
-
o privire ce foamea dorinței o încearcă, Îți leg mintea în lanțuri într-un avânt nebun, Ce iți preschimba ochii-ntr-o imagine drogata, Și timpul într-o stâncă, ce-a amorțit acum... Mă uit în ei și văd nebună smucitura, Cum o tânjesc la randu-le, înfometați și plini, De-un chin mistuitor și dulce, ce Eros îl blesteama Să urle de dorință... O, tu! Prea dulce chin... Tu faci deodat', amarnic, pupilele să ardă, Înfricoșate parcă de-acel dezlănțuit
OCTAVIAN GHERGHELI [Corola-blog/BlogPost/382473_a_383802]
-
o privire ce foamea dorinței o încearcă,Iti leg mintea în lanțuri într-un avânt nebun,Ce iți preschimba ochii-ntr-o imagine drogata,Și timpul într-o stâncă, ce-a amorțit acum...Mă uit în ei și văd nebună smucitura,Cum o tânjesc la randu-le, înfometați și plini,De-un chin mistuitor și dulce, ce Eros îl blesteamaSa urle de dorință... O, tu! Prea dulce chin...Tu faci deodat', amarnic, pupilele să ardă,Înfricoșate parcă de-acel dezlănțuit blestem
OCTAVIAN GHERGHELI [Corola-blog/BlogPost/382473_a_383802]
-
ho!... În cele din urmă a încălecat totuși: o gloabă cu nume generic, Rezerva. Firește, ținută la coardă. Își merita cu prisosință Rezerva numele, nimic n-o îndupleca s-o ia la trap măcar. Zadarnice erau imboldurile din călcâie, zadarnice smuciturile frâului, pasul plictisit al animalului nu cunoștea vreo modificare. Vedea cu coada ochiului incisivii proeminenți, îmbrăcați în viplă, ai instructorului lucind batjocoritor. Se simțise umilit. Îl bătuse gândul să renunțe. Ei, mai reziști, mai reziști?... îl lua în derâdere tatăl
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
lasă sfoara suficient de lungă. Să circule, să bârfească, să facă mici învârteli. Cleveteala îi seduce: mă cred pedepsit, învins, desființat. Se întind, se întrec în a mă umple cu noroi: atunci, ața ajunge la capăt. Hâc! Se trezesc din smucitură. Buimaci. Răcoriți. Bucuroși că nu m-au ucis. Vor bani. Muncind: uneori, se străduiesc. Înșelând. Strecurându-se. Agonizând; vânzându-se. Banii sunt în putința mea, eu aduc turiștii. Prin Ordonanțe, am făcut din Stațiune o adevărată urbe. Una a desfrâului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
pe caldarâm, tras de un cal care devia În continuu, la rândul său prea puțin convins de acea cursă nocturnă nefirească. Podeaua se hurduca pe dalele ce pavau strada, fără ca benzile din piele prin care era suspendată să poată atenua smuciturile. Migrena lui Dante se Înrăutățea, În acele zdruncinături chinuitoare. Prin deschiderea laterală, zări cum se perindau fațadele aspre ale vechilor ziduri, apoi carul o coti spre râul Arno, până la rampa care ducea spre Ponte alle Grazie. Aici, fură opriți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
viață, prin riturile necromantice de rigoare. Poate că asasinul voia să fie sigur că nici măcar un vrăjitor nu-i va putea șterge cu buretele lucrarea, se gândi poetul. De acum, ceafa era descoperită aproape În Întregime. Mai trase Încă o smucitură hotărâtă și simți sub degete o mișcare, atunci când strânsoarea cea puternică Începu să cedeze. Apoi, masca se desprinse dintr-o dată, scoțând la iveală, În lumina torțelor, chipul mortului. În spatele poetului se Înălță un murmur de groază, provenit de la oamenii ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mai bine răgetul leilor, chipul tînărului cu barba roșiatică se făcu nevăzut, iar deasupra sa se ivi iarăși denecuprinsul cerului. 17. Dintr-odată se lăsă o liniște deplină, care va spulbera sîcÎitoarele bocete și cîntări ale mulțimii; Încetase și scîrțîitul, smucitura roților prin hîrtoape: carul se oprise locului. Și ăsta era tot vis? Acea potolire care-i făcea atît de bine sufletului său după atîta vînzoleală și zarvă, tot vis era? Glasul mulțimii amuțise, scîrțîitul carului Încetase, ca și opinteala oiștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
strânsoare. O lamă sfâșie din spate gluga improvizată, alunecându-i pe umăr. Simți răceala oțelului trecându-i peste grumaz și o durere ascuțită urcând dinspre baza gâtului. Apoi atacatorul Își retrase arma ca să lovească din nou. Între timp, cu o smucitură puternică, izbutise să se elibereze; Își roti orbește brațele În față, căutând să Își lovească Într-un fel sau altul agresorul. Dar mâinile sale nu Întâlneau decât văzduh. Omul trebuia să se afle Încă În spatele său, se gândi el cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]