43 matches
-
teribile și m-aruncă într-un abis întunecos unde cădeam mereu, mereu... Astfel între cer și iad văd piscul cel de piatră sfarmată a unei stînce pe care mi se părea c-am să cad. C-un țipet teribil mă smuncesc pare-că din cursul ce-l luase corpul meu în jos, dar în momentul acela ajung de stâncă, o durere cumplită... îmi spărsesem corpul de ea... Mă pomenii. Căzusem într-adevăr... dar de pe pat jos. Focul licărea încă și înaintea mamei
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
foc (2); frînghie (2); împinge (2); încearcă (2); lăsa (2); linie (2); a lovi (2); luptă (2); obliga (2); palmă (2); o palmă (2); prinde (2); pușca (2); puternic (2); război (2); săgeată (2); pe sfoară (2); a smulge (2); smunci (2); timp (2); tîrăște (2); a tîrî (2); țeapa (2); țeapă (2); țintește (2); ținti (2); a ținti (2); vînătoare (2); de ușă (2); ac; acțiune; aer în piept; anxietate; ajuta; a ajuta; AK47; apasă; apăsa; aproape; apropia; a apropia
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
sarea în mână. - Apoi, arz-o focul de treabă dacă mai poci face ceva... hai că ne apucă noaptea. - Ei, hai, măi Vasile, hai că doar n-o dat turcii și n-or avea cu ce hărăgi via. Carul se smunci din nou. Ieșeam pe poartă și coboram hudița ca într-un leagăn. Urcam pe la țața Tinca lu’ bădea Vasile Graur, apoi pe la poartă pe la Tofan. Când am ajuns la drumul mare, cel care urcă spre cimitir, ne-am întâlnit și
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
Se simți cuprins de mâna fetei și îi simțea unghiile în carnea lui. Nu-l durea, dar se gândea câți ochi sunt acum ațintiți spre ei. Câte guri or vorbi pe la spate. Nici nu știa ce să facă. Dacă se smuncea, lumea ar fi vorbit mai mult, dacă îi zice ce nu vrea să audă, fata o să facă de capul ei. Ar fi vrut să se uite în jur și să vadă dacă poate fugi, să vadă dacă poate să-i
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
nedreaptă, șireată, infernală, Ce proștii și șireții, unii-nșelați, iar alții Înșelători susțin că de Dumnezeu e pusă În lume. O Satan! geniu al desperării! Acum pricep eu gîndu-ți, căci svîrcolirea mării Trăiește-acum în mine. Pricep gândiri rebele Când ai smuncit infernul ca să-l arunci în stele, Desrădăcinași marea ca s-o împroști în soare, Ai vrut s-arunci în caos sistemele solare - Da! ai știut că-n ceruri, răul, nedreptul tronă, Că secole nătânge L-adoră, L-încoronă, Știai c-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
stranei Voiu mesteca legenda cea vechie a Satanei. O, Satan! geniu mândru, etern, al desperării, Cu gemătul tău aspru ca murmurele mării... Pricep acum zâmbirea ta tristă, vorb-amară: Că tot ce e în lume e vrednic ca să piară"... Tu ai smuncit infernul ca să-l arunci în stele, 150Cu cârduri uriașe te-ai înălțat, rebele, Ai scos din rădăcine marea s-o-mproști în soare, Ai vrut s-arunci în chaos sistemele solare... Știai că răutatea eternă-n ceruri tronă, Că secole
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
O Sarmis, Sarmis, Sarmis! răsai de unde ești. " Pe ochi țiind o mână făcliile-și întind, La sfântul foc din mijloc cu toți și le-aprind. Prin arcurile nalte trecu un jalnic vaer, Iar brațele ridică făcliile în aer. Iar preotul smuncește c-o mână pânza fină Ce-acopere statua de marmură senină Și țesătura neagră de-un fin și gingaș tort Lăsând să cadă-n flăcări, șoptește-adînc: "E mort! Brigbelu se repede-n fereastă și privește. O mare de lumină pe-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
se anunța o furtună pe care nu o puteau evita, iar avionul avea să fie puțin zguduit. Darcey îi aruncă o privire lui Neil, care era cufundat într-un alt ziar, și apoi își strânse centura în jurul taliei. Avionul se smunci brusc, și ea respiră adânc. —Te simți bine? Neil împături ziarul și îl puse în buzunarul din față; treceau printr-o perdea de nori întunecați și turbulenți. Femeia dădu din cap și se uită înspre culoar. Un preot de vizavi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
la prefectură, Curat Caragiale, cuvinte azvârlite într-o sintaxă nevăzută, haotică, greva muncitorilor, intelectualii, ceaușescu, biserica, arta, Nu-i vedeți? striga fata cu spume la gură și mie mi s-a făcut frică, abia urcă cu ea, sprjinind-o, ea se smuncește, nu-i vedeți?! uitați-vă! câți s-au adunat! și mie mi-e tot mai frică și mă dau în spatele unei femei cu picioarele umflate ca doi saci, așezate pe treptele bisericii, mă uit peste umărul ei, nu-i vedeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
un ceas, acele care au fost născute cu adevărat pentru mine, m-au uitat chiar din primele momente de după fiecare despărțire. În cenușiul București, lipit cu tălpile de el ca sticletele sălbatic prins în cleiul pus lângă momeală, m-am smuncit, fluturând o aripă oloagă, scuipând în mâna plină de iubire a omului milos, care cu vorba blajină a încercat să desferece poarta de ramă a splendidei mele izolări. Și mai urâtă este moartea în toamna mohorâtă a marelui oraș, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
câte 10-15 în compartimente de 6 persoane... de nu mai încăpea un ac. Peste tot înjurături, lovituri, îmbrânceli, blesteme... O masă de călători cuprinși de demență... La semnalul impiegatului, omul cu chipiul roșu, locomotiva șuieră prelung de plecare... Vagoanele se smunciră și, trenul supraîncărcat și greoi, se urni gemând, într-o perdea de aburi groși... și ieși din gară... pierzându-se în noapte. Dinspre șoseaua care șerpuia pe lângă calea ferată, din întuneric, venea larmă de voci, urlete și blesteme, zgomote de
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
alta în urmă. Cine e doamna? întrebă James pe tonul lui fastidios. — Fosta soție a lui Peregrine. — Și e necesar să ne rețină aici? — Perry, intră înapoi în mașină, intră în mașină! L-am înșfăcat de pulpana hainei. S-a smuncit furios și s-a aplecat să adune muniții. O piatră mi-a lovit dureros mâna, și m-am întors grăbit în mașină. — Rosina! Rosina! Titus era cel care striga, fâlfâindu-și brațele. Părea un strigăt de război. Gesticula și dansa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
la pornire, zicând în sine-mi cu amărăciune: Ce necaz pe capul meu!" (Ion Creangă, Amintiri din copilărie) (b) " Deodată Pisicuța, ca îngrozită parcă de o vedenie fioroasă, se opri ca trăsnită din mers, începu a sforăi și a se smunci îndărăt, vădind dorința de a mă scutura jos de pe spatele sale și a mă arunca cât colo la pământ, cu tot calabalâcul meu sentimental de visătoare filozofie... Toate îndemnurile și silințele mele de a hotărî să-și urmeze calea fură
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
a bate un vânt răce, de îngheța limba-n gură și chiar cenușa de sub foc. Îngheață zdravăn și apa din băltoagă, și prinde coada ursului ca într-un clește. De la o vreme, ursul, nemaiputând de durerea cozei și de frig, smuncește o dată din toată puterea. Și, sărmanul urs, în loc să scoată pește, rămâne făr' de coadă! Începe el acum a mornăi cumplit ș-a sări în sus de durere" (Ion Creangă, Ursul păcălit de vulpe) (c) " Amândoi ginerii împăratului se sculară cu
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
e voia și te-nvață ce nici gândești? Ascultă, cumătre: vrei să mănânci pește? Du-te desară la băltoaga cea din marginea pădurei, vârî-ți coada-n apă și stăi pe loc, fără să te miști, până despre ziuă; atunci smuncește vârtos spre mal și ai să scoți o mulțime de pește, poate îndoit și-ntreit de cât am scos eu." (Ion Creangă, Ursul păcălit de vulpe) (g) "Draga tatei, iaca ce-mi tot spune mă-ta de tine: că n-
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
vorbește de fenomenul deplasării infernului subteran în cer, caracteristic perspectivei acelei perioade de neliniște care va vedea înflorind, mai tîrziu, cosmogoniile gnostice; o acțiune a Satanei, pe care Eminescu o rezumă de o manieră surprinzătoare în același poem: „Tu ai smuncit infernul ca să-l arunci în stele”. Destinul astfel determinat de astrele demoni (vezi arhonții din mitul lui Mani) îl scapă pe om de cea mai mare pacoste dăruită de divinitate, liberul arbitru, condamnîndu-l însă la o soartă mediocră. Sentința din
Despre sacralitatea sacrificială a lunii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Simona Modreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1377]
-
încet pe oiște, a luat calul de căpăstru și i-a vorbit ca unui prieten: Hei, Roibule, ce e cu tine? Ce s-a întâmplat? Doar n-o să ne lași, aici, în mijlocul râului? Calul a nechezat de două ori, a smuncit o dată căruța, de credeam că ne răstoarnă în apă și-a început să ne scoată pe mal galop. În luncă, uncheșul a oprit caii și s-a apropiat de apă, să și dea seama ce se putea petrece. Privind atent
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
satului Berezeni - Fălciu erau hotărâți să ia cu forța pământurile de care aveau nevoie sau să părăsească cu toții moșia. Funcționarul Isprăvniciei, trimis la fața locului, raporta la 10 septembrie 1849 că, în ciuda eforturilor de a-i liniști, aceștia „mi-au smuncit jalba lor din mână și cu cuvinte înbălurătoare s-au dus, lăudându-se că au a trece de-a stânga Prutului, unde sunt duși și neamurile lor și vor lăsa pe posesor păgubaș de cei ce are a lua de la
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]