91 matches
-
ai cât zece, iar la critici și jigniri nu te întrece nimeni! Apoi, scârbit de comportamentul ei, îi întoarse spatele, plecând liniștit la treburile lui. Cucoana s-a înroșit de furie că fusese abandonată. Obosit, apăru și vulpoiul de la vânătoare. Soțioara, în loc să-l întâmpine zâmbitoare și să-l ajute, stătea tolănită în pat și dă-i cu văicărelile. Soțul, disperat, sătul de toanele dumneaei, uită de marea dragoste ce îi purtase și, plin de necaz, o repezi autoritar: - Cucoană vulpe, fă
VULPEA, MARE CUCOANĂ de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 by http://confluente.ro/marioara_ardelean_1492776563.html [Corola-blog/BlogPost/375918_a_377247]
-
nu se așteptase. - Am crezut că nu mă iubești, zise în cele din urmă fata împăratului. - Asta nu se va întâmpla nici într-o mie de ani! Tu ești tot ce iubesc în viața asta! Zicând acestea, zmeul își luă soțioara și plecă cu ea să-și construiască o viață nouă, fără umbră de vrajbă. Nimeni nu le-a mai dat de urmă vreodată. Dar asta numai pentru că nu au vrut ei. Mie, una, mi-au trimis vorbă că mă așteaptă
ZMEUL CEL CU ZECE CAPETE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1487592067.html [Corola-blog/BlogPost/375408_a_376737]
-
doborât deatâtea scuturi, în ithaka noastră dragă, te visez din nou regină, știu că așteptarea-ți lungă și cu ruga, vină, vină, numai zeii pot să-ncline, soarta spre a ne vedea, nu mi-e gândul la elena, doar la soțioara mea. viața mi-a fost aventură, pe la traci, pe la ciclopi, uragane am stârnit, ascunzându-mă prin gropi, canibali care nu iartă, kirke cea ce m-a vrăjit, a sirenelor dulceață, care m-au ademenit, între scylla și charybda am trecut
EU TE IUBESC, PENELOPĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Eu_te_iubesc_penelopa_ion_ionescu_bucovu_1387465996.html [Corola-blog/BlogPost/363455_a_364784]
-
legăm, și bună pace. Fără apă și mâncare, Încuiată în odaie, Și cu lanțuri la picioare Și culcuș făcut din paie, Ai să vezi - fără de milă - Cum ea singură-o să-ți ceară Târâindu-se umilă Să o iei de soțioară! Tace. Și apoi se-apleacă Și îi face vânt pe ușă: - Du-te, căpățână seacă, Ia-o-n jos, pe cărărușă Și să nu te-ntorci acasă, Că îți scot dinții din gură, Fără mândra cea frumoasă! De nu vrea
FLĂCĂUL CEL VITEAZ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/gheorghe_vicol_1417334596.html [Corola-blog/BlogPost/371981_a_373310]
-
generația lor, mai grăbiți și fâșneți, aveau servicii sau firme, ori plecaseră în străinătate. Alții, rămași în comună, se căsătoriseră, dar trăgeau și ei pisoiul de coadă împreună cu tinerele soții, ezitând să plece în străinătate și să lase mândrețele de soțioare în grija altora. De aceea, niciunul din cei trei nu se însurase, în speranța să dea un tun, ca să aibă o bază de pornire în viață. Însă, unul dintre ei, cel cu basca, pe nume Iliuță Găină, putea spune că
TUNARII-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1415988157.html [Corola-blog/BlogPost/376824_a_378153]
-
pentru mine iubire în tine, căci știu ce simțire și de ce iubire ești capabilă... sper să-mi fi acea mireasă superbă! Mi te și închipuiam, așa cum te și învârteai veselă și fericită, cu acea rochie imensă.. voalată.. Miresica mea Scumpă, Soțioara Dragă, după cum te-ai hotărât să accepți să-ți devin soț nu vei regreta niciodată.. NICIODATĂ NU VEI REGRETA, căci veșnic voi fi lângă tine și voi încerca nimic să nu-ți lipsească, toți să te iubească, în frunte cu
DOMNIŢA TOAMNEI .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/valerian_mihoc_1448205141.html [Corola-blog/BlogPost/364709_a_366038]
-
celor din jur (care n-aveau chef să-l asculte), o frază stereotipă: --Au înnebunit, dom’le, gospodinele astea, cu murăturile, conservele și gemurile lor! Niște tâmpite, care nu văd cât de pline sunt rafturile magazinelor cu ele. Scumpa lui soțioară, Marioara Zamfirescu, managerul general al firmei și-a permis tocmai acum să-și ia un mic concediu, culmea, ca să prepare și dumneaei tradiționalele murături și gemuri, în loc să „managerizeze” aprovizionarea gospodinelor. Că, dumneaei este alfa și omega în firmă. Cu blândețea
ROMANUL TRANDAFIRUL SIRENEI-EPISODUL 1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1444896593.html [Corola-blog/BlogPost/372592_a_373921]
-
era patron. De taxi. Și el avea vise capitaliste. Desigur, visele lui pluteau pe nivele inferioare, stabilite de nivelul „afacerii” sale. Dumitrache Mototolea se gândea că „afacerea” asta este binevenită să-și rotunjească „fondul de investiții” împărțit de scumpa lui soțioară în două: o parte, pentru achiziția de piese ca să țină rabla asta în funcțiune și alt fond, mai mare, pentru cumpărarea unei „cașcarabete” (așa le spunea el microbuzelor care acaparaseră piața transportului auto din oraș). Nu visa o mașină nouă
ROMANUL TRANDAFIRUL SIRENEI-EPISODUL 1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1444896593.html [Corola-blog/BlogPost/372592_a_373921]
-
în castel în vârf de munte, cu porțile în fiare ferecate și paznici doar dihănii blestemate, pe nepoftiți degrabă să-i înfrunte. S-a juruit hidoasa creatură balaurul și veste-a dat în țară, ca peste ani să-i fie soțioară, Zăpadă-Albă, frageda făptură. Acum e un copil, dar o așteaptă păzind-o pân-o fi să crească mare, fecioara cea mai mândră de sub soare, de dragul ei s-ar prinde-n luptă dreaptă. Ăst-timp, împărăteasa dă de veste, voinicilor din zarea
POVESTE DE DEMULT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1418710945.html [Corola-blog/BlogPost/367780_a_369109]
-
sunt neliniștiți. Cel mai îngrijorat este Manole care, a doua zi, dis-de-dimineață, cercetează zarea pentru a afla care este femeia destinată zidirii. Propoziția interogativă și interjecția "„vai”" dovedesc suferința meșterului când observă că cea care se apropie este chiar Ana, soțioara lui. Constructorul trăiește o drama de consecință, pentru ca este nevoit să zidească ce are mai de preț. Sperând să schimbe destinul, el se adresează Divinității ca s-o oprească. Cerul se înduplecă și răspunde rugăminților omului, dezlănțuind stihiile naturii, în
Monastirea Argeșului () [Corola-website/Science/299511_a_300840]
-
era o mare greșeală din partea lui pe vremea aceea. Cu banii pe care i-au cheltuit pe bucătărie, ar fi putut să ia cina la Chez Panisse, În fiecare seară, ani de-a rândul. Ceea ce aproape au și făcut din moment ce soțioara gătea din an În Paști. Și-o imagină pe Marlena pentru prima dată În bucătăria lui. „Ce minunată e“, ar spune ea fără Îndoială, „e chiar minunată“. Și-ar trece degetele cu manichiură fină peste marmură, și-ar cuibări posteriorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pierdut brățara, ci i-a dat-o amantului ei, care era falit.“ Aoleu, indignare mare! „Nevastă-mea să aibă un amant? Soția mea respectată, mama copiilor mei, care îmi arată mereu afecțiune și îmi dă dovezi de loialitate? Draga mea soțioară, lumina ochilor mei?“ Și cu toate astea, femeia își pusese poalele în cap, se întinsese cu alții, sau cum vrei s-o spui. Bietul om. E distrus! Cum se poate așa ceva! Închipuiește-ți durerea și năuceala că a ascuns așa ceva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
a fi văduv ca orice alt tânăr american. Și cu toate că e posibil ca, în unele momente, chinuitoare sau eliberatoare, orice bărbat căsătorit- să ne închipuim, doar de dragul discuției, că și Seymour - ar putea reflecta la cum ar fi viața dacă soțioara sa ar ieși din scenă (cu implicația că un poet de prima mână ar putea țese o frumoasă elegie din acest gen de aiureală), posibilitatea n-ar face decât să dea apă la moara psihologilor și, în orice caz, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
pragul nebuniei, se roagă Junonei, care i-l trimite pe Ceyx în vis, pentru a-și mărturisi singur dispariția din rândul celor vii. Apelativele legate de soția sa, pe care Ceyx le folosește, dezvăluie dragostea profundă între cei doi: „iubită soțioară”, „scumpă mult”. Nesuportând crudul adevăr, Alciona va muri. 634 Kay Gilliland Stevenson, The Book of the Duchess: Overview, în Reference Guide to English Literature, 2nd ed., edited by D. L. Kirkpatrick, St. James Press, 1991, text disponibil la adresa http://www.athensams
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
axat pe teme cu rezonanțe grave, precum însingurarea, moartea, uitarea. Tot în direcția relativizării tragicului funcționează recursul la soluții metrice similare celor populare, jongleurul cu imaginile zicându-și cu măiestrie cântecul de jale pe uliți, prin crâșme, pe la nunți („surioară, soțioară/ cu mijloc de tămâioară/ cu lacremi de gheață-n vară// lasă-mă să-ți fiu cărare/printr-un fir de lumânare/ care plânge în uitare” - mort pribeag pe sub coline; „soldă risipită prin taverne mici/ jumătate lapoviță jumătate bici// tristețea dă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289003_a_290332]
-
decodează transformarea vânatului în fată de măritat prin legătura totemică dintre cele două ipostaze. Orațiile de nuntă dezvăluie limpede filiația: „Șî să găsi alți vânători/ Mai recunoscători,/ Și zise că-i urmă de căprioară,/ Să-i fie chiar împăratului/ De soțioară!” (Coșula - Botoșani). Specia lirică intimă a cântecului de leagăn oferă un indiciu neașteptat pentru configurarea traseului inițiatic, anticipând augural transferul magic dinspre sălbatic spre uman: „Nani, nani, puișor,/ Dragu mami, drag ficior./ Că tu când îi crești mari,/ Ti-i
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
o urmă de fiară,/ Și stătu toată oștirea’n mirare./ Unii zâsără că ie urmă de zână,/ Să’i fie împăratului cunună,/ Așa să găsâră alț învățători,/ Mai cunoscători,/ Și găsâră că ie urmă de căprioară/ Să-i fie’mpăratului soțioară” (Stanotîrn - Vidin). Asemenea epifaniei zoomorfe de la apus, feciorul devenit mire face descoperirea așteptată la plecarea soarelui de pe boltă. Diferența fundamentală este dată de spațiul revelației. Leul somnoros este întâlnit în inima sacrului, în punctul nodal al genezei caracterizat de vegetația
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ce veghează asupra noii uniuni este sugerată de sinonimia dintre „nunul cel mare”, care știe ce fată i se cuvine flăcăului-împărat, și „filosoful cel mare”: „Zise filosoful cel mare/ Că-i urmă de fiară/ Să fie cu al nostru împărat soțioară” (Moșești - Buzău). În colindele de tip 67, Ciutalina.., feciorul apare singur în căutarea miresei-căprioare, căci inițierea propriu-zisă trebuie să fie individuală și izolantă. Orațiile de nuntă formează o treaptă superioară acestui nivel, căci flăcăul și-a dovedit deja virtutea și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ieșit la drumul mare Și-a dat de urmă de căprioară. Zise că-i urmă de zână Ce nu i-ar sta rău de cunună. Dar noi ziserăm c-ar fi urmă de căprioară, Ce i-ar fi împăratului frumoasă soțioară. Iar împăratul în scări se ridica Și-n toată zarea privea Și aci în curtea dumneavoastră, zărea Boboc de lalea Care nu nflorește, Locul nu-i priește Și nici nu rodește! Și ne trimise pe noi, șase lipani călări Cu
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
se scuză că nu a putut să-ți răspundă în scris dar cu sufletul spune că a fost aproape de noi, ca lângă copiii Dnei. Focșani, 18 martie 1941 Ora 9, seara Terminat la 10 fără 7 minute Scumpă și iubită soțioară, După o trecere de numai două zile, mă văd pus în fața unei hârtii și încep să-ți scriu. Au trecut două zile de când a trebuit să pleci de lângă mine la datorie. Timpul nu e mult de când ai plecat, dar felul
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
cu facultatea gândirii: toate lucrurile ce mă înconjurau erau și acum câteva ore în același loc, dar lipsea centrul în jurul căruia se învârtea totul. Lipsea pivotul principal pe care se clădea întreg edificiul nostru conjugal... Lipseai tu, scumpă și dulce soțioară. Inima, deși în starea de acum, totuși îmi tresălta de bucurie când pronunț cuvântul soție. L-am auzit de atâtea ori de la alții, l-am pronunțat în diferite ocazii, dar niciodată nu am putut să-i simt adevărata semnificație decât
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
de 5-6 kg. de zahăr. De la familia Burghelea cele bune, a venit sora lui Jeny chiar astăzi pe aici, se miră de ce nu mă duc pe la ei. Focșani, 3 aprilie 1941 Terminată la ora 11 și 15 Scumpă și iubită soțioară, Au trecut 4 zile de la primirea răvașului tău drag. Am tot amânat cu răspunsul și văd că nu am făcut tocmai bine. Aseară, pe la ora 9 am scris doamnei Georgescu câteva rânduri, căci față de dragostea și bunăvoința ce și-a
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
din oraș și mă tot întrerupe din scris. E încântată de cele ce le transmiți. N.A. Scrisoarea aceasta nu e datată. Primitorul ei crede și notează pe ea: probabil e din aprilie 1941. Focșani, 1 mai 1941 Scumpă și dulce soțioară, Ai plecat de lângă mine și m-ai lăsat singur-singurel sau mai bine zis nu singur, ci cu imaginea ta ce va rămâne veșnic în toate fibrele sufletului și inimii mele. Cum am pornit de pe peron spre casă, parcă nu-mi
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
la Suraia, eu abia aștept să vin la tine. Te pup dulce și cu dor mult. Mia ta. P.S. În caz de poți găsi zahăr, cumpără, că îmi trebuie neapărat, scrie-mi. Băiliești, 17 mai 1941 Ora 7 dimineață Scumpă soțioară, Îți scriu din satul unde sunt. Îți închipui poate că voi fi cine știe unde. E aproape de Suraia. Ieri am venit. M am instalat destul de comod. Aici am mai multă liniște deocamdată. Scrisoarea ta am primit-o ca pe ceva de mare
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
venit în împrejurarea că războiul era iminent. Vedeam acest lucru după ordinele ce se primeau de sus. Depindeam de atâția factori ce se împotriveau fericirii noastre”. Băiliești, 24 mai 1941 Scrisă între 7,30 și 10 dimineața Scumpă și drăgălașă soțioară, Eu sunt bine. Îți scriu acum aproape fără să fi prevăzut lucrul acesta. Voiam să primesc mai întâi răspuns de la tine, dar nerăbdarea nu m-a lăsat. Nu voiam ca să te las prea mult timp în așteptarea rândurilor ce să
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]